Proprietățile spațiului[modificare 

| modificare sursă]
Fizica modernă

Ecuația lui Schrödinger și Ecuația Klein–Gordon

Fondatori[arată]

Concepte[arată]

Ramuri[arată]

Oameni de știință[arată]

Categorii[arată]

 v

 d

 m

Proprietățile (presupuse) ale spațiului au fost un subiect controversat al învățaților tuturor timpurilor. Ele variază în funcție de gradul
de dezvoltare a cunoștințelor acumulate de omenire de-a lungul diverselor perioade istorice.

 Spațiul este considerat azi o categorie filozofică ce desemnează forme obiective și universale de existență
a materiei în mișcare. Unitatea cu materia determină caracterul infinit al spațiului și eternitatea timpului.
 Are trei dimensiuni bidirecționale, spre deosebire de categoria înrudită a timpului, care are o singură dimensiune și se
scurge într-o singură direcție - numai înainte.
 Atomiștii antici (Democrit și Epicur) considerau spațiul ca un receptacul vid și infinit al atomilor materiali.
 Aristotel considera că spațiul este suma locurilor pe care le ocupă corpurile și că atât materia cât și spațiul ar fi finite.
 Concepția atomistă despre spațiu și timp (care stă și la baza geometriei lui Euclid) a fost dezvoltată în filozofia modernă
de către Newton. Pentru Newton spațiul și timpul sunt absolute, obiective și universale, deci independente de materia în
mișcare.
 Engels consideră că formele de bază ale oricărei existențe sunt spațiul și timpul și că o existență în afara timpului este o
absurditate tot atât de mare cât și una în afara spațiului.
 Filozofi ca Berkeley, Hume, Mach, Bergson neagă obiectivitatea spațiului și timpului, punându-le în dependență de
conștiința omului sau ca forme subiective ale trăirilor sale subiective.
 Kant consideră că cele două categorii sunt forme apriorice ale sensibilității umane.
 Hegel consideră spațiul și timpul ca fiind două categorii ale ideii absolute.
 Constituirea geometriilor neeuclidiene de către Lobacevski, Bolyai, Gauss, Riemann a contribuit la formarea concepției
după care proprietățile geometrice spațiale nu sunt pretutindeni aceleași, fiind determinate de proprietățile fizice. Spațiul este
deci neomogen și anizotrop.
 Teoria relativității lui Einstein (numită și teoria fizică a spațiului și timpului) a demonstrat că proprietățile spațio-temporale
(lungimea corpurilor și durata evenimentelor) depind de viteza de deplasare a sistemelor materiale și că structura sau
proprietățile continuului spațio-temporal variază în funcție de concentrarea maselor substanței și de
intensitatea câmpului gravitațional generat de către acestea.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 Dicționar enciclopedic român - Editura Politică, București, 1966

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Geometrie euclidiană
 Geometrie neeuclidiană
 Gaură neagră
 Gaură de vierme
 Mecanică cuantică
 Portal:Fizică
 Singularitate tehnologică
 Teoria M
 Teoria relativității
 Timp
 Vector (spațial)
 Vid
 Univers