ulgul de zăpadă Pe obraz, pe nas, pe umăr, Tot cad fulgii fără număr S-a oprit în palma unul, Iute,

iute, închid pumnul Desfac pumnul, Unde-i fulgul? Am în mână-un strop de rouă, Sau un bob de
apă, plouă? S-a topit în mâna mea Gerul Astă noapte gerul A bătut la geam. Cine să-l audă? Dacă
eu dormeam. A căzut zăpadă și s-a luminat… Vai! Ce flori frumoase Gerul a pictat. Primii fulgi Iarna
scutură zăpadă Peste pomi, câmpii și case. Cad fulgi mari, cât porumbeii Și fulgi mici, cât ghioceii.
Brăduleț, brăduț drăguț Brăduleț, brăduț drăguț, Ninge peste tine! Haide, hai, în casa mea, Unde-i
cald și bine Pom de Anul Nou te fac, Cu beteala am să te-mbrac Și steluțe, o mie! Ninge, ninge –
poezii de iarnă ușoare Ninge, ninge, ninge-ncetișor cade, cade câte-un fulgușor. Hai copii la
derdeluș Hai copii la saniuș. Ninge, ninge, ninge-ncetișor Cade, cade-un fulg ușor Câmpul, pomii-
ntregul sat Haina albă-au îmbrăcat. Vine, vine iarăși iarna – de Elena Farago Vine, vine iarăşi iarna,
Ninge-afară, ninge. Mulţi copii afară sunt, Laudă colinde. Doar bunica stă în casă, Spune o poveste.
Despre marele Iisus, Spune o poveste. Ger cumplit Gol, în crivăț, stă-n ograda, Omul nostru de
zăpadă Nici șoșoni n-are măcar Nici mănuși și nici fular. -Mama, ada-l la căldură, Și să-i dăm că-i
tare frig, Ceai fierbinte și-un covrig! Poezii de iarnă pentru copii Cele mai frumoase și ușoare poezii
de iarnă pe care merită să le citești iarna asta.
Citeşte întreaga ştire: Poezii de iarnă - cele mai frumoase poezii despre iarnă

Colinde, colinde – Mihai Eminescu Colinde, colinde, E vremea colindelor, Căci ghiaţa se ‘ntinde
Asemeni oglinzilor. Şi tremură brazii Mişcând ramurele, Căci noaptea de azi-i Când scântee stelele.
Se bucur copiii, Copiii şi fetele, De dragul Mariei Îşi piaptănă pletele… De dragul Mariei Şi al
Mântuitorului Luceşte pe ceruri O stea călătorului. Vezi mai multe poezii de Mihai Eminescu!
Noapte de iarnă, de Otilia Cazimir Luna plină-a răsărit, Sus pe deal s-a odihnit, Şi pe cerul ca
oglinda A pornit-o cu colinda. Iar în calea ei senină, Câte-o stea se dă pe gheată Însemnând o
dungă lină Şi subţire, ca o aţă De lumină. Ninse, dealurile dorm. Doar oraşul, alb sub lună, Geme,
zbârnâie şi sună Ca un contrabas enorm. Iarna, de George Cosbuc Iarna-i un vestit dulgher Că ea
poate, când voieşte, Peste râuri pod să puie, Fără lemne, fără cuie, Fără nici un pic de fier; Şi
găteşte-aşa deodată, Pod întreg, dintr-o bucată. Iarna-i grădinar, când vrea Pune albe flori la
geamuri, Fără frunze şi cotoare, Fără chiar să aibă soare, Numai cum le ştie ea. Mie-mi plac, că sunt
de gheaţă, Dar când sufli, pier din faţă.
Citeşte întreaga ştire: Poezii de iarnă - cele mai frumoase poezii despre iarnă