Cateterismul cardiac 49

CATETERISMUL CARDIAC
Dr. Orbán-Kis Károly, Dr. Dobreanu Dan

Cateterismul cardiac este o metodă invazivă de investigaţie a aparatului cardiovascular,

realizată prin introducerea unor sonde (catetere) în cavităţile inimii. Calea de introducere
poate fi o venă periferică, pentru investigarea inimii drepte, sau o arteră periferică, pentru
investigarea inimii stângi.

Discutaţi avantajele şi dezavantajele diferitelor tipuri de abordare (arterial -

venos, distal - proximal, chirurgical - percutanat). Completaţi Fişa de lucru!

Metoda permite măsurarea presiunilor din vase şi cavităţile inimii, efectuarea

angiocardiografiei, a oximetriei sanguine şi obţinerea curbelor de diluţie pentru substanţe
indicator. Folosind sonde electrod pot fi înregistrate potenţialele intracavitare.

MĂSURAREA PRESIUNILOR

► Tehnica. Măsurarea presiunilor se face conectând capătului extern al cateterului

la un traductor de presiune, care permite înscrierea continuă a curbelor de presiune
în funcţie de ECG, care reprezintă traseul de referinţă care este (Figura nr. 44). De
pe aceste curbe se calculează apoi presiunile maxime, minime şi medii
corespunzătoare ciclului cardiac; valorile normale ale acestora sunt reprezentate în
Figura nr. 50

AP VD ECG

AD

Figura nr. 44. Curba de presiune normală la retragerea sondei din artera
pulmonară (AP), în ventriculul drept (VD) şi apoi în atriul drept (AD). De
remarcat că nu există diferenţe de presiune sistolică între artera pulmonară
şi ventriculul drept şi nici diferenţe de presiune diastolică între ventriculul şi
atriul drept.

► Importanţa. Presiunile din cavităţile inimii se modifică caracteristic în cazul

malformaţiilor congenitale, funcţionării anormale a valvelor cardiace (stenoze sau
insuficienţe) sau tulburărilor de contractilitate miocardică; gradul acestor modificări
are importanţă diagnostică şi prognostică.
50 Lucrări practice de fiziologie

ANGIOCARDIOGRAFIA

► Tehnica. Angiocardiografia se realizează prin injectarea pe cateter a unei

substanţe de contrast radioopace şi înregistrarea imaginii obţinute pe film, cu ajutorul
razelor Röntgen.
► Importanţa. Angiocardiografia permite studierea anatomiei radiologice a cordului
şi marilor vase, servind pentru diagnosticul malformaţiilor congenitale şi a funcţionării
anormale a valvelor cardiace. Pe baza imaginii radiologice a ventriculului stâng se
pot calcula volumele ventriculare (Figura nr. 45).

VTD VTS
L
L
h
D
D

V= K x D 2 x L

Figura nr. 45. Schema imaginii angiografice a cavităţii ventriculului stâng la

sfârşitul diastolei şi respectiv a sistolei şi modul de calculare a volumelor
ventriculare. K reprezintă o constantă de proporţionalitate, în funcţie de
distanţa la care se face înregistrarea pe film.

► Valorile normale obţinute prin această metodă, raportate la suprafaţa corporală

sunt:
– Volumul telediastolic (VTD): 70±20 ml/mp
– Volumul telesistolic (VTS): 24±13 ml/mp
– Volumul sistolic (VS): 45±13 ml/mp
– Fracţia de ejecţie (FE): 0.67  0.08

► Coronarografia reprezintă o variantă a angiografiei care constă în injectarea selectivă a

substanţei de contrast în vasele coronare, în scopul aprecierii integrităţii acestora (Figura nr.
46).

Discutaţi anatomia morfo-funcţională a inimii respectiv caracteristicile

circulaţiei coronariene. Completaţi Fişa de lucru!

OXIMETRIA SANGUINĂ

► Tehnica. Se recoltează pe cateter sânge din diferite sectoare circulatorii; din acest
sânge se determină saturaţia oxigenului prin metode chimice sau fotometrice.
Rezultatele se exprimă fie în ml de oxigen la 100 ml de sânge, fie procentual faţă
saturaţia maximă a hemoglobinei în oxigen; între cele două exprimări există o relaţie
constantă, ştiind că 1 g de hemoglobină complet saturată, fixează 1.34 ml oxigen.
Cateterismul cardiac 51

Rezolvaţi exerciţiul aferent oximetriei sanguine din Fişa de lucru!

OAD OAS

ADA ACD ACx

ADA
ACD

ACx

Figura nr. 46. Reprezentare schematică a aspectului angiografic a arterelor

coronare în incidenţele oblică anterioară dreaptă (OAD) şi oblică anterioară
stângă (OAS); ACD = artera coronară dreaptă, ADA = artera descendentă
anterioară, ACx = artera circumflexă.

► Valorile normale ale saturaţiei oxigenului din sângele recoltat din diverse teritorii
sunt reprezentate în Figura nr. 50.

► Importanţa. Saturaţia oxigenului se modifică în malformaţiile cardiace unde există

o comunicare între cavităţile inimii drepte şi cele ale inimii stângi. Pe baza modificării
saturaţiei oxigenului se poate calcula debitul sanguin de scurtcircuit, care traversează
comunicarea anormală.

► Metoda Fick permite calcularea debitului cardiac pe baza oximetriei sanguine,

conform principiului reprezentat în Figura nr. 47.

Figura nr. 47. Reprezentare schematică a principiului calculării debitului

cardiac pe baza metodei Fick. La traversarea circulaţiei pulmonare,
cantitatea de oxigen preluată de sânge este egală cu produsul dintre debitul
circulator în această circulaţie şi diferenţa concentraţiei oxigenului între vena
pulmonară (CO2Vp) şi artera pulmonară (CO2Ap); acestea pot fi
determinate, recoltând sânge din aceste teritorii prin cateterism cardiac.
Cantitatea de oxigen preluată reprezintă consumul de oxigen al organismului
(VO2) şi el poate fi măsurat folosind sisteme de respiraţie în circuit închis sau
estimat pe baza unor tabele sau nomograme.
52 Lucrări practice de fiziologie

Folosind metoda Fick şi utilizând valorile normale ale saturaţiei în O2 învăţate

în anul I putem să calculăm debitul cardiac normal.
q1
c1   160 ml O2 / 100 ml sânge
v1
q2
c2   200 ml O2 / 100 ml sânge
v2
 c1  v  q 2  c3  v
q 2  200 ml O2

q1  q 2  q3
v1  v3

 q 2  (c3  c1 )  v

q 2 (c3  c1 )  v

t t q2 200
 Q( DC )    5 l / min
v t  (c3  c1 ) 1  (200  160)
Q
t

unde: c1 - concentraţia O2 în sângele venos, c2 - concentraţia O2 în sângele

arterial, q2 - cantitatea de O2 în alveole, Q - debitul cardiac

Rezolvaţi exerciţiul aferent calculului debitului cardiac din Fişa de lucru!

CURBELE DE DILUŢIE

► Tehnica. Curbele de diluţie se obţin prin injectarea unei substanţe indicator într-un
anumit sector circulator, urmată de recoltarea sângelui distal de locul de injectare; cu
ajutorul unui densitometru, bazat pe modificările densităţii optice a sângelui, se
trasează continuu curba de variaţie a concentraţiei substanţei respective în funcţie de
timp.
Cateterismul cardiac 53

► Importanţa. Deoarece diluţia substanţei injectate este invers proporţională cu

debitul circulator în teritoriul respectiv metoda poate servi la calcularea debitului
cardiac (Figura nr. 48).

m m
c v
v c m
 Q( DC ) 
v t  c
Q( DC ) 
t
Figura nr. 48. Curba de diluţie obţinută la injectarea rapidă a unui indicator în
vena cavă inferioară şi recoltarea lui din sistemul arterial. Debitul cardiac
este invers proporţional cu aria de sub curba de diluţie; cel de-al doilea vârf,
reprezintă recircularea indicatorului. În dreapta: Principiile matematice ale
metodei de calcul al debitului cardiac.

ELECTROCARDIOGRAMA INTRACAVITARĂ

► Tehnica. Înregistrarea electrocardiogramei intracavitare se face prin tehnica

cateterismului cardiac, folosind sonde cu unul sau mai mulţi electrozi, conectate la un
aparat de amplificare şi înscriere grafică a variaţilor de potenţial. Geneza undelor
electrocardiogramei intracavitare se bazează pe aceleaşi principii ca şi la
electrocardiograma de suprafaţă (Figura nr. 49).

► Importanţa. Înregistrarea electrocardiogramei intracavitare ajută la diagnosticul

tulburărilor de ritm. Prin intermediul sondei intracavitare se poate practica şi
stimularea cardiacă în scop diagnostic sau terapeutic.

Figura nr. 49. Reprezentare a aspectului unei electrocardiograme unipolare

intracavitare recoltate din diverse regiuni. VCS = vena cavă superioară, VCI
= vena cavă inferioară, AD = atriul drept, VD = ventriculul drept. a = potenţial
de venă cavă superioară, b = potenţial de venă cavă inferioară, c = potenţial
de AD superior, d = potenţial de AD mediu, e = potenţial de AD inferior, f =
potenţial de VD.
54 Lucrări practice de fiziologie

Figura nr. 50. Reprezentarea presiunilor maxime, minime şi medii

corespunzătoare ciclului cardiac respectiv a valorilor normale ale saturaţiei
oxigenului din sângele recoltat din diverse teritorii.
Cateterismul cardiac 55

ÎNREGISTRAREA PRIN METODĂ INVAZIVĂ A PRESIUNII ARTERIALE LA COBAIUL

(SAU ŞOBOLANUL) ANESTEZIAT
Dr. Orbán-Kis Károly, Dr. Metz Júlia, biolog Bărbat Gheorghe

Înregistrarea curbelor de presiune prin metodă invazivă permite studierea efectelor

mediatorilor chimici asupra sistemului cardiovascular în condiţii in vivo.

Pentru experiment se folosesc cobai sau şobolani. Bazat pe greutatea corporeală măsurată
a animalului se efectuează anestezie standard cu ketamină 100mg/kgc şi xylazină 5mg/kgc,
administrat intramuscular, această metodă oferind o anestezie excelentă şi de durată lungă,
respectiv o relaxare musculară adecvată. Se controlează profunzimea anesteziei (atât la
începutul lucrării cât şi pe parcursul ei), reflexul cornean şi răspunsul la stimulul dureros
trebuie să fie abolite.

Animalele de experienţă sunt manevrate doar de către asistent! Nu atingeţi

animalele de experienţă, nu daţi mâncare sau de băut animalelor de
experienţă!

Animalul de experienţă se aşează în decubit dorsal şi se abordează artera carotidă prin

descoperire chirurgicală (metodă invazivă). Se secţionează pielea, se disecă ţesutul
subcutanat iar apoi se identifică principalele structuri ale gâtului: traheea, arterele carotide,
venele jugulare, nervul vag. Se prepară artera carotidă aceasta fiind încanulată cu o canulă
fină heparinizată, fixată la acest nivel cu aţe şi la care se ataşează traductorul de presiune
care funcţionează pe principiul piezo-electric. Înregistrarea se va efectua cu sistemul
BIOPAC format din calculator cu software BIOPAC instalat, DAU (Data Acquisition Unit)
MP30 şi traductorul de presiune SS13L.

Se porneşte calculatorul şi DAU, se conectează cablul traductorului de presiune pe portul

„Channel 1”. Se deschide fişierul template „Presiune”. Acest fişier activează filtrele
predefinite ce au rolul de a micşora artefactele de înregistrare (filtru trece jos 66Hz, filtru
trece sus 38.5Hz, filtru de bandă 50Hz). Amplificarea la început este de 100x aceasta putând
fii modificată ulterior în funcţie de necesităţi.

Figura nr. 51. Caracteristicile curbei de presiune înregistrat în condiţii

bazale.
56 Lucrări practice de fiziologie

Afişarea în acest fişier este în funcţie de calibrarea aparaturii pentru măsurarea tensiunii
arteriale a cobaiului, efectuat de către personalul tehnic.

Prin apăsarea butonului „Start” se începe înregistrarea. Pe înregistrarea de

bază se urmăreşte curba presiunii arteriale (pe care se identifică panta
anacrotă, catacrotă, incizura şi unda dicrotă) şi se măsoară frecvenţa
cardiacă (valori normale 240-350/min.) precum şi presiunea arterială (valori
normale 140-160/50-70mmHg) actuală. Se urmăreşte modificarea acestor
parametrii cu respiraţie şi se calculează frecvenţa respiratorie (Figura nr. 51).

Figura nr. 52. Efectul adrenalinei asupra aparatului cardiovascular al

cobaiului.

Se injectează 0.2 ml adrenalină 1:10000 în vena jugulară şi se urmăreşte

efectul (inotrop şi chronotrop pozitiv). Se măsoară frecvenţa cardiacă şi se
determină timpul de revenire (Figura nr. 52).

Figura nr. 53. Efectul acetilcolinei.

Cateterismul cardiac 57

După revenirea la traseul de bază se injectează în vena jugulară 0.2 ml

acetilcolină 1:100000 şi se urmăreşte efectul cronotrop şi inotrop negativ
(Figura nr. 53). Se determină modificarea frecvenţei cardiace, se măsoară
cea mai lungă pauză şi se măsoară durata de timp necesară pentru revenire.
Se compară durata efectului celor doi mediatori. După revenirea la traseul de
bază se pensează nervul vag identificat anterior. Se urmăreşte efectul şi se
compară rezultatul cu efectul acetilcolinei injectat.

Vizionaţi caseta video cu cateterismul cardiac la câine. Discutaţi tehnicile

utilizate în timpul experimentului!