Privind norii suri

A sosit toamna. Soarele straluceste mai palid printre norii cenusii. Peste dealuri trec in stoluri pasarile calatoare, croindu-si drum spre tarile calde. Sus, pe cumpana fantanii, plange un pui de ciocarlie fiindca nu a putut zbura cu fratii sai, avand o aripioara lovita. Copacii isi coloreaza in diverse nuante de auriu, aramiu si ruginiu frunzele. Incet-incet, in bataia vantului aspru si nemilos, frunzele se desprind de pe ramuri si formeaza un covor multicolor. Copacii raman golasi si zgribuliti,in asteptarea straielor albe de omat. In diminetile reci de toamna, gradinile se impodobesc cu un val de bruma argintie. Norii plumburii, purtati de vant peste crestet de dumbrava, intuneca nesfarsitul cer senin al zilelor de vara. Lanul de porumb isi tremura podoaba zdrentuita in bataia vifornitei pagane. Toata natura s-a intristat, visand la zilele calduroase ce au trecut. Peste scurt timp, peisajul pastelat de toamna va fi o mare sclipitoare de nea.