Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROBELE DE EFORT
Dr. Dobreanu Dan
Parametrul care caracterizează cel mai exact capacitatea de efort a subiectului este
reprezentat de consumul de oxigen al organismului. Măsurarea exactă a acestuia se poate
face utilizând sisteme de respiraţie în circuit închis; întrucât această metodă este greu
accesibilă, în practică se foloseşte o estimare aproximativă, pe baza unor nomograme sau
tabele.
Intensitatea efortului
(Watt)
PROBA HARVARD
► Descrierea probei
În ritmul metronomului, subiectul execută urcări şi coborâri pe scăriţa de efort, în ritm
de 30/min timp de 5 minute; dacă nu mai poate executa efortul în ritmul impus de
metronom se întrerupe proba, notându-se durata efortului efectuat.
Imediat după efort, se determină pulsul în 3 perioade, fiecare de 30 secunde, astfel:
– în primul minut după efort: primele 30" (0-30") = P1
– în al doilea minut după efort: primele 30" (1'00"-1'30") = P2
– în al treilea minut după efort: primele 30" (2'00"-2'30") = P3
Se foloseşte apoi următoarea formulă pentru determinarea Indicelui de aptitudine
fizică:
Dacă în timpul probei apare cefalee, mai ales occipitală, senzaţie de leşin sau
simţiţi durere precordială opriţi imediat testul!
PROBA ASTRAND
Principiu. Proba Astrand este o probă de efort maximală prin care se determină în
mod indirect capacitatea aerobă maximă. Ea permite astfel aprecierea posibilităţilor
maximale ale funcţiei respiratorii şi cardiovasculare.
► Descrierea probei.
– se urmăreşte ca subiectul să efectueze un efort cunoscut (exprimat în W)
care să producă creşterea frecvenţei cardiace peste 120/min. Efortul se face la
cicloergometru, timp de 6 minute, contra unei rezistenţe de 120 W pentru bărbaţi şi
100 W pentru femei.
– după terminarea exerciţiului se măsoară imediat frecvenţa cardiacă, în
primele 10 secunde, subiectul fiind în poziţie ortostatică, iar rezultatul se raportează
pe minut.
– de pe nomograma Astrand se citeşte capacitatea aerobă maximă exprimată
în litri/min. Ea se raportează la greutatea ideală calculată după formula lui Lorentz:
Dacă în timpul probei apare cefalee, mai ales occipitală, senzaţie de leşin sau
simţiţi durere precordială opriţi imediat testul!
PROBA RUFFIER
► Descrierea probei
– se măsoară pulsul în poziţie şezândă, notând valoarea cu P1.
– se execută 30 de genuflexiuni; în primele 15 secunde după încetarea
efortului, subiectul fiind în clinostatism, se măsoară pulsul şi se notează valoarea cu
P2.
– se determină numărul de pulsaţii după 1 minut de repaus în clinostatism,
notând valoarea obţinută cu P3.
– se calculează Indicele Ruffier după următoarea formulă:
( P 2 70) ( P3 P1)
Indicele Ruffier
10
► Interpretarea se face în funcţie de valoarea indicelui Ruffier:
0 - 2.9 = indice bun
3-6 = indice mijlociu
peste 6 = indice deficitar
Dacă în timpul probei apare cefalee, mai ales occipitală, senzaţie de leşin sau
simţiţi durere precordială opriţi imediat testul!
PROBA SCHELLONG II
► Descrierea probei
– se execută 20-30 genuflexiuni, după care se trece în clinostatism;
– imediat şi apoi succesiv, la intervale de 1 min se măsoară pulsul şi PA
continuând determinarea până este atinsă valoarea de repaus.
Dacă în timpul probei apare cefalee, mai ales occipitală, senzaţie de leşin sau
simţiţi durere precordială opriţi imediat testul!
A B C
Figura nr. 61. Modalităţi de efectuare a efortului. A. Testul Master. B. Testul
la cicloergometru. C. Testul la covorul rulant.
Dacă în timpul probei apare cefalee, mai ales occipitală, senzaţie de leşin sau
simţiţi durere precordială opriţi imediat testul!
2. Negativarea undei U
3. Modificări ale undei T: negativarea undei T în timpul efortului sau
"pseudo-normalizarea" undei T (negativă pe traseul de repaus) în timpul efortului.
Sunt nespecifice pentru diagnostic în absenţa (1) şi/sau (2).
4. Tulburări de ritm: extrasistole ventriculare repetitive, polifocale, sau
tahicardie paroxistică supraventriculară sau ventriculară, a căror apariţie impune
oprirea efortului. Sunt de asemenea nespecifice pentru diagnostic în absenţa (1)
şi/sau (2).
– Criterii hemodinamice: bazate pe calcularea produsului dintre presiunea
arterială şi frecvenţa cardiacă atinse la sfârşitul ultimei trepte de efort (dublul produs);
acesta defineşte indicele tensiune-timp (ITT) şi este un indicator al consumului
miocardic de oxigen. Valoarea obţinută se compară cu ITT teoretic, calculat conform
formula de mai jos:
OBIECTIVELE LUCRĂRII
APARATURA NECESARĂ
Electrozii pentru ECG se aşează pe membre în ordinea: alb membrul superior drept, roşu
membrul inferior stâng şi negru membrul inferior drept.
3. Se selectează „Lesson 15 (Exercise physiology test)”.
5. Se introduce numele.
6. Pentru înregistrare subiectul stă în ortostatism, relaxat. În vederea unei înregistrări bune
verificaţi următoarele:
► scoateţi orice obiect de metal de pe mână (ceas, brăţară)
► verificaţi conexiunile de la cabluri.
Dacă în timpul probei apare cefalee, mai ales occipitală, senzaţie de leşin sau
simţiţi durere precordială opriţi imediat testul!
8. Click pe butonul „Record 15”. Va urma o înregistrare de de 2 minute care însă se poate
opri prin apăsarea butonului „Stop" în orice moment. După pornirea înregistrării staţi în
ortostatism relaxat 30 secunde (condiţii bazale) apoi urcaţi şi coborâţi prima treaptă a scăriţei
cât mai rapid posibil timp de 90 de secunde. În momentul începerii efortului propriu zis se
apasă tasta F9, acesta inseră un marker.
Figura nr. 65. Înregistrarea parametrilor fiziologici din timpul unei probe de
efort. De sus în jos: electrocardiogramă (derivaţia standard II), frecvenţa
cardiacă, temperatura periferică, rata respiraţiei. Triunghiul negru: markerul
inserat cu tasta F9 în momentul începerii efortului fizic. Porţiunea selectată
(cu negru): interval de 10 secunde (Δt=10.00sec) din perioada de repaus.
Probele de efort 81
În timpul probei ar trebui să înregistraţi ceva asemănător cu Figura nr. 65. Deşi am
înregistrat o spirogramă completă pentru simplitate o să vizualizăm doar rata respiraţiei. De
asemenea pentru simplitate softul ne afişează direct variaţia frecvenţei cardiace respectiv a
temperaturii periferice.
Se poate observa că imediat după începerea efortului frecvenţa cardiacă creşte respectiv
temperatura periferică scade în timp ce rata respiraţiei se modifică doar după o scurtă
perioadă de timp. De asemenea se poate observa variabilitatea frecvenţei cardiace cu
respiraţia.