George Bacivia – Plumb (1916) tema si viziunea

Simbolismul este un current literar de circulatie universal, aparut in Franta, in a

doua jumatate a secolului XIX-lea ca o reactie impotriva romantismului, a
parnasianismului si naturalismului.

George Bacovia este considerat de critica literara cel mai insemnat reprezentant al
acestui curent literar din literatura romana.

Opera „Plumb” de George Bacovia este textul care deschide volumul de poezii cu
acelasi nume, publicat in anul 1916.

O prima trasatura care face posibila incadrarea poeziei in simbolism este

muzicalitatea versurilor. Aceasta este evidentiata de elementele de versificatie:
rima imbratisata, ritmul iambic, masura de 10 silabe si de repetitia substantivului
„plumb” ce devine laitmotiv al poeziei.

O alta caracteristica a simbolismului prezenta in text este prezenta simbolurilor, cu

care poetul exprima, prin intermediul corespondentei, stari afective interioare cu
ajutorul obiectelor, inca din titlu putem observa prezenta simbolului central: plumb,
care este reluat in structuri precum „sicrie de plumb” „flori de plumb” „amor de
plumb”. Plumbul sugereaza greutate, apasare existentiala, dar si moartea, lipsa
comunicarii si lipsa iubirii. Alte simboluri prezente in text fiind cavoul, sicriele,
cimitirul, ele facand parte din campul semantic al mortii.

Tema poeziei este singuratatea, stare ce caracterizeaza atat omul modern, cat si
artistul. Tema este dublata de o viziune despre lume specifica simbolistilor si lui
Bacovia in mod special, dominata de pesimism, o viziune despre lume de un
tragism asumat. Aceasta tema este surprinsa prin intermediul ideilor poetice.

Una dintre ele se desprinde inca din incipitul textului, aceea ca lumea exterioara ia
infatisarea unui spatiu al captivitatii, in care totul pare a fi cuprins de un somn al
mortii. Pana si florile, simbol al frumusetii, devin un simbol al mortii, evidentiat prin
oximoronul „flori de plumb”. Aceasta idee a mortii este accentuata prin imaginile
vizuale (cavou, sicrie), auditive (scartaiau, strig) si tactile („era frig”).

O alta idee poetica surprinsa in text este neputinta omului de a comunica, aflat
singur in fata mortii spirituale. Ideea de singuratate este accentuata prin verbul la
imperfect „stam singur” si prin intermediul unor elemente din natura precum
vantul, simbol al singuratatii si al neputintei. Metafora „amorul meu intors”
sugereaza moartea iubitei, dar si moartea iubirii.
Starea de solitudine este accentuata prin intermediul imaginii auditive „Si-am
inceput sa-l strig” ce sugereaza un strigat de disperare, singura reactie umana in
acel cadru al mortii.

Un prim element de structura al textului poetic relevant pentru tema poeziei si

pentru viziunea bacoviana asupra lumii este titlul, care aduce in prim-plan simbolul
fundamental al liricii bacoviene, semnificativ tocmai pentru faptul ca sintetizeaza
complexitatea sufleteasca a omului simbolist. Cuvantul „plumb” este simbolul
central al poeziei, acesta apare de sase ori in text. Sonoritatea cuvantului, dar si
proprietatile metalului pe care il denumeste, sugereaza apasarea, caderea,
degradarea. Consoanele „p” „l” „m” „b” care alcatuiesc cuvantul, confera greutate
sentimentelor transmise, sugerand caderea in neant a fintei poetice.

Incipitul textului sta sub semnul mortii pe de-o parte prin prezenta termenilor din
campul semantic al mortii: „sicrie”, „flori de plumb”, „funerar vesmant” iar, pe de
alta parte prin verbe la imperfect „dormeau”, insotit de epitetul „adanc”, care
accentueaza ideea somnului etern al mortii. Finalul poeziei este conturat de ideea
zborului frant, deoarece „aripile” care in mod normal evidentiaza inaltarea, in acest
context sugereaza prabusirea in gol: „Si-i atarnau aripile de plumb”.

Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a corespondentelor,

prin prezentarea unor stari de angroasa si de singuratate, pozeia „Plumb” scrisa de
George Bacovia se incadreaza in estetica simbolista.