A fost odat ca niciodat, c de nu ar fi, nu s-ar mai
povesti. Tatl timp i cele patru fiice ale sale: Iarna, Primvara, Vara i Toamna. Era pe data de douzeci i opt februarie, iar tatl timp le chem pe acestea i le spuse: -Sper c tii c n aceast sear, sora voastr, Iarna trebuie s se ntoarc, iar n locul ei va veni Primvara... -Da tat, tim! Dar de ce ne-ai mai chemat? -Am aflat c Iarna nu mai are destul magie pentru a se ntoarce n Lumea Spiritelor. Pentru a o ajuta, vei pleca mai devreme, Primvar! -Am neles! Voi pleca imediat! Zis i fcut! Prinesa plec din palatul tatlui i ajunse la punctul de trecere dintre cele dou trmuri, bariera de meteorii, de partea cealalt a baricadei fiind Iarna care spuse: -Bun! Trebuie s m ajui! Nu mai am destul putere magic! -Hai sa ncercm s ne unim puterile i s facem vrjile de oprire a timpului, cea de levitaie, iar dup ce terminm cu primele dou, s o facem pe cea de repornire a timpului! -O idee foarte bun! Hai s ncepem! -(Oprete timpul!) -Bravo! Acum hai s facem vraja de levitaie! -Zboar!) -Foarte bine! Acum s oprim timpul! -Repornete timpul!) -Mulumesc! Ne vedem n septembrie! -Pa! -Pa! i Primvara a ajuns pe Terra, a nflorit florile, copacii i a trezit animalele la via. Aceasta a mai fcut ceva: n Romnia, n parcul Chindia din Trgovite, a fcut un mrior imens din trandafiri albi i roii. Acesta a devenit cunoscut pe tot mapamondul, fiind muza multor opere de art. i am nclecat pe o a i v-am spus povestea aa!