Ion - Liviu Rebreanu

Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă care se desfășoară
pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizată și al
căror destin este determinat de trăsături, de caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei.
Liviu Rebreanu, este considerat de către critica literară cel mai mare creator de viața al literaturii
române,unul dintre întemeietorul romanului românesc modern,care se manifestă artistic in perioada
interbelică.
Publicat in 1920, romanul “Ion” s-a bucurat de aprecierea criticii literare, Eugen Lovinescu afirmând că
este “cea mai puternică creație din literatura romană” , fiind un roman cu tematică rurală, socială care
aduce in prim plan problematica pământului și a legăturii țăran - pământ.
Mare parte a operei sale se încadrează curentului literar realism. Acesta se manifesta începând cu secolul
al XIX lea.
Potrivit trăsăturilor esteticii curentului realist, romanul “Ion este un roman social , o frescă a vieții satului
românesc Transilvănean de la începuturile secolului al XVII- lea. Satul românesc este surprins in
caracteristicile lui sociale, respectiv problema pământului, tradiții, obiceiuri , condiția femeii, etc. O alta
trăsătura a realismului ce se regăsește in romanul “Ion “ este încadrarea personajelor in anumite tipologii
umane astfel, astfel ca acestea sunt caracterizate de o singura trăsătura dominanta de caracter. Ion este
tipul țăranului român obsedat de pământ ? Care evoluează între doua atitudini extreme. In prima parte a
romanului , este convins ca dragostea nu ajunge in vata , in timp ce spre final , își da seama de lipsa unei
persoane ii oferă goluri puternice in sufletul său. Ana, soția protagonistului , este tiparul femeii născute
sub semnul nefericirii fiind predestinată unei existențe tragice.
Geneza este explicată de către autor in 1832 in volumul mărturisiri , prin legătura cu trei întâmplări
diferite petrecute in satul copilăriei : un țăran tânăr, inteligent și harnic i se plângea autorului de lipsa
pământului, observarea gestului impresionant al unui țăran de a săruta pământul, dar și pățaniile unei
tinere alungată de tata și de iubit.
Tema romanului este reprezentată de universul rural și de problematica pământului intr-un sat din Ardeal
la începutul secolului al XX lea, romanul devenind astfel și monografia complexă a unei comunități. În
plan simbolic ,Nicolae Manolescu aduce in discuție și tema destinului.
O prima scenă reprezentativă pentru tema este din capitolul “Zvârcolirea” care surprinde imaginea
personajelor ce contempleqza loturile până in zare și exclamă cu uimire : “Cât pământ, Doamne !” .
Acestuia i se pare un uriaș din basme și este cuprins de sentimentul inferiorității : “Se simțea mic și slab
ca un vierme in fața uriașului .” El manifestă un instinct de posesiune față de pământ , iar privirea îi
alunecă spre pământul vecinului ce i aparținea cândva. Naratorul afirmă că lui Ion “pământul îi era drag
ca ochii din cap” si ca “veșnic i a pizmuiește pe cei bogați .”
O altă scenă reprezentativă pentru tema naratorului este hora, eveniment desfășurat in curtea lui Oprea.
Scena este relevantă întrucât conține observații referitoare la conflictele sociale din sat. Astfel, in timp ce
tinerii joacă pe ritmurile unei “saroșame” , fetele nepoftite la joc privesc de pe margine, alături de femeile
mai in vârstă, bărbații înstăriți retrăgându-se pentru a discuta “treburile oștiri”. Ei se grupează după statul
social oferit de averea deținută. Naratorul reda impulsul lui Alexandru Glanetașul, un țaran marginalizat
de societate din cauza săracii sale, de a discuta și el cu “bogătanii.
Un element structural relevant pentru tema romanului este relația dintre incipit și final, construită
simetric, astfel deschiderea romanului de tip captatio-benevolenti, urilizand tehnica focalizării, se axează
pe descrierea drumului ce face legătura dintre realitate și ficțiune , construindu-se ca o metafora simbol a
romanului. Naratorul, omniscient , omniprezent , extradiegetic, controlează destinele personajelor și
reprezintă troita care este simbol premonitoriu care arată spațiul in care oamenii nu se mai bucura de
viața spirituală, de lumea divină și arată ca se va mai întâmpla o tragedie. Conflictul de la hora dintre Ion
și adversarii săi anticipează finalul fatal. In cele din urma ni se prezintă același drum , dar care iese din
universul satului care in cele din urmă se pierde in șoseaua principala, dar acum îmbătrânit .Sugestiile
cromatice reliefate de incipit și final, atribuite drumului evidențiază trecerea timpului peste un univers
particular.
Titlul conține numele personajului principat “Ion” tocmai pentru a focusând atenția pe evoluția acestuia ,
in timp ce firul narativ propriu-zis este doar cadrul in care el evoluează. Titlul concentrează,astfel, tragica
istorie a țăranului roman din primele decenii ale sec al XX lea.
Conflictul principal al romanului se contureazà la horà, unde Ion, flâcàu harnic si priceput, dar care
confundà sârâcia cu lipsa demnitâtii si cu privarea de un statutsocial, pe care este convins cà il merità, se
hotärâste sà treacà peste glasul inimii ;el este indrâgostit de cea mai frumoasà si mai sáracã fatà din sat, pe
nume Florica,dar hotäräste sà se casätoreascà neintârziat cu Ana, fata lui Vasile Baciu, promisàlui George
Bulbuc, un târan foarte bogat.Intriga romanului si totodatà inceputul conflictului exterior, intre Ion si
Vasile Baciu, o constituie confruntarea dintre cei do de dupà horà, acesta din urmã adresându-i tânárului
cuvinte jignitoare, precum _särântoc" si _hot*, si arätându-si dezaprobarea fatà de o eventualà legâturà
intre el si Ana. Orgolios din fire, lon acceptà cu greu, tarà sà riposteze, injuriile consâteanului, dar acest
comportament nu face decät sà-i intáreascà puternica dorintà ca Ana si pâmânturile ei trebuie sà-i
apartina: UlteriorIon gäseste modalitatea de a-l sili pe Baciu sa i-o dea pe Ana de sotie, lasand-o
insárcinatà; se contureaza astfel principalul conflict al romanului, dezvoltat pe douà coordonate;
exterioarà, dintre Ion si vitorul socru, siinterioarà, dintre _glasul pamantului si _glasul iubirit, in sufletul
tanärului taran sarac. Ion este un flacau istet si harnic, dar care suferà din pricina sáráciei sale, find o
victim a societati materialiste in care traieste. Singura avere a familiel, câteva lotun de pamant, care
fuseserà zestrea Zenobiei, au fost instrainate de tatal sau, un mare amator de rachiu. Ion muncea de
dimineatà pânà seara pâmântul râmas
Așadar , romanul “Ion” , de Liviu Rebreanu Este un roman realist ce abordează tematica rurală și
problematica pământului .