Doctrina liberală

Doctrina liberală a apărut ca o alternativă la vechiul sistem de gândire și acțiune social-politic feudal
bazat pe puterea absolută a domnitorului, pe categoriile privilegiate si pe conservatorism;ea cuprinde
o serie de principii pe plan social-politic, economic și național:

· pe plan social:

1. instaurarea unui regim parlamentar-constituțional bazat pe supremația legilor, separerea

puterilor în stat, pe pluralism politic si toleranță, pe respectarea drepturilor si libertaților
democratice ale omului și implicit pe o interventie limitată a statului în viata societătii, statul
menținându-și un rol de arbitru în societate (libertatea politică a individului înseamnă
independența acestuia în raport cu statul, absența constrângerii)

2. liberalismul susține evoluția pasnică și progresul permanent al societații umane, liberalii

sustinând chiar adoptarea unor reforme radicale pentru a menține echilibrul social, dar
opunându-se total revoluțiilor violente pentru a schimba o orânduire social-politică (din acest
motiv criticau pe socialisti și social-democrați).

· pe plan economic:

3. libertatea economică se transpunea in viată prin economie de piață, bazată pe încurajarea

initiativei private și liberă concurență precum și pe respectarea proprietații private.

4. pentru a sprijini dezvoltarea economică, comercială și industrială a României, în conditiile în

care țara era înapoiata economic datorită invecinarii cu imperiile absolutiste multi-naționale,
liberalii sustineau intervenția statului în desfașurarea proceselor economice.

5. principiul economic de bază (politica economică) era "prin noi înșine", mai precis adoptarea
unei politici protecționiste prin majorarea tarifelor vamale pentru a împiedica pătrunderea
marfurilor străine in România în scopul încurajarii productiei agricole si industriale autohtone.
De asemenea statul sprijinea meseriașii, comercianții și industriașii autohtoni(fiscal prin
sistemul de credit (banci-BNR) si prin scutiri de taxe si impozite pentru industriașii români).
Cadrul legislativ ce a transpus în practică politica economică "prin noi înșine", a fost elaborat
după obținerea independenței (Legile principale - 1886, 1887)

d. extinderea rețelei de drumuri si căi ferate.

e. in privința pătrunderii capitalului străin în economia românească (sub forma unor investitii
(imprumuturi acordate statului) pentru dezvoltarea unor ramuri industriale, utilaje, specialiști,
dețineri de acțiuni la firme sau bănci), liberalii acceptau cooperarea cu capitalul străin, dar doreau ca
acest lucru să se facă sub formă de colaborare, nu de acaparere (nu doreau instituirea unei
dependențe a economiei românești de investitori occidentali)

· pe plan național:

6. liberalii militau pentru respectarea si consolidarea autonomiei (înlaturarea dominației straine

- otomane)

7. liberalii au actionat consecvent pentru unirea Principatelor (în alianță cu conservatorii), pentru
aducerea prințului străin pe tronul României, pentru consolidarea statului național român
modern, pentru obținerea independenței, proclamarea Regatului si pentru desăvârșirea
unitații naționale a României in 1918

Liberalismul românesc este un curent ideologic, social-politic, economic si național, desprins din
realitațile societații românești și apărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea care a evoluat în
condițiile luptei de emancipare socială și națională din sec XIX (lupta pentru autonomie, unire și
independență a Principatelor). Originile liberalismului românesc trebuiesc căutate în evoluția internă
specifică a societații românești, incadrându-se curentului liberal european. Curentul liberal se
individualizează și se consolidează odata cu Revoluția de la 1848 când sunt puse bazele programului
social-politic, economic și național.

Bibliografie:https://ro.wikipedia.org/wiki/Liberalismul_rom%C3%A2nesc

http://www.politicaromaneasca.ro/doctrina_politica_liberala-199

Elev: Nemțanu Petronela