Relația între Ghiță și Lică- ”Moara cu noroc”

În epoca marilor clasici, Ioan Slavici aduce în literatura română un nou tip de realism, și anume
cel obiectiv, diferit de tezismul scriitorilor anteriori.  Nuvela ”Moara cu noroc” ( Novele din popor,
1881) se înscrie în acest curent prin obiectivarea perspectivei narative, veridicitate, tema realistă,
specificul descrierilor, capacitatea anticipativă a vocii naratoriale.

Personajul principal Ghiță este ilustrativ prin drama sa inviduală pentru o ideea  generală a autorului
care asociază dorința exagerată de înavuțire cu depășirea limitelor morale și, în final, cu eșecul.
Ghiță este personaj rotund, care suferă transformări radicale pe parcursul evenimentelor.

Social, el este un cizmar modest, dar cu spirit de inițiativă. Ca mic întreprinzător într-o societate
capitalistă în formare, el are dorința de a-și îmbunătăți statutul  în comunitate, iar planul său inițial
nu-i depășește realist posibilitățile.
La început, el are tăria  morală de a-și asuma destinul celorlalți, și se dovedește  un om harnic,
iubitor și cinstit. În relațiile cu Ana și copiii este atent, tandru și protectiv. Devenit cârciumar și pus în
situația de a-și asigura prosperitatea materială doar prin întovărășirea cu Lică, un personaj asupra
cărora planează cele mai negre suspiciuni, Ghiță își pierde treptat respectul de sine și fermitatea
morală, ajungând să accepte tâlhăria și crima. Lică este porcar- dar ” dintre cei care poartă cămașă
subțire și albă ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint și bici de carmajin”. El este, dimpotrivă, un
personaj plat, egal cu sine însuși, figură mefistofelică, care manipulează cu cinism și exercită o
anume fascinație  asupra celorlalți.

evidenţierea, prin două episoade/citate/secvenţe comentate, a modului în care evoluează relaţia

dintre cele două personaje;

Un episod din care reiese specificul  temei nuvelei este acela al înfruntării între Ghiță și Lică ce are
loc în capitolul V. Deși Lică și-a făcut o dată apariția la Moara cu noroc, nu a avut loc încă o discuție
efectivă între ei. Ghiță și-a cumpărat câini, pistoale și a angajat pe Marți, un ungur înalt ca un brad.
A înțeles că în zadar se înțelegea cu arendașul și în zadar se punea bine cu stăpânirea, dacă nu era
și om al lui Lică, pentru că acesta stăpânea în fapt drumurile. ”Iar Ghiță voia cu tot dinadinsul să
rămână la Moara cu noroc, pentru că-i mergea bine”. Când, în sfârșit, Lică își face apariția la Moară
însoțit de oamenii lui, Ghiță domină scena prin forță fizică, hotărâre și orgoliul de a nu se lăsa
batjocorit. Deși acceptă să i se ia banii din casă, își impune la rândul său condițiile. Naratorul
notează : „Câtva timp ei steteră tăcuți, față în față, hotărâți amândoi și simțind fiecare că și-a găsit
omul.” Totuși, din această scenă cheie a nuvelei, lupta necruțătoare în care se angajează Ghiță cu
ceilalți și cu sine însuși este pierdută, prin acceptarea tovărășiei cu Lică , primul gest dintr-o serie de
compromisuri. Tonul amenințător al lui Lică după plecarea lui Ghiță anticipează turnura
evenimentelor.
Alt episod care ilustrează tema nuvelei este acela al depoziției și al judecății. Ghiță și-a pierdut
autoritatea morală, este vulnerabil și manipulat cu ușurință de Lică. Deși nu este conștient în ce este
implicat fără voia lui, se simte vinovat și suferă în primul rând datorită suspiciunii comunității
( ”Relația dintre individ și colectivitate reprezintă cel mai important factor de coerență interioară a
individului”.- Magdalena Popescu).  Lică este cel care  domină acum întreaga situație prin
promptitudinea adecvării, mobilitatea reacțiilor, capacitatea diabolică de a dirija mecanismele justiției
și ale opiniei publice: într-o zi și o noapte ucide trei oameni, pradă, inculpă dușmanii direcți, îl trece
sub bănuială pe Ghiță, dezarmează și face ridicol pe Pintea. Mai mult, adâncește ruptura  între Ghiță
și Ana.
– analiza, la alegere, a două componente de structură și limbaj, semnificative pentru relația între
cele două personaje, din seria: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, limbaj.

Acțiunea urmărește efectul alienant al banilor, dar și al incomunicării. Ghiță dorește să-și

îmbunătățească situația materială și se mută la Moara cu noroc. O vreme lucrurile merg bine și
prosperă prin muncă cinstită alături de familie. Sosirea lui Lică declanșează intriga. El este om rău și
primejdios, și încercarea lui Ghiță de a avea protecția lui și totuși de a rămâne om cinstit se
dovedește imposibilă. Deși niciodată nu are o participare directă sau premeditată, Lică îl face părtaș
pe Ghiță la tâlhăriile și crimele sale. Ghiță devine vinovat  în ochii Anei, în ochii comunității și  în
propriii ochi . Manipulându-l, Lică îl înfrânge și distruge legătura sa cu Ana, legătură care ar fi putut
să îl salveze moral. Totuși, reacția lui Ghiță nu este cea scontată de Sămădău- departe de  se
vindeca de slăbiciunea pentru o femeie, el echivalează trădarea Anei cu moartea însăși. Ca eroii 
dostoievskieni, care ucid pentru că iubesc, Ghiță ucide pe Ana și este ucis de Răuț. Lică își pierde
luciditatea , își uită șerparul, îl recuperează și este în pericol de a fi prins de Pintea cu probe
incriminatoare asupra lui. Învins la rândul lui (”Acu m-a ajuns mânia lui Dumneze!”), se sinucide și
trupul lui este aruncat de jandarm în râu. A doua zi, singurele personaje nevinovate- bătrâna și copiii
-plâng morții și pornesc mai departe, urmând ciclul imperturbabil al vieții.
Conflictul este relevant pentru temă/personaj/relația între personaje deoarece surprinde cu mijloace
realiste pericolele încălcării limitelor morale. Conflictul este dublu: exterior  și interior. În încercarea
de a-și păstra imaginea de om cinstit, Ghiță se angajează într-un conflict care îi depășește
posibilitățile psihologice cu Lică, cu comunitatea, chiar cu Ana. La fel de dramatic este și conflictul
psihologic. Naratorul urmărește minuțios reacțiile personajului, de la stăpânirea orgolioasă și
indiferentă în fața lui Lică la izbucniri patetice în fața copiilor și autojustificări în fața propriei
conștiințe. Oscilând între atitudini contradictorii, personajul este pedepsit mai mult decât pentru
acțiuni reprobabile concrete, pentru indecizia de a se separa cu hotărâre de rău.

”Nuvelă solidă cu subiect de roman”( G. Călinescu), ”Moara cu noroc” transmite concepția

moralizatoare a autorului cu privire la lume și viață. Realismul descrierii anunță romanele rebreniene
și meticulozitatea investigării psihologice anticipează  apogeul prozei de analiză din perioada
interbeli