Universitatea Al.I.

Cuza Facultatea FEAA

Organizatii internationale si rolul lor asupra economiei mondiale:OMC si G8

Coordonator:Lector dr.Cristian Popescu An 3 Specializarea Economie Genenrala

Cuprins: 1. Globalizarea- Impact si Recul 2. De la GATT la OMC 3. Organizatia Mondiala a Comertului 3.1. Scopul,functiile si structura OMC 3.2. Luarea Deciziilor 3.3. Participarea Romaniei La Conferinta Ministeriala de la Geneva 1998 3.4. Conferinta Ministeriala de la Seattle 30 Noiembrie 3 Decembrie 1999
1

4. G8 4.1. Ce este G8 4.2. Scurt istoric despre G8 4.3. Modul de functionare al G8 4.4 Structura si activitatile Grupului 4.5 Critici asupra G8 4.6 G8 si terorismul 4.7 Foste si viitoare summituri G6/7/8

1.Globalizarea, impact i recul

Globalizarea, a devenit n ultimii ani un subiect ultradiscutat. Legat de discuii, una dintre criticile pe care le-am auzit cu ceva timp n urm, spunea c cea mai mare problem a societii, este c n cazul unei chestiuni anume, fiecare, n parte, are cte o prere. Prea multe preri, evident, conduc mai greu la un consens. La fel i n cazul globalizrii. Pro, contra i clare, adic neutru, toate n aceleai oal n fierbere, n care din pcate vrnd, nevrnd ne fierbem cu toii. Dincolo de vorbe sunt fapte, Globalizarea este un fenomen real, el are loc zi de zi, or de or i fr s tim, suntem chiar noi parte i propulsor. i dac tot vorbim despre "btrna globalizare s ncepem cu cauze. Trebuie s nelegem c globalizarea i are rdcinii nc din timpul marilor colonii imperiale, cnd europenii i-au pus amprenta asupra unor teritorii, cu care interacionaser prea puin n trecut. Globalizarea este vzut n general ca un fenomen negativ prin care un popor sau o anume civilizaie se impune, i valorile sale sunt asimilate de un alt popor sau o alt civilizaie, n dauna valorilor culturale i morale pe care acesta le posed. Astfel nceputurile globalizrii sunt cutate mult mai recent, atunci cnd aceasta a devenit un
2

fenomen accelerat, i sunt identificate n istoria recent i politica actual. Urmrind ns felul n care este perceput globalizarea, putem identifica nceputurile ei cu mii de ani n urm, chiar din timpul Imperiului Roman, sau n timpul lui Alexandru Macedon, spre exemplu. Odat cu dezvoltarea civilizaiilor acestea au nceput, inevitabil s interacioneze una cu alta, astfel culturile sau amestecat i au aprut noi civilizaii, de multe ori mai puternice, i mai evoluate. Localizarea mai recent a nceputurilor globalizrii n timpul coloniilor, se face cu o raiune bine ntemeiat, aceea a tehnologizrii, tehnologia fiind cauza principal a globalizrii, prin ea o anumit civilizaie i poate afirma i impune supremaia. Invenii precum armele de foc, motorul cu aburi etc., au accelerat procesul pe care astzi l numit astzi Globalizare , datorit proporiilor mondiale pe care le-a primit. Treptat Pmntul a devenit mai mic' i popoarele sau extins i evoluat necesitnd tot mai multe resurse. Globalizarea a urmat pasul tehnologizrii, iar n ultimul secol al deceniului trecut, avntul tehnologic a fost deosebit, schimbnd radical felul n care interacionm cu lumea. Dac n urm cu aproximativ 200 sute de ani, drumul de la Londra la Sydney se efectua pe mare i dura cel puin opt luni iar reuita cltoriei era un soi de loterie, iar miza era chiar viaa , astzi acelai drum se efectueaz cu avioanele comerciale n mai puin de o zi n condiii de confort i siguran deosebite. Acesta este doar un exemplu din schimbrile de care este responsabil tehnologia. Uurina deplasrii este unul dintre factorii globalizrii. Ali factori decisivi sunt electrecomunicaiile(reelele de telefonie, Internetul) i televiziunea. Acetia sunt factori relativi receni, dar sunt pedala de acceleraie a globalizrii. ns cel mai important factor, nu este unul global : factorul politic, mai exact politica natural de expansiune i dominaie a rilor avansate asupra lumii. Politica expansionist sa manifestat ca factor al globalizrii nc din timpul marilor imperii de care aminteam mai devreme. Factorul economic este ceea ce determin adaptarea unei astfel de politici. Acesta a rmas i este n continuare principalul motiv pentru care rile dezvoltate abuzeaz de putere i se implic n politica extern a altor state. Aspectul economic al globalizrii este cel mai puternic i cu cele mai multe implicaii. Aceast arm cu mai multe tiuri, este prghia de control a marilor puteri. Acolo unde acesta nu se poate impune, se apeleaz la vechile proceduri, adic supunerea prin for militar. ocul tehnologic i-a spus cuvntul, i procesul de globalizare a scpat de sub control n prima jumtate a secolului trecut cnd lumea a fost aruncat n dou rzboaie
3

mondiale. Proporiile mondiale au fost un rezult al globalizrii, i ntreaga lume a devenit un mare cmp de btlie lumea pn nu de mult necunoscut, a devenit brusc nencptoare. Cel mai negativ aspect a fost ns cel reprezentat de Rzboiul rece; lupta pentru supremaie, prin ameninarea nuclear, punea viitorul omenirii n discuie. Omul, cel puin teoretic, a devenit capabil s se autodistrug. Globalizarea aduce cu ea o serie de aspecte negative iar cele mai negre sunt departe de a fi cele legate de degenerarea cultural al unei ri sau alteia. Globalizarea conduce la dereglarea demografic, accentuarea fenomenului de srcie la nivel global, instabilitate economic, i amplificarea i degenerarea conflictelor. n era globalizrii unele rii caut s-i ntreasc identitatea n detrimentul dizolvrii identitii altor ri. Fenomenul este ct se poate de normal i, raiunile ct i urmrile sale trebuie cutate ca ntr-o oglind, n istorie. Este cunoscut istoria Imperiului Roman. Astzi la aproximativ 2000 de ani de la apogeu, motenirea pe care a lsat-o este deosebit de puternic. Este tiu faptul c Roma a condus o politic expansionist major care avea s conduc la ocuparea unei mari pri din Europa i a unor teritorii din Africa i Asia. Fora militar a Imperiului a reprezentat motorul, iar cultura roman reprezenta i ea un atu, multe din teritoriile supuse fiind cu mult sub nivelul cultural al Romei. Pentru a nelege mai bine cauzele i implicaiile globalizrii actuale trebuie s facem o scurt analiz a aspectelor istorice prezentate. Ceea ce a condus Roma la declanarea i susinerea unor companii expansioniste, a fost pe de o parte natura uman i pe de alt constrngea impus de dezvoltarea economic care solicita tot mai multe resurse i rezerve. Natura uman invoc lupta pentru putere, supunerea celui slab n faa celui puternic i consolidarea poziiei sociale prin cultivarea fricii. Pe de alt parte Roma era un cazan sub presiune, i nu se putea menine dect printr-o alimentare continu din cadrul teritoriilor ocupate, care trebuiau extinse permanent. Urmrile politicii romane au fost impunerea unei culturi superioare n teritoriile cucerite, dar cu o importan deosebit trebuie subliniat aici poziia culturii greceti, care a reuit s nu fie substituit, fiind o cultur superioar celei romane i mai mult a fost asimilat de ctre romani. Un alt aspect este acela al civilizrii, i mai trziu al cretinizrii teritoriilor europene. Urmarea cuceririlor romane a fost Europ Vestic omogen, care a permis de-a lungul timpului o conlucrare economic conducnd la o dezvoltare cultural superioar. Aadar putem conclude, prin analogie c impactul
4

globalizrii pe termen lung la nivel cultural, nu este unul distructiv. Culturile superioare vor continua s existe, se vor impune i vor renate permanent. Chiar dac am fcut referire la Imperiul Roman trebuie s fim contieni c globalizarea trebuie privit diferit. Am artat cum tehnologia este responsabil pentru extinderea la scar mondial a fenomenului de globalizare. Universul este mare, dar acum, Pmntul se pare c a devenit prea mic. Dac n trecut noi identiti puteau s se afirme i s se dezvolte prin simpla izolarea, care asigura independen i puritate, astzi pare imposibil. ntr-o ordine stabilit a lucrurilor, este imposibil s porneti de la zero, negnd ceea ce exist. Mai mult orice ncercare de acest fel va fi sufocat din fa n numele tiinei i progresului. Aspectul trist al globalizrii, este acesta ; omul devine prizonier n propria sa cas i din pcate nu are unde s fug. Este greu de spus ce se va ntmpla pe termen lung n condiiile n care umanitatea este lipsit de opiuni i tot mai multe ri se dezvolt, suferind de o sete crescnd de resurse, asta n condiiile n care populaia globului crete rapid i n cea mai mare parte triete n srcie. Va devenii ntreg Pmntul teatrul unui mare rzboi civil ? Cine va fi arbitrul? Este o realitatea c graniele se dizolv i omul se regsete tot mai mult n identitatea de locuitor al Pmntului dect ceea de cetean a unei ri sau alta. Tot mai mult barierele impuse de limb i cele culturale dispar i oamenii pot s comunice mai uor, dezvoltnd valori comune, avnd n acelai timp posibilitatea de exprimare i afirmare ntr-un context universal valabil i larg acceptat. Acestea sunt certitudini.

2. De la GATT la OMC(organizatia mondiala a comertului)

Formal, GATT nu a fost o organizatie internationala(adica o entitate legala cu drepturi depline), ci un tratat interguvernamental. Ca un rezultat, in loc de state membre, GATT a avut parti contractante. Toate acestea s-au schimbat odata cu infiintarea OMC-ului, care este o organizatie mondiala care administreaza intelegerile multilaterale apartinand de comertul de bunuri(GATT 1994, precum si numeroase intelegeri specifice asupra antidumpingului, subsidiilor, licentierea importurilor, si altele), de comertul de servicii (GATS), si aspecte ale comertului cu privire la drepturile proprietatii intelectuale(TRIPs). Pentru a reflecta faptul ca OMC este o organizatie internationala, ne vom referi la semnatarii vechiului GATT ca fiind parti contractante, si membrii, semnatarilor OMC. Exista insa si o diferenta intre GATT1947(vechiul GATT) si GATT 1994, care este intruchipat de OMC. Vechiul GATT a fost, simultan, si un set de reguli si o institutie; noul GATT este doar un set de reguli, ce fac parte din OMC. Diferitele tratate supravegheate de OMC sunt intre state nationale si teritorii vamale, si se adreseaza politicilor guvernamentale. OMC se preocupa predominant de actiuni ale guvernelor, stabileste reguli cu privire la instrumentele politicilor comerciale ca: tarifele, cotele parte, subsidiile sau comertul interstatal. Asadar, OMC este un regulator al actiunilor de reglare infaptuite de guverne, si care afecteaza comertul si conditiile competitiei, privind

produsele importate pe pietele interne. In aceasta privinta OMC nu este deferit de vechiul GATT. O perceptie fundamentala a fondatorilor vechiului GATT a fost ca: institutiile multilaterale care facilitau cooperarea dintre tari, erau importante nu numai din punct de vedere economic, dar, cresterea rezultata in interdependenta dintre tari ar ajuta la reducerea riscului de aparitie a razboiului(Penrose 1953; Hirschman 1969). Perspectiva cresterii veniturilor reale, ca urmare a liberalizarii comertului si accesului nondiscriminatoriu pe diferitele piete, era asteptata sa reduca motivele conflictelor politice. Cresterea transparentei si prezenta unui forum in care sa se discute conflictele comerciale, potentiale sau actuale, era asteptata sa reduca probabilitatea de aparitie a incidentelor in alte domenii decat economia.In capitolul de inceput al GATT 1947 se precizeaza ca printre obiectivele GATT sunt incluse: ridicarea standardului de viata, asigurarea unei rate reduse a somajului si o rata ridicata si constanta de crestere a volumului venitului real si a cererii efective, antrenand consumul total al resurselor lumii si marirea productiei si a schimbului de bunuri. Putem spune in continuare ca aranjamentele avantajoase, mutuale si reciproce, constand in reduceri substantiale ale tarifelor si a altor bariere ale comertului, precum si eliminarea tratamentelor discriminatorii in comertul international, vor contribui la realizarea acestor obiective. Insa nicaieri nu este mentionat ca tinta suprema ar fi comertul liber. GATT-ul a reiesit din negocierile de creare a Organizatiei Internationale a Comertului (International Trade Organization ITO) dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Desi s-au terminat cu succes in Havana in 1948, negocierile privind structura si functionarea unei astfel de organizatii nu au condus la realizarea ITO din cauza ca se astepta ca tratatul sa nu fie ratificat de Congresul Statelor Unite. GATT-ul a fost negociat in 1947 de catre 23 de tari 12 dezvoltate si 11 in curs de dezvoltare inainte ca negocierile ITO sa fie finalizate1. Tarile implicate in schimbul de reduceri de tarife erau ingrijorate ca implementarea liberalizarii nu ar fi conditionat concluzionarea discutiilor ITO. Prin urmare ei au creat GATT ca o intelegere interimara. Cum ITO nu a fost niciodata finalizat, GATT-ul a fost singurul rezultat concret al negocierilor.
Tarile fondatoare ale GATT au fost: Australia, Belgia, Brazilia, Burma, Canada, Ceylon, Chile, China, Cuba, Cehoslovacia, Franta, India, Liban, Luxemburg, Olanda, Noua Zeelanda, Norvegia, Pakistan, Rodezia de Sud, Siria, Africa de Sud, Marea Britanie si Statele Unite. China, Liban si Siria s-au retras ulterior.
1

Cu toate ca GATT-ul incorpora prevederile capitolului privind politicii comerciale ale ITO, fiind conceput ca un acord comercial temporar, era lipsit de o structura institutionala.In primii ani de functionare nici macar nu a existat ca o entitate cu exceptia a doua, trei dati pe an cand erau tinute intalnirile formale intre partile contractante.Structura organizatorica a GATT-ului s-a dezvoltat treptat. In timp ce marile decizii erau luate in sesiunile partilor contractante, foarte repede a devenit clar ca era nevoie de un corp decizional. In 1951 a fost format un comitet inter-sesional, pentru a organiza votul prin corespondenta par avion sau telegrafic in privinta restrictiilor de import motivata de balanta de plati. Acest comitet a fost inlocuit in 1960 de catre Consiliul de Reprezentanti caruia Iau fost largite puterile si responsabilitatile pentru managementul de zi cu zi. Intre 19471994, secretariatul GATT a fost cunoscut formal, sub denumirea de Comisia Interimara pentru Organizatia Internationala a Comertului (Interim Comission for the International Trade Organization - ICITO), creata in timpul negocierilor asupra ITO. Tehnic, a fost un corp al Natiunilor Unite, din moment ce negocierile ITO au avut loc sub auspiciile ONU. Pentru ca ITO nu a fost niciodata infaptuit, relatia formala dintre GATT(un tratat) si ONU a fost intotdeauna diafana. Pentru mai mult de patru decenii, sistemul GATT s-a extins pentru a include mult mai multe state. S-a transformat intr-o organizatie mondiala de facto, dar intr-una care a fost din ce in ce mai fragmentata pe masura ce acordurile dintre parti si codurile GATT erau negociate intre grupuri de tari. Textul de baza, legal, complex si infaptuit cu grija, a fost extins si modificat, prin numeroase prevederi suplimentare, aranjamente speciale, interpretari, renuntari la anumiteri drepturi, rapoarte privind rezolvarea disputelor si decizii ale Consiliului. Incepand cu anii 1990, exista deja o masinarie GATT, bine unsa, ajutand partile contractante sa conduca dezvoltarea sistemului de comert, incluzand supravegherea politicilor comerciale si asistand la rezolvarea conflictelor prin consultatii, negocieri, medieri si rezolvarea disputelor. Cateva dintre momentele de turnura ale GATT sunt prezentate in Tabelul 1. Anii de inceput ale GATT au fost dominati negocierile de aderare, o sesiune de bilant la mijlocul anilor 1950 care au condus la modificari aduse tratatului, si crearea Comunitati Economice Europene in 1957. In 1962, au fost negociate derogari de la regulile GATT in privinta comertului cu textile din bumbac. Aceasta a dus la mai multe Aranjamente Multifibra

succesive (MFA-I pana la MFA-IV) un sistem complex de comert condus care venea in dezacord cu principiile de baza ale GATT. Incepand cu mijlocul anilor 1960, numeroasele runde de negocieri ale MTN au condus incet incet la extinderea scopului GATT la un numar mai mare de politici nontarifare, si in cele din urma au condus la crearea OMC. Pana la runda din Uruguay, nu se facuse nici un progres in privinta agriculturii, textilelor si imbracamintei. Intalnirea care a permis acestor sectoare sa fie alaturate disciplinelor multilaterale importante, a inclus stabilirea unor reguli ale comertului de servicii si impunerea IPR, precum si crearea OMC.

TABELUL 1: Cronologia transformarii GATT in OMC Data 1947 1948 Evenimentul GATT este infaptuit pentru a inregistra rezultatele negocierii tarifelor intre 23 de tari. Tratatul intra in vigoare la 1 ianuarie 1948. Prevederile GATT intra in vigoare. Delegatii din 56 de tari se intalnesc in Havana, Cuba, pentru a finaliza infaptuirea Organizatiei Internationale a Comertului (ITO); 53 de tari semneaza asa numitul Tratat de la Havana care 1949 1950 1951 stabilea crearea ITO in Martie 1948 Runda anuala de negociere a tarifelor. China se retrage din GATT. Administratia SUA renunta la eforturile de convingere a Congresului de a ratifica crearea ITO. Runda de negocieri ale tarifelor de la Torquay. Comitetul inter-sesional este stabilit pentru a organiza votul prin posta par avion cu privire la masurile comerciale de protejare a balantei de plati. Republica Federala a Germaniei adera 1955 la GATT. O sesiune de bilant duce la modificarea a numeroase prevederi ale GATT. Tentativa de transformare a GATT intr-o organizatie mondiala formala, esueaza. Le este aprobata Statelor Unite o derogare de la anumite politici agricole ale 1956 1957 1960 GATT. Japonia adera la GATT. Este tinuta in Geneva a patra runda a MTN. Este creata Comunitatea Economica Europeana. Este creat un Consiliu al Reprezentantilor pentru a superviza si conduce activitatile de zi cu zi. Este inceputa Runda Dillon care va fi finalizata in 1961.

1961 1962

Se ajunge la un acord in privinta intelegerii pe termen scurt ce permitea restrictia cotelor exporturilor de bumbac, ca o exceptie de la regulile GATT. Tratatul pe termen scurt devine tratatul de lunga durata cu privire la Textilele din Bumbac. Va fi apoi renegociat in 1967 si extins pe trei ani in 1970 pana va fi inlocuit cu MFA in 1974. Incepe runda de la Kennedy(finalizata in 1967). Conferinta ONU asupra comertului si dezvoltarii(UNCTAD) este creata pentru a presa masurile comerciale in beneficiul tarilor aflate in curs de dezvoltare. Partea a patra(cu privire la Comert si Dezvoltare) este adaugata la GATT, stabilind noi directii pentru politicile comerciale dinspre si catre tarile in curs de dezvoltare. Este creat un comitet pentru Comert si Dezvoltare pentru a monitoriza implementarea. Polonia devine prima tara cu economie planificata central ce adera la GATT. Este inceputa runda de la Tokyo(finalizata in 1979). Intra in vigoare Tratatul Multifibre(MFA), ce restrangea cresterea exportului cu sase procente pe an. Este negociat in 1977 si 1982 si va fi extins in 1986,1991, si 1992. O intalnire a ministrilor din cadrul GATT prima de aproape un deceniu esueaza in a se intelege asupra agendei unei noi runde. Este formulat un program GATT de munca pentru a stabili o agenda pentru o noua intalnire MTN. Lansarea Rundei Uruguay in Punta del Este, Uruguay. Se tine la Montreal in Decembrie o intalnire intre ministri GATT pentru bilantul rundei Uruguay. Bilantul este finalizat de abia in Aprilie 1989. Canada propune crearea unei organizatii comerciale multilaterale care sa acopere GATT, GATS si alte instrumente multilaterale aprobate in Runda Uruguay. O intalnire ministeriala de la Bruxelles esueaza in a finaliza Runda Uruguay. In Iunie Congresul american aproba acordarea autoritatii Administratiei SUA si stabileste ca termen limita pentru finalizarea discutiilor pe Decembrie 15. Runda Uruguay este finalizata pe 15 Decembrie la Geneva. Pe 15 Aprilie, la Marrakech, ministrii semneaza Actul Final de infaptuire a Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC) in care sunt cuprinse rezultatele Rundei Uruguay. OMC intra in vigoare la 1 Ianuarie. Este finalizat acordul cu privire la serviciile

1964

1965

1967 1973 1974

1982

1986 1988 1990

1993

1994

1995

10

1996

financiare.(SUA nu semneaza). Discutiile asupra serviciilor maritime esueaza. Este luata decizia de a fi revizuita problema in 2000. Prima conferinta ministeriala a OMC gazduita de Singapore, formeaza grupurile de munca asupra comertului si investitiilor, comertul si politica concurentei, transparenta in oferta publica si este de acord sa se reia munca asupra facilitarii comertului. 40 de guverne sunt de acord sa elimine tarifele pe calculatoareproduse de telecomunicatie pana in anul 2000(Acordul Tehnologiei de Informatie ITA). Sunt finalizate negocierile privind Acordul Telecomunicatiilor de baza, sub auspiciile GATS, dupa suspendarea lor in 1996. Acordul Serviciilor Financiare este negociat ceea ce duce la atragerea SUA. A doua conferinta ministeriala a OMC, ce comemoreaza a 50-a aniversare a sistemuluit multilateral al comertului, are loc pe 18-20 Mai la Geneva. Numirea unui nou director general se dovedeste a fi multumitoare si distrage atentia de la procesul de pregatire al intalnirii ministeriale din 1999.Intalnirea ministeriala de la Seattle nu reuseste sa lanseze o noua runda. Incep negocierile din agenda rundei Uruguay cu privire la agricultura si servicii.

1997

1998 1999

2000

Exista multe similaritati intre vechiul GATT si OMC. Principiul de baza ramane acelasi. OMC continua sa opereze prin consens si continua sa fie condusa de catre membrii. Totusi, au avut loc cateva schimbari majore. Cel mai evident, acoperirea OMC este mult mai mare. Ba mai mult, in contrast cu vechiul GATT, prevederile tratatului OMC se aplica tuturor membrilor si in aceeasi masura. Asta implica faptul ca este mult mai important pentru tarile in curs de dezvoltare decat vechiul GATT. In privinta rezolvarii disputelor, a devenit mult mai dificila blocarea formarii panourilor si adoptarea raporturilor panourilor(prin adoptarea unei reguli consensual-negative: toti trebuie sa se opuna unei descoperiri). In final, transparenta mult mai mare si functiile de supraveghere au fost aprobate pentru ca secretariatul sa creeze Mecanismul de Revizuire a Politici Comerciale.

11

3. Organizatia Mondiala a Comertului

Organizatia Mondiala a Comertului a fost infiintata la 1 ianuarie 1995. OMC s-a cladit pe structura organizatorica a GATT si secretariatul acestuia ca o extensie semnificativa sa format si si-a extins structura evoluand pe o perioada de aproape 50 de ani. Declaratia Ministeriala de la Punta del Este care a lansat Runda din Uruguay nu presupunea creearea OMC. In principiu, nu era necesara creearea unei organizatii internationale pentru a implementa rezultatele negocierilor. Sugestia canadiana de a infiinta o organizatie multilaterala a comertului(MTO) in 1990 ulterior sustinuta si de UE a fost asadar oarecum o surpriza. Propunerea a fost motivata si de dorinta de a creea un singur cadru institutional al comertului mondial. Acesta ar insuma GATT-ul modificat, si semenele lui cu privire la servicii GATS si proprietate intelectuala TRIPs, precum si toate celelalte acorduri si tratate finalizate sub auspiciile rundei Uruguay. Initial, SUA s-a opus acestei idei, dar dupa negocierile asupra esentei noii organizatii, au fost de acord cu cadrul existent, inclusiv cu schimbarea numelui2. La Punta del Este au fost de acord ca negocierile urmau a fi preluate singular. Odata cu propunerea de a crea OMC, conceptul de preluare singulara a fost redefinit in asa fel incat sa insemne ca toate partile contractante al GATT trebuie sa devina membru OMC. Nu era nici o alternativa ramanerea ca membru al GATT 1947 nu ar avea nici o valoare dat fiind ca era o entitate institutionala ce urma efectiv sa dispara. Tarile in curs de dezvoltare asadar, toate s-au alaturat OMC, asa ceva nefiind nu era deloc in agenda cand negocierile au inceput in 1986. Desi Congresul SUA a ramas suspicios asupra oricarei limitari a puterii sale asupra politicii comerciale, a decis de asemenea sa se alature noii organizatii. In timpul dezbaterii pentru ratificare a devenit clar ca infiintarea OMC nu ar schimba prea mult status-ul quo in ingrijorarea in ceea ce priveste incalcarea suveranitatii sale nationale, din moment ce GATT 1947 era un tratat international de legatura. Infiintarea OMC a fost un eveniment important. Incercarile de a situa GATT pe o pozitie organizationala sigura au fost periodic efectuate inca de la esuarea ratificarii ITO de
2

Alegerea numelui a fost oarecum ironica, avand in vedere atentia acordata drepturilor la proprietate intelectuala, din moment ce acronimul WTO era deja folosit de catre World Tourism Organization, o agentie speciala a ONU stabilita la Madrid.

12

catre Congresul SUA. In timpul intalnirii de bilant al GATT din 1955, cateva parti contractante au propus infiintarea unei Organizatii pentru Cooperare Comerciala(Organization for Trade Cooperation OTC). Aceasta propunere a fost mult mai putin dezbatuta decat ITO dar a esuat de asemenea sa castige aprobarea Congresului SUA. Problema furnizarii unui cadru institutional pentru comertul international a reaparut din nou in cadrul Consiliului Economic si Social al ONU(ECOSOC) in 1963. Un grup de experti au fost chemati pentru creearea unei noi agentii ONU cu membrii universali si puteri substantiale in sfera comertului international. Ideea era ca acest organism va implementa recomandarile UNCTAD precum si alte decizii politice relevante, luate de organisme ale ONU. Propunerea aceasta dorea ca GATT sa devina Comitetul agentiei cu privire la Tarife. Propunerea nu a intrunit interesul marilor natiuni comerciale. Totusi, Rezolutia de Asamblare Generala a ONU care infiinta UNCTAD prevedea ca ar trebui sa ingrijoreze problemele legat de elaborarii unei organizatii comerciale cuprinzatoare.Din toate acestea nu a reiesit nimic concret impotriva discutiilor lungi despre nevoia unei noi ordini economice internationale in timpul anilor 1970 in mare parte din cauza filosofiilor diferite detinute de catre pietele economice industrializate si marea parte a tarilor in curs de dezvoltare, cu privire la bazele comertului international. Odata cu creearea OMC, a reiesit o organizatie economica internationala care este ferm bazata pe principiile GATT reciprocitate si nondiscriminare. 3.1 Scopul, Functiile si Structura OMC OMC este condusa de o Conferinta Ministeriala alcatuita din toti membrii, care se intalnesc cel putin o data la fiecare doi ani. Aceasta participare mai frecventa a ministrilor de comert, fata de epoca vechiului GATT unde putea trece si un deceniu intre intalnirile ministeriale era menita sa intareasca conducerea politicii OMC si sa amplifice importanta si credibilitatea regulilor sale in diferitele arene politice. Experienta anterioara a GATTului cu intalnirile ministeriale sugereaza ca acestea pot foarte usor fi o pierdere de timp al multor ministrii din tari comerciale mai mici. Aceasta se intampla din cauza ca, in negocieri, problemele controversate au tendinta de a fi rezolvate in ultimul moment si necesita acceptarea de catre jucatorii mari. Acesti din urma pot ocupa o cantitate

13

importanta din timp pentru a rezolva o problema intre ei, marginalizand astfel, potentialul participarii ministrilor tarilor mai mici. Aceasta lectie a fost predata in timpul intalnirii ministeriale de la sfarsitul anului 1999, unde mai multi ministrii din tarile aflate in curs de dezvoltare in mod esential au venit pentru nimic. Exclusi din forumul principal al negocierilor, acolo unde marii jucatori si un grup ales de tari mai mici incercau sa ajunga la compromisuri, mai multi ministri si-au petrecut majoritatea timpului la telefon. Prin urmare intalnirea a esuat in a demara o noua runda de negocieri. Acordul de la Marrakech care stabilea ca OMC se ocupa cu organizarea unui cadru institutional pentru functionarea relatiilor comerciale ale membrilor sai, asupra carora se aplica acordurile si obligatiile legale asociate acestora. Drepturile substantiale si obligatiile membrilor sunt definite de patru mari Anexe ale OMC. Anexa 1 are trei parti: Anexa 1A denumita Acordurile Multilaterale cu privire la Comertul de bunuri, care contine GATT1994(GATT1947 plus un numar mare de Acorduri si Intelegeri suplimentare negociate in Runda Uruguay); Anexa 1B care se compune din GATS; si Anexa 1C, acordul ce priveste TRIPs. Anexa 2 contine intelegerile cu privire la Reguli si Procedurile de rezolvare a disputelor(DSU) care este mecanismul de rezolvare a disputelor al OMC. Anexa 3 contine Mecanismul de Bilant al Politicii Comerciale, mecanism pentru supravegherea politicilor comerciale ale membrilor. In final, Anexa 4 intitulata Acordurile Comerciale Plurilaterale si se constituie din codurile Rundei Tokyo, care nu au fost multilateralizate in Runda Uruguay, legand asadar doar semnatarii acestuia. Anexele 1-3 intruchipeaza impreuna, Acordurile Comerciale Multilaterale. Articolul II al OMC indica faptul ca toate intelegerile cuprinse in Anexele 1, 2 si 3 sunt parte integranta al Tratatului OMC si se aplica tuturor membrilor. OMC are mai multe functii. El se ocupa cu facilitarea implementarii si functionarii Tratatelor Comerciale Multilaterale, furnizand un forum pentru negocieri, administrand mecanismul de rezolvare a disputelor, supraveghind multilateral politicile comerciale, si cooperand cu Banca Mondiala si IMF pentru atingerea unei coerente la nivelul politicii economice globale. Intre Conferintele Ministeriale responsabile pentru indeplinirea functiilor OMC organizatia este condusa de catre un Consiliu General la nivelul oficialilor. Consiliul General se intalneste aproape de 12 ori pe an. In medie, este reprezentat de delegatii stabilite in Geneva. Consiliul General se transforma, la nevoie, intr-

14

un corp de adjudecare a disputelor comerciale(Corpul de Rezolvare a Disputelor, Dispute Settlement Body DSB) si de revizuire a politicilor comerciale ale tarilor membre(Corpul de Revizuire a Politicilor Comerciale, Trade Policy Review Body TPRB).

Organizatia Mondiala a Comertului

CONFERINTA MINISTERIALA

Sub forma Corpului de Revizuire a politicilor Comerciale

CONSILIUL GENERAL

Sub forma Corpului de Rezolvare a Disputelor

Consiliul pentru Comertul de Bunuri

Consiliul pentru Aspectele Comerciale ale Drepturilor Proprietatii Intelectuale

Consiliul pentru Comertul de Servicii

Sub indrumarea Consiliului General, opereaza trei consilii sudsidiare: Consiliul pentru Comertul de Bunuri, Consiliul pentru Aspectele Comerciale ale Drepturilor Proprietatii

15

Intelectuale si Consiliul pentru Comertul de Servicii. Exista anumite comitete separate care se ocupa cu: interesele tarilor in curs de dezvoltare(Comitetul de Comert si Dezvoltare); supravegherea actiunilor de restrictii ale comertului facute pentru balanta de plati; supravegherea acordurilor comerciale regionale; legaturile dintre Comert si Mediu; si finantarea si administrarea OMC. In ce priveste problemele legate de GATT, GATS sau TRIPs , exista comitete aditionale sau grupuri de munca care se ocupa de acestea. Exista comitetele ce functioneaza sub auspiciile Consiliului pentru Comertul de Bunuri pentru: subsidii, antidumping si masurile de contracarare, barierele tehnologice ale comertului(standardele bunurilor), licentierea importului, evaluarea vamala, accesul pe piata, agricultura, masurile sanitare si fitosanitare, masurile de investitii comerciale, regulile de baza si masurile de siguranta. In plus, au fost stabilite grupuri de munca pentru a se ocupa de notificatii, intreprinderile comerciale nationale, si pentru a studia relatiile Comert-Investitie, Comert-Politica Concurentei si problema transparentei in rezervele guvernamentale. In mod similar, exista comitete ce se adreseaza problemelor legate de GATS si TRIPs. Exista de asemenea comitete pentru administrarea Acordurilor Plurilaterale care se aplica doar membrilor care le semneaza. Data fiind natura lor, acestea nu se afla sub indrumarea Consiliului General, ci opereaza sub cadrul general al OMC si raporteaza Consiliului activitatile lor. Toti membrii OMC pot participa la toate consiliile, comitetele, si asa mai departe, cu exceptia Corpului De Apel, comisiile de rezolvare a disputelor, Corpul de monitorizare al Textilelor, si comitetele ce se ocupa de acordurile plurilaterale. Aproape 40 de consilii, comitete, subcomitete, corpuri, si grupuri au functionat sub auspiciile OMC in 2000 ceea ce este de doua ori mai mult decat sub auspiciile vechiului GATT. Asemenea corpuri sunt deschise pentru toti membrii OMC, dar in general doar cele mai importante natiuni comerciale(adica mai putin decat jumatate din membrii) trimit reprezentanti in mod regulat la majoritatea intalnirilor. Participarea reflecta un mix al intereselor nationale si constrangeri ale resurselor. Tarile mai putin dezvoltate, in particular, tind sa nu fie reprezentate la aceste intalniri de multe ori neavand o delegatie stabilita in Geneva. Toate aceste forumuri, plus partile concentrate asupra accederii (in medie 30 la sfarsitul anilor 90), comisiile de rezolvare a disputelor, intalnirile grupurilor regionale, capii delegatiilor, si numeroasele intalniri ad-hoc si grupuri informale,

16

totalizeaza in jur de 1200 de evenimente anual, in sau in jurul sediul OMC de la Geneva. Majoritatea activitatilor OMC sunt conduse in limba Engleza, dar multi oficiali OMC necesita interpretari in Franceza si Spaniola. Actorii principali ai activitatilor de zi cu zi sunt oficialii afiliati cu delegatiile de membrii. OMC asa cum era GATT1947 este prin urmare ceva de genul unei organizatii retea. Secretariatul OMC este centrul unei retele largi si dispersate, compusa din reprezentanti oficiali ai membrilor stabiliti la Geneva, functionari publici stabiliti in capitale, si grupuri de afaceri nationale si nonguvernamentale, care cauta sa impinga guvernele lor spre propriile interese, la nivel multilateral. Functionarea OMC depinde de inputul colectiv al miilor de functionari publici si oficiali guvernamentali care se ocupa cu problemele comerciale ale fiecarei tari membre. Initiativa de a lansa MTN-uri si de a rezolva dispute doua din cele mai activitati de profil ale OMC sunt responsabilitatile de baza ale membrilor OMC asupra lor insisi, nu a secretariatului. Natura organizatiei conduse de membrii pune o povara considerabila pe delegatiile nationale de membrii. Multe tari nu au mai mult de una sau doua persoane care sa se ocupe de problemele OMC, o minoritate mai mare nu are deloc delegatie la Geneva. Jucatorii activi in forumul OMC tind sa aiba delegatii numeroase.De cele mai multe ori, un reprezentant al membrului OMC va acoperi de asemenea intalnirile din cadrul UNCTAD, Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale(WIPO), Oficiul International al Muncii (ILO), Organizatia Mondiala a Sanatatii, Comisia Economica Europeana, si alte organizatii internationale stabilite la Geneva. Secretariatul OMC este relativ mic avand in jur de 500 de membrii. Rolul sau este de a furniza membrilor suportul tehnic si logistic, incluzand aici si organizarea intalnirilor intre corpurile diplomatice precum si pregatirea documentatiei cand aceasta este ceruta de catre comitete sau Consiliu. Secretariatul are o foarte mica putere formala de a lua initiative. De exemplu, Directorul General nu are autoritatea de a initia procedurile de rezolvare a disputelor impotriva unui membru, indiferent cat de grav ar fi incalcat acesta regulile OMC. Secretariatul trebuie sa se abtina de la a furniza interpretari ale legilor OMC sau de a judeca conformitatea politicilor comerciale ale unor membri cu regulile OMC. Documentele pregatite de secretariatul OMC tind sa devina subiectele de dezbatere ale delegatiilor OMC. Directorul General nu are motive de a propune temele ce ar urma sa fie

17

dezbatute pe agenda OMC. Situatia a fost descrisa concret in cadrul unei intalniri informale din cadrul Rundei Uruguay, cand un diplomat, adresandu-se Directorului General, sublinia:Domnule, exista o diferenta intre mine si dumneavoastra; Eu sunt o parte contractanta si dumneavoastra sunteti o parte contractata!. Secretariatul joaca un rol important in reducerea costurilor tranzactiilor, prin distribuirea informatiilor si asigurarea transparentei prin preluarea revizuirilor periodice ale politicilor comerciale ale membrilor. Ultima, este una dintre putinele arii in care secretariatului i s-a acordat mandat de a prelua actiunile pe propria ei responsabilitate. De asemenea, Secretariatul faciliteaza rezolvarea disputelor prin sustinerea muncii comisiilor. Desi membrii secretariatului OMC nu iau parte la luarea deciziilor, ei pot avea o influenta substantiala ca rezultat al aptitudinilor lor tehnice, solidaritatea institutionala si familiarizarea cu problemele. Cu cat un oficial al unui comitet sau grup de munca este mai putin cunoscut si asertiv, cu atat mai mare poate fi influenta secretariatului. Cu cat o delegatie a unei tari este mai mica si mai competenta, cu atat mai mult se resimte impactul secretariatului. Directorul General, seful secretariatului OMC, intr-un anumit sens este gardianul interesului colectiv al statelor membre. Regulile si procedurile OMC, permit Directorului General sa se comporte ca un broker si nu ca element decizional in multe situatii. De-a lungul istoriei, ei au jucat un rol important in a incuraja tarile sa mentina si sa intareasca cooperarea multilaterala in comert. Mica marime a secretariatului duce oarecum in eroare. Cum am precizat mai sus, OMC este o organizatie bazata pe retea. Secretariatul OMC si delegatiile din Geneva, lucreaza intr-o cooperare stransa cu numerosi functionari publici in respectivele capitale. Ministerele de Comert, afaceri externe, finante, telecomunicatii, si agricultura, si corpurile specializate precum autoritatile vamale, bancile centrale, sanatatea si administratiile standardelor de siguranta, agentiile de protectie a mediului, patentele nationale, si agentiile de marci, si asa mai departe, toate tind sa aiba oameni care se ocupa cu problemele OMC si care furnizeaza input pentru activitatile OMC. Dimensiunea totala a retelei este imposibil de determinat, dar in mod sigur insumeaza cel putin 5.000 de oameni. Functia esentiala a secretariatului este de a tine operativitatea retelei la un nivel performant. Odata ce caracterul de retea a organizatiei este recunoscut, devine destul de clar ca OMC este o entitate mult mai mare decat dimensiunea secretariatului.

18

Contributiile financiare la bugetul OMC se bazeaza pe practicile GATT1947. Venitul OMC se formeaza din contributiile calculate pe baza fiecarei parti ale membrilor din comertul total al membrilor OMC, calculat ca o medie a cifrelor comerciale ale ultimilor trei ani(daca aceasta parte este mai mica de 0,12 la suta, este apreciata o contributie minima). In 1999, cele mai mari 9 natiuni comerciale contribuiai cu aproximativ doua treimi din contributiile totale. Contributia UE este apreciata separat pentru fiecare stat membru, si include si comertul intr-UE. Contributiile voluntare sunt furnizate de economiile de piata industrializate, in scopuri specifice, ca asistenta tehnologica sau antrenarea oficialilor din tarile aflate in curs de dezvoltare.Comisia de apel a OMC are un buget independent de cel al OMC.

3.2 Luarea Deciziilor

Majoritatea procedurilor de luare a deciziilor din cadrul OMC urmeaza practicile GATT si se bazeaza pe ajungerea la o intelegere, consultatie si consens. Consensul era principalul mod de operare al GATT. Chiar si in cazurile in care regulile GATT cereau un vot formal precum aprobarea derogarilor de la regulile GATT pentru anumite tari negocierile si consultarile erau tinute de obicei pentru a ajunge la un consens inainte de a ajunge la votul formal. Ajungerea la un consens era facilitata si de o alta traditie a GATT nepermiterea progresului de a fi frustrat de obstinenta unei parti, decat daca se intampla sa fie una dintre marile puteri. Consensul insa nu este neaparat si unanim. Aceasta semnifica faptul ca nici o delegatie prezenta fizic in Consiliu nu are vreo obiectie fundamentat asupra vreunei probleme. Aceia care nu sunt prezenti sau se abtin nu sunt numarati. Luarea deciziilor prin consens este o procedura capabila de a asigura ca sunt aprobate doar deciziile asupra carora nu exista opuneri majore si care au sanse mari de afi implementate in mod consecvent. Acest lucru este important din cauza ca OMC detine cateva metode de a presa guvernele ce nu doresc implementarea deciziilor. In ciuda lipsei efective de drept de veto, practica consensului este de valoare pentru statele mai mici din moment ce acorda importanta muncii lor depuse la negocieri mai ales daca ele sunt capabile sa formeze o coalitie in consultarile informale si intelegerile ce preced luarea unei decizii. In aceasta directie reiese calitatea delegatiei unei tari poate avea

19

un rol important in determinarea influentei sale efective. Ajungerea la un consens poate fi un proces complex, in mare parte din cauza ca poate necesita formarea de legaturi intre anumite probleme precum si elaborarea de jurnale. Consensul readuce in prim plan tendintele conservatoare ale sistemului. Propunerile de schimbare pot fi adoptate doar daca nu se opune nimeni creand astfel un potetial pentru paralizie. Lasand acestea la o parte, consensul poate ajuta la marirea importantei legitimitatii deciziilor ce sunt luate colectiv. Recurgerea la vot poate fi o solutie doar daca nu s-a ajuns la un consens.Votul poate avea loc doar daca prevederile accepta acest lucru. Daca este necesar, votul se bazeaza pe principiul un membru un vot. Acest lucru face diferenta intre OMC si FMI sau orice alta organizatie economica internationala, unde votul bazat pe greutate este adesea folosit. Este necesara unanimitatea pentru amendamentele referitoare la principii generale precum MFN sau tratamentul national. Interpretarea deciziilor si prevederilor acordurilor OMC asupra derogarilor de la obligatii ale vreunui membru necesita aprobarea de catre o majoritate formata din cel putin trei sferturi din votanti. O majoritate de doua treimi din voturi este suficienta pentru amendamentele referitoare la alte probleme in afara principiilor generale mentionate mai sus. Atunci cand nu este specificat si acolo unde consensul nu poate fi ajuns, este, in principiu, suficient doar un simplu vot majoritar. Cum problemele implicate in situatiile de vot majoritar nu vor fi niciodata un procedeu central al OMC, aceasta procedura este foarte putin probabila sa conduca la vreun conflict. In orice caz, in contrast cu practica ajungerii la consens, daca votul are loc majoritatea necesara este relativa pentru toti membrii OMC; fara a respecta acei membrii care au fost prezenti intr-o anumita intalnire.

Tabelul 2 Luarea Deciziilor in OMC Regula de luare a deciziei Tipul Problemei

20

Unanimitate Majoritate de trei sferturi Majoritate de doua treimi Consens

Amendamentele referitoare la principiile generale precum nondiscriminarea. Interpretari ale prevederilor OMC si derogari de la disciplinele OMC pentru membrii. Amendamente ale OMC referitoare la alte probleme decat principiile generale; Ex: accederea. Oricand nu este specificat.

Un membru nu este limitat de nici un amendament care trece de vot daca acesta se opune, iar schimbarea nu schimba drepturile sau obligatiile acestuia(Articolul X OMC). Conferinta Ministeriala poate decide sa ceara unui membru care nu accepta un amendament, sa se retraga din OMC, sau sa ii aprobe o derogare. Cum marii comercianti trebuie sa ramana membrii ai OMC pentru a asigura valoarea acesteia, este greu de imaginat ca li se va cere vreodata sa se retraga de la negocieri. Marii jucatori, prin urmare, nu pot fi fortati sa aprobe schimbari pe care acestia nu le doresc in mod voluntar. Nu trebuie neaparat notat faptul ca mecanismele si regulile de votare sunt oarecum teoretice. In practica de fapt votul nu are loc. Intr-adevar, membrii OMC au decis in 1995 sa nu aplice prevederile ce permit votului in cazul accederii si cererii de derogari, ci sa continue procedurile pe baza consensului. Amendamentele legislative sunt de asemenea destul de rare, cum in practica schimbarile variilor acorduri au loc ca parte a unor vaste runde multilaterale. Cateva criterii de determinare a influentei in OMC sunt chiar partile acesteia in comertul mondial, dependenta sa comerciala sau deschiderea, si marimea absoluta a pietelor sale. Pozitia politicii comerciale ale unei tari nu este relevanta: comerciantii liberi nu au prea multe de spus in OMC decat tarile cu regimuri puternic protectioniste. Mari jucatori sunt asadar marile puteri comerciale Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii. Uniunea Europeana este un mare jucator, prin Comisia Comunitatilor Europene ce-si are sediul la Bruxelles, si din cauza ca statele membre se afla printre marile puteri comerciale, si din cauza ca statele membre nu mai au suveranitate totala asupra politicii

21

comerciale(aceasta a fost delegata Comisiei)3. In privinta anumitor probleme, nivelul influentei este de asemenea determinat de importanta problemei pentru tara respectiva. De exemplu, Argentina, o tara comerciala relativ mica, este un important exportator de grane si are o influenta mai mare in privinta comertului international de grane decat in privinta telecomunicatiilor. Problemele care apar sunt de obicei specifice produselor. Atunci ce influenteaza cota unei tari pe piata internationala a unui produs, si importanta produselor in ceea ce priveste exporturile tarii. Aceasta specificitate catre produs explica mult din natura interactionarilor multilaterale si plurilaterale ce au loc in cadrul OMC. In cadrul celor mai mari 20 economii ale lumii singurele natiunii care inca nu sunt membre OMC sunt: China, Rusia si Taipei-ul Chinezesc (Tabelul 3).Este o corelare stransa intre cine sunt primele douazeci si apartenenta lor la OMC.In timp ce economiile de piata industrializate domina lista,tarile aflate in curs de dezvoltaresunt aproape irelevante.Tari precum Brazilia si India au influentat in mod substantial,traditional,si din cauza marimii economice si din cauza ca de multe ori s-au comportat ca purtatori de cuvant pentru alte tari in curs de dezvoltare.Sase din primele douazeci sunt tari cu venituri mici sau mijlocii.Tarile cu economii subdezvoltate pot avea un rol de brokeri onesti intre tarile mari.Un caz in acest punct a fost jucat de domnul Ali Mchumo,ambasadorul tanzanian la OMC,care fiind presedintele Consiliului General al OMC in 1999 s-a implicat substantial in dificilul proces de selectare al unui nou director general.

Tabelul 3.Primii 20 de comercianti(tari),1999 Locul 1 Exportatori Exporturi extra-UE

3

Valoare 813,2

Cota 20,1

Locul 1

Importatori SUA

Valoar e 944,4

Cota 22,3

Desi Statele Membre UE inca au suveranitate asupra multor servicii si probleme ce privesc proprietatea intelectuala, a fost aprobat un cod de conduita care permite Comisiei sa vorbeasca in privinta problemelor GATS si TRIPs. Impotriva faptului ca UE are o politica comerciala comuna, membrii UE au fiecare drept de vot in OMC in cazurile in care se recurge la vot. Cauza acestei situatii este faptul ca fiecare membru cotizeaza la OMC conform cantitatii totale comerciate, incluzand aici si cel intra-UE.

22

2 3 4 5

SUA Japonia Canada China

682,5 387,9 214,3 183,8

16,8 9,6 5,3 4,5

2 3 4 5

Importurile exta-UE Japonia Canada HonkKong,China importurile retinute China Mexic Taipeiul chinezesc Singapore Importurile retinute Rep.Korea Elvetia Australia Brazilia Fed.Rusa Malaysia Polonia Turcia Thailanda India Norvegia

800,7 280,5 206,3 186,8 36,5

18,9 6,6 4,9 4,4 0,9

6 7 8 9

HongKong,China re-exportari Rep.Korea Mexic Singapore re-exportari

174,9 150,3 132,3 117,5 109,9 46,5 109,9 78,9 73,9 73,3 55,9 53,6 51,1 48,8 42,3 39,6 32,9

4,3 3,7 3,3 2,9 2,7 1,1 2,7 1,9 1,8 1,8 1,4 1,3 1,3 1,2 1,0 1,0 0,8

6 7 8 9

140,2 129,0 104,2 101,6 55,1 93,3 80,2 64,7 61,0 59,2 58,3 47,1 45,3 43,0 42,2 36,2

3,3 3,0 2,6 2,4 1,3 2,2 1,9 1,5 1,4 1,4 1,4 1,1 1,1 1,0 1,0 0,9

10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Taipeiul chinezesc Elvetia Federatia Rusa Malaysia Australia Thailanda Brazilia Indonesia Arabia Saudita Norvegia India

10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Nota:Membrii UE nu sunt raportati separat din moment ce UE opereaza ca un bloc in OMC.

Conducerea secretariatului si operatiunile zilnice Spre deosebire de Banca Mondiala sau FMI,OMC nu are un corp executiv sau un consiliu compus din grupuri de membri,care sa reprezinte un numar de tari.Asemenea consilii executive faciliteaza procesul de luare a unei decizii prin concentrarea discutiilor printre un numar redus dar reprezentativ de membri.Cel mai aproape cand GATT s-a

23

apropiat de un asemenea forum a fost cand Grupul Consultativ al Celor 18(CG18) a fost stabilit in 1975.Au incetat sa se mai intalneasca in 1985 si nu a inlocuit niciodata Consiliul de Reprezentanti ai GATT. Spre sfarsitul secolului XX,Consiliul General al OMC avea un numar de 141 de membri.Ajungerea la un consens printre un numar asa de mare da tari nu este o problema simpla.Asadar au fost elaborate mecanisme de-a lungul timpului care sa reduca numarul de tari care sunt participante active in deliberatiile OMC.Primul si cel mai important mecanism este de a implica doar principalii,cel putin initial.Intr-un sens largit acesta este in proces natural-o tara care nu are sector de agricultura este putin probabil sa fie interesata de discutiile ce au ca punct de dezbatere reducerea barierelor in comertul agricultural.In general,echipa Canada,UE,Japonia si SUA ia parte la orice grup format pentru a discuta o tema.Alaturi de ele participa tari care au un interes spre acel produs dezbatut ,si potentialii importatori majori ale caror politici sunt subiect de dezbatere.In final un numar de cateva tari care si-au stabilit o reputatie de purtatori de cuvant tind sa se implice in marea majoritate a intalnirilor.De-a lungul istoriei,asemenea tari au inclus India-o tara foarte mare dar saraca care pana recent participa foarte putin la comert-,Egipt si fosta Iugoslavia.Tarile Sud-Africane si cele subdezvoltate in mod general nu au luat parte la aceste dezbateri OMC.In timpul rundei de la Tokyo si Uruguai,probleme importante ale caror rezolvare trebuia dusa la bun sfarsit au fost finalizate in asa numita Camera Verde,o camera de conferinta adiacenta biroului Directorului General.Intalnirile din Camera Verde au fost parte al unui proces consultativ prin care marile puteri si un grup reprezentativ al tarilor aflate in curs de dezvoltare-in jur de 20 de delegati-au incercat sa schiteze orice propunere acceptabila aflata pe agenda de negocieri.Asemenea intalniri implicau in general si o participare activa a Directorului General.A reiesit astfel o conventie de a numi asemenea intalniri,Adunari in Camera Verde indiferent de locul unde au fost tinute.Odata ce o problema era rezolvata ea era supusa membrilor Adunarii Generale a OMC.Desi puteau fi incheiate amendamente,de obicei acestea erau marginalizate. Procesul Camera Verde are un mare potential de a duce la controverse daca tarile cu interese puternice asupra unei probleme sunt excluse sau nu sunt informate si consultate asupra problemei propuse.Aceasta a devenit o problema importanta in timpul intalniri ministeriale de la Seattle.Multe dintre tarile aflate in curs de dezvoltare,excluse din

24

intalnirile critice ale Camerei Verzi,acolo unde erau facute incercari de a negocia texte de compromis al unei schite de agenda pentru un nou MTN,au simtit ca nu au fost informate despre schimbari si nu le-a fost acordata oportunitatea de a-si apara propriile viziuni.In mod periodic au fost facute propuneri de a formaliza procesul Camerei Verzi prin crearea unui Comitet Executiv care sa conduca agenda OMC, bazat pe cotele din comertul international.Pana la aceasta data nu s-a facut nici un progres in aceasta directie.Desi a existat o insatisfactie raspandita privind organizarea intalnirii de la Seattle ,discutiile ulterioare pe tema transparentei interne si participarii efective ale membrilor a dezvaluit ca nu exista un interes serios ,printre majoritatea membrilor,de a explora premisele crearii unui astfel de corp executiv.

3.3Participarea Romaniei la Conferinta Ministeriala de la Geneva(1998).

In declaratia prezentata de catre seful delegatiei romane la aceasta conferinta s-a subliniat,in primul rand,importanta dobandita de sistemul commercial multilateral la trei ani de la infiintarea OMC si s-au punctat apoi eforturile intreprinse de Romania in implementarea acordurilor negociate la Runda Uruguay si a celor negociate dupa intrarea in functiune a OMC,in special in privinta adoptarii legislatiei si a masurilor de politica comerciala in conformitate cu angajamentele asumate. S-au facut,totodata,referiri cu privire la implicarea Romaniei in negocierile privind telecomunicatiile,serviciile financiare si domeniul tehnologiei informatiilor (IT).Romania semnand toate cele trei acorduri incheiate pe parcursul anului 1997. In privinta noilor probleme ridicate la Conferinta de la Singapore cu privire la comert,investitii,concurenta achizitii guvernamentale,delegatia tarii noastre a exprimat interesul partii romane in activitatea grupurilor de lucru ale caror recomandari ar largi sfera de activitate a OMC si ar duce la dezvoltarea sistemului commercial multilateral. S-au facut apoi referiri la activitatea comitetului privind acordurile comerciale regionale,subliniindu-se idea ,sustinuta si la Singapore,ca regionalismul si multilateralismul.departe de a fi in contradictie,sunt complementare si se potenteaza reciproc.Romania a subliniat,totodata,ca sprijina eforturileOMC de a include comertul

25

electronic in regulile si disciplinele multilaterale,cu eliminarea oricaror bariere si asigurarea transparentei in privinta reglementarilor nationale. In sfarsit,delegatia Romaniei si-a exprimat sprijinul fata de activitatea Consiliului General,care urma sa pregateasca agenda celei de-a treia Conferinte Ministeriale a OMC cu scopul de a lansa o noua runda de negocieri comerciale multilaterale.

3.4Conferinta Ministeriala de la Seattle (30 noiembrie-3 decembrie 1999)

Anul 1999 a fost pentru OMC nu dintre cei mai buni,pentru ca ,asa cum se stie deja,in ciuda unor activitati intense desfasurate de Consiliul General pentru pregatirea Conferintei Ministeriale de la Seattle,aceasta s-a soldat cu un esec rasunator privind incercarea de a fi lansata o noua runda de negocieri comerciale multilaterale.Demonstratiile antimondializare care au avut loc pe strazile orasului Seattle,unde s-a desfasurat Conferinta Ministeriala,au fost atat de violente,incat au deplasat in buna masura centrul de greutate al dezbaterilor,marginalizandu-le si ducand la esecul lor in incercarea de a se lansa o noua runda de negocieri comerciale. Motivele esecului acestei conferinte au fost numeroase si dintre acestea vom sublinia cateva in continuare. In primul rand,momentul pentru desfasurarea Conferintei n-a fost bine ales,intrucat a coincis cu lansarea campaniei electorale in SUA,delegatia Americana,in acest context,nefiind dispusa sa faca concesii,desi acest lucru este o conditie a oricarui process de negociere,in orice domeniu. Aspectul nu este deloc lipsit de importanta daca se are in vedere trenarea negocierilor in domeniul agriculturii sau al comertului cu servicii pe tot parcursul anului 2000,an electoral in SUA. Insa esecul conferintei are si alte cause mai profunde.In primul rand,dupa cum se stie,in present negocierile nu mai pot fi axate doar pe reducerea barierelor tarifare si netarifare intrucat impactul liberalizarii nu mai poate fi ignorat in cazul unor aspecte precum:protectia mediului si a sanatatii,diversitatea culturala,drepturile fundamentale la munca,asigurarea sigurantei alimentare a popoarelor etc.In al doilea

26

rand,negocierile,astazi,nu mai constituie apanajul unui grup restrans de state,tari mari( ex:India,Brazilia,China,Africa de Sud,Egipt,tarile din Asia de Sud-Est etc.) solicitand luarea in considerare intr-o mai mare masura a nevoilor si intereselor lor.Or,din acest punct de vedere,OMC pare de multe ori depasita,si aceasta se intampla,asa cum arata unii critici,datorita faptului ca doua principii de baza ale OMC nu functioneaza sau functioneaza prost,iar acestea sunt transparenta activitatii si consensul in adoptarea deciziilor si a recomandarilor.Criticile,din acest punct de vedere,sunt in mare masura intemeiate si ele provin in special din parte tarilor in curs de dezvoltare care cer o reforma radicala a OMC pe aceasta linie sin u numai. O alta problema care a contribuit la esecul Conferintei de la Seattle deriva si din problemele divergente care au facut si alta data obiectul negocierilor,precum agricultura si comertul cu ervicii. In legatura cu agricultura,inclusa in agenda Conferintei,sunt demne de subliniat acuzatiile reciproce ale SUA si UE referitoare la subventionarea exportului de produse agricole practicate de ambele tari,in plus,SUA fiind acuzate si de problema exporturilor de produse alimentare modificate genetic,care au efecte nocive asupra consumatorilor din tarile importatoare,atat dezvoltate,cat si in curs de dezvoltare. Cu privire la o alta problema controversata aflata pe ordinea de zi a Conferintei,si anume cea referitoare la standardele de munca,obiectul neintelegerilor de la Singapore,trebuie subliniat ca in present este cel putin incorrect sa acuzi tarile in curs de dezvoltare de dumping social,in conditiile instabilitatii economice si politice,somajului si problemelor institutionale cu care se confunda aceste state. Acceptarea de catre aceste tari a asa-numitei clause sociale,asa cum ar dori sa o formuleze tarile dezvoltate,nu poate fi luata in considerare decat in conditiile asistentei tehnice si financiare furnizate de catre tarile dezvoltate,precum si a cresterii posibilitatilor de acces pentru exporturile ce prezinta importanta pentru tarile respective. La aceste divergente s-au adaugat neintelegerile privind comertul cu servicii,folosirea clauzei de salvgardare,investitiile,achizitiile publice,in ciuda eforturilor intreprinse,cel putin in ultimile doua domenii,de catre grupurile de lucru special infiintate la Conferinta de la Singapore.

27

Semnificativ este si faptul ca,daca la Singapore au participat 108 organizatii neguvernamentale,la Seattle numarul acestora a crescut la 686,dovedind interesul sporit al societatii civile fata de activitatea OMC.In acelasi timp,pe strazile din Seattle au participat mii de reprezentanti ai sindicatelor americane,ai grupurilor de presiune a consumatorilor si a mediului inconjurator,care au adus o serie de acuzatii grave OMC-ului si au cerut stoparea procesului de liberalizare a comertului mondial,care ar adduce avantaje tarilor dezvoltate in principal. Cele mai vehemente critici la adresa OMC care s-au auzit la Conferinta Ministeriala de la Seattle si la care OMC a raspuns la scurt timp dupa esecul acesteia au fost: OMC este o organizati nedemocratica,nedreapta,netransparenta si neechilibrata; OMC este preocupata numai de liberalizarea comertului; Regulile OMC si liberalizarea comertului international provoaca somaj,reducerea salariilor si ignora drepturile de munca,afectand indeosebi tarile in curs de dezvoltare; OMC acorda o mare importanta comertului in raport cu dezvoltarea economica,ignorand problemele tarilor in curs de dezvoltare in foarte mare masura; Prin activitatea sa,OMC ameninta mediul inconjurator; Desi,in opinia protestatarilor,Conferinta de la Seattle a fost un esec,directorul general al OMC,Mike Moore,declara la cateva zile dupa incheierea Conferintei ca obiectivele organizatiei raman neschimbate,acestea fiind in principal: -continuarea negocierile in vederea liberalizarii progressive a comertului international; - realizarea complemntaritatii dintre liberalizare,dezvoltare economica si eradicarea saraciei; - confirmarea rolului central pe care regulile sistemului commercial multilateral trebuie sa-l ocupe in politica comerciala a statelor member ale OMC; - organizarea activitatii OMC pe baze care sa reflecte intr-o mai mare masura nevoile tuturor membrilor. Prin aceasta s-a incercat intr-o anumita masura sa se raspunda si criticilor societatii civile la adresa OMC.

28

Participarea Romaniei la Conferinta de la Seattle In perioada de pregatire a Conferintei Ministeriale,Romania a transmis OMC trei documente oficiale ce vizau problemele inscrise pe ordinea de zi a acesteia.. Primul document facea referire la agricultura si sublinia faptul ca Romania nu poate liberaliza comertul cu produse agricole in conditiile in care agricultorii romani nu sunt sprijiniti prin masuri interne,iar produsele romanesti nu sunt subventionate la export. Al doilea document s-a referit la acordul privind Clauza de salvgardare si sublinia ca prevederile acestui accord sunt foarte generale si insufficient elaborate,putand da loc la diferite interpretari. In sfarsit,al treilea document s-a referit la raportul dintre acordurile regionale si cele multilaterale,reluandu-se idea ,sustinuta si la COnferintele anterioare,privind complementaritatea celor doua procese de regionalizare si mondializare. In ce priveste participarea la Conferinta,delegatia Romaniei a exprimat o serie de puncte de vedere care vizeaza: necesitatea convenirii,in perspective declansarii Rundei Mileniului ,a unui cadru echitabil de impartire a beneficiilor rezultate in urma liberalizarii pentru toate tarile member ale OMC; asigurarea unui acces sporit pe piete pentru exporturile tarilor in curs de dezvoltare,in special in privinta comertului cu produse agricole si cu produse textile; necesitatea sporirii asistentei tehnice si financiare din partea OMC si a tarilor dezvoltate pentru ca tarile in curs de dezvoltare,cele mai putin avansate si in tranzitie la economia de piata sa poata participa la viitoarele negocieri,dar mai ales sa-si poata indeplini angajamentele asumate prin transpunerea lor ulterioara in practica,conform termenelor stabilite; realizarea unei mai mari echitati in aplicarea si interpretarea acordurilor comerciale multilaterale administrate de OMC in relatiile cu tarile in curs de dezvoltare si cele in tranzitie,care in anumite cazuri sunt foarte defavorizate;

29

asigurarea transparentei cu privire la activitatea OMC si la deciziile adoptate,astfel incat societatea civila sa dispuna de o informare prompta si completa asupra evolutiei si rezultatelor negocierilor.

4.G8 (Grupul celor 8)

4.1Ce este G8?
In prezent G8 reprezinta ultimul stagiu al evolutiei in domeniul guvernarii globaledin ultimii 350 de ani.Inca de cand lumea noastra,a statelor teritoriale suverane,a fost creata de tratatul de la Westfalia in 1648,sistemul international a cunoscut incercari succesive de a gasi formul producerii unei securitati si prosperitati ridicate ale acestor state,intr-o lume in care nu exista nici o sursa inalta de autoritate.In secolele XVIII si XVII,liderii marilor puteri au creat o balanta a puterii asstfel incat nici un stat sa nu ajunga atat de puternic incat sa le domine pe celelalte.Dupa ce sistemul a esuat in timpul razboaielor napoleoniene,liderii au creat sistemul acordului european din secolul XIX,astfel incat sefii de stat ai marilor puteri sa se adune pentru a guverna lumea impreuna.Dupa un
30

secol de succes, acest sistem s-a prabusit insa in timpul Primului Razboi Mondial.In secolul XX,cooperarea internationala a fost adoptata de catre organizatiile internationale cu caracter legal, formal si cu diferite secretariate,mai intai in liga natiunilor creata in 1919,si apoi ,dupa al Doilea Razboi Mondial in Organizatia Natiunilor Unite,fondata in 1945.G8(care detine un caracter informal) creat mai intai sub forma G7, in 1975 a marcat oarecum o intoarcere la sistemul acordului din secolul XIX.In zilele noastre insa G8 a adus scopurile si puteril e democratice chiar in centrul existentei sale. Observatorii internationali au oferit diferite raspunsuri la intrebarea:Ce abordari au adus pacea si prosperitatea dorita de toti?.Unii,cunoscuti drept realisti, sustin ca statele suverane puternice se bazeaza pe organizatiile internationale pentru a-si garanta securitatea si prosperitatea din moment ce statele individualiste trebuie sa-si construiasca singure propria putere(pentru a putea contracara puterea celorlalti),pentru a supravietui si razbate intr-o lume periculoasa.Altii, cunoscuti sub denumirea de institutionalisti liberali,raspund ca valurile succesive ale globalizarii au condus la conexiuni stranse intre tari, si ca regulile si organizatiile internationale sunt necesare pentru a ajuta statele sa-si atinca telurile.In mijloc,se afla al treilea grup,cunoscut ca fiind constructivistii,care sustin ideea ca liderii pot construi noi concepte ale intereselor si identitatilor propriilor tari pentru a putea coopera in procesul atingerii securitatii si prosperitatii intr-o era a globalizarii rapide. G8 este singura institutie internationala unde lideii marilor puteri democratice ale lumii se intalnesc in mod regulat.Poate ca atunci,G8 este forumul unde este foarte probabil sa reiasa conceptele si cooperarea necesara pentru a putea infrunta greutatile guvernarii globale din ziua de azi.Binenteles ca puterea si potentialul sau ,ca centru de guvernare globala,sunt larg recunoscute.Acest fapt este cunoscut de catre liderii marilor puteri care-si gasesc intotdeauna timp in orarul lor ocupat,de a veni la summitul anual,de catre miile de oficiali si jurnalisti care ii insotesc,de catre liderii tarilor si organizatiilor aflate inafara tratatului care cauta sa adere la acesta,si de catre activistii societatii civile care acum numara sute de mii si care vin an de an sa protesteze. Incepand cu 1975 sefii de stat sau de guverne ale celor mai importante industrializate tari s-au intalnit anual pentru a rezolva marile probleme economice si politice,infruntand societatea interna precum si comunitatea internationala.Cele 6 tari care au participat la primul summit,tinut la Rambouillet,Franta, noiembrie 1975,au

31

fost:Franta,SUA,Marea Britanie,Germania,Japonia si Italia(uneori numite si G6).Lor li s-a alaturat Canada la summitul de la San Juan,Puerto Rico, din 1976 iar apoi Uniunea Europeana la summitul de la Londra din 1977.Incepand de atunci numarul membrilor din grupul celor sapte ,sau G7,a fost fix,desi cinsprezece lideri de stat din tari dezvoltate au luat parte la intalnirile liderilor G7 la inceputul anului 1989.Incepand cu summitul de la Paris(1991),mai intai URSS iar apoi Rusia au participat la intalnirile post-summit cu G7.Incepand cu 1994,cand s-a tinut summitul de la Napoli,G7 s-a intalnit cu Rusia la fiecare summit(facandu-se referire la P8 sau cei 8 politici).Summitul celor 8 de la Denver a fost un punct de turnura,marcand intreaga participatie a Rusiei mai putin anumite discutii financiare si economice;Incepand cu 1998,de la summitul de la Birmingham,Rusia a devenit membru cu drepturi depline,nascandu-se astfel grupul celor 8 sau G8 (desi G7 a continuat sa functioneze pe langa summiturile formale).La summitul Kananaskis din Canada in 2002 a fost anuntat ca Rusia va gazdui summitul G8 din 2006,completand astfel procesul sau de a deveni membru cu puteri depline. Summitul G7/8 s-a ocupat in mod constant cu managementul macroeconomic,comertul internationalsi relatiile cu tarile in curs de dezvoltare.De asemenea o grija speciala li s-a acordat relatiilor economice dintre Est si Vest,energiei si terorismului.De la aceasta fundatie initiala agenda summitului s-a largit considerabil pentru a include probleme microeconomice cum ar fi rata somajului si fluxul de informatii,probleme trans-nationale cum ar fi mediul,crima si drogurile si o serie de probleme legate de securitatea politica incepand cu drepturile omului si terminand cu securitatea regionala precum si controlul armelor. Responsabilitatea de gazduire a unui summit se roteste la sfarsitul fiecarui an calendaristic dupa cum urmeaza:Franta,SUA,Marea Britanie,Rusia(incepand cu 2006),Germania,Japonia,Italia si Canada.De-a lungul fiecarui an liderii tarilor din cadrul G8 se intalnesc sa discute agenda si sa monitorizeze progresul. In plus G7/8 a dezvoltat o retea de sustinere a intalnirilor ministeriale, care permite ministrilor sa se intalneasca regulat in fiecare an pentru a continua munca stabilita la fiecare summit.Aceasta include printre altele intalnirile ministrilor de finante, ministrilor de externe, ministrilor mediului.Ministrii G7/8 si oficialii se aduna de asemenea la o intalnire ad-hoc pentru a se confrunta cu problemele urgente,cum ar fi terorismul,energia si

32

dezvoltarea.Din cand in cand liderii creaza de asemenea grupuri de munca care sa se concentreze intensiv asupra anumitor probleme de mare importanta cum ar fi:cele legate de droguri,spalarea de bani,siguranta nucleara si crima organizata transationala. G7/8 furnizeaza o ocazie importanta pentru liderii ce au deja un program incarcat sa discute probleme internationale majore,uneori complexe,si de a dezvolta relatiile personale de a raspunde colectiv crizelor neasteptate sau socurilor.Summitul de asemenea indica o directie comunitatilor internationale prin stabilirea unor prioritati,definind noi prioritati si furnizand indrumarea pentru a stabili o organizare internationala. Membrii summitului se supun deciziilor si consensului stabilite la fiecare intalnire anuala.Supunerea este mare avand in vedere acordurile privind comertul international si energia,si din partea Marii Britanii,Canadei si Germaniei.Deciziile summitului adeseori creaza si construiesc regimuri internationale ce se ocupa de noile confruntari internationale,si amorseaza,revitalizeaza si impune o reforma institutiilor internationale existente.Pentru a recunoaste locul central ocupat in procesul de guvernare globala summitul a atras intotdeauna atentia a mii de jurnalisti la fiecare intalnire a liderilor, precum si a catorva natiuni ce vor sa adere la acest club exclusivist si puternic.De asemenea a devenit o prima ocazie pentru organizatiile non-guvernamentale si civile de a-si sustine temerile.Intalnirea anuala este o oportunitate pentru demonstratii antiglobalizare incepand cu summitul de la Birmingham din 1998.Protestele au devenit violente in 2001 la summitul de la Genova,culminand cu moartea unui protestatar.

4.2Scurt istoric despre G8

G8 isi are radacinile in criza petroliera din 1973 si in recesiunea globala ce a urmato.Aceste probleme au mpulsionat SUA sa formeze grupul bibliotecarilor,o adunare a seniorilor financiari din SUA,Europa si Japonia care sa discute problemele economice. In 1975, presedintele francez Valery Giscard dEstaining a invitat sefii de state a celor mai puternic industrializate sase tari,la un summit in Rambouillet si a propus sa se intalneasca in mod regulat.Participantii s-au inteles asupra organizarii de intalniri anuale sub o presedentie rotativa formand ceea ce s-a numit Grupul celor 6,format din Franta

33

Germania de Vest,Italia,Japonia,Marea Britanie si SUA.La urmatorul summit anual din Puerto Rico,G6 a devenit G7 atunci cand Canada s-a alaturat la invitatia presedintelui SUA Gerald Ford. In 1991 dupa sfarsitul Razboiului Rece,URSS(acum Rusia) a inceput o serie de intalniri cu G7 dupa summitul principal.Acest grup a devenit cunoscut ca P8 sau colcvial numit G7+1 ,incepand cu summitul de la Napoli din 1994.Rusiei i-a fost permis sa participe mai mult icepand cu summitul de la Birmingham din 1998,marcand astfel crearea grupului G8.Totusi Rusia a fost exclusa de la intalnirile ministrilor de finante nefiind o mare putere economica.Incepand de acum G7 se refera specific doar la acest nivel de intalniri ministeriale.La initiativa presedintelui de atunci al SUA ,Bill Clinton,grupul celor sapte a devenit grupul celor 8 cu Rusia luand parte la majoritatea sesiunilor.Acesta a fost un gest de apreciere din parte presedintelui Clinton catre presedintele de atunci al RusieiBoris Yeltsin-pentru conducerea reformelor economice si prentru neutralitatea lor fata de expansiunea estica a NATO. Din cauza instabilitatii economice si democratice a Rusiei,au loc sesiuni G7 vizand probleme economice la care Rusia nu ia parte.Pe 18 februarie 2005 senatorii SUA Joe Lieberman si John McCain au cerut ca Rusia sa fie suspendata din G8 pana cand presedintele Rusiei Vladimir Putin-asigura libertate democratica si politica.

4.3 Modul de functionare al G8

G8 este un grup informal compus din 8 tari,dar pe langa acestea participa Uniunea Europeana care este reprezentata de Presedintele Comisiei Europene si de seful tarii care detine presedentia Consiliului European la momentul desfasurarii Summitului G8. Conducerea G8 se stabileste prin rotatie in fiecare an calendaristic in jurul membrilor.Desi Uniunea Europeana participa la discutii,ea nu ia parte la aceasta rotatie.La Kananaskis s-a stabilit ca Rusia va gazdui pentru prima data un summit G8 in 2006. Tara care detine presedentia-la acest moment aceasta fiind Rusia-este responsabila pentru organizarea si gazduirea summitului.Aceasta intalnire anuala a liderilor furnizeaza o oportunitate de a discuta fata in fata cele mai importante probleme.Presedentia detine de asemenea responsabilitatea de purtator de cuvant din partea G8 precum si responsabilitatea

34

de a angrena in discutii tari ce nu apartin grupului,organizatii non-guvernamentale,si organizatii internationale.Tara gazda organizeaza de obicei cateva intalniri,inainte de desfasurarea summitului,acolo unde reprezentanti personali ai liderilor numiti de altfel calauze se aduna pentru a discuta potentialele teme din agenda.Discutiile purtate de ei ajuta sefii de stat sa-si concentreze atentia asupra subiectelor de importanta majora.Calauzele,care de multe ori lucreaza ca si consilieri in birourile liderilor,corespondeaza in timpul anului unii cu ceilalti in mod direct pe probleme si teme ce urmeaza a fi discutate la urmatorul summit.Dupa summit ei au grija ca implementarea deciziilor luate de lideri la summitul respectiv sa se desfasoare fara dificultati.Calauzele sunt sustinuti de retele alcatuite din alti oficiali care se focalizeaza asupra marilor probleme economice,financiare si politice.In plus fata de acest proces tot in acest an se va infiinta o retea de reprezentanti alenatiunilor africane.Anuntat inca de la summitul de la Genova din 2001 acest grup lucreaza cu reprezentanti ai liderilor africani pentru a intocmi un plan de actiune al G8 ca raspuns la Noul Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii.

4.4 Structura si activitatile grupului

G8 nu este condusa de o administratie transnationala, spre deosebire de alte institutii cum ar fi ONU sau Banca Mondiala. Presedentia Grupului se roteste anual intre statele membre, noul presedinte preluand responsabilitatile la 1 Ianuarie. Tara care detine presedentia, gazduieste o serie de intalniri la nivel ministerial, culminand cu un summit de trei zile, la mijlocul anului, compus din sefii statelor, carora le asigura si securitatea. Intalnirile ministeriale reuneste ministri pe teme cum ar fi sanatatea, impunerea legii,munca, pentru a discuta probleme de interes mutual sau chiar global. Cele mai cunoscute dintre acestea este G-7, care se refera acum doar la ministrii de finante ai G-8 mai putin Rusia, precum si oficiali ai Comunitatii Europene. Totusi, are loc de asemenea intalnirea G8+5 la care iau parte ministrii G8 plus cel al Chinei, Mexic, India, Brazilia si Africa de Sud. Sub auspiciile G7 a fost initiat un program de implementare al Societatii Informationale in 1994.

35

In Iunie 2005 G8 a cazut de acord sa lanseze o baza de date internationala in ceea ce priveste pedofilia care va fi actualizata la sfarsitul fiecarui an.Alte tari vor putea sa se alature mai tarziu.G8 a stabilit de asemenea sa stranga date despre terorism ,subiect ce se refera la restrictiile de securitate si intimitate a diferitelor tari.In iunie 2005 academiile nationale de stiinte ale natiunilor G8-plus Brazilia,China si India adica trei dintre cele mai mari emitatoare de gaze cu efect de sera,au semnat un acord privind raspunsul global la scimbarea climei.Acordul subliniaza faptul ca intelegerea stiintifica a schimabarii climei este acum suficient de clara pentru a obliga natiunile sa actioneze prompt.

4.5 Critici aspura G8

Din moment ce agenda G8 este de obicei despre probleme globale controversate,deseori criticii se refera la G8 ca fiind un Guvern al lumii neoficial.Summiturile anuale sunt de obicei in atentia protestelor antiglobalizare ,de notat fiind al 27-lea summit G8 desfasurat la Genova in 2001.Criticii sustin ca membri G8 sunt responsabili pentru probleme globale cum ar fi incalzirea globala ca rezultat al emisiei dioxidului de carbon,saracia in Africa si in tarile in curs de dezvoltare ca urmare a crizei de capital si politicilor comerciale neloiale,problema SIDA ca urmare a politicii stricte de patentare a medicamentelor si alte probleme care sunt legate de globalizare. Dezbaterile conduc discutii despre drepturile de proprietate,economia globala,politicile internationale,moralitatea si multe alte aspecte.De exemplu unele persoane cred ca legile de patentare reprezinta drepturi de proprietate esentiale care incurajeaza descoperirile medicale.Pe de alta parte unii critici afirma ca importarea inm paralel este o cale de salvare.Unii cred ca saracia africana este o urmare a coruptiei guvernamentale ce se regaseste pe acel continent in timp ce alti critici sustin ca este o problema de comert international neloial.Majoritatea dezbaterilor sunt legate strict de discutiile despre globalizare. A fost pusa de asemenea presiunea aspura luderilor G8 de a-si lua responsabilitatea de a combate probleme,pentru care sunt acuzati ca le-ar fi creat.De exemplu,Bob Geldof a

36

organizat Live 8- un sir de concerte mondiale pe 1 iulie si 6 iulie 2005 pentru a incuraja liderii G8 sa transforme saracia in istorie.Organizatorii au propus de asemenea ca natiunile membre G8 sa-si ajusteze bugetele nationale astfel incat sa permita ca 0,7% din acestea sa mearga catre ajutorul extern asa cum a fost subliniat in Agenda 21 a summitului Terrei de la Rio de Janeiro din 1992.Concertele au fost sincronizate astfel incat sa coincida cu cel deal treizecisiunulea summit G8.

4.6.G8 si terorismul
Ziua de deschidere al ummitului G8 din 2005 din Scotia,7 iulie 2005 a fost acompaniata de o serie de atentate cu bomba in reteaua subterana a Londrei si in autobuzele etajate care au luat mai mult de cincizeci de vieti si au ranit multe alte sute.Grupul secret al Jihadului Al-Quaeda in Europa si-a asumat imediat responsabilitatea pentru aceste atacuri.Atacurile se presupuneau a fi un raspuns impotriva participarii Marii Britanii in actiunile militare din Afganistan si Irak desi terorismul a fost declarat impotriva statelor vestice.Atentia globala focalizata asupra summitului G8 a fost deviata de catre teroristi cu un efect ,maxim si simbolic. Atacul a urmat de asemenea imediat dupa ce Comitetul Olimpic Internationala anuntat ca Londra va fi gazda Jocurilor Olimpice din 2012. Primul ministru Tony Blair a denuntat atacurile ca fiind barbare,dar a anuntat ca discutiile summitului vor continua.

4.7.Foste si viitoare summituri G6//7/ 8

Locatiile summitului se defasoara anual prin rotatie intre tarile membre.Mii de reporteri descind la fata locului pentru a relata intalnirea dintre cei mai importanti si puternici lideri ai lumii.In 2004 a fost stabilit un nou record in demografia reporterilor cand reporterii Alan Liender si Troy Lewis de 14 respectiv 15 ani au relatat despre summitul de

37

la Sea Island din Georgia pentru revista YAll.Cei doi au devenit si au ramas cei mai tineri participanti acreditati ai summitului,in istoria G8.

Numar 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Data 15 noiembrie-17 noiembrie 1975 27 iunie-28 iunie 1976 7mai -8 mai 1977 16 iulie-17 iulie 1978 28 iunie-29 iunie 1979 22 iunie-23 iunie 1980 20 iulie-21 iulie 1981 4 iunie-6 iunie 1982 28 mai -30 mai 1983 7 iunie- 9 iunie 1984 2 mai-4 mai 1985 4 mai -6 mai 1986 8 iunie- 10 iunie 1987 19 iunie-21 iunie 1988 14 iulie- 16 iulie

Tara Franta SUA Marea Britanie Germania Japonia Italia Canada Franta SUA Marea Britanie Germania Japonia Italia Canada Franta

Locul desfasurarii Rambouillet San Juan,Puerto Rico Londra Bonn Tokyo Venetia Montebellor,Ottawa,Ontario Versailles Williamsburg,Virginia Londra Bonn Tokyo Venetia Toronto,Ontario Paris,Grande Arche

38

16 17 18 19 20 21

1989 9 iulie-11 iulie 1990 15 iulie-17 iulie 1991 6 iuliu - 8 iulie 1992 7 iulie- 9 iulie 1993 8 iulie- 10 iulie 1994 15 iunie- 17 iunie 1995 19 aprilie-20 aprilie 1995 27 iunie-29 iunie 1996 20 iunie-22 iunie 1997 15 mai 17 mai 1998 18 iunie-20 iunie 1999 21 iulie-23 iulie 2000 20 iulie-22 iulie 2001 26 iunie-27 iunie 2002 2 iunie-3 iunie 2003 8 iunie-10 iunie 2004 6 iulie 8 iulie 2005

SUA Marea Britanie Germania Japonia Italia Canada Rusia

Houston,Texas Londra Munchen,Bayern Tokyo Napoli Haifax,Noua Scotie Moscova(summit special pe tema securitatii nucleare)

22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

Franta SUA Marea Britanie Germania Japonia Italia Canada Franta SUA Marea Britanie

Lyon Denver,Colorado Birmingham(primul summit oficial G8) Koln Okinawa Genova Kananaskis,Alberta Evian-les-Bains Sea-Island,Georgia Gleaneagles Hotel/Gleaneagles/Muirton,Scotia

39

Viitoare summituri G8
Numar 32 33 34 35 36 37 38 Data 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 Tara Rusia Germania Japonia Italia Canada Franta SUA Locul desfasurarii Sankt Petersburg Heiligendamm

40