Inima

Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind

situată în cutia toracică, în mediastin (spațiul dintre plămâni). Are un rol vital în circulația
sângelui și implicit în menținerea vieții.

Structură:

Inima este localizată la nivelul

toracelui,în mediastinul mijlociu, o treime
din aceasta fiind localizată la dreapta față de
linia mediană și două treimi fiind localizate
la stânga liniei mediene. Inima omului, de
altfel ca și inima tuturor mamiferelor, are
patru camere: atriu drept și stâng; și
ventricul drept și stâng.

● Configurație externă
Are forma unei piramide
triunghiulare, cu vârful orientat spre spațiul
5 intercostal, spre înainte și la stânga,
dimensiunea ei fiind aproximativ egală cu
pumnul individului. Prezintă:
1. trei fețe: o față în raport cu scheletul toracic, o față în raport cu diafragmul și o față
în raport cu plămânii;
2. trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior și o margine spre posterior;
3. bază;
4. un vârf.
Fața sternocostală intră în raport cu sternul și coastele, iar la acest nivel se pot
identifica atriile (în porțiunea superioară) și ventriculii (în porțiunea inferioară). Ventriculii
sunt reprezentați mai bine de ventriculul drept la nivelul acestei fețe, cei doi ventriculi, stâng
și drept, fiind despărțiți de șanțul interventricular anterior. La nivelul acestui șanț se pot
identifica marea venă a inimii și artera descendentă anterioară. Superior, ventriculul drept
prezintă o prelungire ce poartă denumirea de conul arterei pulmonare. Conul arterei
pulmonare se continuă cu trunchiul arterei pulmonare. Ventriculii sunt separați de atrii prin
intermediul șanțului coronar. Porțiunea atrială a feței sternocostale este acoperită în cea mai
mare parte de artera pulmonară și aortă. Șanțul coronar este străbătut în porțiunea dreaptă de
către artera coronară dreaptă și mica venă a cordului, iar în porțiunea stângă de artera
circumflexă alături de sinusul coronar. La nivelul bazei cordului se pot observa, pe această
față, două prelungiri ce poartă denumirea de auriculi sau urechiușe, stâng, respectiv drept.
Fața diafragmatică sau inferioară este aproape orizontală și este reprezentată
preponderent de către ventriculul stâng, ventriculul drept reprezentând doar o porțiune foarte
mică. Cei doi ventriculi sunt despărțiți prin intermediul șanțului interventricular posterior la
nivelul căruia se identifică artera interventriculară posterioară, ram din artera coronară
dreaptă și vena coronară medie. La nivelul feței diafragmatice se poate identifica crux cordis
ce este reprezentată de intersecția dintre șanțul coronar și șanțul interventricular.
Fața pulmonară este orientată spre posterior și la stânga și este reprezentată
preponderent de o porțiune din ventriculul stâng. Prezintă șanțul coronar stâng la nivelul
căruia putem identifica artera atrioventriculară stângă și marea venă coronară. Acesta din
urmă împarte fața pulmonară într-o porțiune atrială ce corespunde atriului stâng, și o porțiune
ventriculară ce corespunde ventriculului stâng.
Marginea dreaptă este în raport direct cu pleura și cu fața medială a plămânului drept.
Marginile anterioară și posterioară nu sunt bine evidențiate. Vârful inimii este reprezentat de
vârful ventriculului stâng și este orientat în jos, înainte și la stânga și poate fi identificat la
nivelul spațiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară .
Baza are o poziție în sus, înapoi și spre dreapta, iar la nivelul ei se poate identifica
șanțul interatrial ce o împarte în două porțiuni și anume:
O porțiune stângă reprezentată de atriul stâng, împreună cu orificiile celor 4 vene
pulmonare;
O porțiune dreaptă reprezentată de atriul drept, împreună cu cele două orificii ale
venelor cave superioară, respectiv inferioară.
● Configurația internă
Inima este alcătuită din patru
cavități și anume: 2 atrii și 2 ventriculi.
Structura atriilor este ușor diferită de cea
a ventriculilor, prezentând anumite
caracteristici generale:
1. sunt alcătuite dintr-un perete
mult mai subțire și mai neted
decât al ventriculilor;
2. dimensiunile sunt mai reduse
decât dimensiunile
ventriculilor;
3. la nivelul lor sângele ajunge
prin intermediul venelor;
4. fiecare prezintă câte un auricul stâng, respectiv drept;
5. comunică cu ventriculii prin intermediul orificiilor atrioventriculare.
 Structura ventriculilor prezintă de asemenea câteva caracteristici generale proprii și
anume: dimensiunile lor sunt semnificativ mai mari decât dimensiunile atriilor; pereții sunt
groși, neregulați, prezintă trabecule și cordaje tendinoase.
Inima este un organ musculos ai cărui pereți au trei părți:
1. miocardul,
2. endocardul,
3. epicardul.

Afecțiuni ale inimii

1) Endocardită
a) Descriere: Este o infectie a valvelor inimii sau a stratului sau intern (endocardul).
Apare cel mai frecvent la pacientii care au deja o afectiune valvulara preexistenta sau
o valva artificiala.
b) Cauze: Endocardita e cauzata de bacterii (rareori fungi) care intra in circulatia
sangvina si colonizeaza interiorul inimii, de obicei valvele cardiace. Bacteriile patrund
in circulatia sangvina pe mai multe cai, inclusiv in timpul unor interventii in sfera
stomatologica sau operatii chirurgicale. Spalatul pe dinti sau chiar curatarea dintilor
cauzeaza patrunderea bacteriilor in torentul sangvin, daca pacientul nu are grija de
dintii sai.
c) Simptome:
● febra si frisoane
● fatigabilitate
● pierdere in greutate
● transpiratii nocturne
● dureri articulare
● tuse persistenta si dispnee (respiratie cu
dificultate)
● sangerari sub unghii
● petesii (mici pete violacee sau rosii sub
piele)

2) Insuficiență cardiacă
a) Descriere: Insuficiența cardiacă (IC),
denumire adesea utilizată pentru a desemna
insuficiența cardiacă cronică (ICC), apare
atunci când inima nu mai este capabilă să
mențină fluxul sangvin, astfel încât să
satisfacă nevoile corpului.
 b) Cauze: Cauzele comune ale insuficienței cardiace includ: boala arterială coronariană,
incluzând un infarct miocardic anterior (atac de cord), hipertensiunea arterială,
fibrilația atrială, boala valvulară cardiacă și cardiomiopatia. Acestea cauzează
insuficiența cardiacă prin schimbarea structurii sau funcționării inimii.

c) Simptome:
● dispnee
● epuizare

3) Boală arterială coronariană

a) Descriere: Boala arterială
coronariană (BAC),
cunoscută și sub numele de
cardiopatie ischemică (CI),
boala ateriosclerotică a
inimii, boala ateriosclerotică
cardiovasculară, și boala
coronariană, reprezintă un
grup de boli ce include:
angina stabilă, angina
instabilă, infarctul miocardic
și decesul cardiac subit. Se
încadrează din grupul bolilor
cardiovasculare, fiind cel mai frecvent tip al acestora.
b) Cauze: Factorii de risc includ, printre altele: tensiune arterială crescută, fumatul,
diabetul, lipsa de exercițiu, obezitatea, colesterolul ridicat, dieta precară și alcoolul în
exces. Alte riscuri includ depresia. Mecanismul de bază implică arterioscleroza a
arterelor inimii. Un număr de teste ar putea ajuta diagnosticarea, printre altele,
aflându-se: electrocardiograma, testarea stresului cardiac, și angiograma coronariană.
c) Simptome: Un simptom comun este durerea în piept sau disconfortul ce s-ar putea
resimți în umăr, braț, spate, gât sau maxilar. Ocazional, poate fi resimțit ca un fenomen
de arsuri în capul pieptului. De obicei, simptomele apar în timpul exercițiilor sau
stresului emoțional, durează mai puțin de câteva minute, iar persoana se simte mai
bine după odihnă. Ar mai pu tea apărea și dificultăți în respirație, iar uneori nu sunt
prezente simptome. Primul semn este, de obicei, un atac de cord. Alte complicații
includ insuficiența cardiacă sau bătăile neregulate ale inimii.