Religia este credința în supranatural, sacru sau divin, și codul
moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile și instituțiile asociate cu această credință. În cursul dezvoltării sale religia a luat un imens număr de forme în diverse culturi sau persoane. Cuvăntul ,,religie” în latină înseamnă ,,relegare”, respectiv restabilirea relației dintre Dumnezeu și om.
O societate reprezintă un grup de persoane între care se
manifestă relații permanente. Societatea umană este caracterizată prin modelele de relații între oameni.
Din punctul meu de vedere, religia a reprezentat în vremurile
vechi norma pentru comportamentul uman.
Un prim argument îl constituie asemănarea dintre Zalmoxe și Iisus
Hristos (originea divină, existența părintelui celest, amândoi predică nemurirea sufletului, propun o eshatologie, participă la ospete inițiatice, recurg la simbolul vinului și al viței de vie, amândoi suferă moartea și învierea, coboară în iad și se înalță la cer).
Un al doilea argument îl constituie dezvoltarea românilor pe plan
spiritual, geto-dacii ajungând să stea la baza creștinismului românesc.
În concluzie, omul și-a dorit sa creada în ceva, datorită acestui
fapt acesta își lasă viața în mâinile divinității.