RAMURILE ȘTIINȚEI

Principalele ramuri ale științei (denumite în continuare „științe”, „domenii

științifice”, sau „discipline științifice”) sunt de obicei împărțite în trei grupe
majore:

1.ştiinţe naturale, care studiază fenomene naturale (inclusiv forțele fundamentale și

viața biologică)

2.științe  formale (cum ar fi matematica și logica, care utilizează un a priori, spre

deosebire de metodologia factuală)
3. științele sociale, care studiază comportamentul uman și societățile.

Științele naturii și științele sociale sunt științe empirice, ceea ce înseamnă

că cunoașterea trebuie să se bazeze pe fenomene observabile și să poată fi testate
pentru valabilitate de către alți cercetători care lucrează în aceleași condiții.

Aceste trei categorii alcătuiesc științele fundamentale, peste care sunt ştiinţele
interdisciplinare și științele aplicate, cum ar fi ingineria şi medicina. Domenii
științifice de specialitate care există în toate categorii pot include părți din alte
discipline științifice, dar posedă de multe ori propria terminologie și expertiză.

Ştiințele naturii

Știința naturală este o ramură a științei care caută să elucideze regulile care
guvernează lumea naturală, prin aplicarea unei metode empirice și științifice pentru
studiul universului.

Termenul de ştiințe naturale este folosit pentru a le distinge de științele

sociale, care aplică metoda științifică pentru a studia comportamentul uman și
modelele sociale; de ştiinţele umaniste, care utilizează o abordare critică sau
analitică pentru studiul condiției umane; și de științele formale.

Ştiinţele fizice

Ştiinţele fizice este un termen care inclide ramurile științei naturale și știința
care studiază sisteme non-vii, spre deosebire de ştiinţele vieţii. Cu toate acestea,
termenul „fizică” creează o distincție neintenționată, oarecum arbitrară, deoarece
multe ramuri ale științei fizice studiază, de asemenea, fenomene biologice. Există o
diferență între științele fizice și fizică.

Fizica

Fizica (din greaca veche: φύσις, physis „natură”) este o știință naturală care
implică studiul materiei și a mișcării sale prin spațiu-timp, împreuna cu concepte
conexe, cum ar fi energia și forța. Mai pe larg, este analiza generală a naturii,
realizată cu scopul de a înțelege modul în care se comportă universul.

Fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice, poate cea mai
veche prin includerea astronomiei. În ultimele două milenii, fizica a fost o parte a
filosofiei naturale, împreună cu chimia, anumite ramuri ale matematicii, și
biologia, dar în timpul Revoluției științifice în secolul al 16-lea, științele naturale s-
au dezvoltat ca domenii de cercetare de sine stătătoare.

Anumite domenii de cercetare sunt interdisciplinare, cum ar fi biofizica şi

chimia cuantică, ceea ce înseamnă că limitele fizicii nu sunt definite rigid. În
secolele XIX și XX, fizicalismul a apărut ca o caracteristică unificatoare majoră a
filosofiei științei, fizica oferind explicații fundamentale pentru fiecare fenomen
natural observat. Idei noi in fizică explică de multe ori mecanismele fundamentale
ale altor științe, în timp ce deschid noi domenii de cercetare în matematică și
filosofie.

Chimia

Chimia (etimologia cuvântului a fost mult disputată) este știința materiei și

schimbărilor pe care le suferă. Știința materiei este, de asemenea, abordată de
fizica, dar în timp ce fizica are o abordare mai generală și fundamentală, chimia
este mai specializată, fiind preocupat de compoziția, comportamentul (sau reacția),
structura și proprietățile materiei, precum și modificările pe care ea le suferă în
timpul reacțiilor chimice. Este o știință fizică studiind diverse substanțe, atomi,
molecule, şi materie (în special pe bază de carbon); biochimia se ocupă cu studiul
substanțelor găsite în organismele biologice; chimia fizică se ocupă cu studiul
proceselor chimice care folosesc concepte fizice, cum ar fi termodinamica şi
mecanica cuantică; și chimia analitică se ocupă cu analiza probelor materiale
pentru a obține o înțelegere a compoziției lor chimice și structurii.

Ştiinţa Pământului

Știința Pământului (de asemenea cunoscută sub numele de geoştiinţă) este

un termen atotcuprinzător pentru ştiinţele legate de planeta Pământ. Este, fără
îndoială, un caz special în domeniul științelor planetare, Pământul fiind singura
planetă cunoscută care poartă viață. Există ambele abordări, reducționiste și
holistice, pentru științele Pământului. Disciplina oficială a ştiinţei Pământului poate
include studiul atmosferei, a hidrosferei, a mărilor și biosfera, precum și a
pământului solid.

De obicei oamenii de ştiinţă care studiază Pământul vor folosi instrumente

de fizică, chimie, biologie, geografie, cronologie și matematică pentru a construi o
înțelegere cantitativă a modului în care funcționează sistemul Pământ, și cum a
evoluat la starea sa actuală.
Ecologie

Ecologie (din limba greacă: οἶκος, „casa”, -λογία, „studiul”) este studiul
științific al relațiilor pe care organismele vii le au între ele și cu mediul lor abiotic.
Subiecte de interes pentru ecologiști includ compoziția, distribuția, valoarea
(biomasa), numărul, precum și schimbarea stărilor organismelor în și între
ecosisteme.

Oceanografie

Oceanologia, sau științele marine, este ramura științelor Pământului care

studiază oceanul. Aceasta acoperă o gamă largă de subiecte, inclusiv organismele
marine și dinamica ecosistemelor; curenții oceanici, valurile, și dinamica fluidelor
geofizice; plăcile tectonice și geologia fundul mării; și fluxurile diverselor
substanțe chimice și proprietățile fizice în ocean și dincolo de granițele sale.