Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic,

concentrat. Personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, in functie de contributia lor
la desfasurarea actiunii. Nuvela prezinta fapte verosimile intr-un singur conflict, cu o intriga riguros
construita, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decat pe actiune.
Cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea este marcata de o serie de metamorfoze sociale,
politice, economice si culturale, transformari regasibile si in modul in care fiinta umana intelege sa se
raporteze la sine si la lumea in care traieste. Aceste schimbari de viziune sunt reflectate si in
literatura, prin aparitia unui nou curent, manifestat ca o reactie antiromantica, curent care poarta
numele de realism. In plan autohton, princiile estetice ale realismului prind contur prin operele
marilor clasici, din care face parte si opera lui Ioan Slavici. Una din operele reprezentative pentru
viziunea asupra lumii a lui Ioan Slavici este creatia literara ,,Moara cu Noroc”, o nuvela psihologica de
factura realista, publicata in volumul ,,Novele din popor” din anul 1881.
In primul rand, dimensiunea realista a nuvelei se evidentiaza la nivelul intentionalitatii actului artistic
a scriitorului de a realiza o literatura mimetica. Universul fictional creat de Ioan Slavici aduce in fata
cititorului imaginea societatii traditionale romanesti din Ardeal de la sfarsitul secolului al XIX-lea,
care pare sa fie afectata de noua mentalitate a epocii.
In al doilea rand, realismul prozei lui I.Slavici se evidentiaza si la nivelul constructiei personajelor,
care intruchipeaza adevarate tipologii umane. Batrana soacra reprezinta omul simplu, care da glas
intelepciunii populare. Ana este femeia supusa, in cadrul familiei patriarhale, in vreme ce lica devine
reprezentativ pentru tipologia infractorului. Ghita este, la inceput, tipul cizmarului sarac, nemultumit
de propria conditie sociala, pe care vrea sa si-o imbunatateasca. Pe parcursul discursului narativ,
insa, personajul este urmarit de la tipicitate la individualizare.
Tema nuvelei sustine caracterul realist(oglindirea vietii sociale), dar si pe cel psihologic al nuvelei:
efectele nefaste si dezumanizarea in contextul dorintei de inavutire. Din perspectiva sociala
problematica nuvelei prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social, dar pentru asta se
confrunta cu personajul antagonist, Lica Samadaul.

Un episod din care reiese specificul temei nuvelei este acela al înfruntării între Ghiță și Lică ce are loc
în capitolul V. Deși Lică și-a făcut o dată apariția la Moara cu noroc, nu a avut loc încă o discuție
efectivă între ei. Ghiță și-a cumpărat câini, pistoale și a angajat pe Marți, un ungur înalt ca un brad. A
înțeles că în zadar se înțelegea cu arendașul și în zadar se punea bine cu stăpânirea, dacă nu era și
om al lui Lică, pentru că acesta stăpânea în fapt drumurile. ”Iar Ghiță voia cu tot dinadinsul să
rămână la Moara cu noroc, pentru că-i mergea bine”. Când, în sfârșit, Lică își face apariția la Moară
însoțit de oamenii lui, Ghiță domină scena prin forță fizică, hotărâre și orgoliul de a nu se lăsa
batjocorit. Deși acceptă să i se ia banii din casă, își impune la rândul său condițiile. Naratorul
notează : „Câtva timp ei steteră tăcuți, față în față, hotărâți amândoi și simțind fiecare că și-a găsit
omul.” Totuși, din această scenă cheie a nuvelei, lupta necruțătoare în care se angajează Ghiță cu
ceilalți și cu sine însuși este pierdută, prin acceptarea tovărășiei cu Lică , primul gest dintr-o serie de
compromisuri. Tonul amenințător al lui Lică după plecarea lui Ghiță anticipează turnura
evenimentelor.
Alt episod care ilustrează tema nuvelei este acela al depoziției și al judecății. Ghiță și-a pierdut
autoritatea morală, este vulnerabil și manipulat cu ușurință de Lică. Deși nu este conștient în ce este
implicat fără voia lui, se simte vinovat și suferă în primul rând datorită suspiciunii comunității
( ”Relația dintre individ și colectivitate reprezintă cel mai important factor de coerență interioară a
individului”.- Magdalena Popescu). Lică este cel care domină acum întreaga situație prin
promptitudinea adecvării, mobilitatea reacțiilor, capacitatea diabolică de a dirija mecanismele
justiției și ale opiniei publice: într-o zi și o noapte ucide trei oameni, pradă, inculpă dușmanii direcți,
îl trece sub bănuială pe Ghiță, dezarmează și face ridicol pe Pintea. Mai mult, adâncește ruptura
între Ghiță și Ana.
Conflictul este relevant pentru temă/personaj/relația între personaje deoarece surprinde cu
mijloace realiste pericolele încălcării limitelor morale. Conflictul este dublu: exterior și interior. În
încercarea de a-și păstra imaginea de om cinstit, Ghiță se angajează într-un conflict care îi depășește
posibilitățile psihologice cu Lică, cu comunitatea, chiar cu Ana. La fel de dramatic este și conflictul
psihologic. Naratorul urmărește minuțios reacțiile personajului, de la stăpânirea orgolioasă și
indiferentă în fața lui Lică la izbucniri patetice în fața copiilor și autojustificări în fața propriei
conștiințe. Oscilând între atitudini contradictorii, personajul este

pedepsit mai mult decât pentru acțiuni reprobabile concrete, pentru indecizia de a se separa cu
hotărâre de rău.
In vederea obtinerii aspectului verosimil al universului fictional creat, ca trasatura specifica
realismului, autorul alege, pentru nuvela sa, o perspectiva narativa obiectiva, cu o viziune ,,
dindărắt”, care ii apartine unui narator omniscient, omniprezent si extradiegetic, ce nareaza la
persoana a III-a. Totusi, obiectivitatea narativa este incalcata, pe alocuri, prin interventiile batranei
soacre, ca voce a autorului ce da glas intelepciunii populare.
In concluzie, prin conflict, faptele verosimile si personajele prezentate, precum si prin accentuarea
complexitatii acestora, ,,Moara cu Noroc” devine o veritabila nuvela realista, una din capodoperele
scriitorului Ioan Slavici