Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ȘCOLAR JUDEȚEAN
HUNEDOARA
Citeşte cu atenţie fiecare text, apoi cerinţele şi răspunde la fiecare dintre acestea.
SUBIECTUL I 50 de puncte
Garda palatului îi luă pe cei doi străini la mijloc şi, în formaţia asta, urcară cu toţii cele
nouăzeci şi nouă de trepte de argint, păşind apoi prin poarta de abanos înăuntrul palatului.
Canaturile marii porţi se închiseră în urma lor.
Se pomeniră într-un hol uriaş, împodobit cum nu se putea mai minunat. Coloane groase şi
şerpuite, tăiate în piatră de jad, susţineau un tavan din sidef strălucitor. În tot locul atârnau draperii
din catifea roşie şi preţioasă mătase înflorată. De-a stânga şi de-a dreapta se deschideau mai
multe coridoare. Iar în lungul acestora, Lukas şi Jim ochiră o mulţime de uşi, toate înşirate din
cinci în cinci metri. Uşile erau sumedenie, căci coridoarele cele lăturalnice aveau, la rândul lor, alte
coridoare lăturalnice, şi toate erau atât de lungi, încât păreau că nu se mai termină.
– Onoraţi străini, vă aflaţi acum în cancelaria împărătească, îi anunţă căpitanul, cu glas
înfundat. Dacă veţi binevoi să mă urmaţi, atunci am să vă conduc la luminăţia sa mai-marele bonz,
domnul Pi Pa Po.
– Ca să fiu sincer, mormăi Lukas, am prefera să-l vedem pe Măria Sa, împăratul, în locul
domnului ăstuia, Pi Pa Po.
– Înălţimea Sa, domnul mai-marele bonz, o să vă conducă cu siguranţă la prealuminatul
împărat, i-o întoarse căpitanul, arătându-i un rânjet politicos, întins pe toată faţa.
Aşa că mărşăluiră mai departe pentru încă o bucată de vreme, încoace şi-ncolo, de-a lungul
puzderiei de coridoare. Până la urmă, se opriră în faţa unei uşi.
– Am ajuns, şopti căpitanul, cu respect în glas.
Lukas ciocăni indiferent, după care trecu pragul, urmat de Jim. Soldaţii rămaseră afară, în
coridor.
De cum păşiră înăuntru, cei doi prieteni dădură cu ochii de trei bonzi graşi, care tronau în
câte un ditamai scaunul. Cel din mijloc şedea într-un scaun foarte înalt, purta un veşmânt aurit şi
era chiar domnul Pi Pa Po. Toţi trei bonzii ţineau în mâini câte un evantai din mătase, cu care îşi
făceau vânt din când în când. Dinaintea fiecărui bonz şedea înghemuit pe jos câte un secretar, cu
tot ce-i trebuia la el pentru scris: tuş, pensulă şi hârtie. De ce pensulă? Păi, pentru că, în Mandala
aşa se scrie, cu pensulă!
– Bună dimineaţa, domniilor voastre! rosti Lukas cu prietenie în glas, ducând şi mâna la
cozorocul şepcii, în semn de salut. Dumneavoastră sunteţi domnul Pi Pa Po, mai-marele bonz?
Ştiţi, noi am dori să stăm de vorbă cu împăratul.
– Bine, dar suntem aici, în faţa ochilor dumneavoastră! se băgă în vorbă şi Jim. Ceea ce
înseamnă, nu-i aşa, că pur şi simplu existăm.
– Asta o poate spune oricine, îl puse la punct mai-marele bonz, amuzat.
– Ca să nu mai zic că asta nu-i nicio dovadă, spuse cel de-al doilea bonz.
– În niciun caz una aşa, oficială, adăugă cel de-al treilea dintre ei.
– De exemplu, aţi putea căpăta de la noi un document provizoriu de identitate, propuse mai-
marele bonz, sfidător. Şi asta ar fi cam tot ce putem face pentru dumneavoastră.
– Prea bine, rosti Lukas. Acum putem să mergem la împărat?
– Nu, spuse cel de-al doilea bonz. Bineînţeles că asta nu-i totul ca să-l puteţi vedea pe
împărat.
– Bine, şi atunci la ce ne ajută actele astea? se interesă Lukas.
– La nimic, spuse zâmbind cel de-al treilea bonz. [...]
– Acum e rândul meu să vă zic câte ceva, domnilor bonzi, spuse Lukas, măsurându-şi
vorbele. Dacă nu ne duceţi chiar în clipa asta în faţa împăratului, o să vă facem imediat dovada că
existăm. Am zice chiar aşa, cum nu se poate mai oficial!
Iar ca să dea greutate vorbelor, Lukas îşi arătă într-o doară uriaşii pumni negri. Jim nu se
lăsă nici el mai prejos, scoţându-şi la iveală pumnii lui, tot negri, dar mai firavi.
– Păziţi-vă vorbele! se stropşi mai-marele bonz, zâmbind cu viclenie.
– Dar asta-i o jignire adusă nouă, bonzilor! Iar pentru aşa ceva am putea să punem să fie
aruncaţi amândoi în temniţă. Şi asta fără să mai pierdem vremea! adăugă cel de-al doilea bonz.
– Ei, dar asta chiar că-i culmea culmilor! zbieră Lukas, simţind că-şi pierde binişor răbdarea.
Dacă înţeleg eu bine, nici n-aveţi de gând să ne duceţi la împărat, nu?
– Nu, îl lămuri scurt mai-marele bonz.
– Nici nu poate fi vorba de aşa ceva! se răstiră şi secretarii într-un glas, căutând tustrei cu
coada ochiului către bonzi.
– Şi de ce nu, mă rog frumos? întrebă Lukas.
– Pentru că nu sunteţi decât nişte spioni, îi răspunse mai-marele bonz, zâmbind de-a dreptul
triumfător. Şi cu asta consideraţi-vă deja arestați!
– Chiar aşa? spuse Lukas calm – un calm care nu anunţa nimic bun. Asta credeţi voi, bonzi
umflaţi şi nătângi, c-am fi? Niscaiva nerozi, nu? Ei, dar lasă că o să vedeţi voi cât v-aţi înşelat!
1. Pi Pa Po este:
a. împăratul;
b. un bonz oarecare;
c. conducătorul gărzii;
d. mai-marele bonz.
4. Secvența din care se înțelege motivul pentru care Lukas și Jim vor să ajungă la împărat este:
a. „am prefera să-l vedem pe Măria sa”;
b. „în dimineața asta chiar n-am pus nimic în gură”;
c. „ne-am hotărât să încercăm să-i eliberăm fata”;
d. „dacă aude împăratul câte aere vă daţi pe aici, o să-şi iasă binişor din fire”.
1. Lukas se supără atunci când bonzii îi spun că actul provizoriu nu-i ajută să ajungă la împărat.
2. Bonzii îi întreabă dacă au aprobare pentru a merge la împărat.
3. Cei doi ajung în fața unor bonzi.
4. Garda îi conduce pe Lukas și Jim în cancelaria împărătească.
5. Bonzii le spun celor doi că le-ar putea da un act de identitate provizoriu.
6. Bonzii îi acuză pe Lukas și Jim că sunt spioni.
7. Lukas le spune bonzilor că împăratul se va supăra dacă află cum se poartă aceștia.
8. Mai-marele bonz le cere un act de identitate.
1. Selectează două cuvinte/ secvenţe de cuvinte care exprimă însușiri fizice/ morale ale bonzilor.
2. Transcrie secvenţa în care Lukas le spune bonzilor că-și va dovedi existența în fața lor.
3. Menţionează, într-un enunţ, ustensilele folosite de secretari.
4. Explică, în 5 – 6 rânduri, dificultăţile întâmpinate de Lukas și Jim pentru a ajunge la împărat.
D. (18 puncte)
Redactează un text de 15-20 de rânduri, în care să-ţi exprimi părerea despre atitudinea celor trei
bonzi față de Lukas și Jim.
În 1855 statul austriac aflat în criză financiară, avea să vândă domeniile din Banat, printre care şi
această cale ferată, către societatea StEG. La 1 noiembrie 1856 a fost deschis şi traficul de călători. În
1858, s-a dat în folosinţă şi calea ferată de la Jasenovo la Vârşeţ şi Timişoara, care făcea legătura cu căile
ferate austro-ungare, iar în 1863 a fost dată în folosinţă calea ferată Oraviţa - Anina, care era o prelungire a
liniei.
În primii ani de funcţionare, pe traseul Oraviţa - Baziaş, în lungime totală de 62,5 km, circula o singură
pereche de trenuri mixte. Viteza medie comercială era de 20,6 km/h, prin urmare traseul era parcurs în
aproximativ 3 ore.
(www.enciclopediaromaniei.ro)
Formulează, sub formă de enunţuri, răspunsuri la fiecare din următoarele cerinţe, prin valorificarea
textului citat:
1. Scrie motivul pentru care a fost construită calea ferată Baziaș - Oravița.
2. Menționează anul în care a fost finalizată această cale ferată.
3. Ce nume și-a câștigat această cale ferată, după ce a fost pusă în funcțiune?
4. Precizează ce a vândut statul austriac în 1855.
5. Explică de ce traseul Oravița - Baziaș era parcurs în aproximativ trei ore.
B. (15 puncte)
Crezi că o cale ferată – monument istoric trebuie întreținută și utilizată? Redactează un text de 12-15
rânduri în care să îți motivezi răspunsul.