3.

Evaluarea capacitatii de efort fizic prin determinarea indirecta a consumului maxim de oxigen; testul Astrand
Metode de determinare a efortului fizic: Metoda calorimetriei indirecte (Haldane-Douglas); Metoda de apreciere
a intensităţii efortului fizic în funcţie de debitul respirator (expirator); Metoda de estimare globală a cheltuielii
de energie; Metoda de determinare prin cunoaşterea unor indicatori fiziologici şi biochimici; Metoda de
determinare din tabele
1. Metoda calorimetriei indirecte (Haldane- Douglas)

Principalele etape ale determinării intensităţii efortului prin această metodă sunt:
a) Recoltarea unei probe de aer expirat de muncitor în timpul efectuării efortului. Pentru aceasta se folosesc saci etanşi din
pânză cauciucată (saci Douglas), în care se acumulează aerul expirat, dirijat prin intermediul unui ventil cu două supape, una
permiţând inhalarea aerului atmosferic şi a doua eliminarea aerului expirat în sac. Această operaţie durează 3-4 minute
(timpul de recoltare se cronometrează precis).
0
b) Măsurarea volumului de aer recoltat cu ajutorul unui gazometru şi corectarea acestui volum la condiţiile STPD (0 C şi 760
mm Hg).
c) Analiza unui eşantion din aerul expirat, cu ajutorul aparatului Haldane. Această determinare se face prin barbotarea aerului
expirat, succesiv, într-o soluţie de hidroxid de potasiu, care fixează CO2 şi apoi în soluţie de pirogalol, care fixează O2 şi
permite astfel, cunoaşterea exactă a conţinutului în O2 şi CO2 a aerului expirat.
a. Cunoscând aceste date, putem calcula, prin diferenţă faţă de aerul inspirat (aerul atmosferic), cantitatea de O2
consumată de organism în timpul efortului şi cantitatea de CO2 eliminată în timpul respectiv
d) Cu ajutorul acestor două valori se calculează câtul respirator (CR), care este egal cu raportul dintre CO2 eliminat şi O2
consumat.
e) În funcţie de valoarea câtului respirator se caută în tabele coeficientul caloric al unui litru de O2, respectiv numărul de Kcal.
eliberate atunci când un litru de O2 metabolizează în respectivul organism alimentele care au coeficientul respirator dat.
f) Cunoscând numărul de Kcal. eliberate la arderea fiecărui litru de O2 în timpul efortului efectuat şi cunoscând numărul
de litri de O2 care s-au consumat în organism putem, prin înmulţirea acestor două valori, să obţinem numărul de
Kcal. cheltuite în timpul efortului cercetat. Consumul energetic va fi calculat in Kcal/minut, Kcal/ora, Kcal/schimb de
lucru-8ore
2
g) Transformarea Kcal/oră în W/1,8 m suprafaţă corporală (prin împărţire la 0,86). Relaţia de transformare 1W = 0,86 Kcal.
h) Valoarea în Kcal/oră se introduce în tabel pentru a stabili activitatea fizică depusă (clasa de metabolism)

Metabolism energetic, M
Activitate / Clasa de metabolism Raportat la unitatea de
suprafaţă cutanată Pentru o suprafaţă de
2
2 1,8 m (W)
(W/m )
Repaus (0) M ≤ 65 M ≤ 117
Activitate cu efort fizic mic
65 < M ≤ 130 117 < M ≤ 234
(metabolism redus) (1)
Activitate cu efort fizic mediu
130 < M ≤ 200 234 < M ≤ 360
(metabolism mediu) (2)
Activitate cu efort fizic mare
200 < M ≤ 260 360 < M ≤ 468
(metabolism intens) (3)
Activitate cu efort fizic foarte mare
M > 260 M > 468
(metabolism foarte intens) (4)
2. Metoda debitului expirator (respirator).

Formula după care se calculează cheltuiala de energie în funcţie de debitul expirator este următoarea:
Debitul expirator (DR) în l/min x 0,20 = Kcal/min.
2
Kcal/min => Kcal/ora => W/1,8m =>Tabel

3. Metode de determinare prin cunoaşterea unor indicatori fiziologici şi biochimici.

Există metode de apreciere a intensităţii efortului fizic în funcţie de unii indicatori ca: frecvenţa cardiacă, temperatura centrală şi
cutanată, consumul de oxigen, frecvenţa respiratorie, volumul respirator, coeficientul respirator, lactaţii din sânge etc.

4. Metoda de determinare din tabele

Se întocmeşte cronograma profesională, iar aprecierea intensităţii efortului fizic se face în Kcal/minut,, cuprinse în
tabele corespunzătoare.
Se calculează energia necesară fiecărei activităţi în parte, energia pe schimbul de lucru (Kcal/schimb de lucru-8
ore), se transformă în W, şi apoi căutăm în tabelul clasei de metabolism
 5. Estimarea globală a consumului de energie

Valoarea A - reprezintă consumul de energie pentru realizarea poziţiei de lucru:

- şezând - 20 Kcal/oră;
- în ortostatism - 40 Kcal/oră;
- mergând - 120 Kcal/oră ;
- urcând - 250 Kcal/oră.

Valoarea B - reprezintă consumul de energie pentru realizarea activităţii profesionale:

- munca cu mâinile : - uşoară - 25 Kcal/ oră ;
- grea - 50 Kcal/oră ;
- munca cu braţele: - uşoară - 75 Kcal/oră ;
- grea - 125 Kcal/oră;
- munca cu întregul corp:
- uşoară - 200 Kcal/oră ;
- medie - 300 Kcal/oră ;
- grea - 400 Kcal/oră .

La aceasta se adaugă valoarea C, care reprezintă valoarea metabolismului de întreţinere a aparatelor şi sistemelor
organismului. Aceasta se află înmulţind numărul de ore ale schimbului de muncă cu 72 Kcal/oră (1,2Kcal/min x 60
min=72kcal/oră).
2
Însumarea celor trei valori (A+B+C) ne indică cheltuiala de energie pe întregul schimb de muncă (Kcal/8 ore). => W/1,8m
=> Tabel

Proba Astrand
Proba Astrand este o probă de efort maximală prin care se determină în mod indirect consumul maxim de oxigen al unui
subiect ( capacitatea aerobă maximă). Ea permite astfel aprecierea posibilităţilor maximale ale funcţiei respiratorii şi cardiovasculare.

Descrierea probei.
– se urmăreşte ca subiectul să efectueze un efort cunoscut (exprimat în W/s) care să producă creşterea
frecvenţei cardiace peste 120/min. Efortul se face la cicloergometru, timp de 6 minute, contra unei rezistenţe de 120 W
pentru bărbaţi şi 100 W pentru femei.
– după terminarea exerciţiului se măsoară imediat frecvenţa cardiacă, în primele 10 secunde, subiectul fiind în
poziţie ortostatică, iar rezultatul se raportează pe minut.
– de pe nomograma Astrand se citeşte capacitatea aerobă maximă exprimată în litri/min. Ea se raportează la greutatea
ideală calculată după formula lui Lorentz:
Inaltimea (cm) 150
Greutatea ideală Inaltimea (cm) 100 
4
– din tabele se apreciază capacitatea de efort a subiectului în funcţie de capacitatea aerobă maximă, vârstă şi sex.

Aprecierea calitativă a capacităţii de efort în funcţie de capacitatea aerobă maximă (ml/min/kg corp) şi vârstă la bărbaţi.

Vârsta Capacitatea de efort

(ani) F. Scăzută Scăzută Medie Ridicată
20 - 29 sub 38 39 - 43 44 - 51 peste 52
30 - 39 sub 34 35 - 39 40 - 47 peste 48
40 - 49 sub 30 31 - 35 36 - 43 peste 44
50 - 59 sub 25 26 - 31 32 - 39 peste 40
60 - 69 sub 21 22 - 26 27 - 35 peste 36

Aprecierea calitativă a capacităţii de efort în funcţie de capacitatea aerobă maximă (ml/min/kg corp) şi vârstă la femei.

Vârsta Capacitatea de efort

(ani) F. scăzută Scăzută Medie Ridicată
20 - 29 sub 28 29 - 34 35 - 43 peste 44
30 - 39 sub 27 28 - 33 34 - 41 peste 42
40 - 49 sub 25 26 - 31 32 - 40 peste 41
50 - 65 sub 21 22 - 28 29 - 36 peste 37