TEORIA ARTEI

CA FORMĂ

LECT. UNIV. DR. MARA RAŢIU

SUPORT CURS
“ESTETICA ARTELOR VIZUALE 2”
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
Jerrold Levinson, “Philosophical Aesthetics.
An Overview”, in Jerrold Levinson (ed.), The
Oxford Handbook of Aesthetics, Oxford
University Press, 2003,2005

 Robert Stecker, “Definition of Art” in Jerrold

Levinson (ed.), The Oxford Handbook of
Aesthetics, Oxford University Press, 2003,2005

 George Dickie, Introduction to Aesthetics. An

Analytic Approach, Oxford University Press,
1997
 INTRODUCERE
 teoriile formaliste
înţeleg arta ca având
de-a face cu forma
perceptibilă, cu
explorarea şi
contemplarea unei
astfel de forme în sine
(Levinson)
INTRODUCERE
 această concepţie asupra artei
îşi are originea în opera lui
Kant, care credea că
frumuseţea operelor de artă şi
a fenomenelor naturale constă
în abilitatea acestora de a
stimula jocul liber al facultă-
ţilor cognitive în virtutea
formei lor pure - spaţiale şi
temporale - fără medierea
conceptelor (Levinson)
 INTRODUCERE
 Clive Bell (1881-1964) şi
Roger Fry (1866-1934),
membri ai grupului
Bloomsbury, au asumat, la
începutul secolului al XX-
lea, o linie de gândire
similară, susţinând că
forma spaţială este
singurul aspect relevant al
artelor vizuale (Levinson)
 INTRODUCERE
 teoriile artei ca formă / teoriile formaliste s-
au dezvoltat odată cu teoriile artei ca
expresie

 în cadrul acestora arta este înţeleasă ca fiind

mai degrabă formă decât conţinut
reprezentaţional

 această idee a fost dezvoltată în perioada de

vârf a modernismului (1880-1960), pictura
fiind paradigma şi sursa de inspiraţie pentru
majoritatea teoriilor formaliste
INTRODUCERE
 opera lui Cézanne
(1839 - 1906) a
constituit punctul
central atât pentru
Clive Bell - volumul
Art, 1914 - cât şi
pentru Roger Fry –
volumul Vision and
Design, 1920
 INTRODUCERE
 pictura lui Cézanne conţine
subiecte perfect
reprezentaţionale – peisaj,
portret, natură moartă – dar
inovaţiile sale pot fi văzute ca
fiind formale şi neavând
niciun alt scop decât acela de
a pune în lumină trăsăturile
realităţii vizuale din
perspectiva ochiului artistului
(Stecker)
 INTRODUCERE
 aceste inovaţii formale au presupus
folosirea unei palete ample şi a unui
nou mod de abordare a liniei,
precum şi un interes în geometria
tridimensională a subiectelor, inovaţii
care dau figurilor lui Cézanne o
„soliditate” neîntâlnită la predecesorii
săi impresionişti, în timp ce suprafaţa
pictorială devine „plată”
 INTRODUCERE

 Paul Cézanne (1839 -  Pierre-Auguste Renoir

1906), Cinq (1841-1919), Les
baigneuses, 1885- grandes baigneuses,
1887 1887
 INTRODUCERE
 caracteristicile operei lui Cézanne au fost
asumate de perspectiva formalistă în vederea
înţelegerii operelor abstracte de la începutul
sec. XX

 formalismul nu este doar o încercare de

definire a artei, ci este o teorie filosofică
deoarece încearcă să identifice valoarea artei
şi ceea ce trebuie înţeles pentru a aprecia o
operă de artă (Stecker)
 INTRODUCERE
 o abordare formalistă trebuie să îndeplineas-
că două sarcini iniţiale (Stecker):

 1) să identifice un sens relevant al

termenului „formă”, adică să identifice ce
proprietăţi dau formă unei opere (nu putem
să spunem că arta e ceea ce are formă
deoarece orice lucru are o formă)

 2) trebuie găsit acel ceva special în felul în

care operele de artă posedă formă
TEORIA FORMALISTĂ A LUI
CLIVE BELL

 cea mai cunoscută

definiţie formalistă a
artei este cea a lui Clive
Bell (1881 - 1964)

 conform acestuia, este

artă ceea ce posedă
„formă semnificativă”
 TEORIA FORMALISTĂ A LUI
CLIVE BELL
 „... dacă am putea descoperi o
calitate comună şi specifică tuturor
obiectelor care provoacă emoţie
estetică, atunci am rezolva ceea ce
eu numesc problema centrală a
esteticii. Am descoperi atunci
calitatea esenţială a unei opere de
artă ... Deoarece toate operele de
artă vizuală au o calitate comună,
iar când spunem „opere de artă” ne
întrebăm ... Care este acea calitate?
... Numai un singur răspuns pare
posibil: forma semnificativă”

 Clive Bell, Art, 1914

 TEORIA FORMALISTĂ A LUI
CLIVE BELL
 forma semnificativă
este forma care
înzestrează obiectul
care o posedă cu o
valoare specială ce
constă în afectarea
produsă asupra celor
care o percep
 Louise Bourgeois,
seria Maman
 TEORIA FORMALISTĂ A LUI
CLIVE BELL
 Clive Bell:

 forma
constă în linie şi culoare
combinate într-un anumit mod

 prinformă a operei de artă se

înţelege totalitatea relaţiilor dintre
elementele sale
 TEORIA FORMALISTĂ A LUI
CLIVE BELL

 conform lui Bell,

reprezentarea este
irelevantă pentru
valoarea estetică,
admiţând totuşi că
reprezentarea poate
avea o valoare non-
estetică
 David Hockney (n.
1937), Pool with Two
Figures, 1971
 TEORIA FORMALISTĂ A LUI
CLIVE BELL

 Mark Rothko (1903-  Adrian Ghenie

1970), Magenta, (n.1977), That
Black, Green on Moment, 2007
Orange, 1947
 TEORIA FORMALISTĂ A LUI
CLIVE BELL
 rezumat:
 conform lui Dickie, cele trei componente de
bază ale teoriei lui Bell sunt:

 1) punctul de plecare - „emoţia estetică” pe

care o trăim în raport cu operele de artă
 2) presupoziţia metodologică – există o
calitate esenţială a tuturor operelor de artă
 3) concluzia – această calitate este „forma
semnificativă”
 CRITICI ADUSE TEORIEI LUI
CLIVE BELL

 critica
cea mai frecventă care i se
aduce lui Bell este cea a
argumentului circular, el susţinând
că emoţia estetică este emoţia
provocată de forma semnificativă, iar
forma semnificativă este cea care
provoacă emoţie estetică (Dickie)
 CRITICI ADUSE TEORIEI LUI
CLIVE BELL
 adiţional, definiţia lui Bell, conform căreia
forma constă în linie şi culoare combinate
într-un anumit mod, este problematică
deoarece nu poate da seama de
complexitatea obiectelor tridimensionale

 mai mult definiţia de mai sus nu dă seama

nici de operele bidimensionale (pictură)
deoarece nu numai forma apare din
combinarea liniilor şi culorii ci şi proprietăţile
reprezentaţionale
 CRITICI ADUSE TEORIEI LUI
CLIVE BELL

 Anish Kapoor  Neo Rauch (n.1960),

(n.1954), Sky Mirror, Krypta, 2005
2006
 CRITICI ADUSE TEORIEI LUI
CLIVE BELL
 astfel, conform lui Stecker, teoria lui Bell
rămâne o simplă abordare funcţionalistă
fiindcă:
 1) nu poate explica arta proastă atâta timp
cât forma semnificativă este întotdeauna
ceva valoros
 2) are viciul de a se concentra asupra unei
singure proprietăţi datorită căreia apreciem
arta, ignorându-le pe celelalte şi excluzând
astfel nu numai arta proastă ci şi o bună
parte a capodoperelor
 CRITICI ADUSE TEORIEI LUI
CLIVE BELL

 Pieter Bruegel (1525-

1569), The Peasant
Wedding, 1568