Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BRĂILA
_______________________________________________________________________________________
Citește cu atenție fiecare text, apoi cerințele, și răspunde la fiecare dintre acestea.
SUBIECTUL I 30 de puncte
„Fetele au înaintat cu pași mici în camera întunecoasă. Pereții de cărămidă gri erau acoperiți de sus
până jos cu biblioteci de piatră, pline cu cărți cu coperte colorate. Sophie a dat praful de pe un raft și a citit
literele elegante de pe cotoarele de lemn: Rapunzel, Osul cântător, Degețica, Regele broască, Sarea-n
bucate, Cele șase lebede... Toate poveștile pe care le devorau copiii din Gavaldon. S-a uitat spre Agatha,
care descoperise și ea același lucru în partea cealaltă a camerei. Se aflau într-o bibliotecă cu toate
poveștile spuse vreodată.
Agatha a deschis Frumoasa și bestia și a observat că era scrisă cu același scris elegant ca pe
copertă și că avea niște desene în culori intense, precum cele expuse în holurile celor două școli. Apoi a
deschis Pantofiorii cei roșii, Piele de măgar și Crăiasa zăpezii și a văzut că toate erau scrise cu același
scris de mână splendid.
- Aggie?
Agatha s-a uitat și ea spre cea mai întunecată parte a camerei. Prin întuneric a putut să distingă o
masă de piatră albă lipită de perete. Iar deasupra ei se contura ceva: un pumnal lung și îngust, care plutea
miraculos în aer. […]
- E un stilou, a zis ea încet.
Era făcut din oțel pur, avea forma unei andrele și era mortal de ascuțit la ambele capete. Stiloul
avea gravat pe o parte un scris înflorat, care se întindea fără întrerupere de la un vârf la celălalt. […]
Dintr-odată pe stilou a ajuns o geană de soare și acesta a reflectat-o în raze aurii, orbitoare, în toate
direcțiile. Agatha și-a întors privirea de la strălucirea aceea. Când s-a uitat iar, Sophie se cățăra pe masă.
- Sophie, nu!
Sophie se îndrepta spre stilou cu ochii mari și corpul încordat. Lumea dispăruse, se transformase
într-o ceață gri care o înconjura. Tot ce mai rămăsese era stiloul acela strălucitor, cu vârful ascuțit ca un
1
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN
BRĂILA
_______________________________________________________________________________________
fus, cu cuvintele acelea ciudate care se reflectau în ochii ei sticloși. Undeva înăuntrul ei știa ce înseamnă
cuvintele alea. S-a întins spre vârful stiloului.
-Nu, a strigat Agatha. […]
Agatha s-a năpustit asupra ei și amândouă s-au prăbușit pe masă. Sophie și-a revenit din transă și
a cercetat-o cu suspiciune pe Agatha.
-Sunt pe o masă. Cu tine.
-Era cât pe ce să-l atingi! a zis Agatha.
-Ce? De ce aș atinge un ...
Ochii i s-au îndreptat spre stilou, care nu mai stătea nemișcat. Atârna la vreo doi centimetri de
fețele lor, arătând când spre una, când spre cealaltă cu vârful lui mortal de ascuțit, de parcă se gândea pe
care s-o ucidă prima.
-Nu te mișca, a zis Agatha printre dinții încleștați.
Stiloul s-a încins, devenind roșu ca focul.
-Mișcă-te! a strigat ea.
Stiloul s-a repezit spre ele și fetele s-au rostogolit de pe masă. Au văzut cum penița ascuțită ca o
lamă s-a oprit brusc înainte să se lovească de piatră. Dintr-un nor de fum negru a apărut pe masă, sub
stilou, o carte cu coperte de lemn roșu, de culoarea cireșelor. Stiloul a deschis cartea la prima pagină
goală și a început să scrie.
Au fost odată ca niciodată două fete.
Era același scris elegant ca în toate celelalte cărți. Era o poveste nou-nouță.
Sophie și Agatha se uitau îngrozite de pe podea.
- Ei bine, asta chiar că-i ciudat, a zis o voce blândă.
Fetele s-au întors brusc în spate. Nu era nimeni.
- Elevii de la școala mea se pregătesc și trudesc patru ani, se aventurează în Pădure, își caută
Potrivnicul, poartă lupte cumplite... toate în speranța că Povestașul ar putea să le spună povestea.
Fetele s-au întors iar. Nu era nimeni în cameră. Dar apoi au văzut cum umbrele lor se contopesc pe
perete și formează umbra gheboasă care le-a răpit. Fetele s-au întors încet.
- Și uite-l cum începe o poveste pentru două intruse din anul întâi, nepregătite, neantrenate și
neîndemânatice, a zis Directorul Școlii.
Purta o robă argintie, care se înfoia peste corpul lui cocoșat și suplu, ascunzându-i mâinile și
picioarele. Pe părul des și alb ca al unei năluci stătea șui o coroană ruginită. O mască argintie,
strălucitoare îi acoperea toată fața. Prin ea se vedeau numai ochii albaștri și scânteietori și buzele pline și
late, zâmbind neastâmpărat.
- Probabil simte că va fi un sfârșit bun.”
1. Povestașul este:
a) Directorul Școlii;
b) Agatha;
c) stiloul;
d) Potrivnicul.
2. Elevii din școală se instruiesc pentru a deveni eroi de poveste:
a) toată viața;
b) doi ani;
c) patru ani;
d) un an.
2
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN
BRĂILA
_______________________________________________________________________________________
3. Cele două fete au fost răpite de către:
a) Rapunzel;
b) Directorul Școlii;
c) colegii lor;
d) cartea cu coperte de lemn roșu.
4. Directorul Școlii consideră povestea celor două fete:
a) îngrozitoare;
b) fără sfârșit;
c) cu un sfârșit bun;
d) plină de aventuri.
Stabilește ordinea logică și temporală a următoarelor idei din text, apoi notează pe foaia de
concurs doar cifrele corespunzătoare acestora, într-o casetă similară celei de mai jos:
C. (12 puncte: câte 3 puncte pentru răspunsul corect la fiecare dintre cerinţe)
Răspunde, pe foaia de concurs, formulând enunțuri, la fiecare din următoarele cerințe:
1. Precizează ce o determină pe Sophie să se îndrepte spre stilou.
2. Menţionează un element comun bibliotecii și celor două școli.
3. Numeşte două trăsături ale Agathei, ce reies din comportamentul ei față de Sophie.
4. Explică atitudinea Directorului Școlii, așa cum reiese din secvența: Și uite-l cum începe o
poveste pentru două intruse din anul întâi, nepregătite, neantrenate și neîndemânatice.
D. (12 puncte)
Care dintre cele două fete merită, din punctul tău de vedere, să fie eroina unei povești?
Redactează un text de cel mult 20 de rânduri în care să-ţi motivezi răspunsul, valorificând
conținutul fragmentului.
„Cred cu tărie în rolul formator al poveştilor, în nevoia de evadare în poveste, dar şi în nevoia de
a găsi în poveşti repere ale lumii în care trăim. Poveştile de adormit copiii sunt pentru mine poveştile
mai convenţionale, cu personaje previzibile care ne întăresc stereotipurile şi prejudecăţile despre ceilalţi,
3
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN
BRĂILA
_______________________________________________________________________________________
cele care ne ţin într-un călduţ confort cognitiv, creionând o lume monocromă cu oameni eminamente
buni şi frumoşi sau răi şi urâţi, în care mereu binele învinge răul. Poveştile de trezit copiii sunt cele care
intrigă, dezvoltă gândirea critică, inteligenţa emoţională, sunt ieşite din tipare, pot fi descifrate în diverse
registre de lectură – de la simple aventuri la filozofie de viaţă. Pipi Şoseţica (A. Lindgren), Micul Prinţ (S.
Exupéry), Melancolica moarte a Băiatului-stridie (T. Burton) sau Momo (M. Ende) sunt asemenea altfel
de poveşti. Dacă în poveştile clasice, fetele sunt mereu frumoase, curtate, pasive şi salvate, iar băieţii
se luptă, riscă şi au aventuri de tot felul, în poveştile neconvenţionale tiparele acestea se mai schimbă,
iar copiii sunt confruntaţi cu teme actuale legate de familie, ecologie, tehnologie, drepturile omului, etică
sau violenţă. Sunt poveşti despre lumea nefuncţională, uneori, dar reală, frumoasă cu şi prin problemele
ei, o lume mai aproape de cea în care trăiesc de fapt copiii noştri, o lume reală şi mai puţin ideală.
Altfel spus, hai să încălecam pe o şa… şi să spunem mai des şi altceva copiilor. Nu doar să îi
adormim cu poveştile noastre, ci să îi şi trezim – cu grijă, responsabilitate, fără să-i agresăm emoţional
cu orice preț, fiind atenţi la vârsta şi la psihologia specifică fiecărei etape de viaţă.
Le va fi mai uşor pe lumea asta, dacă vor avea la dispoziţie minunatele cărţi de patrimoniu,
frumoasele cărţi de adormit copii, dar şi tandre cărţi de trezit copii – adică de pus pe gânduri.”
B. (12 puncte)
4
INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN
BRĂILA
_______________________________________________________________________________________