Doina populară a fost, de-a lungul timpului, o bogată sursă de inspirație pentru

mulți scriitori importanți ai literaturii române, astfel a luat naștere doina cultă.
Printre poeții care au cules (aceștia au preluat doinele populare și le-au adunat în
cărți sau culegeri pentru a se păstra și a fi cunoscute de generațiile viitoare) sau
au scris doine culte (sunt inspirate din doinele populare, dar sunt culte deoarece
au un autor cunoscut și consacrat)
Doina (populară) este o specie literară a genului liric, prin care se
exprimă, trairi sufletesti profunde, ca: sentimente de dor, de jale, de
regret, de dragoste, de revoltă…, reprezentând o descărcare sub formă de
artă a preaplinului sufletesc al omului . În mediul popular tradițional,
doina este cunoscută nu ca „poezie”, ci drept cântec (cu diferite
denumiri: daină, duină, horie, cântec de dor, cântec de jale, cântec de pe
coastă…), fiind legată de câte o melodie specifică, în tempo lent,
cântărețul popular acompaniindu-se cu instrumente populare primitive
(străvechi): fluier, caval, tilincă, frunză, solz de pește…).

În funcție de subiectul pe care îl are textul, doina poate fi de dor, de

dragoste, de jale, de înstrăinare, de haiducie, de cătănie, de sărăcie…, în
toate situațiile fiind expresia unei reacții / a unui sentiment provocat de o
experiență individuală care l-a marcat pe omul comun / pe creatorul
anonim și care devin teme favorite ale cântecului: dorul, dragostea,
măritișul / însuratul nefericit, traiul printre străini, bătrânețea, luarea la
oaste, tentația haiduciei . Doina pornește de la o experiență individuală,
dar capătă valoare general umană, tocmai prin universalitatea temelor
tratate.
Doina populara are caracter anonim adica nu se cunoaste autorul,
caracter colectiv, caracter sincretic , popular .Aceste caractere nu se
gasesc in doina culta.
Doina culta are autor si o expresivitate diferita mai profunda fata de
cealalta
Asemanari, apartin genului liric si trasmit sentimente puternice de dor
jale iubire tristete ......
Analizam textul
 Lectura poeziei
 Impresii despre poezie:
a. Am simţit la lectură ...........................................jale,neputință, deznadejde
b. Doina citită redă o stare de ..................................tristețe, durere
Genul liric .
Specia literara -Doina populara. (A fost culeasa de Blaga si inclusa in Antologia de poezie
populara)
Mesajul poeziei- sentimentul de dor, care este si motivul dominant in acest text al eului lyric ce
se regaseste in versurile “Dorul mindrei arzator” si “Dorul mindrei ma despica”.
Subintelegem ca starea acestuia este una de tristete, deoarece ii este dor de persoana draga.
Structura doinei
 Rima – Împerecheată
 Lungime are versurile ? -7-8 silabe
 ritm trohaic (accent pe prima silabă si a doua nu)

Din punct de vedere al masei vocabularului ce fel de cuvinte predomină?

( curat românească deoarece lipsesc arhaismele (Mîndră- iubită), regionalismele și neologismele;
Prevaleaza limbajul popular (ex. construcția: ”rău mă strică”, interjecția verbală ”ian”)

Diminutivele -Codruțule, Drăguțule: măresc expresivitatea poeziei și

arată legătura strînsă dintre tînărul îndrăgostit si codru.
Verbele cu sens figurat strica , topeste,despica evidentiaza sentimentul de rau , de
frica a haiducului
Figurile de stil:
 Personificările: „ Codrule, „Bunule, drăguțule, „ „Dorul mîndrei mă topește, „ Inima mi
se despică, „ „Dorul mîndrei rău mă strică„ „Ian desfă-ți cărările”
 Enumeraţiile: „Bunule, drăguțule,”

 Epitetele: „Dorul mândrei arzător!

 Repetiția: “Ploua, ploua, …” si “ Ploua ploua…”.
 Asonanță- -le, -le, le

Interjecția ”Ian” se folosește popular. Se utilizează înaintea unei propoziții imperative. (Ia și
fă…)

 Invocația retorică este un procedeu literar prin care autorul se adresează unui
personaj absent sau imaginar de la care nu se asteapta raspuns..(Eul liric se
adresează codrului.)
EXERCITII:
EX:7 P. 57
In versurile "ploua ploua, iarba creste\Dorul mandrei ma
topeste" este prezentata antiteza dintre cresterea ierbii si
"topirea" sufletului poetului in antiteza fiind cuvintele "creste"
si "topeste".Prin repetitia "ploua, ploua" este evidentiat
motivul antitezei, ploaia facand iarba sa creasca,dar totusi
sufletul sa se topeasca,poetul suferind de dorul fiintei sale
iubite.

Ex. 8 p.57
Masura poeziei este cuprinsa intre 7-8 silabe,rima este imperecheata,iar in ultimele
3versuri este monorima(specifică poeziei populare), picior de vers bisilabic (2 silabe),
ritmul Trohaic

Ritmul trohaic: piciorul metric alcatuit din doua silabe, prima fiind
accentuata, iar a doua neaccentuata.