Sunteți pe pagina 1din 2

Plumb

Date despre autor.George Bacovia este cel mai insemnat poet simbolist al literaturii
romane,apartinand perioadei interbelice.Originalitatea sa consta in impunerea unui nou univers de
inspiratie,targul de provincie claustrant si in intensitatea obsesiva cu care traieste spaima de moarte si de
dezintegrare a naturii.Volumele sale de versuri,''Plumb'',''Scantei galbene'',''Cu voi'',''Comedii in
fond'',''Stante burgheze'',reprezinta variatiuni pe aceeasi tema a obsesiei.
Fiecare anotimp prezentat de autor este un rezultat al propriei sale imaginatii;natura aduce cu sine
permanent semnele trecerii in nefiinta.Toamna,perioada a anului predilect bacoviana,este dominata de o
ploaie continua,egala,monotona si parca ancorata in vesnicie.''Infernul acvatic'' creat tinde sa inunde intreg
universul ca in poezia ''Lacustra''.Semnele peisajului autumnal se identifica pregnant cu semnele
mortii:iarba ''de plumb'',florile ''carbonizate'',parcul ''devastat'';anotimpul ''canta funerar...din instrumente
jalnice de lemn''.Astfel,obsesia mortii isi gaseste magistral un cadru natural propice,anume sfarsitul de
toamna,evident si in arta sa poetica plasata in deschiderea volumului de debut.
Aparitie.Poezia ''Plumb'''apare in volumul omonim de debut,in 1916.
Incadrare in tema.Poezia este o arta poetica,in care se evidentiaza un ansamblu de trasaturi care compun
viziunea despre lume si viata a unui autor,despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale,intr-un
limbaj literar care il particularizeaza.
Semnificatia titlului.Titlul este un simbol care exprima corespondenta dintre un element al naturii si starile
sufletesti exprimate poetic.In sens denotativ(propriu),''plumbul'' este un element chimic,un
metal,moale,greu;iar sensul sa conotativ(figurat) deriva din cel anterior care sugereaza,in plan
poetic,apasarea,monotonia,dezorientarea,spatiul inchis.
Structura.Semnificatii.Cele doua catrene ale poeziei pot fi structurate pe doua
planuri:exterior(macrocosmic) si interior(microcosmic).Se remarca repetarea cuvantului simbol ''plumb'' de
sase ori in pozitii simetrice accentuand starea sufleteasca de deprimare.
1.Poezia se deschide cu verbul la modul indicativ,timpul imperfect ''dormeau'',ceea ce sugereaza o actiune
prelungita,inceputa in trecut si neterminata.''Sicriele de plumb''dorm''adanc'',sunt cufundate in
moarte;lemnul,materialul din care sunt confectionate cosciugele ,este inlocuit cu plumbul pentru a fi
evidentiata greutatea lor care faciliteaza atractia pamantului.
Florile,care sunt asociate de obicei frumusetii,gingasiei,sunt alaturate oximoronic plumbului,fiind
artificiale si prevestind moartea.Universul devine un imens sicriu cuprins de moarte atat pe orizontala,cat si
pe verticala,prin imbracarea sa figurata intr-un''funerar vestamant''.
Versul al treilea al primei strofe debuteaza cu o marca gramaticala a prezentei eului liric in text:verbul la
persoana I singular ''stam''',interiorizand discursul prin aparitia motivului singuratatii(''Stam singur in
cavou...'').Metafora-simbol''cavou''poate avea doua acceptiuni:universul inchis al targului de provincie,care
nu cultiva valorile sau propriul trup,conceput ca o temnita pentru sufletul dornic de inaltare in vederea
depasirii propriei conditii.Omul superior tinde catre spargerea tiparelor impuse de cei din jur sau de propria
sa materialitate pentru a se implini intr-o noua dimensiune pe masura aspiratiilor sale.La Bacovia,neputinta
depasirii propriului destin este o sursa de suferinta care strabate intreaga sa lirica.
Aparitia vantului,in peisajul macabru al cavoului si al singuratatii,aduce o perceptie tactila,resimtita
organic,completata de o imagine auditiva prin prezenta verbului onomatopeic ''scartaiau''.Sunetul funebru
este produs de coroanele de plumb,care simbolizeaza amplificarea presimtirii unui inevitabil sfarsit.Prin
simetrie,corespondentul''sicrielor de plumb''care dorm adanc,apartinand planului exterior,este,in strofa a
doua,amorul care doarme''intors''(adverb de mod,care sugereaza intoarcerea''cu fata spre apus'',adica
moartea).Discursul se interiorizeaza,''amorul de plumb'' sugerand estomparea definitiva a
sentimentelor.Strigarea celui decedat isi are originea in credinta populara,dar si in filozofia crestina unde
apare logosul(cuvantul) cu puteri demiurgice,cu ajutorul caruia a fost creata lumea.Fenomenul mortii este
insa ireversibil,fapt sugerat de o noua perceptie tactila(''Era frig'') care amplifica obsesia sfarsitului.''Aripile
de plumb'',atribuite amorului,prefateaza o iminenta cadere,o prabusire definitiva in moarte.
Elemente simboliste in text.Parcurgand lirica bacoviana,cititorul recepteaza poezia ca pe o arta de a
simti;este folosita sugestia care sa exprime cat mai fidel corespondenta dintre elementele naturii si starile
sufletesti.Universul este perceput sinestezic:vizual(''funerar vesmant'',''flori de plumb'',''coroane de
plumb''),tactil (''era vant'',''era frig''),auditive (''scartaiau'',am inceput sa-l strig'').Apare,in poezie,simbolul
care admite o pluralitate de sensuri la descoperirea carora cititorul colaboreaza cu poetul(''plumb'').
Sunt evidente simetria si repetitia care duc la accentuarea unei idei enuntate,dar si la crearea unei
muzicalitati interioare a versului.
Elemente de prozodie.Poezia este alcatuita din doua catrene cu rima imbratisata,masura de zece
silabe,ritm variabil.
Concluzia.Creatia bacoviana ''Plumb'' poseda o incarcatura lirica deosebita,inscriindu-se in seria
profesiunilor artistice de credinta,fiind un crez existential original.