Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor

Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

1. CONCEPTE ŞI DEFINIŢII

1.1. Sisteme şi procese termodinamice

Sistemul termodinamic reprezintă o regiune din spaţiu mărginită de o suprafaţă

arbitrară ce defineşte frontiera sistemului pe care îl selectăm pentru analiză (fig.1.1).
Poate fi reprezentat şi de o cantitate de materie de masă fixă şi natură cunoscută, care este
luată în studiu.
Suprafaţa frontierei poate fi una reală sau imaginară, sau poate fi în repaus sau în
mişcare. Prin frontieră se poate transfera atât energie cât şi substanţă (masă). În funcţie
de tipul de interacţiune, deosebim următoarele tipuri de frontiere ale sistemului:

 frontieră mobilă sau flexibilă – permite transferul de energie sub formă de

lucru mecanic;
 frontieră rigidă - nu permite transferul de energie sub formă de lucru
mecanic;
 frontieră diatermă - permite transferul de energie sub formă de căldură;
 frontieră adiabatică – nu permite transferul de energie sub formă de
căldură;
 frontieră permeabilă – permite transferul de masă; dacă două sisteme sunt
separate printr-o frontieră permeabilă, atunci se spune că cele două sisteme
sunt în contact difuziv.
 frontieră impermeabilă – nu permite transferul de masă.

Mediul ambiant (înconjurător) – reprezintă regiunea din spaţiu ce înconjoară

sistemul termodinamic analizat, cu care acesta poate să interacţioneze prin schimb de
energie şi /sau de masă.
Tipuri de sisteme termodinamice
Putem clasifica sistemele termodinamice în
următoarele categorii:
a) sistem izolat – un sistem care nu
Sistem interacţionează sub nici o formă cu mediul
termodinamic ambiant;
b) sistem închis (Fig.1.2) – un sistem care
schimbă doar energie cu mediul ambiant dar
nu schimbă masă.
Mediul Frontiera c) sistem deschis (Fig.1.3) – un sistem care
ambiant schimbă atât energie cât şi masă cu mediul
ambiant.

Figura 1.1

1
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

Ein Eev Ein Eev

Sistem Sistem
termodinamic termodinamic

min mev
Mediul ambiant
Mediul ambiant

Sistem termodinamic Sistem termodinamic

închis deschis

Fig.1.2 Fig.1.3

Sistemul termic este un ansamblu complex de componente interconectate,care au un

comportament structurat comun. De exemplu, un frigider este un ansamblu care include:
conducte de legătură, un compresor, un motor electric, schimbătoare de căldură, supape,
izolaţie, carcasă, uşi, bec, etc., care interacţionează împreună pentru a produce frig în
interior. Astfel, frigiderul este un sistem termic, în timp ce fluidul frigorific sau spaţiul
din interior sunt sisteme termodinamice.

Clasificarea sistemelor termice se poate face în funcţie de sensul de transfer al energiei

(sub formă de căldură, Q, sau lucru mecanic, L) şi al masei, m, prin frontiera sistemului.
Simbolizarea indică semnul "–" pentru evacuarea din sistem şi semnul "+" pentru
introducerea în sistem:

 – Q: sisteme termice de disipare a căldurii – răcitoare;

 + Q: sisteme termice de generare a căldurii: încălzitoare, cuptoare, boilere,
cazane, pompe de căldură;
 – L: sisteme termice de producere a lucrului mecanic: motoare termice,
motoare chimice, propulsie;
 + L: sisteme termice de producere a frigului: frigidere (maşini frigorifice) şi
instalaţii de aer condiţionat;
 – m: sisteme de separare a amestecurilor şi procese termice de sinteză
chimică: uscătoare, distilatoare şi reactoare. O anumită substanţă trebuie să
parăsească sistemul.
 + m: sisteme de amestecare şi diluţie: o anumită substanţă este introdusă în
sistem.

2
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

1.2. Descrierea macroscopica a starii unui sistem termodinamic

prin variabile de stare

Descrierea macroscopică a stării unui sistem se realizează prin variabile macroscopice,

denumite parametrii (proprietati termodinamice) de stare. Din punct de vedere
macroscopic, starea unui sistem termodinamic poate fi descrisă de un număr redus de
parametrii de stare. Următoarele mărimi reprezintă parametrii de stare:

Temperatura
Notaţie: T
Unitatea de măsură S.I. [K], K - Kelvin
Definire ca proprietate macroscopică: Temperatura este o măsură a echilibrului termic al
unui sistem cu un alt sistem (de referinţă).
Pe parcursul dezvoltării cunoaşterii ştiinţifice au fost inventate diverse tipuri de
instrumente pentru măsurarea temperaturii, principalele tipuri fiind prezentate în
Capitolul 2.

Observație!
În literatura de specialitate întalnim și notația t pentru temperatură, cu specificarea că
unitatea de măsură asociată este ºC (gradul Celsius) sau ºF (gradul Fahrenheit).
Deoarece în practică este răspândită utilizarea mai multor unități de măsură pentru
temperatură în funcție de sistemul de măsură utilizat (observația fiind valabilă și pentru
alte mărimi), este important ca pentru fiecare relație de calcul să fie precizate unitățile
de măsură ale mărimilor componente!

Presiunea
Notaţie: p
Unitatea de măsură S.I. [Pa = N/m2], unde Pa = Pascal
Presiunea este o măsură a forţei exercitate pe unitatea de suprafaţă la frontiera unui sistem.
Presiunea măsurată faţă de valoarea de referinţă de 0 Pa reprezintă presiunea absolută. În
relaţiile matematice care au în componenţă presiunea ( de exemplu, ecuaţia
termodinamica de stare), dacă nu se specifică altfel, aceasta reprezintă o presiune
absolută. Pentru măsurarea presiunii atmosferice (a mediului ambiant) se utilizează
instrumentul de măsură denumit barometru1, presiunea măsurată fiind o presiune absolută
numită şi presiune barometrică, notată cu pb.
Măsurarea presiunii în instalaţiile industriale în care presiunea de lucru este diferită de
cea a mediului ambiant se realizează cu ajutorul unor instrumente denumite generic
manometre - dacă presiunea măsurată este mai mare decat cea atmosferică, respectiv
vacuummetre – dacă presiunea măsurată este mai mică decât cea atmosferică. In figura
1.4 este ilustrată grafic relaţia dintre presiunea absolută si cele determinate cu ajutorul
instrumentelor de măsură.

1
Denumirea de "barometru" i se datorează fizicianului irlandez Robert Boyle (1627 – 1691)

3
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

p [Pa] p [Pa]

pabs = pb + pM
pM
patm = pb
pV
pabs = pb ̶ pV
pb

0 0

(a) (b)
Fig. 1.4. Relația dintre presiunea absolută și cea atmosferică în cazul:
a – presiunea absolută este mai mare decât cea atmosferică, şi
b – presiunea absolută este mai scăzută decât cea atmosferică

Deoarece presiunea de lucru în numeroase aplicaţii industriale ajunge la

valori mult îndepărtate de 1 Pa, este uzuală în tehnică folosirea şi a altor unităţi de măsură,
aparţinând altor sisteme de unităţi decât Sistemul Internaţional. Cele mai utilizate sunt
prezentate în tabelul 1.1.

Tabel 1.1. Unităţi de măsură pentru presiune

Unitate de măsură Conversia în S.I.
1 atm (1 atmosferă fizică2) 101325 Pa
1 bar 100000 Pa = 105 Pa
1 at (1 atmosferă tehnică) 98066,5 Pa ≈ 0,981 bar
1 mm Hg = 1 Torr3 133,3224 Pa ≈ 133,3 Pa
1 psi4 6894,8 Pa
1 mm H2O 9,80665 Pa ≈ 9,81 Pa

Masa

2
1954: La Conferinţa Generală de Greutăţi şi Măsuri s-a adoptat "atmosfera standard" (denumită şi
atmosferă fizică) egală cu 101325 Pa. Se intenţiona ca valoarea să reprezinte valoarea presiunii atmosferice
medii la nivelul mediu al mării, la latitudinea Parisului. 1982: IUPAC (International Union of Pure and
Applied Chemistry) a recomandat ca "atmosfera standard" să fie 100 kPa.
(http://en.wikipedia.org/wiki/Atmosphere_(unit))
3
Denumirea "Torr" unităţii a fost dată în onoarea fizicianului Evangelista Torricelli (1608-1647). Presiunea
sângelui este exprimată uzual în mm Hg.
4
psi – pounds per square inch este o unitate de măsură pentru presiune în sistemul de unităţi de măsură
anglo-saxon şi american, prescurtat "avdp" (sistem de unităţi de măsură pentru masă "avoirdupois" bazat
pe masa a 16 oz (ounce în limba engleză), 1 oz ≈ 28 g.

4
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

Notaţie: m
Unitate de măsură în S.I.5 kilogram [kg]. Un kilogram este o masă egală cu masa unei
bare de referinţă realizată din Pt-Ir (Platină - Iridiu), şi aproximativ egală cu masa unui
litru de apă aflat în condiţiile standard de temperatură şi presiune (1 atm şi 0°C).
Masa este o măsură a cantităţii de materie prezentă într-un corp (într-un sistem
termodinamic.

Densitatea
Notaţie: 
Unitate de măsură S.I. [kg/m3]
Densitatea unei substanţe este masa de substanţă raportată la volumul pe care aceasta îl
ocupă.
In cazul substanţelor în stare lichidă sau solidă, densitatea se măsoară cu ajutorul unui
instrument denumit densimetru. In cazul substanţelor aflate în stare gazoasă, densitatea
se determină pe baza valorilor măsurate ale parametrilor p, V şi T.

Volumul
Notaţie: V
Unitate de măsură S.I. [m3].
Volumul reprezintă mărimea spaţiului tridimensional pe care îl ocupă un corp (un sistem
termodinamic).
Volumul unui corp (sistem) se poate determina prin calcul, pe baza formei geometrice a
acestuia.

Volumul specific
Notaţie: v
Unitate de măsură S.I. [m3/kg]
Volumul specific al unei substanţe este volumul (V) de substanţă raportat la masa (m)
acesteia.
V
v
m

Spre exemplu, starea unui sistem termodinamic reprezentat de un volum de gaz poate fi
specificată complet prin masa, volumul, temperatura si presiunea sa.

Condiții standard de presiune și temperatură

În Termotehnică se utilizează noțiunea de condiții standard6.

Condițiile standard de presiune și temperatură:
 IUPAC (International Union of Pure and Applied Chemistry) a indicat drept
condiții standard temperatura T0 = 273,15 K și presiunea p0 = 105 Pa (valoare
care a înlocuit-o pe cea de 1 atm = 1010325 Pa, începând cu 1982).

5
S.I. – Sistemul internaţional standard de unităţi de măsură
6
www.engineeringtoolbox.com/,en.wikipedia.org/wiki/Standard_conditions_for_temperature_and_pressu
re#cite_note-ISO13443-2

5
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

Condițiile normale de temperatură și presiune, pentru verificarea și testarea unor

echipamente:
 NIST (National Institute of Standards and Technology, SUA) a indicat drept
condiții normale temperatura Tn = 293,15 K (adică tn = 20 °C) și presiunea pn=
101325 Pa.

Pe lângă acestea mai sunt definite și pot fi utilizate în domenii specifice următoarele
condiții standard:
Condițiile internaționale standard metrice pentru gaze naturale și alte fluide, stabilite
prin standardul ISO 13443/1996, sunt Ta = 288,15 K (adică tn = 15 °C) și presiunea pa=
101325 Pa.
În consecință, 1 m3 de gaze naturale în condiții standard, notat cu 1 Nm3 și citit un metru
cub normal, reprezintă cantitatea de gaze naturale care la temperatura de 288,15 K și
presiunea de 101325 Pa, ocupă un volum de 1 m3.
Condițiile de stare standard (de referință) ale temperaturii și presiunii, recomandate
de IUPAC pentru calcularea proprietăților unei substanțe în diferite condiții (de exemplu,
pentru calcularea energiei libere Gibbs, G):
 Temperatura T0 = 298,15 K (adică tn = 25 °C) și presiunea p0 = 100 kPa.
Condițiile atmosferice standard utilizate pentru evaluarea performanțelor în industria
aeronautică:
 Temperatura 288,15 K (adică 15 °C) și presiunea 101325 Pa și 0% umiditate.
Condițiile standard atmosferice utilizate de Organizația Internațională a Aviației
Civile:
 Temperatura 288,15 K (adică tn = 15 °C) și presiunea 101325 Pa = 760 Torr.

Proprietăţile termodinamice pot fi separate în două clase generale:

- propietăţi intensive,
- proprietăţi extensive.
O proprietate intensivă este independentă de masa de substanţă a sistemului, iar valoarea
unei proprietăţi extensive a unui sistem variază cu masa acestuia.
Exemple de proprietăţi intensive: temperatura, presiunea, volumul specific, densitatea.
Exemple de proprietăţi extensive: masa, volumul, energia internă.

Starea unui sistem termodinamic poate fi definită prin intermediul proprietăților

sale macroscopice, exprimate ca un set de variabile de stare independente de istoria
sistemului7, printre care: p, T, V, U, m (sau n). Pentru a putea defini însă aceste
proprietăți, e necesar ca sistemul să fie în echilibru. Starea de echilibru se atinge atunci
când sistemul termodinamic este în echilibru din punct de vedere macroscopic în raport
cu toate schimbările posibile ale stării în care se află.

7
Există materiale care nu respectă acestă condiție. Exemple în acest sens sunt sticla și oțelul, ale căror
proprietăți depind și de caracteristicile procedeelor de obținere corespondente (viteza de răcire, tratamente
termice etc) nu doar de variabilele de stare p, T, U etc. Dacă sunt analizate cu formalismul termodinamic
sisteme care conțin astfel de materiale, se va observa că rezultatele teoretice nu sunt sunt în concordanță cu
cele experimentale. Pe baza acestor observații se pot determina posibile stări de neechilibru.

6
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

Postulatul8 de stare sau Postulatul echilibrului de stare local (Postulatul 1 al

Termodinamicii) pentru un sistem termodinamic simplu poate fi enunțat astfel:

Starea de echilibru locală a unui sistem termodinamic simplu este complet

definită de două variabile de stare independente, intensive.

Starea staţionară reprezintă acea situaţie în care în volumul de control nu se acumulează

masă sau energie şi proprietăţile macroscopice ale sistemului, în orice punct al acestuia,
sunt independente de timp.

Ecuaţia de stare este o funcţie care exprimă relaţia de legătură între parametrii de stare
caracteristici ai sistemului aflat în echilibru. Spre exemplu, dacă parametrii de stare
caracteristici care descriu complet starea sistemului sunt p, V şi T, atunci ecuaţia de stare
poate fi exprimată printr-o funcţie f  p,V , T   0 , ce reduce numărul de variabile
independente la două. In aplicaţiile de termotehnică sunt de obicei utilizate substanţe pure
şi amestecuri ale acestora.

V=f(p,T)

Daca derivam ecuatia de stare scrisa in forma de mai sus, obtinem:

 V   V 
dV    dT    dp
 T  p  p T

Daca notam:

1  V 
     T - coeficientul de compresibilitate izotermica,
V  p T

1  V 
    - coeficientul de dilatare volumica,
V  T  p

rezulta:

dV
  T dp  dT
V

Astfel, ecuaţia rezultată leagă mărimile termodinamice de stare (p, V, T) cu proprietăţile

de material (, pentru substanţa respectivă.

8
Postulat – enunț care este aceptat fără a fi demonstrat.

7
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

Starea sistemului termodinamic simplu poate fi definită prin intermediul a orice două
proprietăţi independente. În consecinţă, este posibil să reprezentăm starea unui sistem
printr-un punct (adică un punct de stare) situat într-o diagramă a proprietăţilor (adică
având drept coordonate proprietăţile). Aceasta diagrama poate fi in sistem cartezian 2 D
sau 3D, dupa cum este exemplificat in figura 1.5.

p [Pa]

V [m3]

Fig.1.5

1.3. Definirea substanţei pure

Substanta pura este acea substanţă care este stabilă chimic şi omogenă.
Dacă într-un amestec de substanţe nu se produce separarea în timpul unui proces
termodinamic, atunci amestecul respectiv poate fi considerat o substanţă pură.
Substanţa pură reprezintă o idealizare, deoarece în orice substanţă din natură există
întotdeauna impurităţi. Puritatea de 99% corespunde unei substanţe pure de uz comercial,
iar cea de 99,99% corespunde unei substanţe pure de uz pentru laborator (deşi în anumite
cazuri puritatea necesară pentru uz în laborator poate ajunge până la 99,9999%).
Substanta izotropa are proprietati independente de directia in spatiu, adica are aceleasi
proprietati pe toate directiile in spatiu.

8
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

Fizicianul american J. Willard Gibbs a introdus în 1875 termenul de fază pentru

"starea de agregare"9. Astfel, procesul de schimbare a stării de agregare se numește şi
tranziţie de fază. Totuşi, trebuie să avem în vedere că noţiunea de stare de agregare poate
fi înţeleasă ca o noţiune mai generală, comparativ cu cea de fază10. Astfel, poate exista o
tranziţie de fază fără ca substanţa să-şi schimbe starea de agregare. De exemplu, putem
încălzi un material solid cu proprietăţi magnetice (un magnet) până când acesta îşi pierde
proprietăţile magnetice, fără să îşi schimbe starea de agregare, iar această modificare este
numită tranziţie de fază magnetică.

Fig.1.6. Reprezentarea spațiului fazelor pentru apă

Starile de agregare11 in care se poate gasi o substanta, in functie de parametrii de stare

caracteristici, sunt: starea gazoasa, starea lichida, starea solidă şi starea de plasmă.
Dacă o substanţă se află în aceeaşi stare de agregare în întreaga masă, atunci se
spune că este într-o fază. Dacă se află într-o singură fază se spune că este monofazică, iar
dacă în masa respectivă coexistă două faze (stari de agregare) ale substanţei se spune că
este bifazică. În Tabelul 1.2 sunt exemplificate stări de agregare ale apei.
În multe aplicaţii inginereşti utilizăm drept mediu de lucru în locul unei substanţe
monocomponent (cu puritatea dată), un amestec de substanţe în diferite proporţii
masice/volumice, caz în care mediul de lucru este multicomponent şi trebuie să se ţină
cont de proporţia în care se găsesc componentele amestecului, în determinarea unor
mărimi de stare caracteristice ca: densitatea, volumul masic, capacitatea termică etc,
subiect detaliat în Capitolul 4. Exemple de medii multicomponente sunt prezentate în
Tabelul 1.3.

9
J. Willard Gibbs, Graphical methods in the thermodynamics of fluids, Transactions of the Connecticut
Academy, Vol. II, p. 309-342, 1873.
10
D. Dhar, States of Matter, Resonance, p. 514-525, 2010.
11
Substanţa aflată în stare de gaz sau lichid este denumită fluid.

9
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

Tab.1.2. Substanța monocomponent în echilibru intern – Exemplu: apa

Substanța pură monofazică Substanța pură

bifazică sau trifazică

Vapori de apa Vapori de apă+ apă

(stare gazoasă) lichidă
(fierbere, condensare
sau evaporare)

Apa lichida Solid + Lichid

(stare lichidă) (topire, solidificare)

Gheaţă Vapori + Lichid+

(stare solidă) Gheaţă
(punctul triplu)

Tabelul 1.3. Exemple de substante in echilibru intern, multicomponente

Omogene (monofazice) Eterogene (multifazice)

Aer (amestec gazos: N2, Aer gazos + aer

O2, CO2 etc) lichid

Produse de ardere Combustibil lichid

(amestec gazos: CO2, si amestec gazos
H2O, N2, O2 etc) (vapori de
combustibil si aer)

Apa de mare (amestec Vapori + Lichid +

lichid: H2O, NaCl etc) Gheaţă

Echilibrul termodinamic se atinge atunci când sistemul termodinamic este în echilibru

din punct de vedere macroscopic în raport cu toate schimbările posibile ale stării în care
se află, sistemul este în echilibru termodinamic.
Spre exemplu, în cazul unui sistem termodinamic reprezentat de un volum de gaz
echilibrul termodinamic implică aceeaşi temperatură şi presiune în toate punctele
sistemului.

Procesul termodinamic este o succesiune de stări prin care sistemul trece între două
stări, numite iniţială şi finală. Dacă cele două stări iniţială şi finală coincid, atunci procesul
se numeşte ciclic.

10
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

Procesul termodinamic reprezintă procesul fizic de modificare a stării sistemului

termodinamic între două stări de referință - starea iniţială și starea finală (fig.1.7.a). Dacă
cele două stări iniţială şi finală coincid (proprietăţile termodinamice de stare caracteristice
au aceleaşi valori), atunci procesul se numeşte proces ciclic (fig.1.7.b). Cunoașterea unui
proces termodinamic implică atât cunoașterea stării inițiale și a stării finale, precum și
interacțiunea sistemului analizat cu mediul ambiant pe parcursul procesului termodinamic
(dacă această interacțiune există). Traiectoria procesului termodinamic este dată de
succesiunea de stări prin care trece sistemul între starea inițială și starea finală.

p [Pa] p [Pa]
1
2 1≡2

V [m3] V [m3]

Fig. 1.7. a – proces termodinamic; b – proces termodinamic ciclic

Procesele termice sunt acelea care dau naştere la efecte termice. Toate procesele
fizico-chimice care se desfăşoară la temperaturi ridicate sau scăzute implică procese
termice, cel puţin pentru a menţine condiţiile de temperatură necesare şi pentru a le
măsura.

Procesul reversibil (Fig. 1.8.a) este acela care odată încheiat, poate fi parcurs în
sens invers, fără să determine nici o modificare în sistem sau în mediul ambiant, adică
sistemul şi mediul ambiant sunt readuse la starea iniţială, dinainte de începerea
procesului. Trebuie să observăm că în natură nu există procese reversibile. Totuşi, pentru
simplificarea analizei unui proces termodinamic şi determinarea randamentului termic
teoretic sau a eficienţei teoretice, se utilizează această aproximare. O modalitate de a
apropia procesele din natură de cele reversibile este ca acestea să se desfăşoare într-o
succesiune de paşi mici sau infinitezimali.
Procesul ireversibil (Fig.1.8.b) este acela care nu poate readuce sistemul şi
mediul ambiant la starea originală, dinaintea începerii sale. Există o multitudine de cauze
care determină ireversibilitatea unui proces. Printre cele mai importante se numără:
frecarea, transmiterea de căldură cu diferenţă finită de temperatură, amestecul a două
substanţe diferite.
Procesul cvasi-static este acela care se desfăşoară atât de încet încât sistemul este
tot timpul în apropiere de echilibru.

11
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

p [Pa]

1 2 1 2

V[m3] V[m3]

(a) (b)
Fig. 1.8. a - proces reversibil; b – proces ireversibil

Tipuri de procese termodinamice

Procesul adiabatic: este acela în care nu are loc schimb de căldură între sistemul
termodinamic şi mediul ambiant. Sistemul poate fi considerat ca perfect izolat.
Procesul izentropic: este acela în care entropia sistemului (fluidului) rămâne constantă.
Condiţia este îndeplinită doar dacă sistemul parcurge un proces reversibil şi adiabatic.
Procesul politropic: este acela în care se produce permanent un schimb de energie atât
sub formă de căldură cât şi sub formă de lucru mecanic, cu mediul ambiant şi toate
mărimile termice de stare variază.
Procesul izobar: este acela în care presiunea fluidului rămâne constantă
Procesul izocor: este acela în care volumul fluidului rămâne constant.
Procesul izoterm: este acela în care temperatura fluidului rămâne constantă.
Procesul de laminare: este acela în care entalpia fluidului rămâne constantă.

1.4. Energia unui sistem

Conform izvoarelor istorice cunoscute, cel care a introdus termenul de ″energie″

( în limba greacă) a fost Aristotel (384 BC – 322 BC), în lucrarea sa ″Etica
Nicomahică″. Prin acest termen se înțelegea în limba greacă ″acțiune″ sau ″funcționare″.
În accepțiunea modernă din știință, noțiunea de ″energie″ a fost introdusă de Thomas
Young (1773 – 1829) ca sinonim pentru ″forța vie″ (vis viva în limba latină) și echivalentul
a ceea ce numim azi energia cinetică. Din cercetările efectuate până la mijlocul secolului
al XIX –lea s-a stabilit că energia de un anumit tip poate fi convertită parţial sau total în
alt tip de energie, inclusiv energie termică. Acest rezultat a fost exprimat sub forma
Principiului de conservare a energiei, care s-a regăsit în Termodinamică sub forma
Principiului I al Termodinamicii.

12
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

Principiile12 Termodinamicii caracterizează interacţiunile energetice ale

sistemelor termodinamice. Astfel, Principiul zero – introduce definitia macroscopică a
temperaturii și determinarea acesteia, fiind prezentat in Capitolul 2.
Principiul I reprezintă o lege fundamentală a termodinamicii, care postulează
conservarea energiei şi posibilitatea de conversie între energia termică (căldură) și energia
mecanică (lucrul mecanic), cu respectarea unui raport de echivalenţă. În Tabelul 1.4 sunt
prezentate o serie de exemple privind posibilitatea de conversie a unei forme de energie
în alta, împreună cu procesul specific asociat și denumirea mașinii (sistemului) care
realizează acest proces, iar in Capitolul 3 este enuntat pentru fiecare tip de sistem
termodinamic.
Principiul II – introduce conceptul de entropie, S, postulează sensul natural de
desfășurare a proceselor termice și existența temperaturii de zero absolut (0 K).
Principiul III – definește relația dintre generarea de entropie și temperatura
absolută (T [K]).
Principiile II si III ale Termodinamicii sunt enuntate in Capitolul 7.
Analiza termodinamică are în vedere interacţiunea sistemului termodinamic cu
mediul ambiant. Din această perspectivă, a analiza energia unui sistem înseamnă a
determina energia acumulată în sistem şi energia schimbată de acesta cu mediul ambiant.
Energia înmagazinată include energia potenţială de interacțiune a particulelor
componente, energia cinetică a acestora, energia intra-atomica și intramoleculară, suma
tuturor energiilor care caracterizează starea microscopică (a particulelor elementare
componente ale sistemului) reprezentând energia internă.
Energia schimbată prin interacțiunea termodinamică cu mediul ambiant prin
frontiera de separație este reprezentată de lucru mecanic (interacțiunea mecanică) și/sau
căldură (interacțiunea termică).
Pe lângă interacțiunea termodinamică pot exista și interacțiuni de natură electrică
și/sau magnetică, determinate de anumite proprietăți electrice și magnetice ale sistemului
termodinamic sau caracteristici ale mediului exterior (reprezentat de un câmp extern de
forțe) care pot determina și interacțiuni de natură termică și/sau mecanică. În cele ce
urmează vom analiza exclusiv interacțiunea determinată de variația parametrilor
termodinamici de stare și schimbul de energie corespondent.

12
Principiul – enunță un mod de funcționare (de acțiune) cunoscut din fenomene naturale și scoate în
evidență ideea de adevăr fundamental sau de aplicabilitate generală.

13
Tabelul 1.4. Modalităţi de conversie a energiei dintr-o formă în altă formă

din Energie Energie Energie Energie chimică Energie Energie nucleară

în termică mecanică electrică radiantă
Energie termică Transfer de Frecare Efect Joule Reacţie exotermică Incălzire solară/ Sursă de izotopi
căldură/ Panou termo-
Schimbător de solar
căldură
Energie Motorul termicRoata hidraulică Motor electric Explozii, mişcarea “Navigare” solară Arma nucleară
mecanică muşchilor
Energie electrică Efect Seebeck/ Generator electric Transformator Bateria, Celula (pila) Celula Centrala
Generator electric de combustie fotovoltaică nuclearoelectrică
termo-electric
Energie chimică Reacţie Osmoza inversă Electroliză Rectificare Fotografia -
endotermică
Energie radiantă Incandescenţă Triboluminescenţă Lămpi Chemiluminescenţă Emisia stimulată Arma nucleară
luminescente
Energie nucleară - Acceleratori - - Dezintegrare
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

1.5. Verificarea cunoştinţelor

Întrebări teoretice

1. Explicaţi următoarele concepte: sistem, frontieră şi mediul inconjurător (ambiant).

2. Care sunt caracteristicile urmatoarelor tipuri de sisteme termodinamice:
b) sistem închis
c) sistem deschis;
d) sistem izolat.
3. Care este diferenta dintre o frontiera permeabila si o frontiera impermeabila?

4. Care este relaţia dintre presiunea absolută, presiunea barometrică şi presiunea

manometrică?

5. Ce unităţi de măsură cunoaşteţi pentru presiune şi care este legătura cu unitatea de măsură a
presiunii din Sistemul Internaţional de Unităţi(SI)?

6. a) Prin ce diferă o proprietate intensivă de una extensivă?

b) Daţi cate două exemple din fiecare categorie de proprietăţi (denumire, simbol,
unitate de măsură).

7. a) Ce este un proces termodinamic?

b) Prin ce se caracterizează un proces ciclic?
8. Care dintre următoarele mărimi sunt proprietăţi ale unui sistem termodinamic:
a) presiunea;
b) temperatura;
c) densitatea;
d) energia internă.

9. Definiţi echilibrul termodinamic.

10. Care dintre următoarele mărimi sunt intensive:

a) volumul,
b) temperatura,
c) densitatea,
d) energia internă
11. Care este tipul de sistem termodinamic (închis, deschis) care caracterizează cazurile de mai
jos. Explicaţi alegerea.
a) un computer desktop aflat
în funcţiune
b) un container de transport
mărfuri
d) o locomotivă cu abur care
se deplasează pe şine

15
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

12. Indicați care dintre afirmațiile de mai jos sunt adevărate sau false:

a) masa unui sistem închis este constantă și frontierele sale sunt fixe

b) un sistem izolat nu este influențat în nici un mod de mediul exterior;

c) un sistem deschis este definit ca un sistem care schimbă doar energie sub
formă de lucru mecanic cu mediul exterior.

13. Găsiţi corespondenţa corectă între cele două coloane:

A Proces adiabatic 1 Temperatura este constantă

B Proces izocor 2 Fără schimb de căldură

C Proces izoterm 3 Presiunea este constantă

D Proces izobar 4 Volumul este constant

14. Transformaţi în unităţi din Sistemul Internaţional de Unităţi (SI) următoarele valori:

m =10 g

V = 4 ml

V = 5 dm3

p = 75 mm H2O

15. Indicaţi care dintre următoarele seturi de date corespund stării standard:

a) p0 = 1 bar, T0 = 273,15 K

b) p0 = 10 5 Pa, T0 = 280 K

c) p0 = 1 atm, T0 = 273 K

16. Daţi un exemplu de fenomen de conversie a energiei electrice în energie termică. În ce

situaţii practice este întâlnit?

16
Termotehnica – Note de curs pentru uzul studentilor
Conf.dr.ing. Floriana D. Stoian ©

17. Indicati energia primara (sursa de energie) si energia utila obtinuta prin conversie, în
fiecare din următoarele sisteme:

a) într-un motor cu ardere internă?

b) într-un panou termo -solar?

c) într-un panou fotovoltaic?

18. Care dintre urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

a) in generatorul electric are loc conversia energiei mecanice in energie electrica;

b) in celula (pila) de combustie are loc conversia energiei chimice in energie electrica;

19. Ce reprezinta analiza termodinamica? Care este scopul sau?

20. Ce implica interactiunea termodinamica a unui sistem termodinamic cu mediul exterior?

17