MICROCLIMATUL

Microclimatul este un factor de mediu fizic care influenţează securitatea, sănătatea şi

capacitatea de muncă a executanţilor în situaţia în care componentele sale nu se
încadrează în anumite limite de confort şi securitate.

Microclimatul este caracterizat de:

- temperatura aerului
- umiditatea aerului
- viteza curenţilor de aer
- temperatura suprafeţelor
- radiaţiile calorice emise în zona de lucru

El trebuie considerat în raport cu:

- limitele de adaptabilitate a organismului uman,
- efortul fizic determinat de activitate (cheltuieli de căldură metabolică),
- îmbrăcămintea executantului,
- caracteristicile procesului tehnologic respectiv.

În expunerea profesională există o mare varietate de situaţii de stres termic de natură

permanentă sau intermitentă, ca şi numeroase situaţii de disconfort termic, inclusiv în
sectoare cu tehnologie avansată (de exemplu, industria nucleară), ceea ce determină
permanenţa acestui risc profesional chiar în situaţia evoluţiei tehnologice şi a
mijloacelor de combatere şi implică o abordare globală a tuturor factorilor implicaţi în
relaţia operator uman – ambianţă termică.

SCHIMBURILE DE CĂLDURĂ ÎNTRE ORGANISM ŞI MEDIU

Schimburile de căldură între organism şi mediu se realizează pe baza legilor fizice ale
schimburilor de căldură, iar bilanţul termic stabilit între producerea şi pierderea de
căldură asigură constanţa temperaturii corpului.
Sursa producerii căldurii în organism o reprezintă metabolismul energetic (M), respectiv
procesele chimice care dezvoltă energia necesară pentru menţinerea funcţiilor
fiziologice de bază şi pentru desfăşurarea activităţii omului.
În condiţii de repaus, metabolismul este de cca 70 kcal/h.
Metabolismul creşte în funcţie de intensitatea efortului muscular (de exemplu, de 8-10
ori în efort intens).
Randamentul maxim al activităţii musculare este de aproximativ 20-25 % ceea ce
reprezintă echivalentul caloric al lucrului mecanic exterior, în timp ce 75-80% este sub
formă de căldură care trebuie eliminată în mediul înconjurător pentru a preveni stocarea
acesteia în organism şi creşterea temperaturii corpului.

BILANŢUL TERMIC

Echilibrul termic al organismului este asigurat atunci când producţia internă de căldură
este egală cu pierderile de căldură.

M – W = Cres + Eres + C + R + K + E, unde:

M: metabolism
W: activitate exterioară furnizată
Cres: convecţie respiratorie - f (ta, M)
Eres: evaporare respiratorie - f (umiditate, M)
C: convecţie - f (ta, va, clo, tsk)
R: radiaţie - f (tr, îmbrăcăminte, tsk)
K: conducţie - f (ta, mărimea suprafeţelor în contact)
E: evaporare -f (sw, umiditate, va, clo, tsk),
unde:
ta - temperatura aerului
M - metabolismul energetic
tr - temperatura medie de radiaţie
va - viteza curenţilor de aer
tsk - temperatura medie a pielii
clo - izolaţia termică a îmbrăcăminţei
sw - capacitatea de sudoraţie

Dintre parametrii menţionaţi, unii depind de microclimat (t a, tr, va, umiditate), alţii de
activitate (M, clo) iar alţii de subiect (tsk, sw).

CONFORTUL TERMIC

Se defineşte ca:
- stare de echilibru termic în procesul schimbului de căldură între organism şi mediu
- bună stare fiziologică, absenţa senzaţiei neplăcute de cald sau frig
- ambianţă confortabilă, respectiv, cea care satisface cel mai mare număr de
subiecţi dintr-un grup (90%) reprezentativ statistic
- ansamblul parametrilor de microclimat se încadrează în limite care permit
menţinerea constanţei temperaturii corpului în funcţie de nivelul activităţii fizice şi de
îmbrăcăminte.

În raport cu parametrii de microclimat, se pot menţiona următoarele aspecte:

- temperatura aerului este mai ridicată când efortul fizic este mic şi îmbrăcămintea mai
lejeră (de exemplu: 240C într-o activitate de birou)
Sunt importante aspecte ca:
o diferenţa de temperatură între nivelul capului şi al gleznelor
o gradientul de temperatură pe suprafaţa încăperii
o temperatura pardoselii
o asimetria temperaturii de radiaţie

- umiditatea relativă are un domeniu de variaţie mai larg: în general, între 30-70 %
este considerat acceptabil fiziologic, dar de preferat este domeniul 50 -60%.

- viteza aerului este un parametru foarte important, datorită sensibilităţii individuale

foarte ridicate la acţiunea acestui factor; de regulă, v medie  0,25 m/s este acceptabilă.

Condiţii de confort termic pentru activităţi uşoare

(M = 70 W/m2, de ex. birouri)
Se defineşte o temperatură echivalentă, respectiv:
temperatura operativă = to = A . ta + (1-A) . tr , unde:
ta = temperatura aerului
tr = temperatura medie de radiaţie
A = un coeficient care depinde de viteza aerului, respectiv:
var <0,2 0,2-0,5 0,7-1 m/s
A 0,5 0,6 0,7
Condiţiile de confort termic sunt următoarele:
vara:
- to = 24,5  1,50C
- tvert < 30C (0,1-1,1 m în raport cu solul)
- viteză medie aer < 0,2 m/s
- umiditate relativă 30-70% (optim 50-60%)
iarna:
- to = 22  20C
- tvert < 30C
- temperatura suprafeţei pardoselii 19-260C (290C pentru sisteme de încălzire prin
pardoseală)
- viteză medie aer < 0,2 m/s
- umiditate relativă 30-70% (optim 50-60%)
- asimetria temperaturii de radiaţie < 50C

EFECTELE MICROCLIMATULUI NEFAVORABIL

 Microclimat cald
Boli acute rezultate prin solicitarea sau cedarea termoreglării
- sincopa (colapsul) de căldură
- edemul de căldură, crampele de căldură, spoliere de sare, deshidratare
- şocul de căldură  epuizare brutală a sistemului termoregulator
Manifestări cronice: afecţiuni cardio-vasculare, litiaza renală, tulburări gastro-intestinale,
tulburări nervoase, afecţiuni dermatologice
Boli profesionale: colaps caloric, crampe calorice, şoc caloric

 Microclimat rece
Acţiune directă a frigului:
- afecţiuni specifice (locale): degerături
- afecţiuni generale: hipotermia
Acţiune indirectă a frigului şi variaţii bruşte de temperatură:
- afecţiuni ale aparatului respirator: rinite, faringite, bronşite, pneumonii
- afecţiuni ale aparatului cardiovascular: cardiopatie ischemică, hipertensiune
arterială etc.
- afecţiuni ale aparatului locomotor: reumatism poliarticular acut, artroze etc.
- afecţiuni renale
- afecţiuni neurologice
Boli profesionale: hipotermie, degerături

Efecte asupra securităţii şi performanţei:

- tulburări de vigilenţă
- creşterea timpului de decizie
- scăderea coordonării senzorio-motoare
- scăderea sensibilităţii tactile
- alterarea dexterităţii manuale

Contactul cu suprafeţe calde sau reci: risc de arsură/ risc de lezare a ţesutului

REGLEMENTĂRI referitoare la MICROCLIMATUL locului de muncă

- HG 1091/2006
- fostele NGPM / 2002
- ordonanţa de urgenţă nr.99/2000
- standarde ergonomice privind ambianţele termice

Condiţiile de microclimat la locurile de muncă trebuie să asigure menţinerea echilibrului

termic al organismului uman corespunzător cu nivelul activităţii desfăşurate şi ca urmare
componentele microclimatului se normează în raport cu metabolismul organismului
(producţia de căldură metabolică) determinat de efortul fizic în activitate.
Din punctul de vedere al efortului fizic, activităţile profesionale se clasifică în funcţie de
metabolismul energetic (producţia de căldură metabolică), respectiv:

Activitate / Clasa de Metabolism energetic, M

metabolism raportat la unitatea de pentru o suprafaţă
suprafaţă cutanată cutanată medie de
(W/m2) 1,8 m2 (W)
Repaus (0) M £ 65 M £ 117
Activitate cu efort fizic mic
65<M £130 117<M £234
(metabolism redus) (1)
Activitate cu efort fizic mediu
130<M £200 234<M £360
(metabolism mediu) (2)
Activitate cu efort fizic mare
200<M£260 360<M£468
(metabolism intens) (3)
Activitate cu efort fizic foarte
mare (metabolism foarte intens) M>260 M>468
(4)
Notă : 1W=0,86 Kcal/h

Limitele termice minime admise la locurile de muncă sunt următoarele :

Temperatura la Viteza curenţilor
Clasa de metabolism (M)
globtermometru de aer
(W)
(0C) (m/s)
M £117 18 £ 0,2
117<M£234 16 £0,3
234<M£360 15 £0,4
M³360 12 £0,5

Limitele termice maxime admise la locurile de muncă sunt:

Indice WBGT
Clasa de metabolism (0C)
(M) Persoană aclimatizată Persoană neaclimatizată
(W) la căldură la căldură
Repaus (0) 33 32
Metabolism redus (1) 30 29
Metabolism mediu (2) 28 26
Metabolism intens (3) fără mişcare cu mişcare fără mişcare cu mişcare
perceptibilă perceptibilă perceptibilă perceptibilă
a aerului a aerului a aerului a aerului

25 22
26 23
Metabolism foarte
23 25 18 20
intens (4)

NOTĂ : Indicele WBGT se măsoară sau se calculează cu formula:

- pentru activităţi în interior şi exterior fără expunere solară:
WBGT = 0,7tun + 0,3tg
 - pentru activităţi în exterior cu expunere solară:
WBGT = 0,7tun + 0,2tg + 0,1ta
unde: ta este temperatura uscată a aerului, 0C
tg este temperatura de globtermometru, 0C

La unele locuri de muncă (birouri, camere de comandă, încăperi cu videoterminale,

încăperi social-culturale etc.) unde desfăşurarea activităţii profesionale necesită confort
termic, trebuie asigurate următoarele condiţii:

În perioada de vară:
- temperatura operativă între 23 - 260C;
- diferenţa pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m şi 0,1 m deasupra
solului (nivelul capului şi al gleznelor) mai mică de 3 0C;
- umiditatea relativă a aerului între 30 - 70%;
- viteza medie a curenţilor de aer între 0,1 - 0,3 m/s.

În perioada de iarnă:
- temperatura operativă între 20 - 240C;
- diferenţa pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m şi 0,1 m deasupra
solului (nivelul capului şi al gleznelor) mai mică de 3 0C;
- umiditatea relativă a aerului între 30 - 70%;
- viteza medie a curenţilor de aer între 0,1 - 0,3 m/s;
- diferenţe mai mici de 100C între temperatura de radiaţie a ferestrelor sau a altor
suprafeţe verticale şi temperatura de radiaţie a obiectelor din încăpere.

Temperatura operativă se calculează cu formula:

t0 = Ata + (1 - A)tr, unde :
ta este temperatura uscată a aerului, 0C
tr este temperatura medie de radiaţie, 0C
A este un coeficient ale cărui valori sunt:
0,5 dacă viteza curenţilor de aer este <0,2 m/s;
0,6 dacă viteza curenţilor de aer este între 0,2-0,6 m/s;
0,7 dacă viteza curenţilor de aer este între 0,7-1 m/s.

În cazul în care viteza relativă a aerului este mai mică de 0,2 m/s sau dacă diferenţa între
temperatura medie de radiaţie şi temperatura aerului este mai mică de 40C, temperatura
operativă poate fi calculată ca medie a valorilor temperaturii aerului şi a temperaturii medii
de radiaţie. tun este temperatura umedă naturală, 0C

Limitele minime şi maxime ale temperaturii şi vitezei curenţilor de aer admise la

locurile de muncă prevăzute cu duşuri de aer:
 Nivelul Limite minime Limite maxime
radia- Metabolismul Tempe- Viteza Tempera- Viteza
ţiilor energetic (M) ratura curenţilor tura curenţi-
calori- (W) aerului de aer aerului lor de aer
ce (0C) (m/s) (0C) (m/s)
(cal/
cm2/
min)
M117 25,0 0,5 30 1,0
1 117<M234 23,0 0,5 28 1,0
234<M360 21,5 1,0 27 1,3
M360 20,0 1,3 26 1,5
M117 22,0 0,5 28 1,0
2 117<M234 20,0 1,0 26 1,5
234<M360 18,5 1,5 25 2,0
M360 17,0 2,0 24 2,5
M117 20,0 1,0 25 1,5
≥3 117<M234 18,0 1,5 24 2,0
234<M360 16,5 2,0 23 2,5
M360 15,0 2,5 22 3,0

NOTĂ:
a) Umiditatea relativă a aerului nu va depăşi 60%.
b) Valorile temperaturilor şi vitezelor curenţilor de aer reprezintă valori medii în secţiunea
transversală a fluxului de aer la nivelul jumătăţii superioare a corpului.

Nivelul radiaţiilor calorice se determină prin măsurare sau prin apreciere:

Timpul de suportare Nivelul estimat al

a expunerii radiaţiilor calorice
(s) (cal/cm2/min)
240 1
50 2
20 3

Temperatura suprafeţelor echipamentelor tehnice sau ale oricăror altor suprafeţe cu care
angajatul vine în contact la locul de muncă, trebuie să se situeze sub valorile prevăzute în
tabelul de mai jos:.

Limite maxime admise ale temperaturii suprafeţelor:

Material constitutiv al Temperatura suprafeţei (0C )pentru durate de

suprafeţei contact de:
1 min 10 min ³ 8 ore

Metal neacoperit 51 48 43
Metal acoperit 51 48 43
Ceramică, sticlă şi piatră 56 48 43
Material plastic 60 48 43
Lemn 60 48 43

NOTĂ:
a) Valoarea de 510C pentru o durată de contact de 1 minut se aplică şi la alte materiale
cu conductivitate termică ridicată, nemenţionate în tabel.
b) Valoarea de 430C specificată la toate materialele pentru o durată de contact de 8 ore
şi mai mult, nu se aplică decât dacă suprafaţa fierbinte este atinsă doar de o mică
parte a corpului uman (mai puţin de 10% din suprafaţa totală a pielii corpului) sau de o
 mică zonă a capului (mai puţin de 10% din suprafaţa pielii capului). Dacă zona de
contact nu este doar locală sau dacă suprafaţa fierbinte este atinsă de zone vitale ale
feţei (căile respiratorii, de exemplu) pot apărea leziuni grave, chiar dacă temperatura
suprafeţei nu depăşeşte 430C.

Alte prevederi:

- Personalul care lucrează în microclimat cald (peste 30 0C) sau rece (sub 50C) va
beneficia de pauze pentru refacerea capacităţii de termoreglare şi apă
carbogazoasă salină (1g NaCl/litru), în cantitate de 2-4 litri/persoană/schimb sau
ceai fierbinte în cantitate de 0,5-1 litru/persoană/schimb.
- Măsuri de protecţie a angajaţilor în perioadele în care se înregistrează temperaturi
exterioare extreme (ordonanţa de urgenţă nr.99/2000).
- Obligaţia angajatorului de a asigura protecţia angajaţilor prin măsuri tehnico-
organizatorice şi medicale atunci când nu se pot respecta limitele termice
maxime/minime admise.