Insula de la răscrucea mărilor

În vremurile de demult, în mijlocul Mării Mediterane, se afla o insulă bine-

cuvântată. Pamântul avea culoarea mierii de albine şi era înconjurat de o
mare albastră liniştită, deşi se afla la răscrucea a trei mări.
Oamanii trăiau în pace şi inţelegere, fiind conduşi de un împărat care avea
un fiu aşa de frumos şi de înţelept, încat soarele şi luna se opreau ades pe cer
ca sa-l salute.
In acea vreme, tot in acele locuri, traia un balaur cu trei capete, urat si lacom
peste masura. O data pe an, vara, el iesea din mare simanca tot ce-I venea la
indemana: paduri,ape, pamant. De asta tara despre care vorbim nu are ape de
suprafata: rauri silacuri. Ba mai mult, balaurul lua cu el pe cei mai vanjosi
flacai. Unde-I ducea, nu se stie.
Ce frumoasa ar fi fost viata imparatului daca nu ar fi existat aceasta pacoste,
balaurul cel lacom. Multi intelepti si-au dat cu parerea cum se poate scapa de
balaur, dar degeaba, acesta venea, facea prapad si pleca. Daca ar fi continuat
asa cred ca insula nostra ar fi disparut.
Oamenii au construit multe biserici in care sa se roage sa fie iertati si scapati
de balaur. Atat de multe biserici au construit incat se puteau ruga in fiecare
zi in alta biserica fara sa intre de doua ori in acelsi lacas.
Timpul se scurgea si Fat Frumos, fiul imparatului a ramas fara prietenii cu
care-si petrecea timpul din cauza ca balaurul I-a luat pe rand, unul cate unul.
Atat de suparat a fost Fat Frumos, ca a intrat intr-o biserica si s-a rugat sapte
zile si sapte nopti fara a manca sau a bea macar apa. In a saptea noapte,
rapus de oboseala, a adormit si a avut un vis ciudat. Se facea ca soarele I-a
vorbit zicandu-I:
“-Fat Frumos! Tu poti birui balaurul. NU prin forta ci prin intelepciune si
istetime. Aduna toate satele mai rasfirate, la un loc si fa orase cu stradute
inguste si case asezate intrepte, una peste alta cu balcoane apropiate,
asemeni unui stup. In cel mai mare oras vei construi un ceas care sa arate
ora, minutul secunda, ziua , luna, anul. Acest ceas trebuie sa se vada de
departe. In nici un caz sa nu construiesti cai ferate pentru ca insula este prea
mica. O sa vezi atunci balaurul…”
Cu acestevorbe Fat Frumos s-a trezit. A povestit totul tatalui sau. Imediat
imparatul a poruncit ca tot ce a visat fiul sau sa se aduca la indeplinire.
Oamenii au muncit mai bine de jumatate de an si inspre vara totul a fost
gata.
Intr-una din zile marea s-a involburat si balaurul cel lacom a aparut leganand
cele trei capete infricosatoare da r a ramas uimit cand a vazut ca satele pe
care le stia nu mai erau. A incercat sa intre in oras dar nu a reusit; ii era frica
pentru ca era prea stramt. S-a uitat spriat in sus si a ramas si mai uimit cand
a vazut turnul cu acea masinarie pe care el n-o intelegea.
“Sigur cu asa ceva vor sa ma omoare!” a gandit balaurul, care nu prea era
istet si a luat-o la fuga sa se ascunda undeva. Unde? Intr-o cladire mai mare,
in biserica, dar in care a fugit prin toata tara nehotarat. Pana la urma a ajuns
tot in orasul cu ceasul dar acolo il astepta Fat Frumos cu palosul stralucind
in soare.
Speriat de moarte, balaurul a tipat din toate capetele asa de tare ca marea s-a
involburat, s-au format valuri uriase, unu dintre acestea l-a luat si l-a tarat in
larg izbindu-l de stanci.
Cand marea s-a potolit, de dupa un deal au inceput sa vina inapoi toti flacaii
rapiti de balaur spunand ca balaurul I-a pus la munca pe celalalt taram.
De atunci nimeni nu a mai vazut vreun balaur in acele locuri.
Oamenii, foarte bucuros, invita si astazi turistii sa vada aceasta tara de
culoarea mierii, aflata la rascruce de mari.
Daca nu ma credeti, puteti da un telefon si sa intrebati, pentru ca oamenii din
Malta (asa se numeste insula)si-au montat cabine telefonice si telefoane rosii
pe toate stradutele, numai asa putand vorbi repede intre ei, daca ar mai
aparea vreu balaur lacom..

Inv. Anitza Geta

Scoala Tatarusi

Sigurd – Salvatorul

Povestea mea se petrece intr-o tara din Europa nordica, mai precis
Danemarca.
Tara despre care am pomenit are in suprafata sa peste 400 de insule. Pe cea
mai mare, SEELAND, se afla capitala si palatul regelui ALF, un rege
intelept si iubitor de pace, care in tinerete a purtat multe batalii pentru a-si
apara poporul de dusmani. Acum, la batranete, dupa ce regina a plecat in
lumea celor drepti, el a rams cu fiica lui HILDA, singura lui mangaiere, si cu
supusii de la curte.
Tot in acele tinuturi traia un dragon lacom, care, in fiecare an, lua cate o fata
frumoasa si o ducea in castelul lui.
Intr-o zi insortita, pe cand printesa se plimba in gradina palatului, s-a iscat
din senin o furtuna si nori negri au acoperit cerul. Dintr-un nor a aparut
dragonul. A insfacat fata si s-a facut nevazut. Nimeni nu a vazut si nu a
simtit nimic.
Regele si-a dat seama imediat ce s-a intamplat si s-a intristat foarte tare.
Imbatranit intr-o zi cat altii in zece ani.
A dat regele ALF veste in tara ca acel care-i aduce fata inapoi, vie si
nevatamata si-l va omori pe dragon, va primi toata imparatia si mana
printesei drept recompensa.
Multi tineri au incercat dar totul a fost in zadar.
Intr-o buna zi, s-a infatisat la palat un tanar voinic si chipes.
- Marite rege, a zis tanarul, ingaduie-mi si mie sa-mi incerc norocul, sa o
salvez pe printesa!
- Cine esti tu tinere si de ce nu stai acasa sa-ti ajuti parintii? Pacat de
tineretile tale!
- Ma numesc Sigrud si sunt fiul lui THORN.
- A! a zis imparatul, tu esti fiul bunului meu ostean si prieten THORN? Ce
viteaza a fost tatal tau, cate batalii am castigat impreuna… Dupa o clipa de
tacere, regele a zis:
- Bine! Ai binecuvantarea mea! Mergi sanatos si cu ajutorul lui Domnului
poate vei reusi!

Bucuros cum n-a fost niciodata Sigurd a mers intr-un suflet acasa.
- Mama, mama, am primit binecuvantarea regelui sa ma duc la luota
impotriva dragonului!
Vai mie! a zis femeia, tu vrei sa ma lasi chiar singura dupa ce m-a parasit si
tatal tau intr-o lupta?
- Nici o grija mama, ii vin eu de hac dragonului. Te rog, arata-mi unde-si
tinea tata hainele si armele! Cu indoiala in suflet, femeia ii zice:
- Urca in pod, o sa vezi un cufar mare. In el gasesti tot ce-ti trebuie. A urcat
Sigurd in pod si a gasit cufarul care avea pe el praf de o palma. L-a deschis
si a gasit platosa cu tot cu coif, o sabie si un buzdugan.
Le-a luat si s-a dus direct la rege.
- Marite ALF, te rog sa ma ajuti. Ca sa ajung la castelul dragonului am
nevoie de o corabie mare si puternica fiindca am auzit ca dragonul isi are
salasul pe o alta insula a regatului.
- Sa ise faca corabie asa cum a cerut, a poruncit regele. Fatul meu, sa nu uiti
sa treci pe la fierarul regatului sa se uite la armele tale!
A mers Sigurd la fierarie dar aici a intalnit un mos cu parul si barba albe. S-a
inseninat la fata fierarul; cand a vazut armele.
- Credeam ca o sa mor si n-o sa le mai vad macar o data. Sa nu faci de ras
aceste arme, baiete, ca au fost de temut in mana tatalui tau.
- Nu le voi face de ras, mestere.
Fierarul s-a apucat de treaba, vorbea cu armele cum ar fi vorbit cu copiii lui
si in putin timp armele erau ca noi.
- Tine voinice, sa ai grija de ele!
Cand treci de aici, sa nu uiti sa treci pe la grajdurile palatului, ca o sa-ti
trebuieasca si un cal.
Bucuros, flacaul a mers la grajdar. Acesta I-a spus sa mearga pe psaune unde
se afla herghelia regatului. Cand ajunge acolo, sa mane caii catre rau la
adapat. Acel cal care nu va bea apa din rau, pe acela sa-l aleaga, ca este cel
mai bun din toti.
S-a dus Sigurd si a manta caii. Unul a inotat pana la malul celalalt, a zburdat
si a venit inapoi, fara sa bea un strop de apa.
Sigurd s-a apropiat de el, l-a mangaiat si I-a zis prietenos:
- Tu esti cel ales, sper ca impreuna sa biruim raul.
- Cusiguranta voinice, I-a zis calul lasandu-l pe Sigurd incremenit de uimire
(se vede faptul ca acest cal era nazdravan). Ai facut bine ca m-ai ales pe
mine. Eu am fost calul regelui ALF in tinerete. Cunosc dragonul si locurile
unde traieste si mai stiu ca nu prea are multa minte. Tot ce ai nevoie este sa
iei cu tine , pe langa arme, o glinda mare. Pregatit cu tot ce trebuie, voinicul
nostru isi lua ramas bun de la cei dragi, incaleca hotarat si porni spre
corabie. In drum a strabataut campii intinsde care erau pline de holde dar
oamenii erau tristi si saraci.
- Ce se intampla? a intrebat voinicul. Bucurati-va de roadele pamantului!
- Cum sa ne bucuram au zis oamenii, daca nu putem sa le strangem pentru
noi din cauza ca dragonul vine si le ia. Noi ne hranim cu ce mai ramane.

La auzil acesto vorbe Sigurd a simtit cum sangele ii clocoteste prin vene si,
nemaizicand nimic, a pornit hotarat. A strabatut meleagurile cu aspect de
campii valurite, pasuni intinse, a trecut prin paduri unde a intanit cerbi,
vulpi, iepuri si a ajuns intr-un sat de pescari, un sat ca toate satele din aceste
locuri dar si aici a intalnit tristete si frica tot din cauza dragonului care fura si
pestele agonisit de pescari, principala indeletnicire a oamenilor fiind
pescuitul.
A strans voinivul nostru din dinti si a urcat in corabie.
Trei zile si trei nopti a strabatutu marea agitata dar pana la urma a zarit
insula pe care se afla castelul dragonului. A adpostiti corabia in dosul unor
stnci si, ajutat de calul sau nazdravan de care nu s-a despartit nici o clipa, a
coboraat pe mal cu tot ce-I trebuie.
- Ai grija voinice, I-a zis calul, dragonul este siret, a pus peste tot capcane.
Cel mai mult iiplace sa sape gropi adanci, pe fundul carora pune tepuse
ascutite. Vai de cel care cade intr-o astfel de groapa. Te voi ajuta eu sa le
ocolesti.
Cu grija, sa nu faca zgomot, voinicul a ajuns la castel. Aici, la una din
ferestre a vazut-o pe Hilda. Era de o frumusete aparte dar foarte trista. Inima
lui Sigurd a inceput sa bata cu putere.
- Buna ziua, domnita! A zis voinicul
- Buna sa-ti fie, voinicule! Ce vant te aduce pe aceste meleaguri?
- Am venit sa omor dragonul si sa te scap de robie.
- Mai bine fugi cat mai poti, ca daca vine dragonul nu o sa-ti fie bine.
- Las’ ca ma descurc eu, mai bine spune-mi ce obiceiuri are dragonul si
unde-I acum?
- S-a dus sa mai fure ceva peste si cereale de la oamenii sarmani, lacomul!

Cand vine, eu trebuie sa-l astept in fata portii principale si sa-i fac din mana
cu o esarfa alba.
- Sa faci intocmai ! a glasuit Sigurd.
- Stapane, a soptit calul, ai grija ca in fata portii se afla cea mai adanca si mai
ingrozitoare groapa care are tepuse pana si pe pereti.
Trebuie sa stai ascuns si cand dragonul va veni mai aproape, sa ridici
oglinda in fata gropii.
Voinicul s-a dus.
Dupa un timp, pamantul a inceput sa se miste si apele sa se tulbure. O limba
de foc se vedea in departare. Erau semnele cadragonul venea. In fata portii,
Hilda cu esarfa alba ii facea semn de zor.
S-a apropiat dragonul dar cand a ajuns la o distanta mica , Sigurd a iesit din
ascunzatoare ridicand oglinda. Dragonul s-a speriatatat detare cand a vazut
creatura aceea urata in palatul sau, incat a tipat de s-aucutremurat
peretii.Orbit de furie, aruncand flacari pe nas, s-a napustit aspura dragonului
din oglinda (v-am spus eu ca avea putina minte).Oglinda s-a facut tandari si
dragonul, cat era el de mare, s-a prabusit in propria capcana, tepusele
strapungandu-i corpul si tintuindu-l de pamant.
- Acum, a zis calul, omoara-l!
Sigurd a sarit in groapa si cu buzduganul l-a lovit in cap. Ametit si in agonia
mortii, dragonul se zbatea si lovea peretii gropii. Sigurd a scos palosul si a
lovit de doua ori scurt: cu o lovitura i-a retezat capul si cu cealalta i-a
despicat corpul in lung, asa o lovitura in forma de cruce.
Dragonul s-a zbatut de doua ori si a murit. A curs atata sange ca groapa s-a
umplut. Dar minune, pe mijloc se vedeau doua dungi albe in forma de cruce,
in felul in care a lovit Sigurd cu palosul.
- Ce semn o mai fi si asta? s-a intrebat voinicul.
- Las’ ca-ti spun eu latimpul potrivit, i-a zis calul.

Cum a murit dragonul, tot palatul s-a luminat, usile s-au deschis si etele
furate de dragonauinceput sa iasa spre corabie, iarba s-a inverzit, florile au
inflorit. Soarele stralucea mai vesel ca oricand.
Sigurd a luat pe printesa in brate, a incalecat pe calsi au mers spre corabie.
Pana la castelul regelui ALF, printesa i-a povestit toate necazurile prin care a
trecut.
Au ajuns la palt. Regele nu mai puteade bucurie. Stiind ca este rege si
trebuia sa se abtina, tot a plans de emotie. A dat porunca sa se organizeze o
mare sarbatoare in cinstea si onoarea celui care a scapat regatul de dragon.
La petrecere, regele aflat in capul mesei, s-aridicat si a zis:
- Sa stie toata lumea ca incepand de azi aveti un nou rege, Sigurd, caruia ii
acord mana foiiei mele si toata averea mea. Fiti binecuvantati, copiii mei!
Uralele nu mai conteneau. Toti erau bucurosi. Au petrecut zile in sir. De
atunci, in acele locuri cu veri racoroase, ploioaase si ierburi reci, domneste
regele Sigurd, impreuna cu frumoasa Hilda.
Landele (vegetatie specifica nisipurilor din vest) au fost transformate in
campii agricole. In curand au produs atatea cereale incat au ajuns pe primul
loc in lume. Cresterea animalelor s-a dezvoltat foarte mult.
Dupa modelul corabiei lui Sigurd, s-au construit alte vapoare mult mai bune.
Parcurile naturale sunt vizitate de multi turisti.
Va intrebati ce s-a intamplat cu castelull dragonului ? Ei bine, acest castel,
KRONBORG – penumele lui, este principala atractie pentru turisti.
Calul nadravan a fost dus la grajduri si ingrijit in fiecare chiar de rege care-i
dadea mereu mancare si apa proaspata.
Intr-o zi Sigurd l-a intrebat curios:
- Spune-mi, te rog, ce a fost cu semnul acela alb in groapa cu sangele
dragonului, ca zau, nu pot dormi de curiozitate.
- Stapane, afla ca acela a fost un semn ceresc, drept multumire ca ai invins
dragonul, care ti-a aratat cum sa faci steagul acestei tari: rosu, cu o cruce
alba.
Regele si-a atins fruntea cu palma si a zis:
- Asa va fi! A dat veste in tara despre acest lucru.

Frumoasa Hilda si regele Sigurd au domnit in pace si intelegere multi, multi

ani, fiind iubiti si respectati si poate mai domnesc si astazi daca n-or fi murit.

Inv. Anita Geta

Scoala Tatarusi
 Cu traistuta fermecata… in Cehia

Era vacanta de vara, iulie, cald, torid. Soarele lumina si totul era superb. Ma
pregateam sa urc in avion spre Cehia si asteptam de mult intalnirea cu aceste
meleaguri, cu oameni despre care stiam din descrieri ca sunt foarte
prietenosi mai ales cu romanii.
Strabateam din inaltul cerului, de un albastru ireal, vaste intinderi de pamant.
Campia Dunarii, Carpatii romanesti, Pusta Ungara si in lumina diminetii
totul era atat de frumos.
Mi-am apasat fata de hubloul avionului si doream nespus sa vad Cehia. In
sfarsit survolam Cehia, Muntii Metaliferi, Colinele Ceho-Morave,
Patrulaterul Boemiei…
In traistuta mea fermecata aveam destule informatii despre geografia si
istoria acestor locuri care ma fermecau.
Dupa doua ore de zbor cu avionul de la Bucuresti – Praga, am aterizat pe
aeroportul Ruzine (langa Praga), oras despre care stiam ca se mai numeste
« Orasul de aur ».
Praga ne-a intampinat cu cadirile sale impunatoare: catedale, turnuri cu ceas,
monumente istorice bine consevate, complexul Hard, monumente culturale,
dar oamenii si ghidul carestia romaneste stiau cantece din Ardeal si care ne-a
prilejuit intalniri de neuitat cu tineri cehi stand pe pedul Carol de pe Valtava,
cantand la chitara si salutandu-ne cu respect.
« Traistuta » mea a continuat sa se « umple » cu informatii, imagini despre
fortificatii, castelele Konopiste si Karlstein – unde am aflat povesti cu printi
si printese care au locuit aici.
Una dinrte aceste povesti mi s-a parut cutremuratoare, deoarece unul dintre
stapanii acestui castel si-a inchis sotia intr-o incapere careia i-a zidit usa.
Printesa s-a stins, iar eu imi imaginam cum « printesa era inchisa intr-un turn
de palat, de un cumplitimparat, iar mii de privighetori veneau deseori la
fereastra sa.»

Spre vest si nord est am vizitat cele mai impunatoare statiuni balneo-
climaterice: Karoly-Vary si Marianske Lazne – de rang european.
« Traistuta mea fermecata » s-a umplut laPraga cea de aur cu o istorie
zbuciumata, dar cu oameni demni, ca de altfel tot poporul ceh, amintindu-mi
si de faptul ca oamenii acestor locuri stiu sa pastreze cu sfintenie trecutul,
dar sa se bucure si in prezent princant, voie buna si un pahar de bere Plen
(unde sunt celebre fabrici de bere).
Ii pastrez in gand si acum pe cehi, vazandu-i ca pe niste prieteni.
BULGARIA

Populatia : 8,5 milioane de locuitori

Capitala : Sofia

Asezare geografica : in estul Peninsulei Balcanice, marginindu-se cu

Romania (la nord), Marea Neagra (est), Turcia Europeana si Grecia (sud),
precum si cu Republica Macedoani si Iugoslava (vest).
Relieful : predominant inalt, muntii si podisurile ocupand suprafete mai
intinse decat campile. Bulgaria este trabersata la jumatatea ei de Muntii
Balcani (Stara Planina) care continua arcul Carpatilor. In sud se afla Muntii
Rila-Rodopi si Campia Traciei Superioare.
Clima : temperat-continentala (in jumatatea de nord) si mediterana (in sud).
Vegetatia : de stepa si silvostepa, paduri de foioase si la sud migsali,
chiparosi si smochini.
Orase principale : Sofia, Plovdiv ,Vama, Ruse, Burgas, Plevna.\Resurse
naturale : carbuni inferiori, minereu de fier, minereuri de cupru, plumb si
zinc, resurse forestiere, hidroenergetice, precum si terenuri arabile.
Industia se bazeaza pe exploatarea carbunilor inferiori si utilizarea lor in
termoenergie, obtinerea unor produse siderurgice si ramuri prelucratoare,
prelucrarea petrolului si obtinerea energiei electrice din materiale radioactive
(atomoenergie) – la centrala de la Koslodui.
Transporturile: feroviare, rutiere, fluviale (pe Dunare) si maritime
(principalul port peste Burgas) dar si transporturile aeriene.
Zona Kaliakra este Parc National (aici traiesc focile calugar) si Rezrvatie
Arheolgica.
In Bulgaria se aseste cea mai parfumata campie : Valea Trandafirilor.
Randafirul a fost adus insecolul XVII din Persia, ca planta ornamentala,
proliferand atat de multsi de repede, incat a devenit industrie. Aici
trandafirul este un simbol, fiind folosit in industria parfumurilor. Capitala
acestei patrii a parfumurilor este Karlovo, renumit si pentru vinurile sale
albe (Muscatul de Kalovo) dar si pentur industria constructiilor de tractoare
si industria textila.Singurul rau care taie lantul Balcanilor este Iskar,
formand niste chei monumentale, dupa care se varsa in Dunare.
Intr-un pasaj subteran se afla emblema Sofiei, insemn heraldic, avand deviza
« Creste dar nu imbatraneste.»
Orasul Plovdere a purtat si alte nume, in functie de cine-l stapanea :
Eumolpinas, Philipopolis, Pulpudeva, Trimontium, Plapadiva, Filibe.
O atractie deosebita pentru turisti sunt « Nisipurile de aur » (unde padurea
coboara pana spre plaja), statiunile Balcik, Krunoi si Dyonisopolis, cu
palatul fostei regine Maria, in stil oriental si un parc imens ; Varna, al treilea
oras ca marime si cel mai important port maritim si constructor de nave, un
important centru de cultura si universitate, scoala navala, muzee, teatru si
opera.

Legenda Trandafirului

A fost odata un rege si o regina care nu puteau avea copii. Regina plangea si
nu avea nici o clipa de bucurie, iar regele era mohorat ca o zi de toamna
ploioasa.
- Daca am avea copii, ar fi mai vesel la castel, spuse regele.
In cele din urma, regele si regina infiara din Persia un baietel, pe care urmau
sa-l ia cu ei la curte si sa-l creasca asa cum l-ar fi crescut pe propriul lor
copil.
Baiatul pe care-l numira Trandafir, crestea vazand cu ochii, frumos si
destept, asa cum si-l doreau parintii. Aproape ca nu si-au dat seama cum a
trecut timpul si Trandafir implini 20 de ani.
La curtea tatalui sau, in Bulgaria, invatase multe lucruri, dar nu iesise
niciodata din palat, nu cunostea pe nimeni si nimic din afara. Intr-una din
zile ii spuse regelui :
- Tata, lasa-ma, rogu-te, sa plec in lume ca sa cunosc si eu cat de mare,
bogata si frumoasa este imparatia.
- Bine dragul tatei, zise regele, dar inainte sa pleci, sa vii sa-ti dau cateva
sfaturi.
Zis si facut. Baiatul isi pregati hainele, merindele, armele si calul. Cand totul
a fost gata, s-a prezentat i nfata tatalui sau, asa cum promisese.
- Dragul meu, Trandafir, poti calatori in toata imparatia, dar la « Nisipurile
de aur » nu ai ce cauta. Padurea care coboara pana pe plaja este blestemata.
Acolo traiesc stafii si iele amagitoare, care-i preac pe oameni in magari, in
vitei sau alte vietuitoare, schimonosindu-i.
Ochii imparatului luceau de spaima.
- Sa nu te duci niciodata acolo, niciodata!
- Bine tata, nu ma voi apropia de « Nisipurile de aur », promise baiatul.
Isi lua ramas bun de la rege si regina si pleca bucuros la drum.
Strabatu Muntii Balcani, mergand prin cele mai frumoase chei ale raului
Iskar, vizita sate si orase, vazu focile calugar din Parcul National de la
Kaliakra. Vazu Balcikul, vechiul Krunoi, Dyionisopolis si Varna.
La Nesebar, orasul muzeu, a fost impresionat mai ales de « dansatorii pe
jar », un obicei vechi, practicat la inceput, mai ales de femei.
Nu mica i-a fost mirarea cand a aflat cate nume a purtat orasul Plovdiv :
Philipopolis, Trimontium, Plapadiva, Filibe.
Dupa cativa ani, Trandafir a uitat promisiunea facuta tatalui sau si tocmai a
intrat in padurea adanca, in mijlocul careia se aflau ielele.
Era noapte, luna lumina feeric imprejurimile si, printre copaci, in departare
se zarea nisipul auriu si luciul apei marii.
Trandafir, ea vrajit, ajunse la margtinea padurii care cobora pana pe plaja.
Erau Nisipurile de aur »
Ielele albe ca niste stafii jucau in jurul tanarul.
- Sa-l prefacem in vitel ! zise o zana.
- Ba sa-l facem sarpe ! hohoti cu rautate alta.
- Broscoi i-ar sta mai bine, zise cea de-a treia.
De rushine si ciuda, Trandafir se facu rosu la fata. Mama ielelor ,o zana mai
frumoasa decat toate, spuse :
Nu, nu ! Pentru ca s-a rosit la fata poruncesc sa se prefaca in floare. Si
pentru ca este un flacau frumos, aceasta floare sa aiba un parfum placut.
Trandafir, scoase din tolba sagetile, gandindu-se ca ielele se vor speria si vor
fugi. Intr-o clipa, trupul baiatului intra intr-un vartej si se transforma intr-o
floare roesie, parfumata dar cu tulpina plina de tepi. Sagetile scoase din tolba
s-au prefacut in ghimpi ascutiti,
Ielele au disparut, iar calul care era nazdravan, a dus floarea la castel.
Mare jale a fost cand regele si regina si-au dat seama ca Trandafir n-a
ascultat sfatul tatalui si s-a dus la « Nisipurile de aur ». Regina a luat floarea,
a pus-o intr-un ghiveci si a dus-o in gradina palatului la loc de cinste.
Bulgarii au cultivat si cultiva si acum trandafirul. El nu este doar o planta
ornamentala, si este folosit pentru producerea unor parfumuri si uleiuri
aromatice.
Locl unde se cultiva pe suprafete intinse trandafirul se numste « Valea
Trandafirilor ».