Capacitatea sistemului muscular activ de a

elibera energia necesara producerii unui lucru

mecanic cat mai mare si mentinerii acestuia
un timp cat mai indelungat

Poate fi crescuta prin antrenamentul sportiv care

imbunatateste performanta:
- adaptarea morfo-functionala a organelor
implicate in efort
- cresterea calitatilor motrice de baza (forta, viteza,
rezistenta, coordonare, etc).
SURSELE DE ENERGIE

a.CARBOHIDRATII

b.LIPIDELE

c.PROTEINELE
 reprezinta cea mai rapida si importanta sursa
 pot fi utilizati si in absenta si in prezenta O2-glicoliza
anaeroba si aeroba
 1 gr GLUCOZA4 KCAL
 Se utilizeaza sub doua forme
- glicogen *muscular (400gr)
*hepatic (100gr)
- glucoza circulanta
Depozitele de glicogen sunt limitate si pot fi epuizate!
 Carbohidratii reprezinta sursa de energie in
timpul exercitiilor de intensitate crescuta
(>75% din VO2 max)

O dieta bogata in carbohidrati cu indice glicemic

mare imediat post efort si cu mic si mediu in restul
zilei poate creste sinteza de glicogen disponibil
pentru sustinerea activitatii fizice!

Rezervele noastre de glucoza pot dura pana la 24 sau 48

de ore, desi majoritatea se consuma in 6 ore!
 Descrisa de medicul Brian McArdle, in 1951 la un tanar de 30 ani.
 Boala genetica, benigna caracterizata lipsa enzimei responsabila
de descompunerea glicogenului muscular (miofosforilaza).
 Frecventa de 1:100.000 in USA, descrisa la popuatia alba si
japonezi
 Se manifesta prin crampe dureroase si printr-o oboseala
musculara intensa, in timpul si dupa efort fizic
 Simptomele pot fi atenuate prin ingerarea de glucoza sau de
fructoza inainte de efort.
 Poate utiliza numai glucoza circulanta
 Foloseste aprox 25% din cantitatea totala de glucoza.

In conditii de infometare sau pt diabetici (disponibile

cantitati limitate de glucoza) creierul are abilitatea de-a
folosi cetone (acetona, acidul beta hidroxibutiric şi acidul
acetil acetic) provenite din metabolismul lipidic sau AA
cetoformatori (leucina, tirozina)
Lipidele reprezinta sursa de energie pentru:
 eforturile de lunga durata(>30 minute) si
 intensitate medie si mica (50-60%).

 avantaj= reprezinta o sursa f. mare de energie, cantitatea

organismului de a stoca lipide este practic nelimitata
(un adult 70 00- 100 000kcal)
 pot constitui sursa energetica doar pentru eforturile
de tip aerob
 1gr LIPIDE9KCAL
 sursa energetica doar pt eforturile de
anduranta de lunga durata care produc o
depletie energetica severa
 pot suplini 10-15% cheltuieli energetice

 necesita prezenta oxigenului (eforturile de tip

aerob)

 1gr PROTEINE4KCAL
ATENTIE!

 Intre nutrientii alimentari se pot face numeroase

interconversii.
 Acizii grasi reprezinta o exceptie, nefiind posibila
generarea glucozei pornind de la lipide

 Datorita abilitatii organismului de-a utiliza HC si P

pentru sinteza acizilor grasi, a glicerolului si
trigliceridelor consumul exagerat al acestora duce la
excesul de greutate!
 forma de stocare si conservare intracelulara a
energiei -“moneda energetica” a organismului
 Contractia musculara nu ar fi posibila fara cantitati
adecvate de ATP
 Sustine energetic toate formelede activitate biologica
(agentul ideal de transfer energetic)
 Asigura primele 5 sec de efort( 100g)
 ATP-ul se “reface” din sursele energetice
alimentare(glucide, lipide, proteine)
Procesul de eliberare a
energiei se realizeaza
prin hidroliza ATP sub
actiunea ATP-azei

Copyright Cmassengale
ADP +P + E -> ATP

Enzima =
ATP Sintetaza

Copyright Cmassengale
ATP-ul se formeaza prin trei sisteme energetice:
Sistemul fosfagen (CP)

Sistemul glicolitic anaerob

Sistemul oxidativ (glicoliza, ß-Oxidarea, ciclul Krebs,

lantul transportatorilor de electroni )
 Formarea ATP via sistemul fosfagen si glicoliza
anaeroba nu necesita oxigen si este anaeroba.

 Formarea ATP-ului pe cale oxidativa necesita

oxigen fiind un proces aerob.
 Energia generata de reactiile anaerobe este
“exploziva”, permite viteze si forte mari dar pe
durata scurta.

 Reactiile aerobe sunt mai economice, genereaza

o energie care poate sustine un efort de
intensitate submaximala, medie sau mica dar pe
durate lungi de timp.
 ATP+CP = Compusi Fosfat Macroergici

Molecula de ATP şi cea de creatinfosfat au caracteristici similare: deţin

legături fosfat macroergice, iar reacţiile de scindare sunt reversibile,
ambele molecule putând fi reconstituite prin reacţii consumatoare de
energie

 Asigura energia primele 5-10 s de efort maximal

 Nu necesita prezenta oxigenului (anaerob)

 Calitatile motrice sunt FORTA si VITEZA

 urmatorul substrat, dupa epuizarea ATP
 “rezervor macroergic” utilizat pt. refacerea ATP
 aproximativ 70-80% din nivelul CP-ului de repaus
poate fi folosit pentru producerea energiei
 se epuizeaza dupa 10-15s

CP => C+P+Energie
(catalizator: creatinkinaza)
Energia este utilizata pt.
refacerea ATP:
ADP+P+E=>ATP
 Rezervele intracelulare de compusi macroergici fiind
limitate, este necesara resinteza lor pentru continuarea
efortului. Acest lucru se poate realiza:

 prin glicoliza anaeroba (ansamblul de reactii enzimatice de

degradare a glucozei in absenta oxigenului) ;

 pe cale aeroba prin reactii oxidative ale glucidelor, lipidelor,

proteinelor care genereaza ATP, deci energie.
Reactiile de oxidare (se pierd electroni ) si reducere ( sunt
acceptati electroni) sunt cuplate si reprezinta mecanismul
biochimic care sta la baza metabolismului energetic aerob.
 Definitie: capacitatea organismului de a produce
un lucru mecanic cat mai mare si de a-l mentine
un timp cat mai indelungat in conditiile unui
deficit de oxigen
a. la inceputul efortului (eforturi scurte) -1min <= inertia
aparatului respirator si cardio-vascular pentru
aprovizionarea cu O2 a musculaturii

b. efortul este de intensitate mare <= cantitatea de

oxigen necesara pentru a sustine energetic efortul prin
reactii aerobe depaseste consumul maxim de oxigen
(VO2max)
 Glicoliza anaeroba are loc in sarcoplasma celulei
musculare si reprezinta aportul energetic cand
efortul este foarte intens si nevoile de oxigen ale
muschiului nu pot fi satisfacute

 Asigura energia in sec 15 - 45 de la inceputul efortului

 Foloseste ca substrat glucoza circulanta sau glicogenul
muscular (rezervorul de glucoza)
 De desfasoara in datorie de oxigen
 Se elibereaza ACID LACTIC (faza anaeroba lactacida)
 Calitatea motrica influntata este rezistenţa în regim de
viteză.
 GLUCOZA +P (in prezenta 1 ATP) 
GLUC-6-FOSFAT 2ATP+AC.PIRUVIC

 GLICOGEN  GLUC-6-FOSFAT 3ATP+AC.PIRUVIC

In conditii ANAEROBE,
AC.PIRUVICAC.LACTICLACTAT(+Na/K)+H acidoza
 Valoriin repaus de 1-1,8mmol/l sange iar in efort
12 – 18 mmol/l sg

 produce o acidoza (pH 6,8 fata de 7.3-7.4 normal)

care inhiba glicoliza anaeroba pentru a nu distruge
proteinele intracelulare  efortul inceteaza sau
se comuta pe efort de tip aerob care are insa
intensitate mai mica
 Bun mijloc de urmarire al antrenamentului
 Ne permite sa indentificam sistemul cel mai des
utilizat in timpul efortului

 Este cu atat mai mare cu cat aportul de oxigen

este mai mic sau sportivul mai prost antrenat
 In prezenta O2 organismul poate utiliza acidul lactic
rezultat in celulele hepatice, cardiace, musculare
care contin enzima LDH (lacticdehidrogenaza)

 La sportivul bine antrenat, sinteza lactatului

este slaba, consumul lui de catre alte celule este
important, eliminarea urinara moderata, iar
reintoarcerea la valori normale dupa incetarea
exercitiului este sub o ora.
 rata de producere a ATP-ului în fibrele musculare rapide

 capacitatea de a tolera niveluri crescute de acid lactic în

sânge (20-25 mM) și în musculatura (30mM)

 capacitatea de a tolera acidoza sanguină (pH de 6.8 în

sângele arterial și 6.4 în mușchi)

 nivelul de antrenament al subiectului

 distribuția fibrelor rapide și echipamentul lor enzimatic

 Deficitul de oxigen din efortul anaerob se plateste
la sfarsitul efortului => un consum de oxigen mai
mare decat in repaus = EPOC
 Consumul de oxigen suplimentar este necesar
pentru refacerea rezervelor energetice, reparatii
tisulare, oxidarea acidului lactic, acoperirea
nevoilor metabolice crescute cauzate de cresterea
temperaturii corporale
 In primele 15 minute se plateste aprox 50% din
datoria de oxigen dar integral se acopera in ore
(Peronnet, Ferguson).
Oxygen consumption, O2 deficit & O2 debt, continued

2. Heavy exercise
Oxygen requirement
O2 deficit
Oxygen consumption

Recovery VO2
Max VO2
(O2 debt)

Rest Exercise Recovery

The oxygen debt (recovery oxygen consumption) reflects both
the anaerobic metabolism of exercise and the physiological
adjustments that occur in recovery
Consum de O2, deficit & datorie O2
Exercitiu de intensitate mica si moderata

O2 deficit
Oxygen consumption

Steady rate VO2

Refacere
datorie O2

Repaus Exercitiu Refacere

 Testul Wingate (Bar-Or, 1987; 1994)
 Testul Travaliul Total Realizat (TTR) (Szogy şi Cherebeţiu,
1974)

 Testul Bosco ( ( Bosco, Luhtanen şi Komi, 1983 pentru masurarea

fortei mecanice a muschilor extensori ai gambei, nr maxim de sarituri
pe o platforma conectata electric timp de 15 s )

 Testul Miron Georgescu (Georgescu, 1953)

 Testul Sargent (Sargent, 1921) masoara forta exploziva, detenta
verticala prin 3 sarituri maxime. Se ia in calcul saritura cea mai mare si
se aplica formula: P = 4.95 x G x D
P= putere maxima anaeroba in Kg/ sec, G = greutate, D= detenta in cm
Subiectul trebuie să pedaleze cât mai intens posibil timp de 30 s pe un
cicloergometru căruia i s-a aplicat o încărcătură de 75g/kgc
( 100g/Kgc pt sporturi strict anaerobe)
Pametrii urmariti:
Puterea maxima (W) (exprimata prin cea mai mare putere mecanica pe
o perioada de 5 sec. Reflecta capacitatea compusilor macroenergici de a
genera energie) Peak Power output(PP)in valoare absoluta si relativa (pe Kg )

Puterea medie - suma PP pe 30 sec care reflecta capacitate glicolitica

(TWD, Total Work Done sau AC, Anaerobic capacity!)

Indicele de oboseala, reprezinta rata declinului puterii medii la

puterea maxima. Fatigue Index (IF)
IF = [ (Peak Power Output - Min Power Output) / Peak Power
Output ] x 100
 Sportivul pedaleaza la intensitate maximală 45 s pe un
cicloergometru căreia i se aplică o forță de frânare
cunoscută (75g/kgc)
 Parametrii testați: Travaliul Total Realizat defalcat pe
10, 20, 45 sec

Travaliul Total Realizat pe fiecare interval de timp se

obține prin înmulțirea numărului de rotații înregistrat cu
circumferinţa roţii şi cu valoarea încărcăturii în kgm.
 TTR10” – evaluare efort anaerob alactacid ATP-CP
+ calitati biomotrice: forta si viteza

 TTR20”- evalueaza efort anaerob alactacid +

calitate biomotrica: viteza in regim de forta

 TTR45” –evaluare efort anaerob lactacid (glicoliza

anaeroba) si toleranta la lactat + calitate
biomotrica rezistenta in regim de forta si viteza
Masurarea fortei mecanice a muschilor extensori ai gambei.
Pe o platforma conectata electric, se executa timp de 15 sec un
numar maxim de sarituri verticale, cu mainile pe solduri, plecand
din pozitia ghemuit si terminand in aceasi pozitie dupa fiecare
saritura.
Se inregistreaza numarul de sarituri, timpul pe platforma si
timpul in aer.
In acest fel se poate calcula puterea medie anaeroba furnizata in
cele 15 sec. cu ajutorul formulei:
P = g x Tv x 15 s
4xNS(15s –Tv)
unde P = puterea anaeroba exprimata in W
g = constanta gravitationala
Tv = timpul in aer in 15 sec
NS = numarul de sarituri
 Definitie: capacitatea organismului de a produce
un lucru mecanic cat mai mare in conditiile unui
echilibru intre cerinta de oxigen a musculaturii si
aportul de oxigen

 Sisteme energetice: oxidativ (glicoliza aeroba,

proteinoliza si lipoliza)
 Efortul fizic efectuat în condiții strict aerobe se
realizează prin atingerea unei stări de echilibru
între cerința și aportul de oxigen numită
“steady-state”

 Este evidențiată de o alură ventriculară constantă

pe durata efortului respectiv (cu o valoare de
120-170 batai/min)
 Definitie: degradarea glucozei in prezenta
oxigenului
 Poate utiliza ca substrat glucoza circulanta (36
molecule ATP) sau glicogenul muscular (37
molecule ATP)
 Produce mai multa energie decat glicoliza
anaeroba dar se desfasoara mai lent
 Sustine predominant efortul dupa primul minut
pana in minutele 30-35.
 Glicoliza aeroba la nivel mitocondrial (uzina
metabolica care reprezinta legatura vitala intre energia
alimentelor si energia chimica a ATP-ului) - reactii
chimice care duc la transformarea piruvatului in acetil
CoA care impreuna cu oxalacetat formaeza citratul si
intra in Ciclul Krebs

 CiclulKrebs sau ciclul acidului citric, care

constituie placa turnanta a sistemului aerob, şi
are rolul de a scoate atomii de hidrogen.
 Atomi de H oxidati (isi pierd electronii) → sistem de
reactii cuplate, catalizate de diferite enzime numit
sistemul transportatorilor de electroni. Oxidarea
atomilor de hidrogen se realizează în acelaşi ritm cu
formarea lor, creându-se un "steady state" biochimic.

 Energia eliberata la sfarsitul acestei cascade de reactii

este utilizata pentru refosforilarea ADP-lui in ATP de
aceea procesul se numeste fosforilare oxidativa.
In final se ajunge la formarea apei prin cedarea de
hidrogen oxigenului adus de sange si eliminare CO2.
Ciclul Krebs, transportul de electroni şi fosforilarea
oxidativă constituie cele trei componente ale
metabolismului aerob!

Nici o celulă nu lucrează exclusiv pe o singură

cale ci în funcţie de situaţia locală de oxigenare
se stabileşte un anumit echilibru.
 Cantitatea de lipide disponibila pentru energie este
aproape nelimitata
De ce prefera organismul sa stocheze energie din grasimi?
Fiecare gr de glicogen necesita pt depozitare 2 g apa
Depozitarea grasimilor nu necesita apa

 SURSE
- trigliceridele musculare - depozitate langa mitocondrii in
fibrele lente
- trigliceridele circulante- sub forma de complexe
lipoproteice
- trigliceridele din depozitele adipoase
1molec TG  406 molecule ATP
 TG (1 molec) + H2O AG (3 molec) + GLICEROL
GLICEROLUL se utilizeaza pe doua cai
- utilizare sub forma de 3 fosfoglicerolaldehida piruvat ciclul Krebs
(19molec ) ATP
- gluconeogeneza in ficat

ACIZII GRASI liberi

- BETA Oxidareacid acetic =>Acetil CoA ciclul Krebs ca la glucide 1molec
AG (ex un lant de 16 C=ac.palmitic)8 molec Ac.Acetic (1 ptr. 2 C) 129ATP

1molec TG3 mole AG + 19 molecule de la glicerol

406 molecule ATP
 Desi produce mai multa energie
oxidarea grasimilor necesita mai mult O2 decat oxidarea
carbohidratilor pe cale aeroba

Carbohidratii reprezinta combustibilul preferat

in timpul exercitiilor aerobe de intensitate
submaximala
Lipidele se pot utiliza numai in exercitii de
intensitate medie/mica.
 Principalele locuri pentru desfasurarea acestui proces sunt:
ficatul si musculatura scheletica care contin enzimele
necesare.
 Proteinele pot fi utilizate pentru formarea ATP doar sub
forma de aminoacizi, care sunt convertiti in produsi
metabolici intermediari ce intra in reactii de eliberare a
energiei prin procesul de transaminare ( indepartarea
gruparii NH3 din molecula de AA + CO2 = uree si apa)

AA cei mai folositi sunt cei cu catena laterala ramificata

(alanina, leucina, izoleucina, glutamina, aspartatul).
 Transaminarea are loc in ficat si in musculatura
scheletica sub actiunea unor enzime care cresc cu
antrenamentul
AA transaminati – unii gluconeogeneza (ex alanina isi pierde gruparea
amino si castiga o grupare ceto pentru a forma piruvatul, aspect
important pentru ciclul Cori, proces biochimic care are loc in ficat si prin
care acidul lactic eliberat din activitatea musculara in timpul efortului
prelungit este folosit in sinteza glucozei)
- altii Acetil CoA KrebsATP
*prin proteinoliza rezulta azot (uree,creatina,acid uric) care trebuiesc
eliminate urinar  necesita cresterea necesarului de lichide al
organismului
Catabolismul proteic excesiv creste necesitatile lichidiene
ale organismului.
 Consumul maxim de oxigen (VO2max)
- capacitatea de transport a organismului pentru
oxigen (DC, nr. eritrocite, fluxul sanguin al musculaturii etc)
- nivelul enzimelor oxidative (nr.mitocondriilor,
cantitatea enzimmelor)
- tipul fibrelor din compozitie ( ST )
 Pragul
lactat
 Economia de efort
 Reprezinta cantitatea maxima de O2 pe care o
poate livra si utiliza organismul pe minut

 Orice efort care se desfasoara la o intensitate a carei

sustinere energetica prin procese aerobe ar necesita
un consum de oxigen mai mare decat VO2max,
declaseaza interventia mecanismelor anaerobe

 Este exprimată ml/kgcorp/min.

 Expresia sa matematică a fost stabilită de Fick încă din
1890 și este produsul dintre diferența arteriovenoasa
a presiunii oxigenului și debitul cardiac maxim.
• Genotip (25-50%)
• Sex (F = B-25%)
• Varsta (1%/an dupa 25 ani)
• Compozitia
musculaturii
• Starea de
antrenament
Maximum Oxygen Consumption
Highest recorded Female: 74 ml/kg/min
Highest recorded Male: 94 ml/kg/min
Lance Armstrong, cyclist: 83.8 ml/kg/min.
Atentie!
Antrenamentul aerob realizează îmbunătățirea VO2
max prin modificările adaptative produse asupra:
- aparatului respirator și cardio-vascular

- conținutului enzimatic oxidativ muscular

- procentului de fibre musculare lente

(Foster et al, 1978; Jones şi Carter, 2000).
 Există o limitare genetică a valori maxime pe care o
poate atinge VO2max, valoare care nu poate fi
depășită prin nici o modificare adusă programului de
antrenament.

 Această limită superioară poate fi atinsă într-un

interval de antrenament cuprins între 8 și 18 luni
(Wilmore si Costill, 2005).
Odată ce s-a atins platoul de creștere a VO2max,
performanța mai poate fi îmbunătățită doar prin
creșterea intervalului de timp în care atletul
poate susține un efort aerob de intensitate
crescută.
Se realizează prin modificarea pragului lactat
și eficientizarea economiei de efort
(Midgle, McNaughton si Wilkinson, 2006).
 Reprezintă intensitatea de efort care nu mai
poate fi susținută doar prin mecanisme aerobe și
presupune implicarea energogenezei anaerobe

 Parametru important in stabilirea intensitatii

optime de efort in antrenamentele de rezistenta.

 corespunde unei concentratii de lactat de 2-4

mmoli/ml sange.
 Utilizând analizoare portabile de lactat in timpul
testelor de efort cu intensitate gradată, efectuate
în laborator sau în efort specific
 Intensitatea efortului este crescută la intervale
regulate(la fiecare 3 min) și este recoltat sange
capilar la fiecare interval.
 Valoarile lactatului recoltat se exprima grafic în
raport cu încărcătura efortului
 Punctul în care apare o inflexiune bruscă
reprezintă pragul lactat
 Se inregistreaza grafic curbele VO2 si VCO2

 Punctul in care cresterea VCO2 este mai mare

decat cea a VO2, in absenta hiperventilatiei, asfel
incat curba VCO2 o intersecteaza pe cea a VO2
este pragul-lactat(LT)
Se poate exprima ca procent din VO2max:
 50% din VO2 max pentru persoanele neantrenate
 80-90% din VO2 max pentru sportivi
Alura ventriculara la prag = 70-80% din Alura Ventriculara
Maxima (aproximativ 170-180 batai/min)

Antrenamentul desfasurat la prag pentru 20-25 de minute

produce imbunatatirea VO2max si cresterea tolerantei
musculare la lactat.
Sportivul va fi capabil sa sustina un efort din ce in ce mai mare
pentru o perioada din ce in ce mai lunga
 Consumul maxim de oxigen
reprezintă potențialul aerob pe care îl
are un sportiv

Pragul lactat este un marker pentru cât

de bine este folosit acest potențial
 Economie a exercițiului bună = un consum mai mic de
oxigen pentru aceeași încărcătură a exercitului

Determinata prin:
 Oxigen-puls maxim (VO2 max/FC max) care este
economia functionala CV,
 Viteza critica = viteza minima de alergare/inot/pedalare
la care se atinge VO2max
 Determinarea rezervelor functionale CV
(volum sistolic/ oxigen-puls maxim)
 Oxigen-pulsul maxim (VO2 max/FC max)
reprezinta consumul maxim de oxigen
corespunzator fiecarei contractii cardiace in
timpul efortului (economia cardiovasculara de
efort)
 Sportivii antrenati au valori mai mari decat cei
neantrenati la prestarea unui efort egal
(VO2 max creste odata cu varsta si gradul de
antrenament in timp ce frecventa cardiaca scade
cu cresterea gradului de antrenament, ceea ce
duce la cresterea oxigen-pulsului maxim)
Influentata de:
 mişcarea corectă în timpul alergării
 abilitatea musculaturii de a absorbi şocul aterizării
 factori biomecanici
 tehnica de execuţie
 greutatea hainelor
 condiţiile de mediu
 sexul sportivului
 Vârsta etc
 FACTORI CARE LIMITEAZA CAPACITATEA
AEROBA

 Factori fiziologici:
1.Epuizarea substraturilor implicate in generarea
energiei
2. Depasirea capacitatilor functionale ale sistemelor
implicate in efort ( R,CV, enzimatic mitocondrial)
3. Acumularea unor produsi intermediari de
metabolism- ex. acidul lactic
 Factori externi: caldura, umezeala,etc
 Factori patologici(traumatisme, infectii virale etc)
 Hipertermia indusa de efortul fizic. rezultat al
proceselor implicate in contractia musculara, este
benefica initial deoarece produce vasodilatatie, cu
imbunatatirea fluxului sangvin catre muschi si
intensificarea reactiilor chimice.

 Peste un anumit nivel insa, hipertermia devine un

factor nociv pentru organism si limitativ pentru
performanta .
Devine necesara termoliza care se realizeaza prin cresterea
fluxului sangvin la nivelul pielii si pierderea caldurii prin
convectie, conductie si transpiratie.
 Rezultatulfactorilor limitativi ai efortului il
reprezinta fenomenul de oboseala.

 Desi impiedica continuarea efortului, aparitia

senzatiei de oboseala este importanta deoarece
protejeaza organismul de epuizare, fenomen ce
se poate asocia cu leziuni ireversibile la nivel
celular.
 Testarea VO2max
 Testarea pragului aerob-anaerob
 Metode directe: CPET

 Metode indirecte: testul Astrand, testul Bruce,

testul Cooper, etc.
 Pista
 Cicloergometru (bicicleta speciala la care roata miscata de
pedale este franata dupa dorinta. Intensitatea efortului se modifica
prin schimbarea frecventei de pedalare, a franarii rotii sau prin
ambele procedee.)
 Cicloergometru pentru brate
 scari
 Metoda precisa si facila de masurare directa a
cheltuielilor energetice din timpul efortului prin
masurarea volumelor respiratorii, a concentratiilor
O2 si CO2 din aerul respirat.
 Foloseste analizoare de gaze pentru masurarea
gradientului dintre aerul inspirat si cel expirat iar
efortul se realizeaza cu ajutorul cicloergometrului sau
pistei rulante, care au posiblitatea de a cuantifica
activitatea prestata.
 Variabile
 Durata
exercitiului
 Viteza covor
rulant
 Inclinare pista
Folosirea CPET

- Pneumologie
- Cardiologie
- Medicina Sportiva
• Masurarea capacitatii de efort
• Determiare prag lactat
• Urmarire si dirijare antrenament

- Expertiza si recuperarea capacitatii de munca

Folosirea CPET

- Reabilitare
- Nutritie

• Determination of Resting Energy Expenditure

• Energy Expenditure during Exercise
• Substrate utilization
• Nutritional counselling
• Dietary advice
 Pentru aparatele mobile informatia este simultan
transmisa, pana la o distanta de 1000m prin
telemetrie catre unitatea fixa. Astfel Informatiile
transmise pot fi analizate si inmagazinate intr-un PC.
 Exista si posibilitatea efectuarii EKG in 12 derivatii in
timpul testarii si analiza paralela pe computer a acestora cu
parametrii spiroergometrici
 Optional se poate face si pulsoximetrie (metoda simpla
non-invaziva care permite prin monitorizarea continua a
saturatiei arteriale a 02, evaluarea eficientei schimburilor
gazoase pulmonare)
Senzorii disponibili pentru oximetrie sunt: pentru deget si
lobul urechii. Atentie la artefactele din timpul miscarilor
Analizoare de gaze măsoară
direct oxigenul consumat la
diferite intensități ale efortului
până se înregistrează o valoare
de platou care reprezintă
VO2max
Criteriu pentru atingerea
VO2max: aplatizarea curbei
care nu mai creste chiar daca
intensitatea efortului creste
 Metoda presupune realizarea efortului in trepte de la
75-100W se măreste incarcatura la fiecare 3 minute
cu 50 W până la atingerea unui vârf maxim al
posibilitatilor aerobe ale sportivului.

 La fiecare treapta de efort se fac concomitent:

- inregistrari ale FC, FR, TA si ale acumularii de
lactat care se vor continua si in faza de revenire
(se evaluaza consumul maxim de oxigen,economia
cardiorespiratorie si metabolica).
Treptele de efort se succed pana cand are loc o
crestere brutala a lactatului.
Frecventa cardiaca corespunzatoare acestei
trepte reprezinta punctul de referinta in procesul
de antrenament dupa cum urmeaza:

- pentru cresterea capacitatii aerobe de efort,

sedintele de antrenament se vor desfasura la o FC
putin sub acest nivel
- pentru creterea capacitatii anaerobe , FC
trebuie sa depaseasca acest nivel in antrenament.
Testare cardio-pulmonara de efort
Masurare directa a VO2 max
The International Olympic Committee (IOC)
Consensus Statement on Periodic Health
Evaluation of Elite Athletes March 2009
•Evidence base Cardiovascular (CV) risk of competitive
sport participation
•Rationale for CV evaluation in elite competitive athletes
•Rationale for including the 12-lead Electrocardiogram
•Management of athletes with CV abnormalities
•Educational programmes
•Research
This article has been co-published in the following journals:
American Journal of Sports Medicine, British Journal of Sports Medicine, Clinical Journal of Sport Medicine,
Journal of Athletic Training International Sports Medicine Journal , Journal of Science and Medicine in Sports,
Scandinavian Journal of Medicine and Science in Sportss Medicine, South African Journal of Sports Medicine
 Echivalentului ventilator pentru oxigen (VE/VO2),
care se masoara in litri de aer respirat pe litru de
oxigen consumat.
 Ventilatia creste in timpul exercitiului direct
proportional cu incarcatura travaliului efectuat.
Reflecta cu acuratete in timpul perioadei de stady-
state a efortului rata metabolismului energetic.
La intensitate mare ventilatia creste brusc,
disproportionat de VO2, in incercarea organismului de-
a elimina excesul de CO2 . Acest punct din care
echivalentului ventilator pentru oxigen creste dramatic
constituie o alternativa neivaziva de evaluare a
pragului anaerob!
Datorita compozitiei chimice specifice, fiecare nutrient
necesita un consum diferit de oxigen in timpul oxidarii
sale complete.
Raportul dintre CO2 produs si O2 consumat este
denumit coeficient respirator (RQ) si ofera
informatii privind proportia alimentelor
catabolizate pentru producerea energiei.
RQ carbohidrati 1.00 (100% metab glucidic)
lipide 0.70 (100% metab lipidic)
proteine 0.82.
Comparad rezultatele obtinute cu valorile standard
putem calcula energia cheltuita pe l de O2 consumat.
 Se bazează pe existența unei relații între frecventa
cardiaca de efort și consumul de oxigen, folosind
normograma Astrand-Rhyming
 Se execută pe un cicloergometru a cărui încărcătura
rămâne constantă pe durata testării
 valoarea încărcăturii pentru sportivii de performanță
este de aproximativ 1.5-2.5 watt/kgcorp
(se corectează în funcție de vârstă, sex, cerințele probei)
 Se interpreteaza FC stabilă (din minutul 6)
 Revenire 3 min
 STT ( Sistolic Tension Time)

TESTUL INMS ( clino-orto, test Astrand, refacere 3 min)

≤ 20 ml/kg/min. = foarte slab
 30-35 ml/kg/min. = mediocru
 35-45 ml/kg/min. = mediu
 45-60 ml/kg/min. = bun
 60-75 ml/kg/min. = foarte bun
 ≥ 75 ml/kg/min. = excelent
 MET – Unitatea de măsură a intensităţii exerciţiului
universal folosita care exprima valoarea fiziologica a
costului energetic pentru organismul in repaus, la
temperatura camerei.

 1 MET este egal cu 3.5ml/kg/min

 Activităţile fizice : uşoare <3 METS

moderate 3-6 METS
intense >6 METS