Vârsta adoleșcenței

Adolescenții sunt extrem de inteligenți, iar părinții iși pot da seama de asta fară să exagereze
cu mândria, de exemplu, un adolescent poate să te învingă foarte ușor într-un un joc video si
poate învăța foarte mult și foarte repede. Lobii frontali ai creierului (în special cortexul prefrontal)
sunt ultimii care se dezvoltă, în jurul vârstei de 20 de ani, iar acestea sunt zonele responsbile de
planificare și organizare, crearea de strategii și controlarea impulsurilor. In plus, nivelul de
dopamina nu este optim în creierul adolescentului, această substanță fiind esențială pentru
capacitatea noastră de a selecționa amănuntele importante.
Cât ține de rutina somnului , studiile au arătat că adolsecenții au nevoie în jur de 8-9 ore de
somn pe noapte, spre deosebire de cele 7-8 ale adulților. Sunt "programați" să se culce mai târziu
și să doarmă mai mult. Un studiu american, efectuat pe adolescenți cu vârsta cuprinsă între 12 și
18 ani, relevă că cei care adorm dupa miezul nopții au cu 24% mai multe șanse să fie deprimați
decât cei care se culcă înainte de ora 22:00. Fetele sunt mai expuse gândurilor sinucigase si
depresiei decât baieții.
Adoleșcenții sunt încă nehotărâți, se pierd în luarea unei decizii și interpretează greșit chiar și
cele mai nevinovate comentarii. Aceasta se întamplă, deoarece ei încă nu sunt la fel de abili în a
recunoaște expresiile faciale celor din jur. Mulți adolescenți nu au susținere din partea cuiva și asta
le afectează fiecare parte a vieții lor, chiar și atitudinea și personalitatea. De exemplu în cadrul
unui studiu, participanților li s-a aratat o imagine cu o femeie care avea o expresie de teama. Daca
100% dintre adulți au putut identifica corect expresia, dintre adolescenți doar 50% au putut face
acest lucru. Aceasta demonstrează ca adulții se bazează pe cortexul frontal pentru a recunoaște
emoțiile, pe când adolescenții se bazează pe amigdala (zona din lobii temporali) pentru acest
lucru. Amigdala are rol de a închide imediat calea neuronală către cortexul nostru prefrontal,
devenind dintr-odată dezorientați, apar diferite simptome: pulsul se accelerează , respirația
devine mai rapidă sau transpiră palmele. În acel moment adoleșcentul nu mai poate lua decizii și
nu mai poate gândi în mai multe perspective.
S-a constatat faptul că adolescenții, care au un comportament mai generos, au și un respect
de sine mai bun. Ajutându-i pe alții, ei de fapt devin mai siguri pe ei. Adolescenții care au o stimă
de sine scăzută pot dezvolta simptome depresive. Cei mai afectați de depresie sunt tinerii cu vârsta
medie de 16 ani și 22 de ani, deci care sunt la vârsta de adolescență târzie și la vârsta adultă
timpurie. Adolescenții cad brusc în depresie deoarece se simt respinși, nu reușesc să se integreze
în mediile sociale și au o stimă de sine scăzută. Cei care au o stimă de sine mai ridicată, pot avea
relații interpersonale mai plăcute. Adolescenții trebuie să aibă un control al emoțiilor, să aibă
capacitatea de a-și recunoaște și aprecia emoțiile. De asemenea, ei trebuie să aibă abilitatea de a
înfrunta emoțiile celorlalți. Asta reprezintă un factor important în comportamentul social.
Adolescenții care își pot conștientiza și regla emoțiile au un risc mai mic de a dezvolta depresie,
comparativ cu cei care nu au capacitatea de a-și controla emoțiile.
De cele mai multe ori, lipsa contactului social poate duce la apariția simptomelor depresive,
dar și a altor probleme, cum ar fi anxietatea.