Nu există o definiție a globalizării într-o formă universal acceptată și probabil, nici definitivă.

Motivul
rezidă în faptul că globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamică
variabilă atingând domenii diverse ale unei societăți. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o
strategie, sau toate la un loc.

Imperiul Roman a constituit una din cele mai mari macroformatiuni statale din istoria omenirii, intre
hotarele sare aflandu-se toate regimurile limitrofe Marii Mediterene, pe care a transformat-o intr-o Mare
Internum(Mare Interioara)

In cazul globalizarii contemporane, in cautare de materii prime si forta de munca, puterile europene au
incercat sa puna stapanire pe planeta, pe care au reusit s-o imparta. Cateva din aceste puteri au fost:
Spania, Portugalia, Franta, Marea Britanie, Germania, Italia, Belgia si Olanda.

Unele imperii colonial au atins dimensiuni impresionante, cum ar fi cel spaniol sau cel britanic.

In a doua jumatate a secolului al XX-lea asistam la o diferentiere neta pe plan Mondial in ceea ce priveste
globalizarea: tarile care apartineau sistemului socialist( Uniunea Sovietica si tari din Europa de Est) nu
participa la procesul de globalizare.

Dupa prabusirea regimurilor comuniste din Europa de Est si a Uniunii Sovietice, aceste tari au fost
asaltate de STN.