OLIMPIADA DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Secțiunea B – Lectura ca abilitate de viață

Etapa locală - 08.02.2020
Nivelul 2
Varianta 1

Înainte de a răspunde la cerințele formulate, citește cu atenție următoarele precizări:

 Toate subiectele sunt obligatorii.
 În cazul subiectelor care presupun încadrarea într-o limită de rânduri, vei numerota fiecare rând pe care
îl vei scrie.
 În cazul cerințelor în care limita maximă de rânduri este precizată, nu se vor lua în considerare
rândurile excedentare.
 Timpul de lucru este de trei ore.
 Punctajul total este de 100 de puncte.

SUBIECTUL I 50 de puncte
Se dă textul:
„Florile gândului tăuˮ,
adaptare după George Șovu
- fragment -

Băiatul a întins, tremurând de emoție, caietele sale cu „mâzgăleli”. Nu putea să scoată nicio vorbă.
Profesorul l-a invitat să ia loc pe un fotoliu. S-a așezat palid. În acest timp, omul din spatele biroului a
deschis unul din cele trei caiete primite.
 Nu! a izbucnit dintr-o dată, cu disperare, băiatul. Vă rog... să nu citiți acum!
Profesorul a închis caietul, oprindu-și, fără să vrea, privirile pe coperta pe care erau caligrafiate
frumos, cu cerneală roșie, următoarele cuvinte:
„Scrie ca să păstrezi florile gândului tău, pe care, altfel, le ia vântul!ˮ (Nicolae Iorga)
 Frumoasă cugetare, spuse dascălul. „Scrie ca să păstrezi florile gândului tău!ˮ
 Vă rog să mă iertați! Totdeauna fac gafe! zise băiatul. Deși...
 Deși n-ai vrea să le faci!
 Exact! Iertați-mă, vă rog.
 N-am de ce să te iert, adăugă profesorul. Nu m-am supărat. Și-apoi nici nu aveam de gând să
citesc în fața ta. Nici mie nu-mi place să mă dezbrac în public.
 Atunci, e bine! mai zise băiatul, ridicându-se de pe fotoliu și cerând voie să plece...
„Deci acesta este Andrei Costescu dintr-a VIII-a C!” își spuse directorul, după ce rămase singur.
„Deștept, talentat, dar... bâlbâit!” așa i-l prezentaseră toți profesorii care îl cunoșteau. „Când se
emoționează”, spunea odată profesoara dirigintă a clasei, „nu este în stare să lege-ntre ele două vorbe.

Olimpiada de limba şi literatura română – Secțiunea B Varianta 1

Nivelul 2
Pagina 1 din 8
Se-mpiedică, se-mpiedică de parcă ar urca pe un povârniș abrupt, apoi înghite în sec și... tace. În acest
timp, obrajii ori îi iau foc, ori se fac ca de ceară. Își trăiește atât de intens drama acest copil, se consumă
atât de mult, că nu știu ce se va întâmpla cu el!”
Cel mai mult îl impresionaseră pe director colegii lui Andrei. Au venit la el acum câteva zile. Sfioși,
nu știau cum să înceapă.
 Vă rugăm să ne ajutați, începu o fată cu codițe blonde și cu ochii verzi.
 Cum te cheamă, fetițo? o întrebă directorul, întrerupând-o.
 Mărgineanu Adriana, sunt șefa clasei a VIII-a C. Eu am îndrăznit să vă solicit să ne primiți. Ei
sunt colegii mei cei mai buni din clasă: Mocanu Virgil și Constantinescu Adina, spuse fata pe
nerăsuflate. Vă rugăm, vă rugăm, ajutați-l pe Andrei, pe Andrei Costescu. E atât de trist că nu mai putem
suporta. Știți, noi am stat de vorbă, ne-am sfătuit și am ajuns la concluzia că dumneavoastră...
Aici fata se opri, fiindcă se aprinsese toată și i se tăia răsuflarea; parcă ar fi făcut o cursă lungă și
acum, pe ultimii metri, înainte de a ajunge la țintă, simțea că nu mai are aer.
 Ce trebuie să fac eu, Adriana Mărgineanu? Spune-mi și o să văd dacă pot face.
 Cum să nu puteți? Revista nu e în mâna dumneavoastră?
 Care revistă, fetițo?
 Revista liceului nostru, care alta, „Pe-un picior de plai?!ˮ
 Ce vrei să spui, Adriana, când afirmi că „ e în mâna mea revista?ˮ
 Vă rog să mă iertați, dar toată lumea știe că dumneavoastră hotărâți, până la urmă, ce se
publică și ce nu se publică în revistă.
 E bine că ai menționat: „până la urmă”, adică după ce își spune părerea întregul colectiv de
redacție.
 Sigur, sigur, întări fata, dar când ziceți dumneavoastră ceva, parcă mai au ei curajul...
 Adriana, o întrerupse iarăși directorul, observ că în capul tău și, probabil, și într-al altora,
unele lucruri privitoare la felul în care se publică materialele în revistă sunt puțin neclare. Vom discuta
și despre aceasta. Deocamdată să ne întoarcem la Andrei Costescu. Despre ce ajutor pe care ar trebui să
i-l dau eu lui Andrei e vorba?
 V-am ruga să publicați în revista noastră câteva poezii de-ale lui Andrei, spuse fata cu glas
scăzut și cu ochii în jos de parcă ar fi fost vinovată de ceva.
Apoi, ridicându-și privirile și ațintindu-l pe director, reluă pledoaria:
 Știți, e foarte talentat. A scris caiete întregi de poezii. Eu m-am uitat prin ele, le-am citit, în
parte, nu pe toate, fiindcă n-am avut timp într-o oră. Să vedeți, Andrei stă singur în ultima bancă. N-a
vrut el să stea cu nimeni, deși noi l-am rugat să-și aleagă pe cineva dintre colegi sau colege. Ne-a
refuzat. Atunci, adică acum o lună, după ce a început anul școlar, m-am supărat foarte rău pe el... Apoi
am căutat să-l înțeleg. Îl tot vedeam scriind în niște caiete, pe care nu le arată niciodată nimănui. De câte
ori îl intrebam: „Ce ai acolo, ce scrii în așa mare secret?”, îmi răspundea: „Nimic! Mâzgăleli!”
Ei bine, într-o zi, în timpul orei de sport, eu am rămas în clasă, fiindcă mă simțeam rău. Tot stând
eu așa în clasă, m-am gândit, la un moment dat: „Ce ar fi dacă...?” Mărturisesc, le-am spus și colegilor,
că am făcut un lucru urât, dar n-am putut să rezist curiozității: m-am uita prin caietele cu „mâzgăleli”
ale lui Andrei.
Știți ce poezii frumoase scrie Andrei? Extraordinare! Le-am spus și colegilor! Andrei nu știe nimic
până acum, și-atunci noi ne-am hotărât să vă rugăm...

Olimpiada de limba şi literatura română – Secțiunea B Varianta 1

Nivelul 2
Pagina 2 din 8
  Da, da, știu... să-i public „mâzgălelile”! zise directorul zâmbind.
 Nu sunt mâzgăleli, veți vedea! Sunt sigură că nu mă înșel, afirmă hotărîtă Adriana.
 De unde atâta siguranță, Adriana Mărgineanu? întrebă directorul cu puțină ironie în glas. În
probleme de creație e greu să fii așa de sigur, să știi!
Ochii fetei s-au umplut dintr-o dată de lacrimi.
 În orice caz, mie îmi plac, îndrăzni ea să adauge, rușinată parcă, și dacă ați vrea...
 I-ați face o mare bucurie lui Andrei, interveni Adina, cealaltă fată. Aceasta poate l-ar ajuta...
 Știți, el e bâlbâit, adăugă Virgil Mocanu. Din cauza aceasta are mari complexe, vorbește atât
de puțin. La lecții este un adevărat chin până formulează câteva fraze, deși știe foarte, foarte multe
lucruri. Andrei învață, e inteligent, dar, ce păcat! Și mulți colegi de-ai noștri nu înțeleg, râd de el!
Poeziile l-ar ridica deasupra tuturor!...
Directorul a promis copiilor că va citi poeziile lui Andrei și că, „dacă ele merită să fie publicate, le
va publica”. Pentru aceasta a rămas ca ei să-l convingă pe băiat să i le ofere, că altfel...
 Să vină chiar el la mine, vreau să-l cunosc și eu, a spus profesorul. Uite, nu mâine, ci...
poimâine, la ora..., îl aștept aici. E bine? [...]
Noul număr al revistei, care urma să apară peste două săptămâni, se afla în tipografie. Materialul
era cules și tehnoredactat. [...] Revista căpătase o nouă rubrică: „ DEBUTˮ.
 Vă mulțumesc din tot sufletul, domnule director, a spus Andrei, iar vorbele lui au curs ca o apă
lină, fără niciun fel de obstacol.
Adriana, Adina și Virgil, care îl însoțeau, au făcut ochii mari.
Directorul se ridică de la birou, se făcu că nu observă faptul că Andrei nu s-a mai bâlbâit și,
apropiindu-se de el, îi strânse mâna și-l sărută pe amândoi obrajii.
 Tu să mulțumești colegilor tăi, cei trei pe care îi vezi aici. Cine știe când te-aș fi întâlnit, dacă
ei nu te aduceau la mine! Iar eu îți mulțumesc ție, îți mulțumesc pentru plăcerea pe care mi-a procurat-o
lectura poeziilor tale, pentru ceea ce ești și, mai ales, pentru ceea ce sper să devii. De mâine te aștept la
cenaclu! Am mare nevoie de tine acolo!
 E nevoie de mine acolo? Cum așa? spuse băiatul nedumerit. Eu, știți... și începu iarăși să se
bâlbâie.
 E totdeauna nevoie și oriunde de un om care gândește, care are curajul să exprime ceea ce
gândește și care, pe deasupra, știe să exprime acest lucru într-un chip interesant, mai spuse directorul.
[...]
Toată școala îl cunoștea acum pe Andrei Costescu. Liceul avea încă un poet!
Colegii de clasă ai lui Andrei parcă nu mai auzeau acum niciun fel de bâlbâială, când acesta
răspundea la lecții. Și membrii cenaclului s-au obișnuit repede cu el. De la o vreme, intervențiile lui în
comentarea lucrărilor celorlalți elevi erau atât de substanțiale și făcute într-un limbaj atât de elevat, cu
claritate și finețe, încât n-ai fi crezut că băiatul are doar cincisprezece ani. Tot mai stăpân pe cuvânt și pe
ritmul curgerii acestuia, citind în ochii colegilor și ai dascălilor lui prețuirea, Andrei valorifica din plin
nenumăratele sale lecturi, zilele și nopțile de îndelungă meditație, tăcerile sale din atâția ani. Un zăgaz
se rupsese și șuvoiul nu mai putea fi stăvilit. Un zăgaz în porțile căruia bătuseră – spre a le desfereca – și
trei inimi de copii...

Olimpiada de limba şi literatura română – Secțiunea B Varianta 1

Nivelul 2
Pagina 3 din 8
A. (8 puncte: 2 puncte pentru fiecare răspuns corect)
Scrie, pe foaia de concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Cei trei elevi care-l roagă pe director să publice poeziile în revista liceului sunt:
a. Mocanu Virgil, Constantinescu Adina și Costescu Andrei;
b. Mocanu Adina, Constantinescu Virgil și Mărgineanu Adriana;
c. Virgil Mocanu, Adina Constantinescu și Adriana Mărgineanu;
d. Adina Costescu, Virgil Mocanu și Adriana Mărgineanu.

2. Adriana citește poeziile colegului ei:

a. într-o recreație;
b. după ora de sport;
c. înaintea orei de sport;
d. în timpul orei de sport.

3. Pe-un picior de plai este:

a. numele cenaclului literar;
b. titlul uneia dintre poeziile lui Andrei;
c. titlul revistei liceului;
d. numele liceului.

4. Andrei Costescu are vârsta:

a. unui elev de clasa a VIII-a;
b. de 15 ani;
c. unui elev de liceu;
d. de 14 ani.

B. (8 puncte: 1 punct pentru fiecare idee plasată corect)

Notează pe foaia de concurs, într-o casetă similară celei de mai jos, cifrele corespunzătoare
ordinii logice și temporale a următoarelor idei:

1. Directorul promite copiilor că va citi poeziile.

2. Scăpând de bâlbâială, Andrei îi uimește pe toți prin limbajul său.
3. Adriana îi sugerează directorului să decidă publicarea poeziilor lui Andrei în revista liceului.
4. Băiatul îl roagă pe director să nu-i citească poeziile în prezența lui.
5. Adriana îi explică directorului cum a descoperit ea frumusețea creațiilor lui Andrei.
6. În urmă cu câteva zile, trei colegi îl roagă pe director să-l ajute pe Andrei.
7. Directorul își amintește de felul în care profesorii i-l prezentaseră pe Andrei Costescu.
8. După publicarea poeziilor, directorul îi mulțumește lui Andrei și-l invită să devină membru al
cenaclului literar.

Olimpiada de limba şi literatura română – Secțiunea B Varianta 1

Nivelul 2
Pagina 4 din 8
C. (16 puncte: 4 puncte pentru răspunsul corect la fiecare din cerințe)
Formulează, sub formă de enunțuri, răspunsuri la fiecare dintre următoarele cerințe,
raportându-te la textul citat:

1. Precizează motivul pentru care directorul îi mulțumește lui Andrei.

2. Explică de ce directorul consideră că este nevoie de Andrei la cenaclul literar.
3. Menționează trei motive pe care le expun cei trei colegi atunci când îl roagă pe director să ajute la
publicarea poeziilor lui Andrei Costescu.
4. Prezintă, în cel mult 10 rânduri, semnificația cugetării lui Nicolae Iorga, caligrafiate de băiat pe
coperta caietului său cu poezii: Scrie ca să păstrezi florile gândului tău, pe care, altfel, le ia vântul!

D. (18 puncte)
De ce a devenit Andrei un zăgaz în porțile căruia bătuseră – spre a le desfereca – și trei inimi de
copii?
Redactează un text de cel mult 20 de rânduri, în care să-ți motivezi răspunsul la întrebarea de
mai sus, prin două argumente.

SUBIECTUL al II-lea 30 de puncte

Se dă textul:

Din motive diverse, unii dintre cei care publică (postează) în rețelele de socializare online tind să
nu mai țină cont de „bunele maniere” ale scrisului. Așa se face că abundă textele scrise fără diacritice
sau scrise parțial cu diacritice, dezacordurile gramaticale, ghilimelele puse la întâmplare, semnele de
punctuație folosite aiurea (sau care lipsesc nemotivat) etc. Ca să sublinieze importanța, ba chiar
absolutul a ceea ce scriu, unii folosesc doar majuscule. La alții, cratimele folosite incorect sau cuvintele
cu prea mulți „i” te determină să nu mai acorzi atenția cuvenită ideii sau opiniei pe care doresc să o
prezinte. Și, ca să pună capac tuturor acestor derapaje, unii se și supără atunci când li se atrage atenția.
Desigur, spațiul online permite o anumită lejeritate în exprimare (prin comparație cu cartea tipărită, de
exemplu) și îngăduie anumite abateri de la norme. Diferența dintre a te exprima creativ în scris, adică de
a face diverse „giumbușlucuri” scriitoricești, și a da dovadă de necunoașterea unor reguli gramaticale
care ar fi trebuit cunoscute încă din clasele I-IV este însă enormă.
Iată câteva „ reguli care trebuie respectate când postezi texte online:ˮ
1. Folosește diacritice, adică scrie cu ă, â, î, ș și ț. Așa se scrie în limba română.
2. Nu exagera cu punctele de suspensie, nici nu uita să pui semnele de punctuație necesare.
3. Scrie numele proprii cu literă mare.
4. Fii atent la lungimea textului. Nimeni nu dorește să citească „romane” într-o rețea de socializare.
5. Când folosești cuvinte din alte limbi, marchează-le prin ghilimele și verifică dacă le-ai scris corect.
6. Folosește majuscule doar când este necesar și în niciun caz nu publica un text întreg scris cu
majuscule.
7. Recitește o dată sau de două ori ceea ce ai scris înainte de „a da drumul” textului în spațiul online.
[...]
Tinerii (și nu doar ei) petrec tot mai mult timp în mediul virtual. Îi vezi conectați nonstop: în
parcuri, la lansări de carte, înainte de începerea concertului, în mijloacele de transport în comun, în

Olimpiada de limba şi literatura română – Secțiunea B Varianta 1

Nivelul 2
Pagina 5 din 8
timpul cursurilor, ba chiar și la biserică. Fără a susține că, decât să stea conectați pe Facebook în timp
ce călătoresc cu metroul, ar fi de preferat ca pasagerii să se holbeze unii la alții, se poate spune totuși că
este necesar ca, din când în când — iar acest „din când în când” se poate referi la momente zilnice, la o
zi pe săptămână sau la weekenduri — să ne „deconectăm”. Gândește-te serios la frecvența cu care
deschizi pe negândite telefonul și te conectezi la o rețea sau alta ca să vezi dacă „nu cumva ai vreun nou
mesaj sau like” sau cine ce a mai postat! S-ar putea să descoperi în propriul comportament semnele
evidente ale unui început de adicție (sau chiar o adicție totală, în „carne și oase”).
„Cura de realitate”„ pe care ar trebui să o faci din când în cândˮ te poate ajuta să:
1. îți dai seama dacă ești dependent de social media sau nu;
2. descoperi realitatea altfel decât mijlocită de monitor, de gadget, de ce postează alții;
3. te conectezi la ceea ce se întâmplă în jurul tău într-un mod care să îți ofere experiențe reale;
4. scapi de comparația constantă cu ce au și ce fac alții;
5. trăiești de-adevăratelea.
Eliminarea social media din viața ta, așa cum fac și promovează unii, poate reprezenta un gest
extrem într-o societate în care socializarea online este totuși un mijloc de comunicare util, cel puțin în
unele privințe. Dar mutarea aproape completă a vieții tale într-o rețea online este tot o extremă, un fel de
deces. Important este să găsești zona de echilibru, în care, fără să te rupi de lume, nu te rupi nici de tine.
„Evită intervențiile în spațiul public-privat al altoraˮ. Pe Facebook, de exemplu, se întâmplă ca
unii utilizatori să publice diverse materiale pe pagina personală a altor utilizatori. Exceptând urările de
„La mulți ani!”, sunt prea puține lucruri pe care ai permisiunea să le postezi pe profilul altora. Chiar și
atunci când dorești să publici o fotografie în care apar diverse persoane, ar trebui să ai permisiunea lor
de a folosi fotografia respectivă. Poate părea exagerat, dar nu este. Orice persoană are dreptul de a se
îngriji de propria imagine și este posibil ca o fotografie care ție ți se pare în regulă (iar asta doar pentru
că îți place cum arăți tu în ea), ei să nu îi fie pe plac. Folosește pentru postări doar spațiile destinate
acestui scop și păstrează relațiile bune cu „prietenii” din social media, respectând dreptul fiecăruia de
a-și umple propria pagină cu ceea ce consideră că îl reprezintă.
Probabil ai văzut măcar o dată pe cineva postând pe Facebook fotografia unei cărți de identitate,
pierdută și găsită de altcineva. „Dați share mai departe, ca să ajutăm omul să-și recupereze cartea de
identitate!” — cam așa suna mesajul care însoțea imaginea. A poza în bun samaritean e greșit din start.
A face publice datele de identificare ale unei persoane, fără a ține cont de faptul că pot fi preluate și
folosite de persoane rău intenționate, este și mai greșit. Din moment ce adresa omului este trecută pe
cartea de identitate, documentul putea fi dus la poliție, care ar fi găsit o metodă mai discretă de a găsi
pierzătorul. Asta în cazul în care nu te decizi să trimiți chiar tu documentul la adresa inscripționată pe el.
Este un lucru nobil să îi ajuți pe cei din jur, iar social media poate fi un instrument util. Însă,
înainte de a face pasul acesta, asigură-te că respecți dreptul la intimitate al persoanei pe care dorești să
o ajuți și că ea dorește sau acceptă să fie ajutată astfel.
Florin Bică, Online. A treia planetă de la Soare,
text preluat de pe https://respiro.ro/books/carti/online-a-treia-planeta-de-la-soare

Olimpiada de limba şi literatura română – Secțiunea B Varianta 1

Nivelul 2
Pagina 6 din 8
A. (16 puncte: 4 puncte pentru fiecare răspuns corect)

Formulează, sub formă de enunțuri, răspunsuri la fiecare dintre următoarele cerințe,

raportându-te la textul citat :

1. Menționează două dintre „bunele maniere” ale scrisului într-o rețea de socializalizare.
2. Precizează două beneficii ale „curei de realitate”.
3. Prezintă două modalități adecvate de acțiune în situația găsirii unei cărți de identitate pierdute
de cineva.
4. Explică, într-un text de 4-5 rânduri, de ce este indicat să eviți intervențiile în spațiul public-
privat al altora pe rețelele de socializare.

B. (14 puncte)

Textul-suport prezintă câteva sfaturi privind interacțiunea în rețelele sociale, sugerând că numai
respectarea anumitor reguli conduce la utilizarea responsabilă a internetului.
Gândindu-te la experiența ta digitală, redactează un text de 10 - 15 rânduri în care să formulezi 5
sfaturi adresate unui coleg/unei colege care accesează pentru prima dată o rețea socială, având în vedere
nu numai utilizarea responsabilă, ci și siguranța online a acestuia/acesteia.

SUBIECTUL al III-lea 20 de puncte

(4 puncte pentru fiecare dintre cerințele 1-3; 8 puncte pentru cerința 4)
Formulează, sub formă de enunțuri, răspunsuri la fiecare dintre următoarele cerințe,
raportându-te la imaginea dată:
1. Menționează scopul pentru care a fost creată această pagină de website.
2. Indică adresa site-ului din care face parte pagina din imaginea dată.
3. Precizează care este titlul obiectului ce se poate descărca gratuit de pe acest site.
4. Explică, într-un text de maximum 10 rânduri, ce relație există între mesajul scris și imaginea de
pe site.

Olimpiada de limba şi literatura română – Secțiunea B Varianta 1

Nivelul 2
Pagina 7 din 8
Olimpiada de limba şi literatura română – Secțiunea B Varianta 1
Nivelul 2
Pagina 8 din 8