Efortul fizic

Anul universitar 2018-2019

1
Facultatea de Geografie,Turism si
Sport din Oradea

Specializarea: Educatie fizica si

sportiva

Referat Kinesiologie
Efortul fizic

2
Cuprins
Cuprins..................................................................................................................................................... 3
1.Introducere ........................................................................................................................................... 3
1.1Ce este efortul fizic? ....................................................................................................................... 4
2.Clasificarea efortului fizic: .................................................................................................................... 6
2.1 Dupa criteriul aprovizionarii cu O2................................................................................................ 6
2.1.1 Efortul anaerob....................................................................................................................... 6
2.1.1.1 Efort anaerob alactacid ................................................................................................... 6
2.1.1.2 Efortul anaerob lactacid. ................................................................................................. 6
2.1.2 Efortul aerob........................................................................................................................... 7
2.1.3Efortul mixt .............................................................................................................................. 8
2.2 Dupa tipul de contractie ................................................................................................................ 8
2.3 In functie de organul, aparatul si sistemul antrenat in efort ........................................................ 9
2.4 E. Avramoff diferentiaza eforturile in functie de caracterul repetarii miscarilor in:..................... 9
3. Caracteristicile generale ale efortului ............................................................................................... 10
3.1Marimea efortului ........................................................................................................................ 10
3.1 Volumul ................................................................................................................................... 11
3.2 Durata stimulului ......................................................................................................................... 11
3.3 Amplitudinea ............................................................................................................................... 11
3.4 Densitatea stimulilor ................................................................................................................... 12
3.5 Frecventa aplicarii stimulului ...................................................................................................... 12
3.6 Intensitatea efortului................................................................................................................... 12
3.7 Complexitatea efortului .............................................................................................................. 14
4.Orientarea efortului ........................................................................................................................... 15
4.1 Orientarea efortului .................................................................................................................... 17
4.2 Orientarea selectiva .................................................................................................................... 17
5. Tipul efortului .................................................................................................................................... 17

1.Introducere

3
 Domeniul kinesiologiei, cu toate activitatile sale componente, isi
construieste specificitatea numai in relatie cu efortul fizic ca stimul adaptativ
complex, ce produce efecte multiple la nivelul fiintei biologice si al
personalitatii subiectului, in ansamblul sau.

1.1Ce este efortul fizic?

Efortul fizic angreneaza organismul subiectului ca sistem dinamic, in
toate etapele sale de dezvoltare, fiecarei perioade ontogenetice corespunzandu-
i un anumit „profil” al acestuia, care conduce la procese de crestere, dezvoltare,
optimizare, maximizare a potentialului, regenerare, refacere etc.

Diversi autori definesc efortul din perspectiva fiziologica, psihologica sau

a teoriei antrenamentului, fie ca proces de mobilizare a fortelor, in vederea
depasirii unui obstacol, fie ca factor aflat in antiteza cu starea de repaus (A.
Demeter), fie ca stimul predominant biologic care obliga organismul sa
raspunda prin manifestari electrice, biochimice, mecanice, termice (C. Bota,
2000), fie ca proces de invingere constienta a solicitarilor, in vederea atingerii
unui bun nivel de pregatire (A. Dragnea, 1996). Din toate aceste puncte de
vedere, se desprinde ideea conform careia efortul este un factor de stress, care
modifica parametrii homeostazici, spre valori mult superioare celor din conditii
bazale. In acest mod, organismul reactioneaza la acest stress, mai mult sau mai
putin intens, mai mult sau mai putin generalizat, in functie de caracteristicile
acestuia.

Indiferent de activitatea in care este prestat (educatie fizica, antrenament

sportiv sau kinetoterapie), efortul fizic solicita mecanismele de adaptare si
readaptare, la niveluri din ce in ce mai inalte, procesul necesitand o dirijare
atenta din partea specialistilor care conduc aceste activitati. Efortul fizic este
conditionat pe de o parte de muschii scheletici, care realizeaza lucru mecanic si

4
pe de alta parte, de organele si sistemele-suport care isi amplifica activitatea
pentru a sustine prestatia subiectului.i

Efortul poate fi caracterizat sub aspect cantitativ, dar si calitativ,

dependent de efectele produse in organismul subiectilor.

Efortul, oboseala, refacerea, reprezinta un ciclu de fenomene fiziologice

asociate organic miscarii. Repetitivitatea acestui ciclu conduce la cresterea
capacitatii de efort, adica a capacitatii de a presta un lucru mecanic cat mai
crescut, timp cat mai indelungat. Notiunea de capacitate de efort este asociata
in special cresterii nivelului calitatilor motrice (conditiei fizice).

In sinteza, se poate aprecia ca efortul fizic reprezinta o stare de incordare

la nivelul musculaturii, conditionata de capacitatile morfo-functionale si
energetice, ca si de mobilizarea proceselor psihice (afectiv-volitive).

Consideram utila prezentarea unui inventar de idei principale, ca punct

de plecare in analiza si programarea efortului specific diferitelor activitati
motrice. Pentru viitorii specialisti in antrenament sportiv, aceste notiuni vor fi
aprofundate in cadrul altor discipline din curricula universitara.ii

5
2.Clasificarea efortului fizic:

Efortul
fizic
mixt

Efortul
fizic
Efortul Efortul
fizic fizic
aerob anaerob

2.1 Dupa criteriul aprovizionarii cu O2 :

2.1.1 Efortul anaerob = efortul in care organismul isi asigura energia

fara consum de O2, fara aport de O2 dar consumand toata rezerva de O2 pe
care o are pentru a mentine activitatea neuronala si activitatea miocardului de
lucru. Dureaza pana la max 35-40sec.Se imparte in 2 categori in functie de
susrsa energetica care il mentine:

2.1.1.1 Efort anaerob alactacid care are ca substrat ATP-ul si creatin

fosfatul. ATP-ul asigura substratul energetic pana la ~6 sec, creatin fosfatul
asigura energia pana la max 15-20sec;

2.1.1.2 Efortul anaerob lactacid. Substratul energetic al acestui tip de

efort il reprezinta sistemul fosfagenelor (ATP si CP), care prin reactiile
catalizate de enzimele: miozin ATP-aza si fosfofructokinaza, elibereaza in mod
exploziv o mare cantitate de energic la ruperea legaturilor fosfat.

In tabelul nr.1 cei 4 autori exemplifica prin 5 probe, contributia

energetica a proceselor metabolice care sustin efortul. Fiind eforturi scurte si

6
de intensitate maximala, se remarca predominanta caii metabolice anaerobe
alactacide..

Autor Proba Producere de Producere de Producere de

energie pe energie pe energie pe
cale cale lactacida cale aeroba
alactacida % % %
Vinaricky 50 m crawl 60-70 35-20 5-10
23-26 sec
Cazaria 100 m 9.9- 80-85 15-10 5
10sec
Cazaria 200 m 19.5- 45 45 <10
22 sec
Carlsson 100 m plat 92 92 8
200 m plat 86 86 14
Astrand Efort 10 sec 85 85 15
Tabel nr.1- Contributia in procente a celor 3 cai metabolice

Eforturile anaerobe alactacide sunt eforturi foarte scurte (7 - 10 s) si de

intensitate maximala. Exemplu, sprintul 100 m, 110 m garduri, sariturile,
aruncarile. Calitatile motrice dominante sunt forta si detenta.
2.1.2 Efortul aerob nu are limita in timp, dureaza pana la epuizarea
substratului energetic :
 In 1h substratul glucidic
 Din a 2a h substratul lipidic.Se descompune substratul energetic pana la
CO2, H2O si energie, energia avand valoarea de 36 moli de ATP.

7
 2.1.3Efortul mixt

Dupa criteriul calitatii motrice cea mai solicitanta in efort :

a) efortul de viteza
b) efortul de rezistenta
c) efortul de forta.

Efortul de rezistenta este aerob, efortul de viteza si forta sunt anaerobe.

Efortul de rezistentasolicita cel mai mult inima si componenta respiratorie.

Efortul de forta de exemplu in haltere cel mai solicitat este sistemul nervos,
la acest efortconteaza mai mult coordonarea sistemului nervos

2.2 Dupa tipul de contractie, efortul poate fi:

 efort izotonic (dinamic), in care contractiile musculare presupun

cresterea initiala a tensiunii interne si apoi pastrarea constanta a
acesteia tot timpul contractiei, iar fibrele musculare se scurteaza fie
deplasand segmentele corporale,
fie efectuand lucru mecanic
deplasand o greutate.
 efort izometric (static), care
presupune doar cresterea
tensiunii interne a fibrelor
musculare fara scurtarea
muschiului si deci fara Contractie izometrica Contractie excentrica Contractie concentrica

efectuarea de lucru mecanic. Fig.1 Tipul de contractii musculare

 efort izokinetic (in care

tensiunea interna este mare in toate fibrele musculare active, pe toata
durata contractiei);iii

8
 2.3 In functie de organul, aparatul si sistemul antrenat in efort
A.Demeter si M. Georgescu (1969) evidentiaza :

 efort de tip neuromuscular, in care solicitarea se adreseaza

preponderent sistemului neuromuscular. Eficienta acestui efort
depinde de nivelul de dezvoltare si organizare a sistemului nervos
central si periferic, capabil sa mobilizeze prompt, economicos si in
conditii diverse, efectorii musculari.
 efort de tip cardiorespirator, in care aparatul cardiovascular,
respirator si sangele sunt direct responsabile de valorile optime ale
consumului maxim de oxigen utilizat de tesuturi in scopul degajarii
unei cantitati suficiente de energie.
 efort de tip energetic, denumit si efort endocrino-metabolic.
Performanta in acest tip de efort depinde de posibilitatile
organismului de a resintetiza chiar in timpul efortului, substratul
energetic metabolizat. Refacerea substantelor producatoare de
energie presupune timp, de aceea eforturile aerobe pot oferi aceste
conditii. In acest tip de efort intervine reglajul hormonal, de ex:
ACTH-cortizol care determina si mentine glicemia normala,
furnizand substrat glucidic prin procese de gluconeogeneza si
medulosuprarenala intervine prin secretia de catecolamine cu rol
ergotrop mobilizator in efort.iv

2.4 E. Avramoff diferentiaza eforturile in functie de caracterul repetarii

miscarilor in:
 efort ciclic (stereotip, ritmic) in care miscarile se repeta in unitate de timp,
intr-un anume ritm si au avantajul unei mai rapide automatizari,
desfasurandu-se in conditii de economicitate energetica.

9
  efort aciclic, caracterizat printr-o succesiune de contractie si relaxare, in
care neexistand un ritm anume, nu se creeaza stereotipie dinamica si in
final nu se produce automatizarea miscarilor.

2.5 In functie de caracterul efortului mai putem evidentia :

a) eforturi specifice, date de specificitatea stimulilor care caracterizeaza
o proba atletica;
b) eforturi nespecifice , cu o structura si o dinamica diferita de cea
specifica probei atletice analizate.v

3. Caracteristicile generale ale efortului

3.1Marimea efortului. Marimea efortului poate fi programata si evaluata
din doua perspective:

a) prin programare si evaluare de catre specialist si subiect (proiectata si

constatata);
b) prin evaluarea reactiilor produse in organismul subiectilor.

Intre cele doua perspective exista o

relatie indestructibila. Privit din
perspectiva externa (ceea ce planifica
Volum Durata
specialistul), efortul este caracterizat
de indicatori ca: specificitate, volum,
Complex Amplitu
durata, amplitudine, densitate, itate dine

intensitate si complexitate, care

Intensitate Densitate
conditioneaza modificarile functionale
si morfologice necesare cresterii
capacitatii motrice sau de performanta.
Pentru dezvoltarea acestora este
necesara utilizarea unor stimuli, ale

10
caror caracteristici sunt determinate pe baza unor metodologii care, in mod
implicit organizeaza si orienteaza administrarea acestora.

3.1 Volumul reprezinta cantitatea totala de repetare apreciata prin:

 distante parcurse in alergare, inot, canotaj, patinaj, etc ;

 executii partiale sau integrale ;
 executii ale structurilor tehnico-tactice;
 actiuni complexe;
 greutati ridicate;
 timp de lucru (efectiv si pauze);
 numar de lectii de antrenament si refacere;
 numar de reprize, starturi, concursuri, etc.
 numar de repetari

Volumul efortului este un parametru cantitativ al efortului, relevant in

anumite etape ale invatarii motrice, in metodologia dezvoltarii unor calitati
motrice (rezistenta, forta), in procesul de recuperare functionala sau in etapele
de acumulare din antrenamentul sportiv.

3.2 Durata stimulului este reprezentata de timpul cat acesta actioneaza

singular sau in serii, in cadrul unor structuri de lucru. Pentru a produce
modificari ale rezistentei, durata efortului trebuie sa inregistreze minimum 30
minute. Pentru dezvoltarea fortei in regim de rezistenta nu este indicata
intreruperea efortului inainte de aparitia oboselii, ci acesta trebuie continuat in
baza proceselor volitive.

3.3 Amplitudinea sau variabilitatea stimulilor este reprezentata de

ansamblul valorilor numerice programate si efectuate, respectiv durata si

11
numarul de stimuli in cursul unei lectii. De exemplu: 2 x 6 x 50 (doua reprize,
sase serii, 50 de repetari).

3.4 Densitatea stimulilor exprima raportul dintre timpul de aplicare a

stimulului si timpul de repaus pe lectie sau structura de antrenament, fiind un
indicator care completeaza imaginea volumului. Densitatile mici asigura
refacerea completa a organismului, astfel incat caracteristicile efortului si
capacitatea functionala a acestuia raman neschimbate la fiecare repetare.
Densitatile mari nu permit refacerea completa si de aceea se creeaza anumite
discrepante intre caracteristicile efortului, care raman neschimbate si
posibilitatile in continua scadere ale organismului, pentru prestarea aceluiasi
efort.

3.5 Frecventa aplicarii stimulului si frecventa lectiilor este data de numarul

de lectii sau unitati de antrenament pe zi, microcicluri si mezocicluri. Astfel, un
antrenament intens si scurt (executat o data sau de doua ori pe zi) este mai
eficient decat unul plasat la intervale mai mari de timp, totalizand aceeasi
sarcina, dar cu amplitudine mai mare.

3.6 Intensitatea efortului se defineste adesea ca fiind cantitatea de lucru

mecanic efectuat pe unitatea de timp. Ea poate fi exprimata ca „tarie a
excitatiei”. Daca volumul exprima un parametru cantitativ, intensitatea

reprezinta un parametru calitativ, ce conduce la cresterea potentialului

subiectului.

Subliniem ca trebuie facuta o diferentiere clara intre intensitatea efortului,

care reprezinta caracteristica travaliului prestat de subiecti, independenta de
posibilitatile acestora si intensitatea solicitarii, data de pretul functional platit
de organism pentru a efectua efortul respectiv.

12
 Intensitatea efortului
Tipul intensitatii Durata
Maximala 10-15 sec
Submaximala 0-1 min
Mare 0-6 min
Moderata 0-60 min
Mica +60 min
Tabel nr.2 – Intensitatea efortului fizic

Astfel, in sporturile ciclice, intensitatea este data de viteza de deplasare, de

tempoul de lucru, in sporturile de lupta de ritmul de executie al actiunilor
tehnico-tactice (numar de actiuni/minut). La jocurile sportive si la alte
discipline, cand se lucreaza pentru tehnica, intensitatea este data de numarul
executiilor tehnice/minut, ca de altfel si in gimnastica. Intensitatea permite
aprecierea efortului in trepte, pornind de la valorile mici, medii, submaximale,
maximale. Aprecierea se poate face in raport cu capacitatea maxima de lucru a
subiectului exprimata in procente (100%, 75%, 50%), in fractii (1/4, 2/4, 3/4).

In fig 1. este prezentat consumul de O2 la diferite intensitati ale extensiei

piciorului.Pentru ca efortul in cazul experimentului este foarte bine limitat doar
la actiune muschilor coapsei, prin masurarea schimbului de gaze de la nivelul
plamanilori, poate fi determinat cudestul de
mare exactitate consumul de O2 din muschii
angajati in efort. Astfel consumul de O2
masurat la nivelul plamanilor corespunde cu
cel consumat in mitocondrii pentru
producereaATP-ului in cazul eforturilor
moderate de pana la 50% din consumul
Fig 1. Cresterea intensitatii efortului duce la cresterea
proportionala a consumului de oxigen.in aceasta figura este
prezentat consumul de O2 ce are loc in muschii coapsei
(quadriceps) caraspuns la diferite intensitati in efectoarea de
extensii ale piciorului din pozitia asezat.

13
maxim (VO2max). La o privire mai atenta a figurii se poate observa cum, in
cadrul intensitatilor mai mari curba carereprezinta consumul de oxigen nu
atinge un platou. La aceste mari intensitati ( 30W,43W, 50Wsi 66W) ea tinde sa
creasca mai departe (vezi diferenta dintre curba consum de O2 si linia visinie
intrerupta).

3.7 Complexitatea efortului este data de numarul actiunilor motrice

efectuate simultan in timpul unei activitati si de 'originalitatea configuratiei
topologice a elementelor miscarii. Acest parametru este conditionat de existenta
unui nivel corespunzator al capacitatilor coordinative ale subiectilor.

Aceasta dimensiune creste o data cu numarul elementelor care o constituie,

dar si cu imprevizibilitatea intamplarii aparitiei unui alt element. Caracterul
complex este dat in primul rand de diversitatea actelor motrice simple care
compun o miscare, de substratul energetic necesar desfasurarii lor si de
numarul aparatelor si sistemelor care sunt cuprinse in activitate. Din aceasta
perspectiva, putem vorbi astfel, de eforturi simple, medii, complexe si
hipercomplexe.

Aprecierea completa a efortului se realizeaza insa din perspectiva 'interna',

concretizata in reactia complexa a organismului la activitatea desfasurata. In
categoria indicatorilor de acest tip sunt cuprinsi: timpul de reactie, timpul de
executie, date despre activitatea bioelectrica a muschilor, frecventa respiratorie
si cardiaca, consumul de oxigen, cantitatea de lactat in sange,etc.

Marimea efortului se apreciaza si dupa dinamica supracompensatiei, care

este diferita de la un tip de efort la altul. Unele functii au perioade de
supracompensatie semnificativa, destul de scurta, altele dimpotriva, se
manifesta semnificativ dupa 25-40 zile. Aceasta dinamica caracterizata de
heterocronismvi este important a fi cunoscuta, deoarece sta la baza programarii
antrenamentului sportiv. De exemplu: fosfocreatina se reface in circa 30
minute dupa un efort intens; glicogenul dupa 2-3 ore, iar metabolismul
14
proteinelor (care sta la baza exercitiilor de forta) dupa 36-38 ore; de aceea, intr-
o saptamana, la majoritatea ramurilor de sport, se programeaza 3-4
antrenamente de forta, dar nu toate la capacitate maxima.

De o importanta deosebita in
activitatea practica, pentru
dirijarea antrenamentului sportiv
(a intensitatii si orientarii acestuia)
sunt valorile frecventei cardiace,
care in mod direct ne dau date
deosebit de utile privind functiile
cardio-vasculare, dar si prin
reflectarea indirecta a nivelului de
functionalitate a celorlalte aparate
Fig.2 Frecventa cardiaca in timpul alergarii pe o anumita
si sisteme. distanta

Indicatorii 'externi' si 'interni' sunt strans legati intre ei si ca urmare,

trebuie interpretati in corelatie. Raportul dintre parametrii interni si externi este
diferit la subiectii cu nivele de pregatire diferite, acestia modificandu-se in
functie de particularitatile individuale. Efectuarea aceluiasi efort, ca volum si
intensitate, provoaca reactii variate in diferite momente ale pregatirii (de
exemplu, la inceputul perioadei pregatitoare fata de finalul acesteia) in conditii
de oboseala accentuata sau de odihna, ca si schimbarea conditiilor de efort,
cum este desfasurarea antrenamentului la altitudine, utilizarea unor mijloace
tehnice sau procedee cu diferite restrictii.

4.Orientarea efortului
Orice actiune motrica presupune participarea cu diferite ponderi, a
sistemelor anaerob si aerob de producere a energiei.

15
 In activitatile motrice (dar in special in antrenamentul sportiv) este foarte
important sa se cunoasca sursele de energie, respectiv procentul proceselor
aerob-anaerobe, pentru a putea concepe programe de pregatire care sa duca la
cresterea eficientei acestora.

Astfel, planificarea unor stimuli intensivi, dinamici si de scurta durata

(sarcini maximale) dezvolta capacitatea coordinativa intra- si intermusculara,
muschiul adaptandu-se prin cresterea sectiunii transversale a fibrelor sale si
implicit a fortei de contractie. In paralel, creste si capacitatea metabolica
anaerob alactacida, prin marirea depozitelor musculare de ATP si CP, dar si
prin sporirea activitatii enzimei numita creatinkinaza.

In cazul utilizarii unor stimuli intensi, dar care necesita forta si

rezistenta anaeroba lactacida, ca in cazul exercitiilor de forta si rezistenta-
viteza, se produce o ameliorare a capacitatii anaerob lactacide solicitate initial,
prin cresterea rezervelor intramusculare de glicogen si a cailor enzimatice
anaerobe necesare producerii lor.

Folosirea stimulilor extensivi, care solicita rezistenta aeroba, determina

cresterea rezervelor intramusculare de glicogen si grasimi, ca reactie de
raspuns specific al muschiului; aceste rezerve, prin enzimele de transformare
aeroba, imbunatatesc nonspecific si activitatea sistemelor functionale aferente
care contribuie la limitarea performantei, ca de exemplu, circulatia sangvina.
In urma eforturilor extensive, creste numarul si dimensiunea mitocondriilor
din fibrele musculare, creste consumul maxim de oxigen si se intensifica
oxidarea grasimilor, care servesc drept sursa majora de alimentatie a muschilor
in timpul efortului de durata.

Dupa complexitatea coordonarii, implicata in efectuarea procedeelor

tehnice, eforturile pot fi efectuate in conditii stereotipe, sau cu grad ridicat de
coordonare, prin aplicarea procedeelor in conditii variate. Astfel, in sporturile
in care initierea si specializarea se indreapta unilateral spre forta (haltere),
16
rezistenta (schi fond), eforturile se desfasoara in conditii stereotipe, in timp ce
in alte discipline sportive, performanta este conditionata de factori neuro-
informationali-musculari- tehnici- energetici- ambientali; este cazul jocurilor
sportive si sporturilor de lupta, in care factorii performantiali se prezinta sub
forma unor sisteme complexe.

4.1 Orientarea efortului este determinata si de particularitatile aplicarii

si ordinea combinarii caracteristicilor de durata, intensitate, caracterul
exercitiilor, al pauzelor, numarul repetarilor in diverse momente ale lectiilor,
zilelor, microciclurilor, etc., intalnind astfel, eforturi de lectie, micro- si
mezocicluri.

Orientarea efortului poate fi selectiva, cand se actioneaza prioritar

asupra unui sistem functional si complexa, cand sunt vizate mai multe sisteme.
Desigur, aceasta delimitare este pur didactica, deoarece actionand asupra unui
sistem functional, implicit este influentata si activitatea celorlalte.

4.2 Orientarea selectiva sau complexa a eforturilor se realizeaza

diferentiat, in functie de structura planificarii (lectii, microcicluri sau
mezocicluri). Eforturile selective se folosesc in lectii de perfectionare sau de
individualizare, pe cand cele complexe se folosesc mai des in microcicluri si
mezocicluri de inceput ale perioadelor pregatitoare, cand influentele efortului
trebuie sa fie variate si in perioadele competitionale, cand pregatirea este
integrala.

5. Tipul efortului
Consideratiile ce urmeaza se adreseaza prioritar specialistilor in Sport si
performanta motrica, dar conceptia de baza poate fi adaptata si de catre cei care
activeaza in celelalte domenii de activitate.

17
 Eforturile folosite in pregatirea subiectilor (sportivilor) pot fi specifice si
nespecifice. Sunt considerate specifice, cele care sunt adecvate indicatorilor de
baza ai tehnicii si particularitatilor functionale competitionale, impuse de
ramura de sport. Specificitatea este data, atat de caracteristicile miscarii
(amplitudine, traiectorie, etc), dar si de structura sa coordinativa,
particularitatile functionale ale muschiului si de reactiile vegetative.

Specificitatea stimulilor este determinata de caracteristicile lor si de

reactiile provocate sistemelor organismului implicate prioritar, de calitatile
psihologice ale sportivului, de varsta, nivel de pregatire, de pozitia lor in
substructurile antrenamentului, de conditiile ambientale, etc.

Eficienta procesului de antrenament prin folosirea eforturilor specifice

este determinata, in mare masura si de modul in care se imbina cu cele
nespecifice, de pregatire generala, folosirea intregii game de mijloace si eforturi
in lectii, micro, mezo si macrocicluri constituind un element hotarator in ceea
ce priveste eficienta pregatirii. Tipul efortului este dat de asemenea, de forma
de organizare in care se realizeaza, cunoscandu-se sub acest aspect: eforturi
competitionale si eforturi de antrenament.

Eforturile de tip competitional se realizeaza in lectii, numai dupa ce se

analizeaza concursurile, tipurile si numarul acestora, precum si starturile la
care sportivul urmeaza sa participe pe parcursul unui ciclu anual. D.Harre si
alti specialisti vorbesc de antrenamente tip concurs (jocuri arbitrate, exercitiul
arbitrat la gimnastica, patinaj artistic, repetari cronometrate la atletism, natatie
etc), ca metoda complexa de pregatire, cu ajutorul careia se realizeaza legatura
dintre componentele antrenamentului si se accelereaza acomodarea
sportivului, la conditiile de concurs. Aceste tipuri de eforturi au importanta mai
mare in finalul perioadelor pregatitoare si in cele competitionale, determinand
in mare masura ritmul de crestere a performantelor.

18
Bibliografie:
http://www.scrigroup.com/sanatate/EFORTUL-FIZIC-STIMUL-
ADAPTATIV72533.php

https://www.scribd.com/document/25466430/Capacitatea-aeroba-anaeroba

https://www.google.ro/search?biw=1366&bih=608&tbm=isch&sa=1&ei=CZu
8XP3tGueMlwTPrp4g&q=valorile+frecventei+cardiace+in+timpul+efortului
&oq=valorile+frecventei+cardiace+in+timpul+efortului&gs_l=img.3...24949.2
8394..28755...0.0..0.157.2102.8j12......0....1..gws-wiz-
img._vi7xgWJEDI#imgrc=d7LRu4cPotOC1M:

1. Bota, C., Prodescu. B., Fiziologia educatiei fizice si sportului, Ergofiziologia,

Editura Antim Ivireanu, 1997
2. C, Bota, Ergofiziologie, Editura Globus, Bucuresti, 1999
3. Gh, Marinescu, Natatie - efort si antrenament, Editura Bren, Bucuresti, 2003
4. Demeter, A., Georgescu M., Investigatia sistemului neuromuscular in:
"Elemente de investigatie in medicina sportiva'. Bucuresti, Editura Stadion,
1970
5. Avramoff, E., Probleme de fiziologie ale efortului ciclic, Editura Stadion.
1974

i
C, Bota, Ergofiziologie, Editura Globus, Bucuresti, 1999
ii
Gh, Marinescu, Natatie - efort si antrenament, Editura Bren, Bucuresti, 2003
iii
Bota, C., Prodescu. B., Fiziologia educatiei fizice si sportului, Ergofiziologia, Editura Antim Ivireanu,
1997
iv
Demeter, A., Georgescu M., Investigatia sistemului neuromuscular in: "Elemente de investigatie in medicina
sportiva'. Bucuresti, Editura Stadion, 1970
v
Avramoff, E., Probleme de fiziologie ale efortului ciclic, Editura Stadion. 1974
vi
Heterocronism = apariție anormală a unor organe sau caractere înaintea altora

19