Suflajul magnetic al arcului electric (suflul arcului) este fenomenul electromagnetic de deviere a coloanei arcului sub acţiunea forţelor electromagnetice din zona procesului de sudare. Arcul electric materializează un conductor străbătut de curent electric. Acest conductor, aflat în câmp magnetic staţionar, la sudarea în curent continuu, este supus forţei electromagnetice. În jurul componentelor de sudat şi a electrodului apar linii de camp magnetic care se pot aduna sau scădea, exercitând presiune magnetică asupra arcului electric. Astfel (fig. 2.9a) dacă se sudează cu polul pozitiv legat la piesa de masă, plasată în partea stângă a componentelor de sudat, atunci în jurul pieselor apare inducţia magnetică B1 şi în jurul electrodului inducţia magnetică B2. Cele două câmpuri magnetice se vor compune. Sub acţiunea însumată a inducţiilor B1 şi B2 arcul va fi deviat spre dreapta.
Folosind aceeaşi interpretare, dar schimbând polaritatea curentului şi
poziţia piesei de masă se constată că arcul electric va fi deviat în sens contrar piesei de masă. Schimbarea sensului intensităţii curentului electric nu modifică sensul forţei electromagnetice de suflaj al arcului (fig. 2.9 b, c, d). Suflajul magnetic al arcului electric este un fenomen fizic de obicei nedorit datorită orientării mai pregnante a arcului electric asupra unei componente de sudat, realizând abateri ale cordonului de la forma rostului. Suflajul magnetic se elimină prin folosirea curentului alternativ la sudare, la care inducţiile magnetice nu-şi mai păstrează sensul. Suflajul poate fi redus substanţial prin folosirea a două piese de masă plasate în planul sârmei electrod de o parte şi de alta a acestuia. Prin simetrizarea alimentării curentului de sudare dispare fenomenul de suflaj magnetic (fig. 2.10).
Craterul este un fenomen particular care degradează forma îmbinării
şi care se produce la întreruperea curentului de sudare (accidentală sau voită). Datorită fenomenului de autoinducţie, metalul lichid din baia de metal topit este aspirat formându-se la întreruperea curentului un crater la capătul cordonului de sudură. Acest crater are dezavantajul major al reducerii rezistenţei la oboseală a îmbinării sudate. Pentru evitarea craterului arcul electric nu se va stinge la capătul cordonului (în poziţia A) ci la o distanţă de 20...30 mm de capătul cordonului (în poziţia B) – (fig. 2.11). Aprinderea arcului electric, pentru continuarea cordonului de sudură, se va face în poziţia B a electrodului, arcul va fi adus apoi în poziţia A şi procesul va fi continuat. Se evită astfel creşterea pătrunderii în zona craterului şi coeficientul de concentrare a tensiunilor se micşorează.