FLORIN FÎNARU

CUM SĂ EXPLICĂM
FACIL,
SĂ NU FIE DIFICIL!
(procedee inedite de familiarizare a elevilor
din învăţământul primar cu principalele con-
ţinuturi ale învăţării la matematică)

EDITURA
TEHNOPRESS
IAŞI – 2007

1
Referent ştiinţific: prof. univ. Adrian Neculau,
Universitatea „ Al. I. Cuza “ IAŞI

Tehnoredactare: Florin Fînaru Naşilor mei,

învăţători Emilia şi Vasile Vieru
Mamei mele,
EDITURA TEHNOPRESS educatoare Maricica Fînaru
Str. Zimbrului nr. 17 Bunicilor mei,
700047 Iaşi învăţători Catinca şi Dumitru Fînaru,
Tel./fax: 0232 260092
E-mail: office@tehnopress.ro a căror nobilă profesie o port în suflet şi printre oameni
http://www.tehnopress.ro
EDITURĂ ACREDITATĂ CNCSIS

Numele copertei: « Să medităm! Ce emitem şi ce

recepţionăm! »

ISBN

2 3
 Prefaţă
Gândirea comună a acreditat ideea că matematica este o
disciplină aridă, care se învaţă cu trudă şi care nu este acce-
sibilă oricui. «Bun la matematică» însemna adesea o eti-
chetă pe care o aplicam copiilor superior dotaţi, capabili de
angajare într-un efort penibil. A spune despre un copil că e
matematician înseamnă a-l segrega, a-l caracteriza doar
printr-o componentă cognitivă; aceasta atrage imediat după
sine imaginea că acest copil este perseverent, abstras lumii
obişnuite, uneori în opoziţie cu disciplinele inimii, izolat. Că
ar face parte dintr-o elită deosebită, ciudată.
Domnul Florin Fînaru îşi propune să umanizeze această
disciplină, s-o facă accesibilă, s-o restituie tuturor copiilor,
indiferent de dotarea lor. În acest scop recurge la o strategie
veche, dar mereu nouă, de care auzisem încă de la tatăl meu,
învăţător haretist: principiul intuiţiei. Adică plasează conţi-
nuturile învăţării în situaţii de viaţă, le face familiare, acce-
sibile. Copiii iau contact nu cu socoteli abstracte, ci cu dese-
ne şi fotografii din lumea lor, extrem de sugestive şi de bine
realizate, atrăgătoare chiar. Exemplele fac parte din viaţă, ei
nu părăsesc astfel lumea obişnuită.
Dar noutatea constă în faptul că toate explicaţiile sunt
oferite în versuri. Copilul învaţă astfel ritmat, el se antrenea-
ză în acest joc şi – preocupat de rimă – asimilează şi regula,
principiul, norma. În felul acesta regulile abstracte devin
fapte de viaţă, se insinuează firesc în universul cognitiv al
individului, îl pătrund, îi ocupă mintea şi inima în acelaşi
timp.
O teorie recentă în psihosociologie a acreditat ideea că
dezvoltarea intelectuală a individului este de fapt o dezvol-
tare socio-cognitivă. Cel ce transmite un anumit conţinut
4 5
furnizează o cunoaştere articulată la un anumit context so-
cial, o cunoaştere ancorată la situaţii de viaţă, la lumea cu-
noscută de cel care asimilează. Individul învaţă mai bine da-
că cunoştinţele transmise sunt plasate în contexte familiare,
accesibile, pe care le-a mai întâlnit în experienţele anteri-
oare. În contexte care nu-i sunt străine.
Domnul Fînaru a îmblânzit matematica, a tradus-o în-
tr-un limbaj natural, a făcut-o accesibilă. Copilul nu se mai
simte astfel pierdut, singur într-o lume străină, plină doar de
abstracţiuni, ci păşeşte pe un teren cunoscut, prietenos, în-
tr-un univers adesea plăcut. Nu se mai simte agresat, ci luat
de mână şi condus să descopere ceva plăcut, ceva care-i tre-
zeşte curiozitatea, interesul cognitiv.
Florin Fînaru, aflăm din dedicaţii, face parte dintr-o fa-
milie de învăţători. A primit o educaţie de dascăl, de om de-
dicat educării celorlalţi. O descendenţă nobilă care-i face
cinste şi pe care o onorează cu talent. Am întâlnit mulţi în-
văţători dedicaţi, preocupaţi, pasionaţi. În această galerie de
elită a tagmei educatorilor, Florin are un loc al său bine
balizat. Îl salut ca pe un tovarăş de gând şi suflet.
Prof. univ. Adrian Neculau
Universitatea „ Al. I. Cuza “ Iaşi
 Dragi copii,
Bine v-am găsit, dragii mei şcolărei!
Mă numesc Florin Fînaru şi sunt învăţător
(institutor) la Şcoala nr. 43, şcoală serioasă,
fireşte, şi care «Dimitrie Sturdza» se mai numeş-
te!
Munca mea îmi este foarte dragă şi îmi pla-
ce să-i învăţ pe copii, astfel încât toţi să înţelea-
gă! Să înţeleagă repede şi bine! De aceea am scris
această carte şi pentru tine! Desigur, fiecare aveţi
deja o doamnă învăţătoare sau un domn învăţător
de copii iubitor şi în munca lui silitor. Când ei în
lecţii vă explică ceva cu răbdare, voi să-i urmăriţi
cu atenţie mare!
Prin această carte eu nu-l voi înlocui pe al
tău învăţător, ci îţi vin în ajutor. Te ajut să înţe-
legi lecţiile pe care la matematică le studiezi.
Am compus pentru copii nişte poezii şi povesti-
oare cu poveţe, pentru ca ele să-i ajute repede şi
bine să înveţe! Ele sunt astfel făcute, încât pe
parcursul mai multor ani să te ajute!
Citind cu mare atenţie pe această carte, chiar
nu ai de ce te teme, pentru că n-o să-ţi dau să
rezolvi probleme! Nu e vorba că problemele ar fi
un chin, dar eu vreau ca mai întâi să înţe-
legi lecţiile pe deplin! Socot că nu e bine să lucrezi
ca un robot!
6 7
Pentru a putea rezolva probleme trebuie mai
întâi, fii atent matale, să înţelegi şi să efectuezi
operaţii cu numere naturale. De asemenea, vreau
să fie pentru tine lucruri ştiute şi exerciţi-
ile cu aflarea unor necunoscute. Vreau să fii de
carte tobă şi să ştii şi cum se face a unei opera-
ţii probă. Mai mult, orice elev învăţat trebuie
mai întâi să înţeleagă şi apoi să ştie şi unele cu-
noştinţe despre geometrie. Cu siguranţă pentru
rezolvarea unor probleme nu vei avea nici o
atracţie, dacă mai întâi nu vei înţelege ce este
aceea o fracţie. La fel, nu putem vorbi cu adevă-
rat de rezolvare de probleme, de învăţătură, fă-
ră ca să înţelegi bine ce sunt unităţile de măsu-
ră. N-ai să poţi pe enigmele, pe secretele pro-
blemelor să le dezlegi, fără ca mai întâi pe toa-
te acestea să le înţelegi!
Când doamna sau domnul tău învăţător, pe
rând, pe toate acestea ţi le va preda, să citeşti şi
paginile respective din cărticica mea, pentru că
te vor ajuta! Eu nu vreau să-ţi fie matematica un
chin, ci vreau să înveţi cu zâmbetul senin!
Cu drag, al tău prieten mai mare,
Florin
 Stimate cititor,
Întotdeauna am fost fascinat de arta prin care adevă-
raţii luminători ai minţilor celor ce nu ştiu reuşesc să influ-
enţeze magistral operaţiile gândirii acestora.
În lucrarea de faţă nu efectuez o incursiune în teoria
vastelor informaţii despre procesele cognitive superioare,
această activitate fiind, mai cu seamă, de competenţa psiho-
logilor şi a celor care le cercetează la un nivel tot mai înalt.
Informaţiile prezentate de mine sunt variante metodice
menite să accesibilizeze unele conţinuturi din programa de
matematică, astfel încât înţelegerea copiilor să devină un
ferment pentru activizarea întregii gândiri matematice a
acestora, baza soluţionării conştiente a problemelor şi a si-
tuaţiilor problemă din viaţă în care sunt nemijlocit impli-
caţi.
Variantele metodice prezentate în această lucrare res-
pectă filonul metodic elaborat cu multă vreme înainte de a
deveni eu însumi învăţător şi detaliat în lucrările de meto-
dică a predării matematicii apărute. Propunerile mele în-
seamnă o familiarizare relaxată, captivantă cu aceste conţi-
nuturi matematice pentru elevi, cu ajutorul versurilor, al
prozei rimate şi al unor desene inedite. Sunt convins că este
pe deplin posibil să creăm elevilor o stare de bună dispo-
ziţie, chiar în timpul predării unor astfel de informaţii mate-
matice care, se ştie, prin ele însele nu îi atrag pe şcolarii
mici. Am elaborat aceste variante metodice inedite pentru
unele conţinuturi cheie întâlnite în programele claselor I –
IV. Este vorba de acele conţinuturi ale învăţării ce accentu-
ează caracterul instrumental al învăţământului realizat în
această etapă a dezvoltării copilului. Mi-am propus să îi a-
jut în special pe copiii cu unele dificultăţi la înţelegerea
8 9
acestor conţinuturi ale învăţării. Aceasta nu înseamnă că
i-am neglijat pe elevii ale căror capacităţi intelectuale le
permit să înţeleagă destul de uşor, rapid aceste conţinuturi
ale învăţării prevăzute de programele şcolare. Nu de puţine
ori am elaborat demersul didactic pe baza metodei proble-
matizării, pentru a-i incita pe elevi să explice aparente pa-
radoxuri ivite. Am urmărit o apropiere cât mai mare de rea-
litatea procesului predării şi învăţării, încercând să an-
ticipez eventualele nelămuriri care pot să blocheze opera-
ţiile gândirii copiilor şi să le ofer soluţii adecvate. Din a-
ceastă perspectivă mi-am construit variantele metodice sub
forma unor răspunsuri cât mai clare la eventualele între-
bări care mi s-ar fi putut adresa de către un ipotetic elev
foarte atent la explicaţiile mele, dar care... nu înţelege şi
mereu întreabă: „De ce...?“, „De ce...?“, „De ce...?“etc.
Propun variante de pătrundere în universul afectiv şi cogni-
tiv al copiilor combinând demersurile didactice cunoscute
bazate pe materiale intuitive cu utilizarea inedită a limba-
jului de comunicare cu elevul, ca factor de activizare a ope-
raţiilor gândirii. Consider că un demers didactic eficient
trebuie să utilizeze, să valorifice din plin şi resursele sti-
listice bogate ale Măriei Sale, Cuvântul.
Sunt convins că a-l conduce pe elev spre zonele supe-
rioare ale înţelegerii, mai ales pe elevul mai puţin dotat din
acest punct de vedere, reprezintă o dovadă incontestabilă a
măiestriei profesionale a cadrului didactic, a talentului său
didactic, un talent ce asigură trăinicia capacităţilor instruc-
tive ale elevilor. Prin această muncă se înfăptuieşte un au-
tentic act social cu implicaţii majore pentru prezentul şi vii-
torul nostru.
Amintirea anilor în care mi-am însuşit bazele metodi-
cii predării matematicii în învăţământul primar îmi refac în
memoria vizuală şi afectivă imaginea exemplară a doamnei tru căutarea luminii formării şi informării omului. Pen-
profesor Veronica Păduraru. Am preluat de la doamna pro- tru că acest adjectiv exprimă cum nu se poate mai bine, cu
fesoară Veronica Păduraru atitudinea permanent responsa- infinită modestie, esenţa artei de a fi învăţător, adică
bilă a profesionistului preocupat asiduu şi cu desăvârşită fascinant de simplu, de normal, un vrăjitor care topeşte
seriozitate de instruirea ireproşabilă a învăţăceilor în spiri- nedumeririle minţii şi întunecimile sufletului.
tul rigurozităţii matematicii. Domnia sa mi-a insuflat acea
energie a atitudinii profesioniste cu care trebuie repetat, Autorul
studiat, aprofundat orice concept matematic înainte de a-i
lumina pe alţii.
Cu acest prilej doresc să-i mulţumesc şi domnului
profesor Constantin Petrovici pentru modelul personal al
domniei sale pe care mi l-a oferit în mod direct, un model
dezirabil cu largă deschidere profesionistă şi umanistă,
regăsit şi în lucrările dumnealui publicate, în stagiile de
perfecţionare conduse de domnia sa la care am participat.
Nu în ultimul rând, îmi exprim profunda gratitudine şi
faţă de distinsul profesor universitar Adrian Neculau, ade-
vărat om de ştiinţă a sufletului uman şi conştiinţă model
pentru orice umanist. Cuvintele domniei sale mă onorează
şi îmi trezesc o frumoasă amintire a vieţii mele, anii de stu-
diu petrecuţi la Şcoala Normală „Vasile Lupu“ din Iaşi.
Mereu m-a fascinat acel adjectiv care însoţea denu-
mirea Şcolii mele, însuşirea ei de a fi ...normală. Dacă la
început el îmi provoca o oarecare nedumerire – căci toate
şcolile trebuie să fie normale, nu-i aşa? – cu timpul i-am
pătruns sensurile profunde dincolo de cuvânt... De fapt unul
dintre cele mai dificile lucruri în această viaţă este să fii
simplu, natural, normal, nu-i aşa? Arta simplităţii nu în-
seamnă superficialitate, ci arta apropierii de esenţe pentru
a le revela ţie însuţi şi oglindirilor tale în această lume, oa-
menilor. Dincolo de această însuşire cu care se identifică
Şcoala noastră este o lume a modestiei şi a seriozităţii pen-

10 11
Scăderea unui număr format numai din unităţi
dintr-un număr mai mic decât 20, fără trecere
peste ordin
Mâţa noastră tot visa,
Căci cârnaţi adulmeca
Se făcea că ea mânca...
Dar mâţa s-a enervat
Şi tare a mieunat...
12
Ghearele şi-a aruncat
Lada-n două a crăpat...
10 cârnaţi la stânga au alunecat,
Iar 9 spre mâţă s-au mişcat.
Mâţa ghearele-a băgat
Şi din 9, 6-a luat...
Ce mai, furt adevărat!
Mâţa a plecat apoi
Dar cu ce am rămas noi ?
Cu 10 şi cu încă 3,
Hai după mâţă cu un retevei!
13
 Adunarea unui număr mai mic decât 20 cu un
număr format numai din unităţi, fără trecere
peste ordin

Ia priveşte-aicea tu
Şi-ai să-l vezi pe mărul ZU.
Lângă el e aşezat,
Deci 19 – 6 = 10 + 9 – 6 19 – Ca să fie adunat,
6 Chiar nasul lui Cap Pătrat!
13 Îţi reamintesc, nu e dificil,
= 10 + 3 Şi să afle oricare copil
Numind grupe de unităţi
= 13 Avem mai multe posibilităţi:
Una, unul, 2 sau 3,
Sau nimicul (0), dacă vrei,
4, 5, 6 sau 7,
Dar şi 8 sau chiar şi 9,
Toate acestea vă spun vouă
− Noi ne numim unităţi
Şi acum şi-n alte dăţi!
Ia gândiţi corect, la rece,
Formăm vreuna din noi zece (10)?

14 15
 Aflarea unui termen necunoscut dintr-un
Mărul ZU în două a crăpat exerciţiu de adunare sau scădere cu doi termeni
Şi ZECEA s-a eliberat,
Iar când crăpătura s-a lărgit
în concentrul 0 - 10 când se cunoaşte
Şi UNITĂŢILE-au fugit, suma/diferenţa şi celălalt termen
Iar apoi s-au adunat
Cu...nasul lui Cap Pătrat!

17 + 2 = 10 + 7 + 2 17 +
2
19
= 10 + 9 1)
= 19 4 mâţe arătoase
Îşi doreau să fie 6,
Aşa că, te rog, imediat
Pune cifra în pătrat!
Astfel 9 au format
Care s-a şi adunat 4+ =6
Cu-acel 10, nou eliberat,
Şi-astfel 19 s-a arătat!

16 17
2) 3) Trei mâţe beau lapte
Mai vin nu ştiu câte
Câţi căţei vin la cei doi Şi se fac de toate 7.
Şi devin 8, măi pisoi ? Câte mai vin, frate ?

+2=8 3+ =7

18 19
 5)

9 mâţe ghemuri învârteau

4)
5 cocoşi nu vor să tacă
Alţii la ei vin şi iacă,
La 5, câţi mai vin, măi, dacă
Acum 9-s pe baracă ?
+5=9
Şi-a venit dulăul, „ Hau!“.
Câte au fugit, măi, dacă
4 au rămas la joacă ?
9− =4

20 21
 7)
6)
Dintr-un coş cu pisoi
Şase au fugit, şi-apoi
Dacă în coş noi privim,
Doar doi o să mai zărim.
Acum avem de văzut
Câţi au fost la început!
− 6 = 2
22
Nu ştiu câţi câini au fost în cuşcă
Şi nici câţi repede-au plecat...
Au rămas doar doi ce muşcă
Şi o ţin tot în lătrat!
Câţi puteau să fie, oare,
Şi câţi plecat-au la plimbare ?
− = 2
23
 + = 9

+ = 9

+ = 9

8) Adunarea a doi termeni în concentrul 0 – 20 cu

Doi copii au nouă avioane,
Dar nu ştiu, măi frăţioare,
Câte are fiecare.
Sunt mai multe posibilităţi...
Hai rapid să mi le-arăţi!
+ = 9
trecere peste ordin
Nouă motani, cu mic cu mare, au plecat la vânătoare. Lor
li s-au alăturat pe drum alţi şase motănei dornici să mănânce
şoricei.
Câţi motani acum spre şoricei se deplasează şi deja la
ospăţ visează ?

+ = 9 După citirea şi analiza problemei se ajunge la exerciţiul :

+ = 9 9+6=

+ = 9 La această adunare,
Deşi adun doar unităţi,
+ = 9 Rezultatul, măi isteţi,
Decât 10 e mai mare!
+ = 9 Chiar aşa-i, nu mi se pare!

+ = 9

24 25
Şi cum cu 10-i mai uşor de adunat
Hai să-l formăm pe 10 imediat! Sau ca să-ţi fie mai uşor,
Atenţie, căci voi forma pe ZECEA mea Uite-un desfăşurător!
Din numerele ce-au venit deja!
Din 9 şi din 6 ce deja se-adună
De-o pui tu de la tine, treaba nu e bună!

26 27
 Scăderea în concentrul 0 – 20 cu trecere peste
ordin
14 mâţe stăteau tolănite, iar apoi 8 au plecat la vână-
toare, deoarece visau şoricei la frigare.
Câte mâţe tolănite mai erau şi torsul îşi continuau ?
Rezolvare
Hai pe mâţe să le-aliniem
Ca pe scădere s-o vedem!

Stau mâţele ca la teatru

10 şi-apoi încă 4.
Am ales aceast-aliniere
De 10 şi-ncă 4 miaunele, Fii acum atent(ă) la ce-ţi spun eu
Fiindcă zecea-mi dă putere Să calculezi direct 14 – 8 e greu,
Şi m-ajută la scădere! Să-l scazi pe 8 din cele 4 nu se poate,
Priveşte bine ceata lui Papuc, Să-l scazi pe 8 din U şi Z (4 din U şi 4 din Z)
Că de-acolo 8 acum se duc! sunt treburi complicate,

28 29
Că apoi o iei pe numărate ( ca să vezi câte
mai sunt ).

Dar există un drum uşor

Şi calculezi fără calculator!
Şi fii atent aicea, frăţioare,
Nu-ţi trebuie nici o numărătoare,
Ci doar mintea ta care pe mâţe le întrece,
Păi ce, degeaba-l am pe 10?

10-i al meu ajutor,

Pentr-un calcul mai uşor!

Acum pe 14 mâţe în sac le băgăm

Şi pe 8 din ele noi le aruncăm.
Hai să vezi acum cum fac,
Câte-au mai rămas în sac ?

Ce-am făcut aici la primul pas ?

Din 10 pe 8 am ras
Şi-astfel 2 au mai rămas,
Dar mai aveai 4 la U,
Sper că nu ai uitat, nu ?

30 31
 Deci 2 şi cu 4 fac şase,
Astea-s mâţele rămase! Vă voi explica, să ştiţi cum veţi lucra:

Pasul 1
La fiecare număr adunat
Ordine vom face imediat
Nu vom mai lăsa, măi frate,
ZECI cu UNITĂŢI apropiate,
Dăm deoparte ZECI curate
Şi UNITĂŢI pe de-altă parte.
14 – 8 = 10 + 4 – 8 14 –
= 10 – 8 + 4 8 25 + 37 = 20 + 5 + 30 + 7
6
= 2 + 4
= 6 Pasul 2
Deci 14 – 8 = 6 Apoi le aranjăm cum ne convine,
Ca să le vedem mai bine!
Adunarea numerelor naturale de la 0 la 100 cu
trecere peste ordin 25 + 37 = 20 + 30 + 5 + 7
25 de mâţe stăteau în jurul unui lighean mare cu lapte.
Văzându-le cum beau, au mai venit încă 37. N-am scăzut şi n-am adăugat nimic,
Câte mâţe acum lapte beau ? Miau! Doar le-am mutat locul un pic...
Rezolvare Aşa scriu copiii ce ştiu carte,
ZECI deoparte, UNITĂŢI deoparte!
1) Câte mâţe acum lapte beau ?
25 + 37 = 20 + 5 + 30 + 7 25 + Dar fii atent(ă) că la 5 + 7
= 20 + 30 + 5 + 7 37 Încă 10 mâţe mai beau lapte.
= 20 + 30 + 5 + 5 + 2 62 La 5 + 7 o 10 vrea să păcălească,
= 60 + 2 Dar... ( prenumele copilului ) imediat o
= 62 s-o găsească!

32 33
 Desigur, se poate calcula mult mai repede decât
tot ceea ce eu până acum am zis, efectuând calculul
Pasul 3
în scris.
25 +
25 + 37 = 20 + 5 + 30 + 7 37
= 20 + 30 + 5 + 7

= 20 + 30 + 5 + 5 + 2 Ai grijă mare la această aranjare pe verticală,

deoarece este de o importanţă capitală! Vreau să
= 20 + 30 + 10 + 2 spun că e nevoie, neapărat, cu vederea să nu treci
Acum, da, treaba e ca la carte, aranjarea UNITĂŢI sub UNITĂŢI şi ZECI sub
Într-adevăr am ZECI deoparte , UNITĂŢI deoparte. ZECI. Adică tu să nu aşezi ca în exemplele pe care
După ce astfel le-am aranjat, mai jos le vezi :
Acum e uşor de calculat!
25 + 25 +
37 37
Pasul 4

25 + 37 = 20 + 5 + 30 + 7
= 20 + 30 + 5 + 7 Atenţie mare! Astfel de scriere te va duce în
eroare, adică bine să socoţi n-ai să poţi!
= 20 + 30 + 5 + 5 + 2 După ce ţi-am spus cum corect unele sub altele
pe numere trebuie să le aşezăm, îţi voi arăta în con-
= 20 + 30 + 10 + 2 tinuare cum calculăm. Pentru ca tu să nu fii dezo-
rientat şi apoi dezordonat defel, mi-am ordonat ex-
= 60 + 2 plicaţiile într-un tabel. Astfel un om să calculeze
= 62 ştie, atunci când în etapele de calcul gândeşte întâi,
apoi scrie!

34 35
Etape Cum gândesc
1 5 UNITĂŢI + 7 UNITĂŢI = 12.
Nu am voie, puişor, să scriu 12 la
coloana UNITĂŢILOR (UNITĂ-
ŢILE pot fi marcate aici cu cifre
de la 0 până la 9, fiţi atenţi ce vă
spun vouă!). Dar 12 = 10 + 2
Unităţile curate, însingurate, adi-
că într-o 10 negrupate ( adică 2,
vedeţi şi voi ) merg la casa lor în
pas alergător.
Pe 10 ( de la 12 = 10 + 2 ) o
ţinem minte şi o vom pune la
locul ei, adică la casa ZECILOR,
vrei, nu vrei ( aici zecea va locui
sub forma cifrei 1 ce nu ne poate
păcăli pe niciunul că ar arăta o
unitate însingurată. Aici ea va fi
adunată cu celelalte zeci pe care
aici le întâlneşte şi astfel numărul
le sporeşte! ).
Trecem la coloana ZECILOR
2 acum, să continuăm al calculului
drum. Aici aveam două zeci
( marcate cu ajutorul cifrei 2 –
atenţi să fiţi voi ca şi-n alte dăţi,
acest 2 nu arată unităţi! ) şi încă
trei zeci (marcate cu ajutorul ci-
frei 3 care, desigur, dragii mei, ar
cam vrea să vă păcălească la o
adică, ca să credeţi că unităţi el
36
Ce scriu indică! ). Deci aveam 5 ( cinci )
zeci ce aşteptau deja şi cu zecea
ZU dinainte care se alătura ( de la
25 + adunarea unităţilor 5 + 7 = 12 =
37 10 + 2 ), în total sunt şase zeci la ZU
adunarea mea pe care le vom 25 +
2 marca cu ajutorul cifrei 6 care şi 37
el cam râde pe sub mustăţi încer- 62
când să vă păcălească că arată
1
unităţi!
ZU Şi-uite-aşa, în pas vioi, am aflat
25 + şi suma, 62.
37
2
Proba operaţiilor de adunare şi scădere
Dragule şcolar, poate ai acum o privire întrebătoare şi-ţi
spui în gând: „ Ce mai e şi cu proba aceasta, oare? “. De
aceea mai întâi zic, uite, am să-ţi explic ce înseamnă probă,
acest cuvânt, ca să nu fii cu înţelegerea la pământ!
Cuvântul probă, frăţioare, înseamnă o verificare, încer-
care. Să zicem că la un magazin vei pleca dumneata. Acolo,
pe un obiect, lucru, produs îl vei vedea şi dacă îţi va plăcea,
probabil vei dori a-l cumpăra. Atunci e bine a-ţi stăpâni
dorinţa mare de achiziţionare, dorinţa de mai repede a-l avea
şi printr-o probă, pe acel produs e bine a-l încerca, verifica.
Dacă produsu-i încălţăminte, cum îl vei încerca, proba, oa-
re ? Desigur, prin încălţare! Astfel vei verifica dacă-ţi vine
corect pe picior ori ba. Dacă produsul e îmbrăcăminte, pen-
tru a-l proba, adică a-l verifica, desigur, îl vei îmbrăca! Da-
că e vreun aparat, îl vei pune imediat, atent, într-o priză ce
37
are curent şi vei constata cu atenţie mare a lui funcţionare.
Aşa fac şi eu, micule cetăţean, altfel pe acel obiect nu dau
nici un ban. Şi nu pentru că cineva m-ar obliga pe probă să o
fac, ca să-i fiu lui pe plac. E în interesul meu să fac proba
mereu, pe a produsului funcţionare să o ştiu, ca să nu plâng
mai târziu! Aşa procedează un om deştept care ştie că pro-
dusul nu pleacă din fabrică perfect şi, desigur, îl poţi cumpă-
ra şi defect, de nu eşti atent mata şi pe probă n-o vei efectua!
Ei, la fel şi la matematică proba îţi va indica, folositoa-
re ( dacă o vei efectua cu atenţie mare ), îţi va arăta drept
dacă un calcul a fost efectuat corect!
Acum îţi voi explica cum pe probă o vei efectua.
Proba operaţiei de adunare
Proba adunării, măi vere, se face prin scădere. Chiar aşa,
imediat îţi voi arăta!
12 fete + 19 băieţi = 31 de copii isteţi
Acum pun o întrebare:
− Sigur fac 31, oare ? Ce zici mata ?
− Proba ne va arăta!
Din 31 de copii isteţi, îi trimitem la joacă pe cei 19 bă-
ieţi. Ar trebui, imediat, să rămână 12 fete, neapărat! Dacă
va fi aşa, înseamnă că adunarea e corectă, da!
Operaţia probă
31 de copii − 19 băieţi = 12 fete 31 −
19
12
Proba ne-a arătat că la adunare bine am lucrat! Aceas-
tă probă a operaţiei de adunare mai putea fi făcută trimiţân-
du-le pe fete la plimbare.
38
31 de copii − 12 fete = 19 băieţi 31 −
12
19
Fii atent la următorul sfat! Neapărat! Pe rezultatul ope-
raţiei probă să nu-l scrii direct, aşa, fără a efectua proba.
După ce şi la probă ai calculat trebuie să vezi cu adevărat
ceea ce-i de văzut, adică dacă pe celălalt termen l-ai obţinut!
Proba operaţiei de scădere
Proba scăderii, măi frăţioare, se poate face prin adunare!
Chiar aşa, imediat îţi voi arăta!
52 de mâţe tolănite erau şi la soare torceau. Pe mine mă
cam deranjau, măi să fie, că doar n-am crescătorie! Când la
ele am răstit, 28 de mâţe au fugit.
52 − 28 = 24 de mâţe rămase
Acum pun o întrebare:
− Sigur rămas-au 24 de mâţe, oare ? Ce zici mata ?
− Proba ne va arăta!
Uite, ca să nu ziceţi că sunt de rău soi, îi voi chema îna-
poi pe cei 28 de pisoi. Atunci ar trebui, normal, să obţin pe
numărul de mâţe iniţial, ştiţi voi, adică pe 52. Dacă va fi
aşa, înseamnă că scăderea e corectă, da!
Operaţia probă
24 + 28 = 52 de mâţe 24 +
28
52
Această adunare este proba scăderii de dinainte, frăţioa-
re! Dacă pe 52 l-am aflat, înseamnă că la scăderea de dina-
inte bine am lucrat!
La această lecţie, înainte de a-ţi spune « La revedere! »,
vreau să-ţi mai spun că proba scăderii se poate face şi prin
39
scădere. Dacă din câte mâţe au fost la început ( 52 ) vom
scădea pe numărul de mâţe rămas ( 24 ), ar trebui să obţi-
nem imediat numărul de mâţe care au plecat ( 28 ). Dacă va
fi aşa, înseamnă că scăderea 52 – 28 = 24 e corectă, da!
Operaţia probă
52 – 24 = 28 52 -
24
28
Fii atent la următorul sfat! Neapărat! Pe rezultatul ope-
raţiei probă să nu-l scrii direct, aşa, fără a efectua proba.
Dragul meu, după cum vezi, pe un nou calcul trebuie să
efectuezi ( pe calculul probă ).

Aflarea termenului necunoscut folosind proba

operaţiei
... (Numele şi prenumele elevului) seminţe de bostan avea
într-un borcan, dar câte habar nu am. Ştiu însă că mama i-a
mai dat 21, iar acum ... (Numele şi prenumele elevului) are
în total 48 şi vrea să le pună pe toate la copt.
Câte seminţe ... (Numele şi prenumele elevului) avea
înainte ca mămica ei/lui să-i mai dea ?
Priveşte la borcan puţin,
Vom trece imediat la rezolvare, dar nu înainte de a face De seminţe acu-i plin!
o precizare spunându-ţi că în parantezele de mai sus chiar Dar n-a fost plin chiar de la început,
numele tău poate fi pus.
Înainte de rezolvare nu este bine să te grăbeşti, ci încă o Seminţe multe ...( prenumele copilului )
dată, cu atenţie, pe textul despre întâmplare să îl citeşti! n-a avut,
Apoi, pentru a înţelege uşor, priveşte desenul următor! Oare cum de s-a umplut ?

40 41
 Păi, ce-a dat mama + (prenumele copi-
lului) ce-a avut
Că nu-i greu de priceput.
Hai să-ţi arăt cum vom afla
Câte seminţe ea/el avea
Înainte ca mămica ei/lui să-i dea!
Din borcanul care-i plin
Şi are 48, precum ştim,
Cu o palmă am acoperit
Câte seminţe ...( copilul) a primit
Ce a rămas este ştiut
Câte-avea la început!

Deci din 48,

Care cred că s-au şi copt,
Pe 21 cu palma l-am acoperit –
Asta-i scădere, negreşit –
Iar al scăderii rezultat
Ce se obţine după calculat,
Arată, cum este ştiut, Deci din 48,
Câte seminţe erau la început! Care cred că s-au şi copt,
Numărul s necunoscut! Pe 21 cu palma l-am acoperit –
Asta-i scădere, negreşit –

48 – 21 = 27 48 –
21
27

42 43
 Deci dacă s + 21 = 48
atunci s = 48 – 21
adică s = 27

Răspuns: 27 de seminţe
Atenţie mare la un exerciţiu cu doi termeni în adunare!
Când unul din termeni e necunoscut, el se află, măi vere,
prin operaţia de scădere! Din suma, totalul cunoscut vom
scădea pe celălalt termen ştiut şi astfel vom afla pe terme-
nul necunoscut. Sper c-ai priceput!

Aflarea descăzutului când se cunoaşte Mâţa ghearele-a băgat

scăzătorul şi restul Şi 4 cârnaţi a luat,
Iar în oală mai rămân întinşi
10, de mâţă neatinşi.
Astăzi oala mi-am umplut Hai s-aflăm, să fie ştiut
Cu câţi cârnaţi (c) au încăput Câţi cârnaţi erau la început ?
Mâţa s-a ivit în prag
Rezolvare
Cu gânduri de furtişag Câţi cârnaţi erau în oala mea
Pe masă s-a căţărat Înainte ca mâţa să ia ?
Şi pe capac l-a răsturnat. De vrei să ştii, de mâţă să te ţii
Luaţi-i pe cei 4, măi copii,
Spălaţi-i bine şi-i alăturaţi
De cei din oală neatinşi cârnaţi!
Acuma-i simplu de ştiut
Câţi erau la început,
Şi-uite-aşa marea aflare

44 45
 Era de fapt o adunare!
10 din oală neluaţi
Plus 4, cei recuperaţi!
Scăderea din 100 a unui unui număr format din
zeci şi unităţi
O sută de copii pe terenul de sport se jucau. La un mo-
ment dat 43 de copii s-au plictisit şi pe terenul de sport
l-au părăsit. Câţi copii, oare, au mai rămas să se joace pe
teren în continuare ?
Iată, eu de acei copii mai bine m-am apropiat şi astfel
am văzut ceea ce s-a întâmplat. Acei 100 de copii care se
46
jucau 90 de fetiţe şi 10 băieţi erau. Când de joacă s-au plic-
tisit, 40 de fetiţe şi 3 băieţi pe teren l-au părăsit.
100 – 43 = 90 + 10 – 40 – 3 =
= 90 – 40 + 10 – 3
= 50 + 7
= 57
Hai să-ţi explic mai detaliat ceea ce s-a întâmplat. Nu de
alta, dar s-ar putea să fii mirat, chiar revoltat. Păi dacă scă-
dere e, am spus, ce caută acolo (între 50 şi 7) semnul + ?
Adică ai vrea tu a spune : «Peste tot minus se pune!» Dar
fii atent mata, să vezi că nu e chiar aşa. Uite, îţi voi explica.
După ce din 90 de fetiţe 40 au plecat şi din grupul de băieţi,
(cei 10), 3 s-au hotărât să plece, iată ce se petrece. Cele 50
de fetiţe şi cei 7 băieţi ce au rămas, la un loc iar s-au adunat,
căci jocul trebuia continuat. Altfel spus, la un loc iar s-au
pus cam supărate cele două grupuri împuţinate. Erau puţin
cam supărate şi plictisite, deoarece de unii băieţi şi unele fe-
tiţe grupurile fuseseră părăsite. Fetiţele şi băieţii care au ră-
mas, pe teren oricum dinainte erau, acum doar unii spre alţii
veneau şi astfel continuau şi se jucau. Iată, asta e, ţi-am
spus. De aceea am pus între 50 şi 7 semnul +! Iar se apro-
pie între ele grupurile rămase de isteţi, de fetiţe şi băieţi. Şi
pentru ca mai repede pe rezultat să-l poţi afla, un calcul scris
te voi învăţa.
47
Etape Cum gândesc Ce scriu
1. Acum, ca şi în alte dăţi, vom începe
calculul de la UNITĂŢI. Vai, sunt SZU
plin de nervi, dragii mei, pentru că nu 100 –
se poate 0 – 3. Şi totuşi 100 – 43 se 43
poate, fii atent, pentru că 100 este mai
mare decât 43, evident! O 10 îmi tre-
buie, da, ca pe 3 să-l pot scădea. De
ce tocmai 10, neapărat, nu e greu de
explicat. Pentru că astfel e mai uşor
de calculat atât în locul de unde 10 a
plecat, cât şi la ceea ce a rezultat după
ce pe 3 unităţi din ea ai luat. Acum
voi demonstra cu minte ceea ce am SZU
spus mai înainte. Deci la UNITĂŢI, 0 100 –
– 3 mă enervează teribil, doarece nu 43
este posibil. După ce supărarea îmi
mai trece mă duc la căsuţa de unde 2.
ştiu că pot lua o 10, deci la ZECI.
Ajung la ZECI şi aici nervii mei iar
cresc, căci nimic nu găsesc. Speran-
ţele însă nu-s pierdute şi atunci mă
duc la SUTE. Nu uita că mie o 10 îmi
trebuia, pe 3 din ea să-l pot scădea.
Cum am spus, la SUTE am ajuns şi
de aici iau o 10. Iată acum ce se
petrece! Luând o 10 din 100, suta 3.
mea e descompletată şi deci, dragă,
nu mai este 100 întreagă. Cele 9 zeci
(90) rămase trebuie să-şi găsească
alte case. Altfel spus, ele se mută, de-
oarece nu mai formează 100! Se vor
48
muta cu avânt chiar la ceea ce sunt,
deci la ZECI. Una peste alta, dragă, SZU
de la SUTE iau de fapt 100 întreagă. . 9 10
La sute deasupra cifrei 1 un mic semn 100 –
am desenat, ca să arăt că de aici pe 43
100 am luat. Acum când toate s-au 7
aşezat la locul lor, scăderea merge
mai uşor. Din acea 10 de la SUTE
luată, pe 3 de la 43 îl scad îndată, se-
nin şi 7 obţin, precis. Uite că la re-
zultat l-am şi scris.
Trec apoi la căsuţa lor, a ZECILOR.
Aici văd bine aranjate cele 9 zeci (90)
de la SUTE înapoiate ( cele 90 răma- SZU
se după ce 10 din 100 se luase ). Şi .9
aici, la ZECI, fără sfială fac scăderea 100 –
pe verticală. 9 zeci – 4 zeci = 5 zeci, 43
precis, uite că pe 5 l-am şi scris. Cifra 57
5 a fost scrisă sub 4, la rezultat şi în-
seamnă 50, neapărat!
La SUTE nu a mai rămas nimic, aşa .
că mai am de scris doar un pic. E vor- 100 –
ba de semnul egal (=), căci am ajuns 43
la final. =57
Deci 100 – 43 = 57
49
 Scăderea numerelor cuprinse între 100 şi 1000
cu trecere peste ordinul unităţilor şi al zecilor
Într-o zi la un depozit alimentar era agitaţie mare, pentru
că tocmai sosiseră dulceţuri de mere, pere şi cireşe amare.
După ce 423 de lăzi cu borcane cu dulceaţă au numărat, din
maşini agenţii comerciali le-au descărcat, iar vânzătorii în
depozit le-au aranjat. Fiţi pe fază, aceste 423 de lăzi conţi-
neau dulceţuri după cum urmează: 400 de lăzi erau cu dul-
ceaţă de mere, 20 de lăzi cu dulceaţă de pere şi 3 lăzi aveau
în dotare dulceaţă de cireşe amare.
Un patron bogat a venit şi a comandat senin pentru al lui
magazin 134 de lăzi dar nu toate cu dulceaţă de acelaşi fel,
ci astfel : 100 de lăzi cu dulceaţă de mere, 30 de lăzi cu dul-
ceaţă de pere şi 4 lăzi cu dulceaţă de cireşe amare. Bani a-
vea în număr mare şi oricum mai mulţi va câştiga, deoarece
pe preţ îl va urca când pe borcane le va comercializa, adică
le va vinde la un preţ mai … urcat faţă de preţul cu care el
le-a cumpărat.
Vânzătorii de la depozit l-au ascultat şi comanda i-au e-
xecutat. Mai întâi s-au apucat de numărat, căci o scădere din
a lor mulţime aveau de efectuat.
Câte lăzi vor mai avea oare, după această vânzare ?
423 – 134 = 400 + 20 + 3 – 100 – 30 – 4
= 400 – 100 + 20 – 30 + 3 – 4
= 300 + 20 – 30 + 3 – 4
Pe lăzile cu dulceaţă de mere le-au rezolvat imediat. Din
400 câte au avut la început, 100 au scăzut, pentru că aşa co-
manda patronului cerea, dar mai departe treaba nu prea mer-
gea. Iată, 30 de lăzi cu dulceaţă de pere li se cereau, dar ei
50
numai 20 ofereau, căci mai multe nu aveau. De asemenea, 4
lăzi cu dulceaţă de cireşe amare li se cereau, dar ei numai
trei ( 3 ) ofereau, căci mai multe nu aveau. Iată, şi pe cal-
cule supărările lor se vedeau, deci n-ai cum să scazi din 20
pe 30! La fel, nervoşi erau teribil, căci 3 – 4 nu este posibil!
Nervii li s-au încins pe deplin când s-au gândit atunci că s-ar
putea ca patronul, senin, să cumpere mai puţin. Şi dacă mai
puţin el va cumpăra, mai puţini bani ei vor încasa. Pe aceas-
tă situaţie n-o puteau tolera!!! Cu toţii au tăcut şi în aşa fel
au făcut, încât patronul să nu poată afla că nu tot ceea ce el
cerea, în depozitul lor exista! Deci pentru ca vânzarea celor
134 de lăzi să se facă cu adevărat, aşa cum patronul le-a co-
mandat, le-a cerut, vă voi spune ce prin cap le-a trecut. Asta
este, pentru ca marfa vândută să fie şi banii mai mulţi să le
vie, s-au gândit la o şmecherie.
Fii atent, tăcut, să vezi ce-au făcut. Pentru ca mai uşor să
înţelegi şi să-ţi fie pe deplin clarificat ceea ce s-a întâmplat,
te anunţ că mai jos, pe unele numere le-am scris mai gros.
Prin numerele scrise mai îngroşat am arătat ceea ce în
depozit exista cu adevărat!
423 – 134 = 400 + 20 + 3 – 100 – 30 – 4
= 400 – 100 + 20 – 30 + 3 – 4
= 300 + 20 – 30 + 3 – 4
lăzi cu
dulceaţă lăzi cu
lăzi cu dulceaţă de pere dulceaţă de
de mere rămase insuficiente cireşe amare
insuficiente
51

Vânzătorii de la depozit nu aveau patronului să-i dea 4
lăzi cu cireşe amare, aşa cum el cerea, căci ei nu aveau decât
3, dragii mei. Atunci au luat 10 lăzi cu dulceaţă de pere ( 10
lăzi din cele 20 de lăzi cu dulceaţă de pere pe care chiar le
aveau ) şi le-au pus în graba mare etichete de cireşe amare.
Din aceste 10 lăzi cu dulceaţă de cireşe amare falsificate, pe
4 l-au scăzut şi astfel 4 lăzi au vândut.
Deci 10 – 4 = 6 lăzi cu cireşe amare false + cele 3 lăzi
cu cireşe amare adevărate ce fuseseră păstrate = 9 lăzi, iar
ei acum se lăudau că 9 lăzi cu dulceaţă de cireşe amare mai
au! ( Deci la cele 6 lăzi cu dulceaţă de cireşe amare rămase
şi false le-am adăugat pe cele 3 lăzi cu dulceaţă de cireşe
amare adevărate ce fuseseră păstrate şi pe care oricum dina-
inte le aveau, astfel încât acum se lăudau că 9 lăzi cu dul-
ceaţă de cireşe amare ei mai au. )
423 – 134 = 400 + 20 + 3 – 100 – 30 – 4
= 400 – 100 + 20 – 30 + 3 – 4
= 300 + 10 + 10 – 30 + 3 – 4
lăzi cu
dulceaţă lăzi cu
lăzi cu dulceaţă de pere dulceaţă de
de mere rămase insuficiente cireşe amare
insuficiente
= 300 + 10 – 30 + 10 – 4 + 3
= 300 + 10 – 30 + 6 + 3
= 300 + 10 – 30 + 9
lăzi cu dulceaţă lăzi cu lăzi rămase cu
de mere nevândute dulceaţă dulceaţă de
( rămase ) de pere cireşe amare
insuficiente ( 6 sunt false )
Şi-uite-aşa, prin a celor 10 lăzi cu dulceaţă de pere falsi-
ficare au rezolvat-o cu dulceaţa de cireşe amare făcând vân-
zare. Apoi când au încercat să vândă lăzile cu dulceaţă de
pere, pe vânzătorii de la depozit i-au cam trecut fiori reci.
Din 10, cum să vinzi 30 ? Vă reamintesc că din 20 de lăzi cu
dulceaţă de pere de la început, când depozitul fusese aprovi-
zionat, doar 10 au mai rămas cu adevărat. (Celelalte 10 s-au
falsificat când primiseră fiecare etichete de …cireşe ama-
re.) După ce vânzătorilor de la depozit fiorii reci le-au mai
trecut, s-au gândit la ceea ce-i de făcut, s-au gândit deci la
cum din 10 să vândă 30! Puteau să facă aşa ceva ? Ce zici
mata ? Normal că nu, îţi dai seama şi tu! Şi totuşi scăparea
pe unde să fie ? Tot printr-o şmecherie. Din cele 300 de lăzi
cu dulceaţă de mere rămase cu adevărat nevândute, deci
păstrate şi frumos grupate, vânzătorii au dat 100 de lăzi deo-
parte şi deşi erau cu dulceaţă de mere ei le-au pus etichete
de …pere.
423 – 134 = 400 + 20 + 3 – 100 – 30 – 4
= 400 – 100 + 20 – 30 + 3 – 4
= 400 – 100 + 10 + 10 – 30 + 3 – 4
= 300 + 10 – 30 + 10 – 4 + 3

52 53
 = 300 + 10 – 30 + 6 + 3 În sfârşit, au reuşit ceea ce-au dorit şi pe patron l-au pă-
= 300 + 10 – 30 + 9 călit. Vânzătorii de la depozit au rămas cu 200 de lăzi cu
dulceaţă de mere adevărate, 80 de lăzi cu dulceaţă de pere
= 200 + 100 + 10 – 30 + 9 (doar 10 adevărate, 70 falsificate), şi 9 lăzi cu dulceaţă de
cireşe amare (din care doar 3 erau adevărate, 6 erau falsifi-
= 200 + 100 + 10 – 30 + 9 cate). Pe toate aceste lăzi rămase, pentru a le putea mai uşor
lăzi cu număra, la un loc şi le-au (re)pus. De aceea se pune între
lăzi cu dulceaţă lăzi cu dulceaţă de 200, 80 şi 9 semnul +!
de mere rămase dulceaţă pere Fiţi atenţi copii, muncitorii doar în ceea ce priveşte
de pere false adevărate conţinutul lăzilor cu dulceaţă pe patron l-au păcălit, în
ceea ce priveşte numărul lăzilor vândute i-au respectat
= 200 + 100 – 30 + 10 + 9 dorinţa, negreşit!!! În ceea ce priveşte numărul lăzilor
cu dulceaţă vândute, vânzătorii de la depozit nu au jucat
= 200 + 70 + 10 + 9 deloc teatru. Ei i-au vândut exact 134! I-au vândut atâ-
= 200 + 80 + 9 tea câte a cerut!
= 289 Pe noi nu ne interesează dacă lăzile rămase după vân-
zare erau sau nu înşelătoare, adică adevărate sau falsificate.
Tocmai din această 100 de lăzi cu dulceaţă de pere falsi- În finalul calculului de scădere, la acest al lui ultim pas mă
ficate l-au scăzut pe 30, au vândut pe cele 30 de lăzi cu dul- interesează căte lăzi în depozit au mai rămas. Deci ne inte-
ceaţă de pere de patron comandate. Deci 100 – 30 = 70 de resează numărul lor, după ce dintr-un descăzut (423) s-a
lăzi cu dulceaţă de pere false au rămas după ce încă o ţeapă scăzut un scăzător (134).
patronului i-au tras. Nu uita însă că vânzătorii de la depozit Deci 423 – 134 = 289
au păstrat pe cele 10 lăzi cu dulceaţă de pere adevărate Copii, acest calcul poate fi efectuat mai rapid decât tot
(care au şi fost adunate împreună cu cele 70 rămase şi fal- ceea ce noi mai înainte am zis, dacă veţi învăţa calculul în
sificate.) Deci 100 – 30 = 70 de lăzi cu dulceaţă de pere scris. Acest calcul în scris la scădere, ca şi la adunare este
rămase şi false. La aceste 70 de lăzi falsificate au adăugat folositor şi calculezi fără calculator.
pe cele 10 lăzi de pere adevărate pe care oricum dinainte le În primul rând, în continuare vă voi învăţa a termenilor
aveau. Acum se lăudau că 80 de lăzi cu dulceaţă de pere au. aşezare. Ca de obicei, încep calculul de la UNITĂŢI şi mă
( 70 + 10 = 80 ) Măi, dacă vânzare este, c-am spus, ce caută enervez teribil, deoarece 3 – 4 nu este posibil.
mai sus între 200, 80 şi 9 semnul + ? Adică, ai vrea tu a SZU
spune:«Peste tot minus se pune!» Atent însă să fii mata, nu 423 –
este deloc aşa! Iată, îţi voi explica! 134

54 55

Coloana UNITĂŢILOR doar cu 3 e încărcată, aşa n-ai
cum să-l scazi pe 4 niciodată. Mi-ar mai trebui ceva, pe 4 ca
să-l pot scădea! Desigur, doar 1 i-ar mai trebui lui 3, vedeţi
toţi şi puteţi face scăderea la UNITĂŢI. 4 – 4 se poate, e
adevărat, dar fiţi atenţi la ceea ce s-a întâmplat. Din 3 să
scazi 4 nu se putea. Enervarea mea creştea şi nervos tare
deci m-am dus la ZECI. Aici am găsit, frăţioare, două (2)
grupe de câte 10 fiecare. Repet, doar 1 lui 3 (de la 423) îi
trebuia şi 4 (de la 134) se putea scădea. Eu însă, de la ZECI
am luat o 10 întreagă şi-o să vă spun de ce, ca toată lumea
să înţeleagă. Când spre o grupă din cele 2 grupe de câte 10
eu m-am îndreptat şi din zece pe 1 am luat, cu toată zecea
m-am trezit încărcat, fiindcă cele 9 care rămâneau, o 10 nu
mai formau! Şi deoarece nu mai formau o 10, de la casa
ZECILOR trebuiau să plece! Păi, unde să plece, fete şi bă-
ieţi ? Normal, la UNITĂŢI! De aceea pe gânduri mult nu
am stat şi cu toată zecea m-am încărcat!
Să nu te îngrijorezi că, pentru scăderea lui 4
(de la 134), pe o 10 de la căsuţa ZECILOR către
căsuţa UNITĂŢILOR o dai, tot 423 ai!!!
Deci iată de ce această 10 a fost scoasă de la ZECI, de la
locul ei. Trebuia scăzut 4, dragii mei, şi nu puteai să-l scazi
din 3! Acum 3, (adică UNITĂŢILE lui 423), putere acum
primeşte cu o 10 care îl întăreşte! Să-l tot scazi acum pe
4!!! Deci din 10 şi încă 3, dacă 4 iei, rămân 6 şi încă 3! Deci
pe 4, din 10 l-am scăzut, că s-a putut şi 6 am obţinut, iar
apoi acest 6 cu 3 se aduna, pentru că acest 3 oricum aco-lo
exista şi cuminte el stătea la casa sa. De aceea ciudat să nu
vi se pară vouă că la rezultatul de la UNITĂŢI apare 9!
56
SZU
. 10
423 –
134
9
Când de la ZECI o 10 am luat, pe acest fapt cu un mic
semn deasupra lui 2 l-am marcat. Semnul îl ajută pe cel care
calculează să nu greşească, să nu cumva cifra 2 să-l păcă-
lească. Acum la ZECI nu mai sunt două (2) zeci deci!
Trecem la căsuţa ZECILOR acum, să continuăm al cal-
culului drum. Aici, cum spuneam, vezi să nu te păcăleşti,
doar o 10 mai găseşti! Şi la căsuţa ZECILOR efectuăm
scăderea frumos, pe verticală, de sus în jos : 1 – 3, adică
10 – 30. Ia spune tu acum corect, fără eroare deci, dintr-o 10
poţi scădea 30 ? Normal, nu, ştii şi tu!
SZU
.
423 –
134
9
La ZECI, zecea rămasă trebuie ajutată, cu ceva supli-
mentată, altfel scăderea 10 – 30 va fi pentru tine o scădere
… blocată, o uşă ferecată! Dacă pe acel 10 îl vei … ajuta, pe
30 îl vei putea scădea. Dacă la acest 10 de la ZECI ai mai
pune 20, poţi pe urmă deci să-l scazi pe 30. Dar de unde
încă 2 zeci (20) să găsesc, ca pe zecea mea s-o întăresc, zău
aşa, ca pe 30 să-l pot scădea ? Mai la stânga, chiar aşa! La
stânga căsuţei ZECILOR m-aşteaptă mute 4 SUTE, deci 4
grupe frumos aranjate, fiecare de câte 100 bine împachetate.
57
Mie-mi trebuie 20, deci iau 100, o desfac, dar … restul de
80 ce fac ? (100 – 20 = 80). Iată, şi pe ele, pe acele 80 deci
trebuie să le iau, musai, că de mine se ţin scai! 8 de câte 10
nu-s 100, de aceea se şi mută de la căsuţa lor, a SUTELOR.
Unde oare se vor muta deci ? Desigur, la ZECI! Deci de la
SUTE, vrei, nu vrei, 100 întreagă trebuie să iei şi din ea,
zău aşa, pe cele 30 (de la 134) le vei scădea! Atenţie, pe
această 100 nu o luăm ca s-o scădem, nici ca s-o adunăm,
doar la ZECI o mutăm!!! După ce o vom muta, din ea
vom scădea ceva. Imediat veţi vedea! Şi-uite-aşa la zecea
mea care la ZECI se afla, mai vin deci 10 zeci ( 100 ) care
de la SUTE aici se mută! Acum, la ZECI, din 10 zeci aici
aduse (adică 100) şi încă o 10 (dinainte avută), pot acum
scădea deci pe cele 30! Deci le scad pe cele 3 de câte zece.
Ce se petrece ? Rămân cu 7 de câte zece, cu 70 deci (am
luat 30 din 100) şi cu 10-a dinainte avută, acum am deci 8
zeci (80). Pe locul ZECILOR, la rezultat, voi scrie cifra 8,
neapărat! Fiţi atenţi la ceea ce se petrece, 8 arată 8 grupe de
câte 10!
SZU
..
423 –
134
89
Când de la SUTE 100 am luat, pe acest fapt cu un mic
semn deasupra lui 4 l-am marcat. Semnul îl ajută pe cel care
calculează să nu greşească, să nu cumva cifra 4 să-l păcă-
lească. Acum la SUTE nu mai sunt 4 sute (400), dragii mei,
ci doar 3 (300).
58
La casa SUTELOR acum mă deplasez, ca pe scădere s-o
finalizez. Atenţie, să nu te păcăleşti. Doar 3 SUTE (300)
aici mai găseşti, pe 100 o luasei, trebuie să-ţi aminteşti! La
ZECI acea 100 te-a ajutat cu mărimea sa, pe 3 ZECI (30) ca
să le poţi scădea.
SZU
..
423 –
134
89
Şi aici, la casa SUTELOR vom scădea fără sfială pe ver-
ticală, corect şi frumos de sus în jos! Nici nu e greu, sunt
lucruri ştiute, 3 SUTE – 1 SUTĂ = 2 SUTE (300 – 100 =
200). Grijă mare să aveţi voi, la rezultat să scrieţi cifra 2!
Veţi scrie cifra 2 pe locul lor, al SUTELOR! Acest 2, aten-
ţie mare, arată 2 grupe de câte 100 fiecare!
Şi-uite-aşa aceste trei cifre: 2, 8 şi 9, prin a lor alăturare
formează al scăderii rezultat, căci pe scăderea 423 – 134 noi
am terminat.
SZU
..
423 –
134
289
Vedeţi şi voi care este diferenţa, restul dintre 423 şi 134,
vedeţi care este rezultatul scăderii. Vi-l mai repet şi eu o da-
tă vouă: 289. Aceasta este, chiar de vrei sau de nu vrei, dacă
59
din 423 pe 134 iei, adică pe 134 îl scazi, măi române, cu 289
vei rămâne! El este rezultatul de la această scădere.
La revedere!
Scăderea cu trecere peste ordin în concentre mai
mari decât 1000
Într-o zi locuitorii unui orăşel au văzut în văzduh, în
depărtare, cârduri mari de zburătoare. «Probabil sunt păsări
călătoare!» ei şi-au zis, dar realitatea i-a contrazis. Adevă-
rul e că nişte nori mai mari ce se aflau în apropiere îi îngre-
unau pe oameni la vedere. Ce-i drept, tot în zare se vedea
cum un astfel de nor se forma. Lângă orăşel exista o fabrică
cu furnale care polua, adică în aer arunca fum sau cam aşa
ceva. De aceea pe păsări oamenii mai bine le-au văzut după
ce ele mai clar au apărut ieşind din aceşti nori. «Măi să fie!
Ciori!» Aşa au strigat cei câţiva oameni ce le-au reperat. Au
dat veste imediat că ciorile i-au invadat, iar străzile din oră-
şel vor fi piste bune pentru ... aterizat. Pentru aterizarea lor,
a ciorilor.
Nu după mult timp, firesc, iată-le pe ciori în orăşel cum
sosesc. Nu mereu ai o astfel de ocazie să vezi o asemenea
invazie. De fapt pe oriunde ciorile se aşezau, căci mâncare
căutau. Se aşezau pe case, pe stâlpi, pe trotuare, pe copaci,
nu aveai ce să le faci. Pe firele de la stâlpii de iluminat ca la
ele acasă s-au înşirat. Puteai doar să le sperii atunci prefă-
cându-te că în ele cu ceva arunci sau să strigi la ele « Bau!»,
dar puţin se sinchiseau, ci doar puţin mai încolo zburau şi de
treabă îşi vedeau. Devenise supărător, dar oamenii aveau ac
de cojocul lor. Se gândeau să le mute din loc folosind arme
60
de foc. Nu au socotit de prea multe ori, astfel încât au che-
mat câţiva vânători.
Din 2000 de ciori ce în orăşel au intrat, pe 436 le-au îm-
puşcat. Noi avem acum de aflat câte ciori cu viaţă au scă-
pat. Mai înainte de aceasta, neapărat, vreau mai bine să vă
explic ceea ce s-a întâmplat. Cele 2000 de zburătoare au in-
trat în orăşel în două cârduri de 1000 de ciori fiecare. Când
prima puşcă în aer a bubuit, ciorile au tresărit şi decolau de
parcă la întrecere se luau. 1000 au decolat, adică s-au înălţat
de pe case, căci bubuitura rău le speriase, 900 s-au ridicat de
prin copaci ( era prea riscant şi pentru ele, ce să-i faci ? ), 90
s-au ridicat cu viteză mare de pe trotuare şi 10 dintr-o parca-
re. După ce ele în aer s-au ridicat, vânătorii s-au apucat de
împuşcat. Bum, bum, bum şi bum, bum, bum, 436 de ciori
cad acum. Iată cum.
2000 – 436 = 1000 + 1000 – 400 – 30 – 6
= 1000 + 900 + 90 + 10 – 400 – 30 – 6
= 1000 + 900 – 400 + 90 – 30 + 10 – 6
Cele mai multe, 400, au fost împuşcate din grupul celor
900 ce se înălţase de prin copacii invadaţi cu ciori încărcaţi.
Apoi vânătorii au îndreptat puştile spre grupul de 90 de ciori
care se înălţase de pe trotuare şi caută acum scăpare-n zare.
Din acest grup de 90 de ciori ce zburaseră de pe trotuare şi
care să scape se zbate, 30 de ciori au fost împuşcate. Apoi în
grabă mare vânătorii au îndreptat puştile spre parcare. Spre
parcare, după ce grupul celor 10 ciori s-a înălţat, gloanţele
au explodat, viteză li s-a dat şi 6 gloanţe în 6 ciori au intrat.
61
Haideţi să vedem ce s-a întâmplat după ce cârdul ciorilor a între 1000, 500, 60 şi 4 semnul +!!! Acum ceea ce mi-a mai
fost decimat, adică împuţinat cam tare prin a ciorilor împuş- rămas de zis este calculul în ... scris.
care.
Etape Cum gândesc Ce scriu
1. După ce pe numere unele sub
altele le-am aşezat, de la UNI-
TĂŢI vom începe scăderea, nea-
părat! Aici întâlnesc o scădere ce
mă enervează teribil, deoarece 0 –
6 nu este posibil! Şi totuşi marea
scădere se poate face, fii atent,
pentru că 2000 este mai mare MSZU
decât 436, evident! 2000 –
Îţi recomand ca peste nervi şi tu 436
să treci şi să te duci pe la ZECI cu
curaj, cu sânge rece, ca să iei de
Probabil o să ţi se pară ca o lovitură de teatru! Păi ce ca- aici o zece. Unii zic că pe acea 10
ută semnul + între 1000, 500, 60 şi 4 ? Păi, dacă prin împuş- o împrumuţi, dar să nu-i asculţi. A
care s-a produs a ciorilor împuţinare, nu înseamnă aceasta împrumuta înseamnă a lua, da, dar
scădere, oare ? Adică ai vrea tu a spune: « Peste tot minus mai înseamnă şi a da înapoi, dar cu
se pune!!! » Ei, aici eu îţi spun să fii atent acum! Cu atenţie această 10 nu procedăm aşa noi.
de exerciţiu te agaţă, ca să vezi ce s-a întâmplat în acea peri- Nevoie mare ai de 10, de ea, pe 6
oadă din a lor viaţă. Mă refer la viaţa lor, a ciorilor. ca să-l poţi scădea. Dar ... stu-
După ce cartuşele s-au terminat, normal, s-a terminat şi poare!!! Mare mirare!!! Unde sunt
de împuşcat. Ciorile au profitat de liniştea ce s-a lăsat şi s-au zecile, oare? Nervii mei iar se
(re)grupat. Să nu fiţi miraţi acum. Iată cum. răscoală. Căsuţa ZECILOR e goa-
La grupul celor 1000 de ciori ce era în depărtare şi scă- lă!!! Şi totuşi marea scădere se
pase de împuşcare s-au alăturat cele 500 de ciori ce scăpa- poate face, fii atent, pentru că
seră de prin copaci, cele 60 de ciori ce scăpaseră de pe tro- 2000 este mai mare decât 436, evi-
tuare şi cele 4 ciori scăpate din parcare, norocoase şi ele la dent! Cu răbdările pierdute mă în-
împuşcare. Una pe alta se căutau şi una de alta se apropiau, drept iute la SUTE! Îmi repet în-tr-
deci se adunau!!! Iată, acum ţi-am spus! De aceea s-a pus una că poate la sute voi găsi mă-

62 63
car una. Măcar 1 sută, adică 10
zeci din care şi eu una, o zece să
pot lua, pe 6 de la unităţi ca să îl
pot scădea! Dar când ajung la sute,
gura mea rămâne mută. În casa
SUTELOR nu e prezentă nici o
sută. Şi totuşi marea scădere se
poate face, fii atent, pentru că
2000 este mai mare decât 436, evi-
dent! Măi, să ştii că toate sutele au
fugit la MII! În sfârşit, la MII
ajung după un drum nu prea lung.
Iată aici ce se petrece. La MII gă-
sesc într-o ordine mare 2 pachete
de 1000 fiecare. În fiecare mie fos-
tele UNITĂŢI, ZECI şi SUTE sunt
bine legate şi în mare ordine aşe-
zate! Eu de fapt vreau doar o ze-
ce, zău aşa, pe 6 de la unităţi să-l
pot scădea. Păi, ce să fac ? Pe un
pachet de 1000 încerc să-l desfac
cu sânge rece, ca să îl obţin pe 10!
Eiii, dar ce se petrece ? Iată, când
pe pachetul de 1000 l-am desfăcut,
marea ordine din acest pachet s-a
cam pierdut! Vreau să spun, dra-
gă, că umblând în acea mie n-o
mai ai întreagă! Şi nu neapărat
acum că ar fi dezordonată, dar e o
mie cu 10 descompletată! Acea 10
este de mine luată şi la casa UNI-
TĂŢILOR mutată printr-o mişcare
64
cam forţată, zău aşa, fiindcă în
mod normal nu are acolo ce căuta.
Dar procedez aşa, pe 6 ca să-l pot
scădea! La acea 1000 din care pe
10 l-am luat au mai rămas deci
990! Deoarece aceste 990 nu mai
formează 1000, nu mai au ce să
caute la MII, se ştie! Se va întoar-
ce imediat, fiecare grupă de unde a
plecat înainte ca pe acea 1000 ele
să o fi format. Astfel 900, adică 9
MSZU grupe fiecare de câte 100 se vor
2000 – întoarce la căsuţa lor, a SUTE-
436 LOR, iar 90, adică 9 grupe de câte
10 revin la căsuţa lor, a ZECILOR,
neapărat, de unde mai înainte au
plecat. Ce mai tura vura, pentru ca
toată lumea să mă înţeleagă am
fost nevoit să iau de la MII 1000
întreagă!!! Pentru ca să nu uit că
1000 de la MII a plecat, un mic
semn deasupra lui 2 de la MII am
desenat. Repet, practic acea 1000
de la căsuţa MIILOR luată a fost
împrăştiată pe la căsuţele lor, a MSZU
SUTELOR, a ZECILOR şi a UNI- ֽ 9 9 10
TĂŢILOR. Şi aceasta pentru că 2000 –
din acea 1000 am scos o 10 cu 436
sânge rece. Ştii de ce, sigur că da,
pe 6 ca să-l pot scădea.
65
2. Din zecea la UNITĂŢI mutată îl MSZU pe verticală frumos, adică de sus 2000 –
scad pe 6 îndată. ֽ 9 9 10 în jos. O mie minus nimic face tot 436
2000 – o mie, zic. Nu doar zic, ci şi scriu 1564
436 neapărat pe cifra 1 la rezultat, la
4 stânga lui 5 aşezat. Acest 1 în-
3. Trecem acum la căsuţa ZECILOR MSZU seamnă 1000, se ştie! Aflându-l pe
fără sfială şi efectuăm şi aici scă- ֽ 99 1564 pot să spun că pe calcul noi
derea pe verticală. Nu uita că aici 2000 – l-am terminat, deoarece l-am aflat
se întorseseră deci 90! 9 zeci – 3 436 pe rezultat. La acest 1564 atenţia
zeci = 6 zeci 64 să fie toată, pentru a vedea ceea ce
4. Trecem la casa SUTELOR acum MSZU fiecare cifră arată:
şi continuăm al calculului drum ֽ9 1 o grupă de 1000, se
scăzând frumos de sus în jos. 2000 – ştie;
436 5 500, adică 5 grupe
564 surioare de 100 fie-
5. Revenim şi pe la căsuţa MIILOR care;
acum şi continuăm al calculului 6 6 grupe de 10 fieca- MSZU
drum. Pe aici am mai fost o dată, re, 60 deci; ֽ
când acea 10 din 1000 fusese 4 4 grupe de câte 1 2000 –
luată. Ca să mai repetăm o dată, să fiecare sau de vrei 436
zicem că 1000 a fost în grupe altfel s-arăţi, 1564
separată în 900, 90 şi în 4 unităţi.
10, bucăţele rearanjate pe la S, Z şi
pe la U, fiindcă nu mai erau o mie,
vezi tu! Repet, 10, deşi este ZE-
CE, totuşi la U se mutase, ca să-l După cum spuneam pe calcul l-am terminat, dar oare ce
pot scădea pe 6! s-ar fi întâmplat dacă în total 2020 ciori ar fi existat ? Cum
La MII, atenţi să fiţi voi, să nu am fi calculat ? Să nu-ntrebaţi de ce m-am întrebat! Mai
vă păcălească 2! Aici mai există aveţi încă de învăţat! De fapt mereu, toţi ( deci şi eu ) avem
doar o mie, se ştie! Şi tot aici la de învăţat câte ceva, hai să vedem cum vom proceda.
căsuţa MIILOR se termină calcu-
lul copiilor. Vom termina scăzând MSZU
ֽ

66 67
2020 – 436 = 1000 + 1000 + 10 + 10 – 400 – 30 – 6 această plecare, 70 nu mai apare!!! Iată ce schimbare! Şi
tot astfel pentru că din 10, 6 s-a scos, numai şi numai de
aceea a apărut 4 mai jos! Adică 4 nu mai apărea dacă din 10,
= 1000 + 900 + 100 + 10 + 10 – 400 – 30 – 6
6 nu se scădea! Vezi ce schimbare, ce operare, uimitoa-re,
uluitoare ? Un număr apare, pentru că altul dispare! Aşa-i
şi-n viaţă, nu mi se pare!
= 1000 + 500 + 70 + 10 + 4 Etape Cum gândesc Ce scriu
1. Iar încep calculul de la UNITĂŢI
= 1000 + 500 + 80 + 4 şi iar mă enervez teribil, deoarece 0 MSZU
– 6 nu este posibil. Şi totuşi marea 2020 –
= 1584 436
scădere se poate face, fii atent, pen-
Priveşte, pentru ca numerele să nu-ţi facă fiţe, am agăţat tru că 2020 este mai mare decât
de ele nişte sârmuliţe. Urmărindu-le cu atenţie vei înţelege 436, evident! Însă supărarea îmi
de ce oare unul apare, altul dispare. Cuvântul magic este trece şi plec să caut o 10, căci am
« operare »! Operaţiile matematice, ca de altfel orice fel de nevoie de ea pe 6 ca să-l pot scădea.
operări, produc modificări, schimbări! De exemplu, dacă 2. La ZECI pe o 10 am luat-o după
din 900, 400 nu se scădea, 500 nu mai apărea! Deci ce am găsit-o şi pe dorinţă mi-am MSZU
îndeplinit-o. Deasupra lui 2 de la . 10
operare înseamnă schimbare, modificare a unei mulţimi, o
ZECI cu un mic semn am marcat 2020 –
transformare prin adăugare sau prin diminuare, luare. Păi,
faptul că de acolo pe o 10 am luat. 436
ce-ar fi însemnat ca nimic din 2020 să nu se fi modificat ? E
Zecea aceasta luată, la UNITĂŢI se 4
o întrebare normală, firească, iar atunci toate ciorile ar fi
trebuit să trăiască. Să rămână toate aşa, 2020, în număr ne- transferase, ca din ea să-l scad pe 6.
schimbat, nemodificat, dar aşa ceva nu s-a întâmplat, căci pe 10 – 6 = 4, apoi bucuros îl scriu
unele vânătorii le-au împuşcat. Astfel numărul lor s-a modi- pe 4 sub 6, mai jos.
ficat, pentru că în mulţimea lor s-a operat prin ciorile care 3. Vom trece la coloana ZECILOR
s-au împuşcat. Păi să ştii că şi la spital când medicul ope- acum, să continuăm al calculului
drum. Atenţie că aici, la ZECI doar MSZU
rează, o schimbare, o transformare el efectuează. Umblă-n
o 10 mai rămase. Pe cealaltă o lua- .
tine niţel, iar tu nu mai eşti la fel. Face o operaţie, schimbă,
sem, ca să-l scad pe 6! Sunt acum la 2020 –
modifică, transformă-n tine, iar tu te schimbi din rău în bine.
ZECI şi iar mă enervez, căci 1 zece 436
Aceasta înseamnă operaţie, operare, adică schimbare, iar da-
– 3 zeci nu pot să efectuez! 10 – 30 4
că ai înţeles mă bucur tare! Dacă studiem atent exerciţiul
încă oleacă, vom vedea cum din 100, 30 pleacă. Fără nu se poate, nu. Cred că eşti de

68 69
acord şi tu. Să nu crezi că mă
opresc acu’, pentru că marea scăde-
re se poate face, fii atent, pentru că
2020 este mai mare decât 436,
evident!
Mă duc acum la SUTE, ca să iau
100, drăguţa de ea, pe 30 ca să-l pot
scădea. Aici, nervii mei iar cresc,
căci la SUTE nimic nu găsesc.
Şi-mi trebuie neapărat 100 sau 10
zeci dacă vrei, ca să-l pot scădea pe
3. Pe 3, adică 3 de 10 fiecare, a-
tenţie mare, pe 30 deci. Însă nu te
descuraja, nu te împacienta, pentru
că marea scădere se poate efectua,
fii atent, pentru că 2020 este mai
mare decât 436, evident! Îţi voi
spune ce să faci acum, ca să ştii.
Mergi în continuare şi ajungi la
MII. Ce se află aici, oare ? 2 pache-
te de 1000 fiecare. Într-un pachet de
1000 intru foarte sigur, ca să ridic
100, desigur. Iar când din 1000 pe
100 am sustras, 900 au mai rămas.
Păi acum ia răspunde tu şi înţelept
fii, ce să mai caute aceste 900 la
MII ? Aşadar, deşi pe 100 o căutam
şi-mi era dragă, până la urmă, de la
MII voi lua 1000 întreagă! Ca să
arăt că pe 1000 am luat, deasupra
lui 2 de la MII un mic semn am
desenat. Din această sută luată îl voi
70
scădea pe 30 îndată. Celelalte 9 sute
din 1000 rămase, dacă sunt SUTE
ce pot face altceva decât să se mu-
te? Păi, normal, se vor muta repejor
la căsuţa SUTELOR. Dar să re- MSZU
venim la acea 100 de la acea 1000 .9.
luată, căci din acea sută( la Z mu- 2020 –
tată) îl vom scădea pe 3 zeci îndată. 436
Deci 10 zeci – 3 zeci = 7 zeci. Cu 84
MSZU toate acestea, dragii mei, la coloana
. ZECILOR, sub 3 vom scrie 8. ( Ştii
2020 – de ce, căci mintea ţi s-a copt şi tre-
436 buie să îţi aduci aminte că mai era o
4 10 dinainte, zecea aceea, da, din
care 30 nu se putea scădea. ) Ei,
acea 1 zece se adună cu aceste 7
zeci deci.
4. Trecem la coloana SUTELOR
acum, să continuăm al calculului
drum. Aici, măi frate, le găsim pe
acele 9 SUTE mutate, înapoiate.
Cred că îţi aminteşti când mutarea
lor s-a întâmplat, când din 1000 pe
100 am luat. Păi, de ce s-au mutat, e
clar că ştii. Ce să mai caute la MII?
9 sute (900) nu mai formează 1000,
se ştie! Acum fii curajos şi efectu- MSZU
ează scăderea de sus în jos. 9 sute – .9.
4 sute = 5 sute. Imediat ce pe acest 2020 –
rezultat l-ai aflat, te duci la coloana 436
SUTELOR la rezultat şi sub 4 îl 584
scrii pe 5, neapărat.
71
5. Ajungem şi la coloana MIILOR
acum, să terminăm al calculului
drum. Micul semn de deasupra lui 2
de aici, are vreun rost, ce zici ?
Desigur că are, el îmi aminteşte o
informaţie de o importanţă mare. Să
ne amintim îndată de mia (1000) de
aici plecată! Adică acum, aici nu
mai sunt 2 MII, să ştii!!! Din aceas-
tă 1000 rămasă la MII vom scădea
nimic, să ştii.
1 MIE – 0 MII = 1 MIE, se ştie,
apoi vom scrie cifra 1 sub linie, la
coloana MIILOR, la rezultat, nea-
părat. Gata, cu marea scădere am
terminat! 1584 este al ei rezultat!
2020 – 436 = 1584
72
Înmulţirea numerelor naturale
Dragi copii, acum vă voi povesti niţel despre un elev ca
voi numit Lenevel Puţintel. I se spunea aşa, deoarece să
scrie nu-i prea plăcea. Ba mâna îl durea, ba chef nu avea,
MSZU astfel că pe caietul său prea mult scris nu se afla. Pentru a fi
. . însă faţă de voi corect, iată, vă spun că acest Lenevel Pu-
2020 – ţintel era un elev deştept. Să vă spun ce făcu într-o zi (ceva
436 la care nimeni până atunci nu se mai gândi...).
1584 Doamna învăţătoare a sa la tablă era şi pe textul unei
probleme îl citea:
„ O clasă de copii merg 2 câte 2 în pas vioi, deci nu lent
spre terenul de antrenament. Dacă pe teren în 7 astfel de pe-
rechi copiii se antrenau, câţi elevi în total erau ? “
Elevii din bănci ascultau şi priveau cu atenţie mare spre
problema care cerea rezolvare. Lenevel Puţintel proceda la
fel. După cum v-am spus deja scrisul mult pe el îl chinuia!
În rest, în clasă şi la teme se concentra fără probleme.
Încet, încet, elevii au ajuns la a caietului lor hârtie şi au
început să scrie:
1) Câţi elevi erau în total în clasă ?
2+2+2+2+2+2+2=
Apoi s-au apucat să calculeze pentru ca pe problemă să
o soluţioneze:
73
 2 + 2 + 2 + 2 + 2 + 2 + 2 = 4+2+2+2+2+2 Aşadar o adunare repetată de termeni egali între ei
= 6 +2+2+2+2 poate fi arătată corect pe deplin scriind mai puţin.
= 8 +2+2+2 3+3+3+3+3= de 5ori 3 = 5ori 3 = 5 × 3=15
= 10 +2+2 5 + 5 + 5 = de 3 ori 5 = 3 ori 5 = 3×5 = 15
= 12 +2
= 14

Ce-i drept, nu este greu, nu că ar fi vorba de un chin, dar

ai de scris nu tocmai puţin.
Lenevel Puţintel ştia cam cât are de scris şi era decis să
inventeze ceva, dar fără a se fofila. S-a uitat la şirul lung
de 2, s-a încruntat, s-a frământat şi deodată a zâmbit lumi-
nat. A trecut cu stiloul pe hârtie şi a început să scrie:
2 + 2 + 2 + 2 + 2 + 2 + 2 = de 7 ori 2
Părându-i-se că totuşi prea mult a lucrat, la cuvântul
«de» a renunţat:
2 + 2 + 2 + 2 + 2 + 2 + 2 = de 7 ori 2 = 7 ori 2
Văzând cu ce a mai rămas, « 7 ori 2 », supărare nu mai
simţea ( faţă de cât scris era ), nu mai simţea fiori, dar a
decis totuşi să-l taie pe « ori ».
2 + 2 + 2 + 2 + 2 + 2 + 2 = de 7 ori 2 = 7 ori 2=
= 7 ori 2 = 7 × 2 = 14
Şi zâmbind l-a tăiat pe « ori » fix cu un x. Mulţumit de
ceea ce a realizat, la cuvântul «ori» a renunţat. De aceea pe
semnul × îl vom citi de acum încolo ori.
Aflând lumea, mai ales matematicienii, de a lui ispravă
s-au gândit că este o bună treabă. Cu toţii au decis să scape
de multul scris.
Să vă fie clar în ce fel Lenevel Puţintel pe exerciţiul res-
pectiv l-a modificat, deoarece el nimic din adunarea repe-
tată respectivă nu a luat şi nu a adăugat. Doar a scris mai
puţin, pentru el multul scris fiind un chin.

74 75
4+4+4+4+4+4=de 6ori 4=6ori 4 =6 × 4=24 Înmulţirea unui factor cu o sumă
6+6+6+6= de 4ori 6 =4ori 6 = 4 × 6= 24
Dragi copii, vă spun de la bun început, ca să ştiţi că nici
o scrisoare acum n-o să primiţi. Desigur, nu e vorba aici de
factorul poştal, de omul care aduce scrisori. Să nu priviţi
acum întrebători, deoarece trebuie să vă amintiţi de numerele
care se înmulţesc şi cum le numiţi. Fie că sunt doar două, fie
că mai multe numere se înmulţesc, factori ele se numesc.
Adică, logic, dacă nu se înmulţeau, factori nu se mai nu-
meau! Doar două sau mai multe numere rămâneau. Ei, dar
pentru că ele se înmulţesc unul cu altul, apare şi rezultatul.
Îţi mai aminteşti cum i s-a spus ? Produs!

Iată, lecţia de astăzi cam ciudat sună, «Înmulţirea unui

factor cu o sumă». Speriat tu însă să nu fii, căci ce e suma
ştii. Nu e o fiinţă şi nici obiect sau vreo altă arătare, e doar
rezultatul operaţiei de adunare, adică un număr, frăţioare.
Până la urmă n-am cum să te păcălesc, tot nişte numere se
înmulţesc! Doar că pentru a ajunge la unul sau unii din fac-
tori, trebuie cu atenţie şi în potrivită viteză să efectuezi nişte
calcule într-o paranteză. Continuă acum să stai frumos şi
priveşte tu mai jos. Ca să înţelegi pe îndelete, fii atent(ă) la
textul despre următorii băieţi şi fete.

Lenevel şi cu ai săi colegi de clasă au hotărât ca pe

terenul de sport să iasă. În total, în clasă, să ştii, erau mai
mulţi copii. Deoarece doreau să se joace neapărat, în două
grupuri, echipe, ei s-au separat şi s-au apucat cu mingea de
pasat. O echipă, dragii mei, era formată din 3 fetiţe şi 6
băieţei.

76 77

Iată, fiecare echipă era acum destul de liniştită şi din 6
băieţi şi 3 fete era alcătuită. Fiind vorba de două echipe, pot
să-ţi spun ţie, cititorule, care să înţelegi vrei, că este de două
ori 6 + 3. Vrei, nu vrei, pe amândoi termenii adunării de
două ori trebuie să-i iei.
2×(6 + 3) =
Pe acest exerciţiu aruncă-ţi bine a ta privire, pentru ca să
vezi că este vorba de o înmulţire. Repet, înmulţire, şi să nu
cazi în capcană, frăţioare, chiar dacă vezi tu pe acolo şi sem-
nul operaţiei de adunare. Aruncă-ţi privirea pe exerciţiu cu
viteză, ca să vezi că este o înmulţire între factorul 2 şi o pa-
ranteză. Paranteza e ca o burtă mare, dar nu-i plină cu mân-
care. De unde-ncepe şi până unde se termină, paranteza este
plină cu o operaţie sau operaţii a căror efectuare îţi oferă o
bucurie mare. În exerciţiul nostru paranteza conţine o adu-
nare pentru copiii mititei, 6 + 3. Ea, paranteza, îţi arată că 2
nu e înmulţit doar cu 6, măi fată. De asemenea, 2 nu este
78
înmulţit doar cu 3, măi băieţei, ci cu suma dintre ei, cu
suma de la 6 + 3.
2×(6 + 3) =
Până la urmă am ajuns şi noi să scriem ca Lenevel, cu
simbolul, semnul ×, ca să scriem puţintel.
Fiind cu gândirea activ, probabil te-ai întrebat pentru ce
motiv, după ce copiii din cele două echipe au fost desenaţi,
cu două diagrame au fost înconjuraţi. Sper că nu faci şi tu ca
Lenevel cel supărat căruia i se părea că e prea mult de în-
conjurat. Am folosit diagramele iniţial, adică la început,
pentru ca fiecare din cele două grupuri să fie bine văzut.
Când semnalul de început al jocului s-a dat, copiii nu au în-
ceput dezorganizat! 6 băieţi plus 3 fetiţe formau, la o adică,
o echipă. De aceea i-am evidenţiat şi cu o diagramă i-am în-
conjurat.
Cum spuneam, de multul scris enervat, Lenevel doar pe
două părţi dintr-o diagramă a desenat şi astfel pe paranteze
el le-a inventat. Lui îi era lene pe toată diagrama să o dese-
neze, astfel că s-a apucat să o ...schematizeze.
79
 Şi a tot schematizat până ce la fiecare diagramă doar do-
uă bucăţi a lăsat. Oricine poate să le vizualizeze, sunt chiar
ca nişte paranteze.
Aflând matematicienii de a lui ispravă s-au gândit că es-
te o bună treabă, aşa că de atunci s-au lăsat şi ei roată de în-
conjurat şi doar cu parantezele au lucrat.
2×(6 + 3) =
În prima variantă de rezolvare ne îndreptăm cu viteză
spre paranteză şi când pe adunare o efectuăm, pe pa-
ranteză noi o desfiinţăm. O desfiinţăm, adică o facem să
dispară deodat’, ca şi cum nici n-ar fi existat. Păi, nu ? Doar
6 + 3 e uşor de calculat! Locul parantezei va fi luat
imediat de un număr, neapărat, de rezultatul adu-
nării bine calculat.
2×(6 + 3) = 2×9
= 18 jucători
80
Acest 9 îţi arată, la o adică, câţi jucători erau într-o echi-
pă.
Şi uite-aşa, imediat, pe prima variantă de rezolvare am
finalizat.
Pentru a doua variantă de rezolvare, gândeşte-te, dacă să
înţelegi vrei, ce înseamnă 2×(6 + 3).
Adu-ţi aminte, neapărat, că pe simbolul, semnul × Lene-
vel Puţintel l-a inventat, deoarece de prea mult scris era e-
nervat. Haideţi să ne întoarcem acum pe al lui Lenevel
drum, ca să vedem detaliat de unde el a plecat.
2×(6 + 3) = 2 ori (6 + 3) = de 2 ori (6 + 3) =
=( 6 + 3 ) + ( 6 + 3 )
Ai (6 + 3) o dată şi iar (6 + 3), a doua oară, poţi să so-
coţi până diseară şi-apoi până-n zori, (6 + 3) se repetă de
două ori! Ei, dar oare ce întâmplare a determinat, a cauzat,
a făcut să apară o astfel de adunare ? Aceasta e o bună între-
bare şi ca să-i dăm răspuns, hai înapoi pe teren unde-i mult
antren, multă mişcare, agitaţie mare, deoarece jocul e-n des-
făşurare. Chiar aşa, pe teren cele două echipe prea mult nu
au pasat la antrenat, ci aprins, un joc au încins. Şi după cum
se ştie, când două echipe joacă ceva împreună, toţi
jucătorii se adună.
81

2×(6 + 3) = (6 + 3) + (6 + 3) = 6 + 3 + 6 + 3
Observă tu, treptat, cum parantezele s-au cam... eva-
porat. Aşa am ajuns, vrei, nu vrei, la 6 + 3 + 6 + 3. Poate tu
te-ntrebi acum de ce am pierdut parantezele pe drum. Priveş-
te, am să-ţi explic, mai ai un pic şi pe enigmă ai s-o dezlegi,
adică ai să înţelegi. Păi, ia gândeşte-te tu puţin. Ce-am spus
eu mai înainte, copil cuminte ? Am spus că echipele, aprins,
un joc au încins. Îţi dai tu seama ce era acolo ? Ce vânzo-
leală, ce agitaţie, ce du-te vino, cum alergau copiii, cu ce
viteză!!! Ce paranteză ? Pe paranteze le folosisem la început
când, deşi erau împreună pe teren, nu-ncepuse marele antren,
fiecare echipă se antrena separat şi prin paranteze pe fiecare
echipă noi am indicat. Acum pe paranteze nu le mai folosim,
avem jocul de observat, căci jucătorii s-au amestecat.
82
Că jucătorii în jocul aprins s-au amestecat, prin simbo-
lul, semnul + noi am arătat. Tot din cauza amestecului jucă-
torilor, negreşit, şi parantezele s-au topit. Păi, pune-ţi şi tu o
întrebare: «Ce să mai separe ?» Acum avem o mulţime mai
mare, în mare antren formată din toţi jucătorii de pe teren.
Ei, acum dacă să înţelegi mai bine vrei, priveşte la ultima
formă a exerciţiului:
6+3+6+3=
Dacă urmăreşti cu atenţie jucătorii, chiar în mişcarea lor
şi printre ale lor pase, poţi vedea doi de 3 şi doi de 6. Un 3
reprezintă grupul fetiţelor de la o echipă, iar 3, a doua oară,
e grupul fetiţelor de la echipa adversară. Un 6 reprezintă
grupul băieţilor de la o echipă, iar 6, a doua oară, e grupul
băieţilor de la echipa adversară.
Hai să fim atenţi puţintel, c-aici vine Lenevel hotărât pe
deplin să facă ceva ca să scrie mai puţin.
6 + 3 + 6 + 3 = 6 + 6 + 3 + 3 = 2×6 + 2×3
E bine acum să revedem de unde am plecat şi unde sun-
tem:
83
 2×(6 + 3) = 6 + 3 + 6 + 3 = 6 + 6 + 3 + 3 = chiar de când tatăl său din maşină le descărca şi în magazin
=de 2 ori 6 + de 2 ori 3=2ori 6 + 2ori 3=2×6 + 2×3 le căra. După ce de cărat a terminat, să le desfacă el s-a apu-
cat. Cum copilul era curios, foarte atent s-a făcut şi nicide-
= 12 + 6 = 18.
cum nu s-a putut să nu fie de faţă şi Lenevel la desfăcut.
Deci 2×(6 + 3) = 2×6 + 2×3 Fiecare din cele 4 cutii conţinea 5 căţeluşi de pluş şi 2
= 12 + 6 păpuşi cu rochiţe de catifea vorbitoare de «Mama!»
= 18
Observă, neapărat, că şi în varianta a doua de rezol-
vare ne-a dat acelaşi rezultat.
Acum, pentru ca să revezi ceea ce este mai important, în
mod firesc, pe cele două variante de rezolvare am să ţi le re-
amintesc.

Varianta 1
2×(6 + 3) = 2×9
= 18 jucători
Varianta 2
2×(6 + 3) = 2×6 + 2×3
= 12 + 6
= 18 jucători Iată, pe aceste cutii eu le-am desenat şi cu diagrame
le-am înconjurat.
Un alt exemplu vine-acum la tine, pentru ca să înţelegi Ei, dar crezi că Lenevel ca mine a muncit ? Supărarea
mai bine. l-a şi apucat atunci când a văzut cât are de desenat şi încon-
Lenevel Puţintel dorea să se facă patron atunci când va fi jurat. Iarăşi a căutat să lucreze simplificat.
mare om. Tatăl lui jucării vindea la un magazin pe care îl
avea. Într-o zi, tatăl lui, Hărnişor Multişor, pe magazin l-a
aprovizionat cu 4 cutii mari ce l-au făcut curios pe micul bă-
iat. Tatăl lui le-a adus pe cele 4 mari cutii de la un depozit
de jucării, iar oamenii care la depozit jucării aveau, de la o
fabrică le cumpărau. Lenevel a privit uimit la cele 4 cutii

84 85
 A spus că nu are rost să deseneze, că el are minte, astfel
încât în loc de desene a folosit numere şi cuvinte. Mai mult, După cum se vede, se repetă de 4 ori, cum deja se şi ştie,
la fiecare diagramă, în loc pe aceasta de jur împrejur s-o de- numărul de obiecte dintr-o cutie (5 căţeluşi de pluş + 2
seneze, el a scris doar două paranteze. Spunea el că-s părţi păpuşi cu rochiţe de catifea vorbitoare de «Mama!»). Între
din diagramă şi tot aceea înseamnă. cutii, pe paranteze încă le-am lăsat, pentru că din cutii
Desigur, acele paranteze sunt părţi din fiecare diagramă, jucăriile încă nu s-au ridicat pentru a fi pe raft aşezate şi toa-
dar el a scris mai puţin, bagă de seamă! Astfel pe conţinutul te la un loc grupate.
cutiilor l-a reprezentat schematizat, simplificat. Apoi între
paranteze pe semnul + l-a adăugat, fiindcă cele 4 cutii fuse-
seră una lângă alta alăturate, pentru a fi jucăriile pe rafturi
aranjate.

86 87

Deci ( 5 + 2 ) + ( 5 + 2 ) + ( 5 + 2 ) + ( 5 + 2 ) =
= de 4 ori ( 5 + 2 ) = 4 ori ( 5 + 2 )= 4×( 5 + 2 )
Până la urmă am ajuns şi noi să scriem ca Lenevel, cu
simbolul, semnul ×, ca să scriem puţintel.
Pe acest exerciţiu, 4×( 5 + 2 ) =, aruncă-ţi bine a ta
privire, pentru ca să vezi că este vorba de o înmulţire. Re-
pet, înmulţire şi să nu cazi în capcană, frăţioare, chiar dacă
vezi tu pe acolo şi semnul operaţiei de adunare! Aruncă-ţi
privirea pe exerciţiu cu viteză, pentru ca să vezi că este o
înmulţire între factorul 4 şi o paranteză. După cum ţi-am
mai spus, paranteza este ca o burtă mare, dar nu-i plină cu
mâncare. De unde-ncepe şi până unde se termină o paran-
teză este plină, după cum se vede, frăţioare, cu o operaţie de
adunare. Vedeţi şi voi, este o adunare simplă pentru noi,
5 + 2.
88
În scrierea 4×( 5 + 2 ) = paranteza ne înştiinţează pe
noi că 4 nu este înmulţit doar cu 5 şi nici doar cu 2. Atenţi
să fiţi voi, 4 se înmulţeşte cu suma dintre 5 şi 2.
În prima variantă de rezolvare a exerciţiului 4×(5 + 2)
= ne îndreptăm cu viteză spre paranteză. Când pe adunare o
efectuăm, pe paranteză noi o desfiinţăm, adică o facem să
dispară deodată, ca şi cum n-ar fi existat niciodată. Locul
parantezei va fi luat imediat de un număr, neapărat, de re-
zultatul aflat după ce pe adunare am efectuat. Acel număr 7
îţi arată, se ştie, câte jucării se aflau într-o cutie ( 5 căţeluşi
de pluş + 2 păpuşi cu rochiţe de catifea vorbitoare de « Ma-
ma! » ).
4×( 5 + 2 ) = 4×7 = 28 de jucării în toate cele 4 cutii
Şi-uite-aşa, imediat, pe prima variantă de rezolvare am
finalizat.
Pentru a doua variantă de rezolvare, să ne gândim bine
noi la ceea ce înseamnă 4×( 5 + 2 ) = , cu precizarea făcută
fără viteză că adunarea ( 5 + 2 ) se află în paranteză. Să-ţi
aduci aminte, neapărat, cum pe simbolul, semnul × Lenevel
Puţintel l-a inventat. Haideţi să ne întoarcem acum pe al lui
Lenevel drum, ca să vedem imediat de unde el a plecat.
4×( 5 + 2 ) = 4 ori ( 5 + 2 ) = de 4 ori ( 5 + 2 ) =
=(5+2)+(5+2)+(5+2)+(5+2)
Ultima scriere a exerciţiului, ( 5 + 2 ) + ( 5 + 2 ) + ( 5 +
2 ) + ( 5 + 2 ) ne arată cum cutiile cu jucării fuseseră doar
deschise şi alăturate. Fiecare jucărie era deocamdată în cutia
ei frumos aşezată, deci de jucăriile din celelalte cutii sepa-
rată. Ei, dar fiecare jucărie din fiecare cutie trebuia din cutia
ei să fie luată şi pe acelaşi raft aşezată la un loc cu celelalte
jucării din celelalte cutii. De ce ? Pentru că la magazin mulţi
clienţi vin, iar jucăriile împreună pot să le atragă atenţia cli-
89
enţilor cu putere mare pentru vânzare. Aşa că, pe neaştep- 5+2+5+2+5+2+5+2=5+5+5+5+2+
tate din cutii jucăriile fură ridicate de două persoane cu o 2 + 2 + 2 = de 4 ori 5 + de 4 ori 2 = 4 ori 5 + 4 ori 2
alăturare ciudată, Lenevel, fiul, şi cu al său tată. Despre al
= 4×5 + 4×2
său tată vă spusesem anterior că se numea Hărnişor Multi-
E bine acum să revedem de unde am plecat şi unde sun-
şor… După ce pe fiecare jucărie din a sa cutie ei au ridicat,
tem:
pe toate le-au alăturat şi pe acelaşi raft le-au aranjat.
(5+2)+(5+2)+(5+2)+(5+2)=5+2 + 4×( 5 + 2 ) = ( 5 + 2 ) + ( 5 + 2 ) + ( 5 + 2 ) + ( 5 +
5+2 + 5+2 + 5+2 2)=5+2+5+2+5+2+5+2=5+5+5+5+
Priveşte acum ultima scriere a exerciţiului cu atenţie, fără 2 + 2 + 2 + 2 = de 4 ori 5 + de 4 ori 2 = 4 ori 5 +
viteză, şi n-ai să mai vezi nici urmă de paranteză: 5 + 2 + 4 ori 2 = 4×5 + 4×2 = 20 + 8 = 28.
5 + 2 + 5 + 2 + 5 + 2 . E şi normal. Ia stai tu şi socoate!
Când fiecare jucărie din cutia ei este scoasă şi la celelalte ju- Deci 4×( 5 + 2 ) = 4×5 + 4×2
cării din cutii alăturată, mai este ea de ele separată ? După = 20 + 8
ce o astfel de mişcare s-a efectuat, copile, parantezele deve- = 28.
niseră inutile. Te întrebi ce înseamnă « inutile », oare ?
Adică nefolositoare! Aşa că şi Lenevel, bineînţeles, imediat Observă neapărat că şi în varianta a doua de rezolvare
le-a eliminat. Când pe raftul cu jucării, toate scoase acum ne-a dat acelaşi rezultat.
din cele 4 cutii, Lenevel mai bine a privit, ce-a zărit ? Acum, pentru ca să revezi ceea ce e mai important, în
5+2+5+2+5+2+5+2=5+5+5+5+2+2+2+2 mod firesc, pe cele două variante de rezolvare am să ţi le
Păi a zărit 4 grupuri de câte 5 căţeluşi de pluş în fiecare reamintesc.
şi 4 grupuri cu câte 2 păpuşi în fiecare. De ce, oare ? Păi
asta-i întrebare ? Varianta 1
Cele 4 grupuri de câte 5 sunt, să ştii, fiindcă fuseseră 4
cutii, conţinătoare a câte 5 căţeluşi de pluş fiecare. 4×( 5 + 2 ) = 4×7
Cele 4 grupuri de 2 apar la noi, să ştii, pentru că păpuşile = 28 de jucării în total în cele 4 cutii
jucării, înainte de a fi alăturate la magazin pe raft, fuseseră
scoase de fapt din cele 4 cutii conţinătoare fiecare a 2 păpuşi Varianta 2
cu rochiţe de catifea vorbitoare de «Mama!». Deci vom
scrie:
4×( 5 + 2 ) = 4×5 + 4×2
= 20 + 8
= 28.

90 91
 Deşi pe factori altfel îi grupăm,
Produsul e acelaşi, îl păstrăm!
Lucrătorii unei fabrici de automobile să se ştie doreau ce
maşini bune ei produceau. Bune, ieftine, ce mai, o minune,
aşa că au luat legătura cu o televiziune. Doreau ca despre a
lor activitate să se facă niţică publicitate. Zis şi făcut, căci
înţelegerea cu televiziunea nu a căzut. Aşa a venit şi ziua
cea mare, ziua de filmare. S-au dus la filmare într-o parcare
mai mare a lor, a maşinilor.
Fiţi atenţi, ca să vedeţi ce s-a întâmplat, cum pe maşini ei
le-au aliniat pentru filmat.
Mai întâi au fost aduse două grupe de câte 3, să le atragă
atenţia oamenilor grei, adică în bani bogaţi şi după maşini
ahtiaţi.

De ce de 6 ori ? Păi, prima dată fuseseră aduse două gru-

Ei, dar prezentatorii aici nu s-au oprit şi lângă fiecare
maşină ce pe a ta privire trebuia la ea să o ţină, au mai adus
ei alte trei.
pe, fiecare grupă de câte 3, dragii mei! Acum fiecare din
cele 6 maşini aduse prima dată era întâi aşezată, iar în spate-
le ei mai erau încă 3!
De fapt această aşezare se observă foarte bine şi din a de-
senului prezentare. Atenţie mare! Am reprodus imaginea
maşinilor eu fiind situat în spatele lor. Păi, ce să caut eu în
faţa lor, oare ? Acolo se pregătea echipa de filmare!
Deci de 6 ori 4 = de ( 2×3 ) ori 4
= ( 2×3 ) ori 4
= ( 2×3 ) × 4

92 93
 După cum se şi vedea, de 6 ori 4 era. Atenţie la această
grupă de 4 care s-a format venind încă 3 la una care dinainte
a existat! Iată c-am şi subliniat, astfel că-i important am
arătat! Deci nu vin 6 grupe de alte 4 maşini pe lân-
gă cele 6 dinainte prezentate, ei mai aduc 6 grupe
de încă 3 arătoase la fiecare una ( din cele 6 ) ce
privirea ne furase, căci dinainte fiecare existase!
Fiţi atenţi, paranteza ce ţine în burta ei pe 2×3 vă indică,
ţie, băiat, şi ţie, fată, pe cele 6 maşini ce fuseseră prezentate
prima dată!
Acum, dacă te apuci de numărat pe toate maşinile pre-
zentate, înseamnă să munceşti fără rost, frate! Hai s-o luăm
pe ...calculate. Atenţie, ne vom îndrepta cu viteză mai întâi
spre paranteză!

de 6 ori 4 = de ( 2×3 ) ori 4

= ( 2×3 ) ori 4
= ( 2×3 ) × 4
=6×4
= 24 de maşini

Deci ( 2×3 ) × 4 = 24
Dacă sunteţi neapărat voi curioşi, dacă tu vrei să mă des-
Ei, dar crezi că de prezentare ai scăpat ? Nu, maşinile iar
coşi întrebându-mă de ce s-au prezentat taman aşa, îţi voi
au demarat şi altfel s-au aliniat, pentru că iau ochii şi roţile
răspunde şi eu cum voi putea. Păi, ce să zic ? Probabil că
care se învârt ca o morişcă când maşinile se mişcă. Iar a lor
voiau şi ei să aibă un lanţ de maşini şic. Un lanţ mai lung de
impresionantă deplasare produce încântare mare şi chiar
maşini cele mai... cele îţi vor reţine privirea mai mult la ele.
...vânzare!
Pot să-ţi apară şi noaptea în visare şi-atunci ai putea să le
Acum maşinile altfel s-au aliniat la prezentat. Mai întâi 3 faci lor vânzare!
grupe de câte 4 au venit, numai bune de privit!

94 95
 Dacă uimit de frumuseţea lor eşti, ca privirea de pe ele să ţintel care, evident, s-a şi orientat către scrisul mai ...scur-
nu-ţi dezlipeşti, încă un şir de maşini ca acela de dinainte, tat!
imediat s-a aliniat. 2 × (3×4) =
Pentru rezolvare ne îndreptăm şi calculăm cu viteză mai
întâi la paranteză.
2 × (3×4) = 2×12
= 24 de maşini

Deci 2 × ( 3 × 4 ) = 24
Acum, pentru ca să revezi ceea ce e mai important, în
mod firesc, pe cele două variante de rezolvare a înmulţirii
de trei factori am să ţi le reamintesc.

Varianta 1
( 2×3 ) × 4 = 6 × 4
= 24 de maşini

Deci ( 2 × 3 ) × 4 = 24
Varianta 2
2×(3×4) = 2×12
= 24 de maşini

Deci 2 × ( 3 × 4 ) = 24

Desigur, fiind vorba de două şiruri, fiecare cu câte 3×4 Ce-ai observat ? Deşi altfel pe factori i-ai grupat şi cu
maşini, dragi isteţi, puteţi scrie, dacă vreţi, ca Lenevel Pu- ajutorul parantezelor pe această grupare ai arătat, pro-
dusul e acelaşi, s-a păstrat! În cazul nostru, 24 şi nu e nici
o lovitură de teatru. E ceva normal, firesc, indiferent cum

96 97
maşinile se numesc, indiferent ce culoare fiecare maşină are aranjare, unul lângă altul în picioare. Câteva voci severe au
sau dacă se face ori nu vânzare! strigat la ei pentru aliniere.
Au venit pe rând, de 4 ori câte 2, ca să-i vedem şi noi.
Deci ( 2 × 3 ) × 4 = 2 × ( 3 × 4 ) = 24

Poate veţi fi uimiţi, deoarece se întâmplă aşa ceva. Pe

mine mă interesează însă altceva. Să fiţi lămuriţi. De fapt nu
este uimitor că se întâmplă aşa ceva. Te ajută să înţelegi ci-
neva. Atenţia. Sper că atent ai urmărit şi o dată cu mine ai
gândit. Hai să mai aruncăm nişte priviri însoţite de gândiri.
Dacă aşa veţi proceda, cunoştinţele vă veţi consolida pe ba-
za exemplelor pe care în continuare le voi da.

(5×6)×2 = 5×(6×2) = 60
(10×2)×4 = 10×(2×4) = 80

Apoi în spatele fiecăruia din aceştia 8 ce se

petrece ? Iată, lângă fiecare din cei 8, lângă fiecare,
Un alt exemplu vine-acum la tine, pentru ca să înţelegi
şi mai bine!
mai vine câte o grupă de 4 tineri, frăţioare.
Un grup de soldaţi proaspăt încorporaţi erau tare
dezor-donaţi. Încorporarea era un moment când un om tânăr
cu a lui voinţă, dorinţă sau la o chemare de altcineva dată,
intra în armată. Cum spuneam, soldaţii erau dezordonaţi şi
mai întâi trebuiau aliniaţi. Imediat ce au intrat pe poarta
unităţii militare li s-a făcut a actelor verificare. Pe noi ne
interesează o vedere cu a lor aliniere.

Mai întâi au fost aduse în pas vioi 4 grupuri de câte 2.

Aşadar de 4 ori 2 = 4 ori 2 = 4 × 2 tineri siguri pe ei care
voiau să devină soldăţei. Îţi voi arăta în continuare a lor

98 99
 Atenţie! Aceste 8 grupe de câte 5 tineri nu au venit pe
lângă cei 8 tineri care intraseră prima dată în armată (cele 4
grupe de câte 2 aduse în pas vioi).
S-au format 8 grupe de câte 5 fiecare, pentru că la 8 de
câte 1, care încă nu trăgeau cu tunul, la fiecare 1 au mai ve-
nit încă 4, frăţioare. Această mişcare nu necesită cugetări,
gânduri adânci. Acum ai 8 grupe de câte 5. Revezi cu aten-
ţie fiecare diagramă şi bagă de seamă!

Deci de 8 ori 5 = de ( 4 × 2 ) ori 5 = ( 4 × 2 ) × 5

Cu viteză spre paranteză mai întăi ne îndreptăm şi efec-

tuăm:

(4×2)×5=8×5
= 40

Priveşte, paranteza de la ( 4×2 ) ţine în burta ei pe cei 8

tinerei de acum soldăţei adevăraţi ce fuseseră prima dată ali-
niaţi.

Deci ( 4 × 2 ) × 5 = 8 × 5
= 40

Acum îţi voi spune, să fie ştiut, de ce 8 grupe de tineri au După ce actele tuturor celor 40 de soldaţi s-au verificat,
apărut, deşi dacă sunteţi atenţi, isteţei, puteţi înţelege şi sin- ei au fost duşi la spălat. Trebuie să vă spun că la duşurile
gurei. Numărul de 8 grupe (de câte 5 tineri fiecare) a rezul- unde curgea apă caldă, dar mai mult rece, soldaţii încăpeau
tat din cele 4 grupe de 2 tineri fiecare ce dinainte au existat. doar câte zece. Aşa că imediat prima serie a şi intrat.

100 101
 Şi aşa soldaţii s-au curăţat în 4 serii care pe rând
în baie au intrat. Iată, în continuare pe aceste 4 serii
eu le-am desenat, pentru ca gândirea ta să nu se
oprească din operat, din contră, mai mult să lucreze
după ce ai vizualizat! Fiecare serie de câte zece aştepta frumos să intre la duşu-
rile cu apă caldă, dar mai mult rece.
Deci de 4 ori 10 = de 4 ori (2×5) = 4 ori (2×5) =
= 4 × (2 × 5) = 4 × 10 = 40.

102 103
 Dacă mă veţi întreba de ce am pus pe (2×5) în paranteză,
am să vă răspund în viteză că acei soldăţei o grupă mai ma-
re formau în care împreună cele două grupuleţe de 5, cei
(2×5), adică zece, se spălau. Ei, seria de 10, fiind la duş,
erau soldaţi cam ... dezbrăcaţi, aşa că parantezele, ele, sunt
ca nişte perdele. Se ştie, orice baie civilizată trebuie încon-
jurată cu ceva care să împiedice privirea în ea. Când trecem
la calculat ne îndreptăm mai întâi cu viteză spre paranteză.
4 × (2 × 5) = 4 × 10 = 40.
Deci 4 × (2 × 5) = 40
Dar aminteşte-ţi, neapărat că şi ( 4 × 2 ) × 5 = 40
aşa cum mai înainte am arătat.
Ce-ai observat ? Deşi altfel pe factori ai grupat (şi cu aju-
torul parantezelor pe această grupare ai arătat), produsul e
acelaşi, s-a păstrat! În cazul nostru 40, indiferent că la du-
şuri curg ape calde sau reci.
Aşadar la o înmulţire de mai mulţi factori, oricum pe
factori i-ai grupa (şi prin paranteze arăţi cum se gru-
pează), după ce calculele de înmulţire se efectuează, pro-
dusul acelaşi se păstrează, să ştii tu, indiferent dacă aceas-
ta îţi convine sau nu!
(2×3)×4 = 2×(3×4) =24
(4×2)×5 = 4×(2×5) =40
104
Înmulţirea unui număr format din zeci şi unităţi
cu un număr de o cifră cu trecere peste ordinul
unităţilor şi al zecilor
Tatăl lui Lenevel a achiziţionat de la o fabrică de jucării
24 de maşinuţe pentru copii. Dacă pe o maşinuţă 7 euro a
cheltuit, oare câţi bani în total el a plătit?
Pentru acest calcul a fost chemat Lenevel care calcula
scriind puţintel. Numai când s-a gândit la prima variantă de
socotit, i-a venit rău, zău! Priveşte în continuare, ca să înţe-
legi de ce avea oroare!
de 24 ori 7 euro = de 24 ori 7 = 24 ori 7 = 24 × 7 = 7 + 7
+7+7+7+7+7+7+7+7+7+7+7+7+7+7+7+
7+7+7+7+7+7+7=
Nu este greu de înţeles de ce această lungă adunare apa-
re, să ştii. Aminteşte-ţi că fuseseră cumpărate 24 de maşi-
nuţe pentru copii. Adică, măi puişori, tatăl său plătise câte 7
euro de 24 de ori. Dar aşa cum într-o lecţie anterioară v-am
prezentat, un important adevăr mai aflase Lenevel. Dacă
schimbi locul factorilor, produsul rămâne la fel. Şi cum
şi-a adus aminte ce-a descoperit, de acest adevăr matematic
el s-a folosit.
de 24 ori 7 euro = de 24 ori 7 = 24 ori 7 = 24 × 7 = 7 ×
24 = 24 + 24 + 24 + 24 =
Parcă acum lucrul s-a mai simplificat, iar Lenevel deve-
nise mai … uşurat. Totuşi, pe marele zâmbet încă nu-l avea
… Şi mai puţin să scrie el voia!
Se gândea, se frământa, pe toate părţile pe exerciţiu îl
privea. Îl privea de la început până la final şi iar de la înce-
put până la semnul egal. Deşi acum reuşise să scrie mai
puţin ( chiar un chin nu erau patru termeni ce se adunau ),
105
nu prea-i convenea că 7 cu 24 se-nmulţea. «Măi, îşi zicea el
cu voce tare, 7 ca 7, dar 24 e cam mare!». Şi tocmai când
iar voia pe aceste vorbe să le spună, simte cum o idee îl în-
drumă: «Înmulţeşte-l pe 7 cu o sumă!», parcă auzea o voce
de undeva! Pe înmulţirea cu o sumă el o ştia!!! Şi cum 24 i
se părea cam mare, s-a gândit în două grupe să-l separe. L-a
separat în ZECILE lui curate, două, pe de-o parte şi cele 4
UNITĂŢI pe de-altă parte. Mândru de ceea ce făcea zicea:
«Zeci deoparte, unităţi deoparte, aşa fac oamenii ce ştiu
carte, deci şi eu. Nu e greu!»
24 × 7 = 7 × 24 = 7 × ( 20 + 4 ) = 7×20 + 7×4
La 7×4 nici o problemă nu avea, căci pe produs îl ştia!
7×20 puţine bătăi de cap îi dădea. După ce puţin s-a frămân-
tat, zecea l-a ajutat. Cu curaj, cu sânge rece l-a scris pe 20
ca 2×10. L-a luat apoi pe factorul 2 şi l-a înmulţit aşa cum
lui i-a convenit. Aminteşte-ţi şi tu, dacă să înţelegi vrei, la o
înmulţire a mai multor factori poţi înmulţi oricum vrei pe
factori între ei. Îi poţi pe factori grupa cum vrea mintea ta,
produsul final se va păstra!
7×20 = 7×(2×10) = (7×2)×10 = 14×10 = 140.
Şi cum cu 10-i mai uşor de înmulţit, pe drumul în-
mulţirii cu 10 am păşit. Când pe înmulţirea unui număr cu
10 vrei a o calcula, iată ce simplu vei proceda. Dacă la
dreapta acelui număr pe 0 l-ai pus, l-ai obţinut pe numărul
produs!
Dar să revenim, că ne-am îndepărtat niţel de calculul lui
Lenevel:
106
24 × 7 = 7 × 24 = 7 × ( 20 + 4 ) = 7×20 + 7×4 =
= 140 + 28
= 168
Terminând pe acest calcul, Lenevel despre tatăl său a
aflat câţi bani maşinuţele l-au costat. A ajuns până la urmă
la numărul total de euro, la 168, după ce mintea i s-a mai
copt şi a reuşit pe un procedeu să-l inventeze, astfel încât pe
calcul să-l ... scurteze.
Priviţi încă o dată cât scrisese prima dată şi veţi înţelege
imediat avantajul calculului scurtat, simplificat care dă
acelaşi rezultat, am zis, cu calculul de la multul scris. Veţi
înţelege pe deplin cum se află produsul scriind mai puţin.
Credeţi că Lenevel aici a terminat ? V-aţi înşelat! A înce-
put soluţii a căuta, căci să scrie şi mai puţin voia. De un
calcul scris s-a apucat şi pe factori unul sub altul i-a aşezat.
E vorba de aceeaşi aşezare ca pentru efectuarea operaţiei de
adunare! Aceasta nu-i deloc o întâmplare, pentru că, să nu
uiţi niciodată, înmulţirea e o adunare repetată. Şi ca să fiu
corect până la final, trebuie să spun că în această adunare
repetată, fiecare termen cu toţi ceilalţi e egal, de la începutul
adunării şi până la al ei final. Adică, dragii mei, adunarea
repetată e cu termeni egali între ei. Dar hai să revenim la
ceea ce mai înainte despre Lenevel am zis şi să-i vedem
calculul în scris.
După cum spuneam, înainte de a calcula trebuie făcută a
celor doi factori aşezare, întocmai ca la operaţia de adunare.
De obicei, zic, numărul mai mare stă deasupra numărului
mai mic.
24 ×
7
107
 Ca şi la operaţia de adunare, în toate celelalte dăţi, vom
începe calculul de la UNITĂŢI. Cu cât este egal 7×4 ştiu şi
nu tac, 28 fac! Imediat doar pe cele 8 unităţi ale lui 28 le voi
scrie la casa lor, a UNITĂŢILOR.
24 ×
7 piaţă pentru cumpărat, a văzut ceea ce s-a întâmplat şi a
8 asistat chiar la descărcat. Ca şi noi, acelaşi lucru şi el s-a în-
Pe 20 (2 grupe de câte 10) le ţin deocamdată în mintea
mea, deoarece la UNITĂŢI nu le pot aşeza. Le voi aşeza
imediat, încetişor, la căsuţa ZECILOR.
Ne întoarcem la 7 şi-l vom înmulţi cu cifra pe care la ca-
sa ZECILOR lui 24 o vom găsi. Aici, acum, la noi e vorba
de cifra 2. Aici 7×2 = 14, e adevărat deci, dar aceste 14 sunt
zeci, deci e vorba de 140! La toate aceste 14 zeci trebuie
adunate celelalte 2 zeci ( de la 7×4 = 28 ) ţinute deja în min-
tea mea. Acum e momentul să le aşez încetişor la locul lor,
la casa ZECILOR. 14 zeci + 2 zeci = 16 zeci, se ştie şi aşa
voi şi scrie 16 deci, dar acestea sunt 16 zeci , adică 160!
SZU
24 ×
7 efectua aşa ceva noaptea te putea apuca. Trebuia să inven-
168
Fiţi atenţi, că aceasta şi cifrele v-o arată : 1 la SUTE
( deci 10 zeci ) şi 6 la ZECI aşezată. Şi cu amândouă lângă
UNITĂŢI, cele 8, am aflat pe produsul final, pe 168!
Şi-uite-aşa a reuşit să calculeze Lenevel scriind puţintel.
De abia acum a zâmbit cu adevărat mulţumit.
Să fii iubit!
108
Înmulţirea a două numere formate din zeci şi
unităţi
Lângă o piaţă au venit într-o parcare 23 de maşini cu câte
12 saci cu cartofi fiecare. Pe noi ne interesează în final câţi
saci cu cartofi s-au adus în total. Lenevel, apropiindu-se de
trebat. Dar cum a trecut la calculat s-a şi încruntat.
23 × 12 =
Era şi normal să se întâmple aşa. Fiţi atenţi ce însemna
aşa ceva!
23 × 12 = 12 + 12 + 12 + 12 + 12 + 12 + 12 + 12 +
12 + 12 + 12 + 12 + 12 + 12 + 12 + 12 +
12 + 12 + 12 + 12 + 12 + 12 + 12 =
Atunci, enervat, pe ordinea factorilor a schimbat.
12 × 23 = 23 + 23 + 23 + 23 + 23 + 23 + 23 + 23 +
23 + 23 + 23 + 23 =
Lenevel de nervi trepida. Nici aşa nu mergea. Desigur,
aceste adunări repetate care dau aceleaşi rezultate se puteau
efectua , dar Lenevel la altceva se gândea. El ştia că pentru a
teze iar ceva, neapărat, astfel încât calculul să poată fi sim-
plificat, adică scurtat.
Cei mai mulţi nervi îi avea pe numărul mai mare care îl
împiedica spre o uşoară şi rapidă efectuare. De aceea s-a
orientat spre numărul mai mic şi şi-a propus să-i schimbe
forma un pic. Să fiţi atenţi, deoarece Lenevel nimic la nu-
mărul 12 nu a adăugat sau luat ( înmulţirea va avea ace-
laşi rezultat! ), doar pe modul lui de scriere l-a modificat.
109
 23 × 12 = 23 × ( 10 + 2 ) =

Atenţie! 23 nu se înmulţeşte doar cu 10, ci cu 10 + 2,

nu priviţi cu foarte mare viteză! De aceea (10 + 2) s-a scris
în paranteză! În acest fel Lenevel a avut o idee bună şi ast-
fel a ajuns să-l înmulţească pe 23 cu o sumă.

23 × 12 = 23 × ( 10 + 2 ) = 23 ×10 + 23 × 2

Pe 23 × 10 l-a rezolvat imediat. L-a scris pe 23, (adică pe

numărul care se înmulţeşte cu 10) la rezultat şi la dreapta
lui, lângă 3, un 0 a adăugat. Aşa, la rezultat, 230 s-a format.
Deci 23 × 10 = 230.
Dar la 23 × 2 = cum a procedat ? Iată cum. Pe ordinea
factorilor a inversat, deoarece aşa era mai uşor de calculat.

23 × 2 = 2 × 23 = 23 + 23 = 46

Bine, dacă tu vrei, poţi pe ordinea factorilor să nu o in-

versezi, tot e uşor să calculezi.

23 ×
2
46 În această reprezentare avem de 10 ori 23 ( ce-i drept,
descompus în 20 şi 3, dragii mei ) şi încă de 2 ori 23 ( de
Deci 23 × 12 = 23 × ( 10 + 2 ) = 23 × 10 + 23 × 2 = asemenea descompus în 20 şi 3 ). Acum nici unul din voi să
= 230 + 46 = 276. nu fie speriat, deoarece cu nişte linii drepte pe reprezentare
am tăiat. Fiecare să fie liniştit, pentru că nimic nu este gre-
Acum Lenevel dorea să şi vizualizeze ceea ce s-a apu- şit. Totul este bun, vă explic chiar acum! Pe măsură ce în
cat să calculeze. Fiindcă 23 × 10 = 10 × 23, iar 23 × 2 = calcul înainta şi aduna, Lenevel tot tăia ceea ce a adunat, să
2 × 23 şi dorind să deseneze mai puţintel, fiţi atenţi la repre- nu cumva să obţină un rezultat eronat, adică neadevărat.
zentarea lui Lenevel!

110 111
 Ce-i drept, munca s-a mai micşorat. Acum Lenevel era
mai senin, dar ca de obicei dorea să scrie şi mai puţin. Aşa
şi-a zis, astfel încât imediat a trecut la calculul în scris.
23 ×
12
În primul rând să ai grijă la a factorilor aşezare. Îi vei a-
şeza ca şi la operaţia de adunare. Vom începe calculul, ca şi
în alte dăţi, de la unităţi. Mai bine zis ne vom duce frumos
la unităţile numărului de jos, 2, precum vedeţi şi voi. Pe el,
pe 2 îl vom înmulţi cu cele 3 unităţi ale lui 23, vrei, nu vrei!
Adică, dragii mei şi dragele mele, vom înmulţi unităţile în-
tre ele. Priviţi şi pe desen, neapărat, pe doi de 3 cu o linie pe
fiecare am tăiat! 2 × 3 = 6, care nu are ce să caute pe la alte
case, ci se scrie repejor la căsuţa UNITĂŢILOR.
ZU
23 ×
12
6 înseamnă de fapt 10 × 3 care înseamnă 30 deci! De aceea
Unităţile lui 12, tot cele două (2) se vor înmulţi acum cu
zecile lui 23, tot în număr de două, dragii mei, şi după cum
vedeţi şi voi, arătate tot cu ajutorul cifrei 2. Deci 2 × 2 = 4,
da, dar aici e puţin teatru, adică dacă stai să socoţi deci, e
vorba de 4 zeci! Priveşte şi pe desen, neapărat, pe 2 de 20
cu două linii pe fiecare i-am tăiat! Zi şi tu tare, ca pe lângă
adevăr să nu treci, 2 × 20 = 40. Acum în stânga lui 6 îl vom
scrie pe 4, cifra indicator de la căsuţa ZECILOR.
ZU
23 ×
12
46
Ce indică ea că se petrece ? Am obţinut 4 grupe, fiecare
de câte 10. Hai să vă reamintesc ce am făcut până acum
112
mergând pe al calculului drum. Până acum 2, unităţile lui
12, s-au înmulţit, pe rând, mai întâi cu unităţile lui 23 în
număr de 3 şi apoi cu zecile lui 23, cu cele 2 zeci, dragii
mei! Şi acum ce se petrece ? Fiţi atenţi, pentru acest 2 (de la
12) înmulţirea e la final, iar noi am obţinut primul produs
parţial. E vorba despre 46 care e format din două cifre ce
stau în două case: 6 UNITĂŢI şi 4 ZECI deci. Cuvântul
parţial ne arată că doar o parte din înmulţirea lui 23 cu 12
am efectuat noi, adică pe înmulţirea lui 23 cu 2! Sau dacă
altfel doriţi să spuneţi, dragii mei, am efectuat deocamdată
pe înmulţirea lui 2 cu 23!
Rămânem tot la numărul 12, dar trecem la cifra zecilor
acum, să continuăm al calculului drum. Atenţie, ca să nu
greşeşti, 1 este cifra pe care aici, la ZECI o întâlneşti. Aten-
ţie la ceea ce aici se petrece, 1 arată o grupă de 10, care şi
ea, la rândul ei, se va înmulţi cu 23! Mai întâi se va înmulţi
cu unităţile lui 23, adică cu cele 3. Deci 1 × 3 = 3. Acest 3
arată 3 grupe de câte 10, pentru că iată ce se petrece! 1 × 3
acest 3, dragii mei, va fi aşezat sub 4 la coloana lor, a ZE-
CILOR.
ZU
23 ×
12
46
3
Priveşte şi pe desen, neapărat. Pe toată mulţimea în care
sunt de 10 ori câte 3, cu trei linii am tăiat!
Aceasta ne va ajuta să nu facem vreo greşeală. Tăindu-le
înseamnă că le-am pus la socoteală!
113
 Acum să fiţi pe fază pentru ceea ce urmează. Zecea lui
12, după ce s-a înmulţit cu unităţile lui 23, cele 3, se va în-
mulţi cu zecile lui 23, cele două. Vreau să vă spun vouă să
priviţi cu atenţie pe calculul scris. Cu atenţie am zis! Iată de
ce : 1 × 2 = 2, dar în capcană să nu cădeţi voi! Atenţia vă
va salva, ca să înţelegeţi ce înseamnă aşa ceva. 1 ×
2 = 2, da, dar dacă nu eşti atent la cine cu cine se
înmulţeşte, acest rezultat, 2, te păcăleşte. Ce
înseamnă aici 1 × 2 = 2 ? Poţi să zici ? Dacă ţi-e
greu, te voi ajuta eu! 1 × 2 = 2 înseamnă de fapt 10
× 20 = 20 de zeci, adică 200 deci! Iată pe cine
reprezenta acel 2 ce se arăta! Acum să fii atent, ca
să vezi pe acest 2 unde o să-l aşezi. Păi dacă ştii că
2 grupe de câte 100 acest 2 arată, cred că problema
aceasta ţi-e clarificată. Îl vom aşeza pe acest 2 la
stânga lui 3, dragii mei! Aici va sta, ce-i drept, cam
însingurat, dar e acum la căsuţa, coloana SUTE-
LOR aşezat. Deşi deasupra sa nu vezi nimic, să nu
fii mirat nici un pic. Iată, eu pe coloane le-am evi-
denţiat, de cifre să nu fii derutat! Dacă nu eşti atent,
cifrele pot să te derute. Fii atent la ceea ce arată
fiecare, UNITĂŢI, ZECI, SUTE. Deci pri-veşte cu
atenţie mare în continuare şi înţelege de ce se
întâmplă această aranjare. E adevărat, aş putea să te
învăţ să înmulţeşti şi fără aceste explicaţii. Pot, dar
eu nu vreau acum să lucrezi ca un robot. De aceea,
atenţie mare, trebuie învăţare ... gânditoare,
deocamdată fără calculatoare!

114 115

Atenţie! Chiar dacă înainte de a le desena eu, aceste co-
loane ( UNITĂŢI, ZECI, SUTE ) nu se vedeau, ele tot acolo
existau! Dacă de acest fapt n-ai să-ţi aminteşti, altădată poţi
să te păcăleşti! Iată un exemplu. Sub 46, aşezându-l pe 2 în
stânga lui 3 l-am obţinut pe 23. Dar atenţie mare, dragii
mei, că acesta nu e chiar 23. Vreau să spun că nu sunt 23
de câte 1! Altceva se petrece. Sunt 23 de câte 10, 23 de zeci
deci, adică 230!!!
116
Aşadar înmulţirea zecii de la 12 cu 23 ( întâi cu UNITĂ-
ŢILE lui 23, cele 3, apoi cu ZECILE lui 23, ( cele 2 zeci
deci ), această înmulţire spuneam este la final, iar noi am
obţinut al doilea produs parţial. Al doilea produs parţial este
deci 230! Chiar dacă la calculul scris, sub 46 scrie 23, să nu
cădeţi în capcană, dragii mei!
Amintiţi-vă că primul produs parţial era 46. Acum l-am
aflat noi şi pe al doilea produs parţial care este 230, adică 3
ZECI (30) pe lângă 2 SUTE (200). Repet, 23 sub 46 să nu te
derute! Nu ne putem însă opri la acest produs parţial, deoa-
rece ne trebuie produsul final. E vorba de produsul înmul-
ţirii dintre 23 şi 12, sper că n-ai uitat, doar de la această în-
mulţire am plecat! Atenţie mare, acum vom face o aduna-
re. Vom aduna, fii atent matale, pe cele două produse
parţiale. Calculăm frumos de sus în jos. Mai trebuie să-ţi
spun cum se face, oare? Doar ştii şi tu cum se adună, de la
operaţia de adunare. Vom aduna pe 46 deci şi cu 230!
Iată de ce atât am insistat. Nu vreau să lucrezi ca un apa-
rat la o priză conectat sau care-şi ia de la o baterie electric
curent. Eu vreau ca tu să fii conştient! Deci fii atent, iar da-
că ceva nu înţelegi te întreabă şi citeşte iar, fără grabă! Eu
încerc atât cât pot să îţi explic, astfel încât să nu fie nevoie
să mă întrebi nimic. Bineînţeles, nu pentru că ai fi sfios, ru-
şinos sau lipsit de interes, ci fiindcă tot ce-ţi spun ai înţeles!
117
 Iată, pentru ca acest procedeu de calcul în scris
să vă fie pe deplin clarificat, încă ceva pentru voi
am desenat. Fiecare din cei doi copii, cu mâinile în
sus aşezat îţi indică ordinea în care pe înmulţire am
efectuat. Mâinile lor, de la cea mai subţire până la
cea mai groasă, îţi arată, dacă eşti atent la privit, or-
dinea în care 2 şi 10 ( de la 12 ) s-au înmulţit.
Evident, pe rând s-au înmulţit cu 23, dragii mei.
Dacă pe acest procedeu vi l-aţi însuşit, mai de-
parte, la înmulţirile ce par mai complicate nu va fi
greu, vă spun eu. Noroc cu acest procedeu care s-a
inventat şi pe calculul de adunare repetată l-a mic-
şorat, cum am zis, prin înmulţire şi calculul ei în
scris. Munca s-a simplificat, deoarece calculul este
mai ... scurtat.
Să fii învăţat!

Şi-uite-aşa cifrele s-au aşezat pe la ale lor case, iar noi

l-am obţinut pe 276.

Deci 23 × 12 = 276

După o aşa ispravă toţi matematicienii au fost de acord

că Lenevel e un băiat de treabă. Şi-au dat şi ei seama atunci
că Lenevel nu voia să fenteze, ci doar pe calcul să-l mic-
şoreze, adică să-l scurteze. Adunarea repetată era un chin,
iar el inventase înmulţirea, ca să scrie mai puţin. Şi de data
aceasta, cum am zis, el a folosit calculul în scris.

118 119
 Împărţirea, dragă fată,
E chiar scădere repetată!
Într-o zi m-a întrebat a mea fată:
− Cum să fie împărţirea o scădere repetată, măi tată?
Că pe scădere o ştiu de când eram cât un pitic, iar împărţirea
e mai grea un pic! Împărţirea este altceva, nu e scădere, nu-
i aşa? zicea fata mea.
− Ha, ha, ha, fata mea, ce zici tu, mai grea un pic,
împărţirea e mai grea un pic? Deocamdată nu ai înţeles ni-
mic, aşa că, uite, mă apuc să îţi explic! i-am răspuns eu. Dar
să ştii că nu e greu. Ha, ha, ha şi hi, hi, hi, fără scădere nu
poţi împărţi! Acum am să-ţi demonstrez, ca să te luminez!

56 de bombonele trebuie împărţite la 14, copiii clasei

mele.

56 : 14 =

Aici voi scrie clar şi mare cât va primi

fiecare!

Deci, în urma împărţirii lui 56 la 14 (56 de

bomboane la 14 copii), fiecare copil primeşte ceva
(un număr de bomboane), că doar de aceea e împăr-
ţire, pentru ca fiecare să primească ceva. Păi, nu-i
aşa ? Altfel, nu mai împart nimic şi o să vă fie poftă
un pic. Şi dacă nu mai împart, nu voi mai avea nici
un rezultat!

120 121

Adică voi avea pe de o parte 56 de bomboane şi pe de
altă parte 14 copii supăraţi un pic, fiindcă nu s-a mai întâm-
plat nimic.
56 de bomboane
Ei, dar dacă totuşi mă hotărăsc să le împart, va apare un
rezultat!
56 : 14 =
Este un REZULTAT care va arăta, cum îţi spuneam,
măi frăţioare, CÂT primeşte fiecare! Normal, toţi primesc
în mod egal, ca să nu fie scandal!
Bineee! Ei, şi ia spune tu acum, măi frate, cum se îm-
parte? Iau de unde am şi dau, iar iau şi dau, iar iau şi dau,
şi tot aşa până când cantitatea de bomboane se va termina.
122
Iată scăderea! Ai văzut, nu-i aşa? Acum fii atent, ca să
vezi că este de o importanţă foarte mare cum fac împărţirea,
frăţioare!
♦ Dacă dau prea multe bomboane la un copil, alţii, la
fel ca acela n-or să mai primească (am doar 56 de bom-
boane şi n-au de unde să mai izvorască!). Deci dacă cu prea
multe încep să dau, alţi copii ce aşteaptă la rând poate nimic
nu mai iau! Sunt sigur că ştii de ce, se termină repede!
♦ Dacă încep să dau la copii bomboane prea puţine,
după ce dau la toţi, bomboane o să-mi mai rămână şi asta
nu-i o treabă tocmai bună. Nu uita că toate cele 56 de bom-
boane trebuie la 14 copii împărţite şi în mod egal distribu-
ite.
Asta e, există un număr fix de bomboane pe care trebuie
să îl primească fiecare, iar eu trebuie să dau la fiecare copil
exact acel număr de bombonele (nici mai multe, nici mai
puţintele).
Care o fi acel număr, câte bomboane dau la fiecare,
oare ?
Începe marea căutare! Atenţie! Nu este vorba aici de
ghicit în bombonele, că nu sunt ghicitor în stele. Deci nu
împart, nu distribui, nu dau la întâmplare, la nimereală, ci
îmi fac o socoteală!
În primul rând încep încet, atent, înţelept, ca să fiu
corect sau drept. Să fie clar! Dacă distribui la întâmplare, la
nimereală, pe ghicite, le voi da, le voi împărţi pe toate cele
56, aşa e, dar nu le voi da în mod egal, putându-se declanşa
un mare scandal!
123
 Pasul 1 Pasul 2

Dau câte 1 ( o bomboană ) la fiecare cu atenţie mare, să Mai am acum 42 de bomboane. Iar pot să mai dau câte
nu fac vreo eroare! Voi consuma 14 bomboane. una la fiecare. Astfel, iar voi consuma 14 bomboane.
56 − 14 = 42 mai am 42 − 14 = 28 mai am

Acum cred că vă este clar şi vouă că, deocamdată fiecare

copil deţine două. Nu te mira, aminteşte-ţi că fiecare încă
una mai avea!

124 125

Pasul 3
Acum mai am 28 de bomboane. Iar pot să mai dau câ-
te una la fiecare. Iar consum 14.
28 − 14 = 14 mai am
Desigur, deocamdată fiecare copil 3 bomboane a primit
( 2 pe care le avea şi cu încă una ce a mai venit).
126
Pasul 4
Mai am 14 bomboane. Deoarece am 14 copii, înseamnă
că mai pot da câte una la fiecare, să ştii!
14 – 14 = 0
Nu e de mirare că acum fiecare copil 4 bomboane de-
ţine ( 3 pe care le avea şi cu încă 1 care vine ).
Ei, acum, la copii eu bomboane aş mai da, dacă aş mai
avea. Dar după cum cred că ai observat, bomboanele s-au
terminat. E şi normal, dacă tot dai şi iar dai, până la urmă nu
mai ai!
127
 Acum aţi văzut şi cred c-aţi priceput ce-am făcut. Nu e
aşa de greu, se ştie, nu e nici o magie. N-a fost ghicitoare, ci
repartizare la fiecare, repartizare, distribuire, împărţire fără
scandal, la fiecare în mod egal.
Din 56, mulţimea de la început, de 4 ori pe 14 l-am scă-
zut. De ce l-am scăzut pe 14 sigur ştii, păi aveam 14 copii.
Şi după ce o scădere de 14 făceam, câte o bomboană ( din
cele 14 ) la fiecare copil dădeam. Deci la fiecare scădere a
lui 14, din mulţimea, cutia cu bomboane efectuată, fiecare
copil mai primea o bomboană, măi tată! Deoarece 4 scă-
deri am făcut ( până ce bomboane nu am mai avut ), în-
seamnă, negreşit, că fiecare copil 4 bomboane a primit.
Astfel am reuşit să împart pe toate cele 56 de bomboane
la 14 copii, fiecăruia în mod egal, ca să nu iasă scandal. Nu
este greutate mare, câte scăderi sunt, atâtea bomboane pri-
meşte fiecare. Desigur, vei tot scădea până ce bomboane nu
vei mai avea.
Prima scădere 56 – 14 = 42 Câte 1 la fiecare
A doua scădere 42 – 14 = 28 Câte 2 la fiecare
A treia sădere 28 – 14 = 14 Câte 3 la fiecare
A patra scădere 14 – 14 = 0 Câte 4 la fiecare
Deci 56 : 14 = 4 ( la fiecare )
128
Hai, acum, cu atenţie mare să facem şi o verificare. Am
scris noi 56 : 14 = 4, dar este bine, oare ?
Deci fiecare din cei 14 copii are acum 4 bomboane
( deci de 14 ori 4 ).
4+4+4+4+4+4+4+4+4+4+4+4+4+4=14×4==56 am obţinut,
câte am avut la început!
Bine, dacă vrei să schimbi locul factorilor (în loc de 14 ×
4 să scrii 4 × 14 ), îţi dau voie, dacă aşa ţi-e pe plac, tot 56
fac!
Da, deci 56 : 14 = 4 . Sigur, frăţioare!
Uite-aici verificare :
14 × 4 = 56 sau 4 × 14 = 56
Vreau să-ţi mai spun că pentru început tu nu vei avea de
făcut împărţiri la un astfel de împărţitor cum este de exem-
plu 14, puişor. Deoarece eşti la început tu vei împărţi un
număr la alte numere decât 14 mai mici, poţi şi colegilor tăi
să le zici! Eu am ales să împart la 14, deoarece este un nu-
măr mai apropiat de numărul de elevi dintr-o clasă, deci de
numărul acelor copii, să ştii! Cred eu că nici nu a fost prea
greu, fiindcă am folosit, iată, împărţirea prin scădere repe-
tată! Iar pe astfel de scăderi, fii sincer, hai, le cunoşteai!
129
 Sper că ai înţeles cum ţi-am explicat eu, nu e chiar atât
de greu, iar dacă te apuci serios de studiat, nu va fi deloc
complicat. Eu nu vreau să-ţi fie matematica un chin, ci
vreau să înveţi cu zâmbetul senin!
Cu drag, al tău prieten mai mare,
Florin!
Ştiu cât dau la fiecare,
La câţi vor ajunge, oare ?
Într-o iarnă, de Crăciun, un om nu prea bogat îşi pro-
pusese să fie mai bun. S-a gândit el că dacă o faptă bună
vrei să faci, ar fi bine să-i ajuţi şi pe copiii săraci. Cum spu-
neam, iarnă era, aşa că şi pentru copii o nevoie importantă
apărea. Nu mă refer, copii, neapărat la jucării pentru băieţi
şi fete, ci la mănuşi şi ghete. Omul nostru s-a dus la maga-
zin şi 56 de obiecte a cumpărat de banii ce pentru aşa ceva
i-a alocat. I-a alocat, adică dinainte a început bine să se gân-
dească la ce o să-i folosească. Şi pentru ca al său gând să fie
îndeplinit, chiar pentru ce avea în gând pe bani i-a folosit. El
are acum, aşadar, importantul dar. În mulţimea acestor 56 de
obiecte el a cumpărat mănuşi şi ghete pentru băieţi şi fete.
Iată cum considerăm, ca să nu ne încurcăm. Fie că-i o mă-
nuşă, fie că-i o gheată, tu vei fi înţelept şi vei şti că-i un (1)
obiect. Deci două mănuşi, adică o pereche pentru băieţi sau
pentru fete, înseamnă două obiecte. La fel şi la ghete, două
ghete înseamnă două obiecte pe pământ călătoare şi de frig
apărătoare. O mănuşă şi o gheată ( fiţi băieţi isteţi şi fetiţe
înţelepte), înseamnă tot două (2) obiecte.
Am să vă spun, să fie ştiut. Omul nostru mai mult de 56
de obiecte să cumpere ar fi vrut, dar el s-a încadrat în câţi
bani a alocat. Şi desigur, a alocat cât a alocat, fiindcă spu-
130
sesem că nu era foarte bogat. Pe toate cele 56 de obiecte,
perechi de mănuşi şi ghete pentru băieţi şi fete, le-a pus în
saci şi s-a îndreptat către copiii săraci. Lângă casa unde lo-
cuia el erau mulţi copii care ar fi avut nevoie de un astfel de
cadou, căci locuiau într-un ghetou. În acel cămin viaţa era
un chin. Ce să-i faci ? Aşa-i la oamenii săraci! De aceea tre-
buie să muncim şi mai bogaţi cu toţii să devenim! Omul
nostru cu cele 56 de obiecte la copii a sosit. Imediat se va
apuca de împărţit. Tu ascultă atent, tăcut, ca să afli cum a
făcut. În primul rând să ştii că acel ghetou destul de mare
era, iar pe numărul adevărat al copiilor nimeni nu-l ştia. Se
ştia doar că erau mulţi, mulţi, mărunţi şi cam ...desculţi.
Omul nostru a socotit că la un copil 4 obiecte are de dăruit
( 2 mănuşi şi 2 ghete bune şi pentru băieţi şi pentru fete).
Problema mare era că sigur nu avea cadou pentru fiecare,
numărul copiilor fiind foarte mare. Atunci omul şi-a spus
aşa: « Din mulţimea mea de 56 de obiecte, pe rând voi
scădea câte 4 obiecte ( 2 mănuşi + 2 ghete ). Când o dată
pe 4 l-am scăzut, pe un copil fericit l-am făcut! Acum am o
întrebare. La câţi copii îmi vor ajunge obiectele, oare ? » Îi
vom răspunde noi la întrebare acestui om cu sufletul mare.
Să fim atenţi la cum a procedat generosul bărbat. Prima
dată, din 56 pe 4 l-a scăzut şi pe un copil fericit l-a făcut.
Adică pe cele 4 obiecte ( 2 mănuşi + 2 ghete ) imediat unui
copil i le-a dat. I-au rămas 52 de obiecte ( 56 – 4 ). Din nou
pe 4 l-a scăzut, de data aceasta din 52, precum am văzut şi
iar un copil fericit a fost făcut, adică pe aceste alte 4 obiecte
imediat unui alt copil le-a dat. 48 de obiecte mai avea omul
nostru acum şi din aceste 48 de obiecte rămase iar pe 4 l-a
scăzut, pentru ca pe aceste alte 4 unui alt copil să i le dea şi
tot aşa... pe 4 l-a tot scăzut până ce obiecte nu a mai avut.
Cum spuneam, de fiecare dată când pe un 4 îl scădea, pe
131
acele 4 unui copil i le dădea şi astfel fericit îl făcea. Tu, 16 – 4 = 12 (11 copii fericiţi)
băiat isteţ şi tu, fată, nu cumva este aceasta o scădere re- 12 – 4 = 8 (12 copii fericiţi)
petată ? Ba chiar aşa, spuneţi tare fără a fi temători, 4 a fost
8–4= 4 (13 copii fericiţi)
scăzut de un număr de ori, din 56 mai întâi, apoi din ce-i
mai rămânea după ce 4 se scădea şi tot aşa până ce obiecte 4–4= 0 (14 copii fericiţi)
deloc nu mai avea. La început omul nostru ce ştia ? Că 56
de obiecte avea şi că tot câte 4 din ele va scădea, pentru ca Ce observăm ? De fiecare dată când 4 se scădea
la câte un copil să le dea. Omul îşi punea şi-o întrebare: din sac, se făcea fericit câte un copil sărac, căci la
« La câţi copii îmi vor ajunge obiectele, oare ? » fiecare scădere ( a lui 4 ), repet, la fiecare scădere,
câte un copil primea mica avere – cele 4 obiecte
atunci din sac ridicate şi lui înmânate de omul plin
de bunătate. De aceea putem spune, pe drept cu-
vânt, câte scăderi s-au făcut, atâţia copii cado-
risiţi sunt, 14! ( i-a cadorisit, adică un cadou le-a
dăruit ).
Iată, am aflat răspunsul la a omului întrebare.
Dacă 56 de obiecte are şi dă câte 4 obiecte la un co-
pil, obiectele îi vor ajunge, să ştii, doar pentru 14
56 – 4 = 52 ( 1 copil fericit ) copii. Deci 56 : 14 copii = 4 obiecte la fiecare
52 – 4 = 48 ( 2 copii fericiţi ) 56 : 14 = 4
48 – 4 = 44 ( 3 copii fericiţi )
Acum putem spune, copii silitori, că 4 se cuprinde, „in-
44 – 4 = 40 ( 4 copii fericiţi ) tră“ în 56 de 14 ori. Desigur, deşi gândul său bun fusese îm-
40 – 4 = 36 ( 5 copii fericiţi ) plinit, omul dăruind la 14 copii ceea ce avea de dăruit, era
36 – 4 = 32 ( 6 copii fericiţi ) trist un pic pentru copiii care nu primiseră nimic. Vă spuse-
32 – 4 = 28 ( 7 copii fericiţi ) sem că numărul de copii era mare în acel ghetou, iar el nu
28 – 4 = 24 ( 8 copii fericiţi ) avea chiar pentru toţi copiii câte un cadou. A făcut totuşi şi
24 – 4 = 20 ( 9 copii fericiţi ) pentru ceilalţi copii ceva, le-a făcut publicitate îndemnând
oamenii bogaţi să facă acte de caritate. Dacă ce înseamnă
20 – 4 = 16 (10 copii fericiţi) caritate tu nu ai habar, te rog, caută în dicţionar!

132 133

După ce a făcut această faptă bună, omul nostru pe hârtie
s-a gândit să pună nişte desene sub formă de scheme, să
vadă dacă nu cumva la mai mulţi copii obiecte putea da.
Pentru ca prea mult să nu deseneze, s-a gândit astfel să
schematizeze. În locul unui obiect pe care l-a făcut cadou
unui copil din ghetou, a desenat mare o bilă de neagră cu-
loare.
Aşadar iată-i pe cei 14 copii, fiecare fiind fericit,
deoarece fiecare câte 4 obiecte folositoare a primit.
Mai fac o precizare şi repet încă o dată, ca să ştii,
acel ghetou era plin de copii. Cum spuneam,
dând câte 4 la fiecare, obiectele nu au ajuns, din
păcate, la băieţii toţi şi la fetiţele toate. Înainte de
a se apuca unui copil de dăruit, se uita şi omul nos-
tru să vadă care era mai necăjit.
134
Apoi omul nostru s-a gândit să privească la cele 56 de
obiecte schematizate... dintr-o parte. Din stânga, şi-şi ima-
gina că acolo 4 copii s-ar afla. Atunci, negreşit, dacă pe cele
56 de obiecte la cei 4 copii le-ar fi împărţit, după cum se
vede şi din desen clar şi mare, 14 obiecte ar fi primit fie-
care.
Deci 56 de obiecte : 4 copii = 14 obiecte la fiecare
Atunci omul a înţeles că aşa cum procedase el a
fost cel mai bine şi cred că acest fapt e clar şi pen-
tru tine. Aşadar este mai bine ca mai mulţi copii
( 14 copii ) să primească mai puţine obiecte ( 4 )
care să le folosească, decât să împarţi toate obiec-
tele la mai puţini copii ( la 4 copii ) şi fiecare să
primească mai multe obiecte care să le prisosească
( 14 obiecte la fiecare ar fi fost, desigur, un număr
prea mare ).
135
 Aşadar şi 56 : 4 = 14
Deci şi 14 se cuprinde, „ intră “ în 56 de 4 ori.
Pentru că omul nostru dorea să facă fericiţi pe cât mai
mulţi copii, desigur, nu a dat câte 14 obiecte la fiecare din 4
copii, nu astfel a procedat, dar noi ceva am mai învăţat.

56 : 14 = 4
56 : 4 = 14
Ei, dar aici se întâmplă ceva de care Lenevel era fascinat
şi interesat, iar acel ceva trebuie să vă intereseze şi pe voi,
neapărat! Lenevel a observat că atunci când locul de obser-
vaţie îşi muta, ceva interesant se întâmpla! Iată despre ce-i
vorba! 12 nuci a adunat şi le-a aşezat ordonat. Nucile l-au
ascultat şi nici una din locul ei nu s-a mutat. Desigur, îi şi
convenea să ordoneze aşa ceva, deoarece uşor se mişca. Fiţi Prima dată din faţă pe nuci le-a privit şi şi-a închipuit în
atenţi, imediat vă voi arăta cum le-a aşezat. imaginaţia sa că 4 veveriţe ar avea. De ce ? Pentru că 4 co-
loane de nuci el vedea! De acolo, din spatele lui şi tu poţi să
priveşti, de vrei, vei vedea 4 coloane în ordonată aşezare de
câte 3. De câte 3 nuci fiecare, atenţie mare! Atunci Lene-
vel şi-a zis : «Păi, dacă-i aşa, la 4 veveriţe le pot da!» Deci
dacă pe toate cele 12 nuci la 4 veveriţe le-ar fi împărţit, fie-
care veveriţă câte 3 nuci ar fi primit! Normal, toate în mod
egal, ca să nu iasă scandal!
A doua oară, fără să schimbe nimic din felul cum pe nuci
le-a aranjat, în stânga nucilor el s-a mutat.

136 137
 45 : 5 = 9 30 : 5 = 6 24 : 3 = 8 20 : 5 = 4
45 : 9 = 5 30 : 6 = 5 24 : 8 = 3 20 : 4 = 5

Aceste informaţii te vor ajuta foarte tare la a câ-

tului sau a împărţitorului aflare.

40 : n = 10 32 : a = 4
n = 40 : 10 a = 32 : 4
n= 4 a= 8

Aflarea deîmpărţitului când se cunoaşte

împărţitorul şi câtul
Din acel loc, pentru că 3 coloane de nuci ochii săi ve-
deau, şi-a imaginat că 3 veveriţe acolo îl aşteptau! Fiecare
Fiţi atenţi, ca să vedeţi cum Lenevel a socotit, ca să-l
veveriţă atunci ar fi primit 4 nuci!
afle pe deîmpărţit. Ştia că a împărţit mere la 4 copii şi după
ce le-a împărţit fiecare câte 2 mere a primit. Astfel a dat toa-
Deci
te merele pe care le-a avut. «Măi, dar câte am avut la înce-
12 : 3 = 4 put?» Lenevel se întreba, căci memoria îl cam lăsa.
Ceea ce a făcut şi ceea ce se întreba el poate fi arătat
dar şi scriind mai ... puţintel.

12 : 4 = 3 x:4=2

Cum ar veni, împărţitorul şi câtul de la o împărţire,

dragii mei, îşi pot schimba locurile între ei. Atunci, fiţi pe
fază, egalitatea se păstrează! Priviţi, alte exemple v-am
adus, ca să demonstrez ce-am spus.

138 139
 Aflarea factorului necunoscut când se cunoaşte
produsul şi celălalt factor
Când într-un magazin a intrat, un antrenor a fost fascinat
de mingile de fotbal arătoase, spaima portarilor când intră-n
plase. Din banii pe care de la micii lui fotbalişti i-a adunat, 4
mingi a comandat. Toate acestea 20 de euro l-au costat. De-
oarece prea mult i s-a părut, s-a întrebat tăcut : «Măi frăţi-
oare, dar cât costă o minge de fotbal, oare ?»

Păi, după ce am făcut acest desen, e simplu acum de vă- Ceea ce a făcut şi ceea ce s-a întrebat el poate fi arătat
zut câte mere avea la început Lenevel cel iubit care pe toate printr-un exerciţiu scriind puţintel.
merele şi le-a împărţit.
4 × 2 = 8 mere avea Lenevel cel iubit înainte de a se apu- 4 × ? euro = 20 de euro
ca de împărţit.
Dacă x : 4 = 2, Nu multă vreme după ce s-a întrebat, a zâmbit luminat.
atunci x = 4 × 2
deci x = 8 «Măi, să ştii că e ca şi cum aş împărţi 20 de euro la 4
copii. E ca şi cum aş vrea să ştiu, că am nevoie mare, cât
Bine, dacă în loc de 4 × 2 vrei să scrii 2 × 4, nu mă de- primeşte fiecare. »
ranjează, egalitatea se păstrează!
Deci factorul necunoscut = 20 : 4 = 5 euro
Deci o minge costă 5 euro.

140 141
 Aşadar dacă 4 × e = 20
atunci e = 20 : 4
deci e = 5

Ei, dar ceea ce nu ştiţi voi este că Lenevel l-a privit pe

antrenorul acesta şi l-a spionat la calculat, pentru că şi el
avea un exerciţiu asemănător de rezolvat.

a × 5 = 45

Aşadar, de câte ori să-l ia pe 5, ca să-i dea 45 ?

Această situaţie l-a cam enervat şi atunci pe locul facto-
rilor el a schimbat, ca să se poată apuca de desenat. Precizez
că schimbând ordinea factorilor, cu nimic pe noi nu ne de-
ranjează, deoarece egalitatea se păstrează!

Dacă a × 5 = 45 atunci şi 5× a = 45
pentru că a × 5 = 5 × a

Probabil vă întrebaţi ce l-o fi apucat, astfel încât pe locul

factorilor l-a schimbat. Păi 5×a = de 5 ori a şi astfel Lenevel
a aflat de câte ori factorul necunoscut este repetat. Vreau să
vă spun că de aşa ceva Lenevel era interesat, căci imediat s-
a apucat de desenat.

« Măi, zicea Lenevel privind la mâna sa, aşa da, acum ştiu
cum să-l aflu pe a! » E ca şi cum 45 de obiecte aş avea şi pe
toate le-aş da, le-aş împărţi la 5 copii fiecăruia în mod egal,
ca să nu iasă scandal. Câte obiecte aş da la fiecare ? Păi, ca

142 143
să răspund la această întrebare, fiţi atenţi, vă dau de ştire, Împărţirea cu rest
vom face o împărţire!
Motanul Miorlau prinsese 9 şoricei şi dorea să-i împartă
Deci a = 45 : 5 = 9 celor doi motănei pui, pisoii lui. Normal, ştia şi el că trebuie
să îi împartă pe toţi şoriceii în mod egal, pentru ca între
Aşadar, dacă a × 5 = 45 pisoiaşi să nu iasă scandal.
atunci a = 45 : 5 9:2=
deci a = 9 9 – 2 = 7 ( 1 şoricel la fiecare motănel )
7 – 2 = 5 ( 2 şoricei are fiecare din motănei )
sau dacă 5 × a = 45 5 – 2 = 3 ( 3 şoricei are fiecare din motănei )
atunci a = 45 : 5 3 – 2 = 1 ( 4 şoricei are fiecare din motănei )
deci a = 9 Deci 9 : 2 = 4 rest 1
Bine, bine, zic eu ceea ce zic, dar imediat o să şi explic.
Aşadar, când la un exerciţiu de înmulţire cu doi factori După cum vedeţi şi voi, motanul Miorlau din 9 şoricei a tot
cunoşti doar pe un factor şi pe al lor produs, celălalt factor scăzut câte 2 şoricei, pentru că avea 2 motănei. Păi pe 2 din
se află, cum am spus dându-vă de ştire, prin împărţire. Fac- 9, de câte ori l-a scăzut ? Păi de câte ori s-a putut. Dacă stai
torul necunoscut se află prin împărţirea produsului la cole- şi tu să socoţi, vei vedea că de 4 ori poţi. Cu alte cuvinte, vă
gul lui, la celălalt factor ştiut, deci care este cunoscut. spun eu vouă, de 4 ori se cuprinde 2 în 9. Poate te întrebi
Te salut! acum uimit de ce pe şoricelul rămas, 1, Miorlau nu l-a îm-
părţit. Dar mai putea acum Miorlau, oare, să mai dea câte 1
şoricel întreg la fiecare? Desigur, nu! Dacă mai ai 1 şori-
cel, nu ai cum acum, din el să faci 2 şoricei întregi! Înţe-
legi? Aşa a zis şi Miorlau: «Din acest 1, nu mai scad, nu mai
împart, nu mai dau. El e restul împărţirii. Miau!»
Încă un exemplu am să mai dau, de data acesta fără
«Miau!»
Avea 17 mere bunicul Andrei şi dorea să le împartă la ai
lui nepoţei, cei 3. Câte mere, oare, a primit fiecare?
17 : 3 =
17 – 3 = 14 ( 1 măr la fiecare nepot )
14 – 3 = 11 ( 2 mere are acum fiecare )
11 – 3 = 8 ( 3 mere are acum fiecare )

144 145
 8 – 3 = 5 ( 4 mere are acum fiecare )
5 – 3 = 2 ( 5 mere are acum fiecare )
Deci 17 : 3 = 5 rest 2
După cum vedeţi şi voi, la ultima scădere restul este 2.
Dar ce este cu acest rest la împărţire, oare? De ce apare el
atunci când apare? Poate-ţi mai stă pe buze o întrebare. Ce
mi s-a năzărit, astfel încât la scăderea 5 – 3 = 2 m-am oprit?
Cu alte cuvinte te interesează de ce alte scăderi nu se mai
efectuează. Păi acest bunic despre care eu vă zic, nu cumva
trebuia să împartă tot ce avea? Că parcă eu aşa v-am învăţat,
că se împarte tot şi în mod egal, neapărat! De unde a apărut
acest bunic, oare, care nu împarte tot ce are (17 mere)? El
e mai isteţel, de opreşte 2 mere pentru el ?
Acum am să vă explic
Cum e cu acest bunic!
Dragi copii, fiţi atenţi un pic la ceea ce vă zic, eu vă rog
să-l înţelegeţi pe acest bunic cu privire la împărţirea lui, vă
rog frumos, deoarece a avut un motiv serios. După cum vezi
mata, bunicul în plasă pe mână şi-o tot băga şi tot câte 3
mere scotea. Scădea fix câte 3, dragii mei, pentru că avea 3
nepoţei, iar la fiecare scădere a lui 3, bunicul, bunul, dă-
dea la fiecare nepoţel câte 1. Deci la o scădere a lui 3, fie-
care nepoţel primea 1 măr, dragii mei. Pentru că din 17,
acest 3 de 5 ori s-a scăzut, s-a luat, fiecare nepoţel cu câte 5
mere a fost încântat. Mai spunem noi, adeseori, că 3 se cu-
prinde în 17 de 5 ori. Buuun! Totuşi acum, de ce a făcut
astfel acest bunel? De ce opreşte 2 mere pentru el? Cu alte
cuvinte, măi bunicule, măi bunelule, la nepoţii tăi, cei 3, de
ce nu dai toate merele pe care le ai ?
146
Dacă a ta minte a muncit, ţi-ai dat seama că bunicul nu e
zgârcit! Fiţi atenţi toţi. Bunicul mai avea 2 mere şi 3 nepoţi!
Păi spuneţi voi, mai putea bunicul, bunul, să dea la fiecare
nepot câte 1 ? Nu mai putea acest bunic să dea la fiecare ne-
pot câte 1 măr întreg, vreau să zic. Când pe acest adevăr l-a
înţeles, bunicul nu a avut de ales. Negreşit, cu scăderile s-a
oprit. Acum cred că aţi înţeles, dar poate că o altă întrebare
vă dă ghes. Bine, pe bunic l-ai înţeles, dar tu poate un alt
drum ai fi ales. Tu, fiind la minte ascuţit, poate te-ai gândit
la un ...cuţit. Poate, gândeşti cu mintea ta să le tai pe cele 2
mere pe care bunicul le mai avea. Te-ai putea gândi că după
ce le tai în bucăţi mai mici pe cele 2 mere rămase, să le îm-
parţi o să poţi la cei 3 nepoţi.
La fel te poţi gândi că ar putea face şi motanul Miorlau,
motanul cuminte din exemplul de dinainte. Fiţi atenţi la ceea
ce vă spun eu vouă. Miorlau putea să-l taie-n două pe şori-
celul ce i-a mai rămas. Era vorba de acel şoricel mic, mo-
dest, ce-i rămăsese ca rest. Putea să-l taie-n două, căci îl
avea şi câte o jumătate fiecărui pui să dea. Dar fii atent ma-
ta, nu ai voie să faci aşa ceva! Atenţie, îţi zic şi-ţi şi explic.
Când despre împărţire prima dată am vorbit, îţi spuneam
că tot ceea ce avem noi împărţim şi în mod egal distribuim.
Şi acuma tot aşa zic, nu mă contrazic, chiar dacă restul ce
mi-a rămas deoparte nu se mai împarte. Desigur, şi pe acest
rest să-l împarţi ai putea, dacă ai vrea. Dar, atenţie! Pentru
ca pe acest rămas rest să poţi să-l împarţi, să-l distribui, să-l
dai, trebuie să-l tai!!! Pe al explicaţiei drum am ajuns acum
să vă spun, cu siguranţă, o informaţie de o mare im-
portanţă! Luaţi aminte! Cu alte cuvinte, oricât de multe
obiecte întregi de împărţit ai, pe niciunul nu poţi să-l
rupi, să-l tai! Le dai aşa cum le ai, înţelegi ? ÎNTREGI!
147
 Deci facem împărţirea prin scăderi repetate (cât se
poate) şi nu prin obiecte tăiate! De aceea şi bunicul, şi
motanul Miorlau nu au tăiat pe nici un obiect pe care îl
aveau. De altfel, ia spune tu ce e restul sau diferenţa, ca să
arăţi că-n minte ai a memoriei şi a înţelegerii putere. E chiar
rezultatul operaţiei de scădere. Nu uita, scădere! Scădere!!!
Împărţire prin repetată scădere, nu prin a vreunui
obiect tăiere!!!
De aceea pe rest îl oprim şi nu-l mai împărţim. Pentru
ca şi pe obiectele rămase ca rest să le împarţi, să le dai, ar
trebui să le tai.
Dar noi facem această împărţire prin scăderi repetate,
atât cât se poate, nu prin obiecte tăiate!
Să ai sănătate!
Proba împărţirii cu rest – relaţia dintre
deîmpărţit, împărţitor, cât şi rest – condiţia
restului
Să ne întoarcem puţin, dragii mei, la împărţirea merelor
de către bunicul Andrei pentru ai lui 3 nepoţei.
17 : 3 =
Aceasta era împărţirea pe care bunicul o avea de efec-
tuat, adică avea de aflat un cât şi un rest numaidecât. După
ce a calculat scăzându-l repetat pe 3 ( revedeţi scăderile,
dragii mei, ), bunicul a concluzionat, adică a terminat ceea
ce avea de calculat.
17 : 3 = 5 rest 2
148
După ce pe împărţire a efectuat, bunicul s-a întrebat:
«Măi, e-adevărat, eu sunt un om deştept, dar oare am
împărţit corect?» Şi-uite-aşa această întrebare îl cam chi-
nuia. Deoarece această întrebare îl chinuia cam tare, s-a
gândit să facă o probă, o verificare. Imediat vă voi explica
cum a procedat, dar mai am ceva important de precizat.
Atenţie mare la numerele următoare: 17, 3, 5 şi 2. Sunt nişte
numere, precum ştiţi şi voi. Dar pentru că aici, la noi, fac
parte dintr-un exerciţiu cu operaţia de împărţire, mai are fie-
care câte-o denumire. 17 şi 3 sunt termenii împărţirii, dragii
mei. Să-ţi aminteşti, negreşit, că 17 este numărul care se
împarte numit deîmpărţit ( d ), iar 3, dragii mei, se vede şi
de departe este numărul la care se împarte. Ştii cum se nu-
meşte numărul la care se împarte, căci eşti cunoscător. 3 se
numeşte împărţitor ( î ). Dacă deîmpărţitul la împărţitor
nu s-ar împărţi, nici câtul ( 5 ) şi restul ( 2 ) n-ar mai fi!
După cum am relatat, bunicul cu 17 mere de împărţit la
3 nepoţi s-a apucat. Deci înainte de a da, 17 mere el avea.
După împărţire, ştiţi toţi, 5 mere avea fiecare din cei 3 ne-
poţi, iar 2 mere rămăseseră ca rest la el, la bunel.
Deci 3 × 5 + 2 = 15 + 2 = 17
Atunci bunicul a zâmbit satisfăcut, căci a obţinut câte
mere avea la început. Dar degeaba el s-ar fi bucurat dacă
restul ( 2 ) n-ar fi fost mai mic decât împărţitorul 3, neapă-
rat! De altfel la orice împărţire corect efectuată, restul ( r )
e mai mic decât împărţitorul ( î ). Iată! Nu doar zic ceea
ce zic, ci îţi mai şi explic!
● Dacă restul, cu împărţitorul ar fi fost egal, între nepoţi
şi bunic ar fi ieşit un mic ... scandal. Având de împărţit ceea
149
ce avea la 3, dacă i-ar fi rămas rest mere în număr de 3, bu-
nicul se făcea de ruşine, dragii mei. Păi cum putea el să nu-
mească rest pe merele rămase, cele 3, când din ele, bunul
mai putea să dea la fiecare din cei 3 nepoţi câte unul ?
Deci se vede imediat că restul 3, egal cu împărţitorul 3, nu e
un rest adevărat!
● Dacă restul ar fi fost mai mare decât împărţitorul 3
care este numărul acelor nepoţei, înseamnă clar, evident ca
lumina zilei că mai poţi să mai dai câte 1 măr (chiar mai
multe mere să dai mai poţi) la fiecare din cei 3 nepoţi!
Deci la fiecare din cei 3 nepoţi mai poţi în mod egal mere să
le dai, deci cu scăderea repetată a lui 3 mai ai de continuat,
deci nici restul acesta mai mare decât împărţitorul nu e un
rest adevărat!
☺ După ce tot câte 3 a luat de unde avea şi la fiecare
scădere a lui 3 câte 1 măr la fiecare nepot bunicul a tot dat,
la un moment dat, restul, tot micşorat cu încetişorul, ( şi cu
scăzătorul! ) restul acesta ajunge să fie mai mic decât îm-
părţitorul! Deci restul ajunge mai mic decât împărţitorul,
adică mai mic decât numărul celor la care împarţi, dai ceea
ce mai ai.
Deci r < î
Când restul ajunge să fie mai mic decât împărţitorul, de-
cât numărul celor la care împarţi, nu se mai poate să mai
efectuezi scăderile repetate, pentru că mai puţine obiecte
ai decât numărul celor la care le dai!!! Adică, chiar dacă
vrei tu, n-ai de unde obiecte să mai scoţi, nu mai poţi,
frăţioare, să mai dai câte 1 la fiecare! E şi normal,
deoarece împărţind, scăderi repetate efectuezi şi astfel pe
mulţimea pe care o mai ai ţi-o tot micşorezi!!! De aceea ne-
150
voit eşti ca din scăderile repetate la un moment dat să te
opreşti! Când ştii că acel moment a sosit, negreşit ? Spune
tu acum, cunoscătorul, doar atunci când restul ajunge mai
mic decât împărţitorul!
r<î
Deci după ce pe o împărţire corect ai efectuat, întot-
deauna restul ( r ) este mai mic decât împărţitorul ( î ),
neapărat!
Dacă ai obţinut r = î sau r > î, repet, dacă ai obţinut aşa
ceva, înseamnă că greşită este împărţirea ta!!!
Îţi voi spune în continuare cum să faci a împărţirii veri-
ficare. Vei lucra singurel, fără învăţător, fără vreun alt aju-
tor. Să zicem că un deîmpărţit ( d ) se împarte la un împăr-
ţitor ( î ).
d:î=
Ştii ce se va întâmpla în continuare, dacă eşti atent. Vei
afla un cât ( c ) şi un rest ( r ), evident!
d : î = c rest r
Dar după ce pe cât ( c ) şi pe rest ( r ) tu le-ai
calculat, te chinuie o întrebare: « Am efectuat
corect, oare ?» Vei răspunde la această întrebare nu
printr-o solicitare la învăţător sau la învăţătoare, ci
prin a împărţirii probă, verificare. Tu trebuie să mai
calculezi oleacă şi să verifici dacă:
d = c × î + r şi neapărat r < î
151
 Dacă ai obţinut aşa ceva înseamnă că împărţirea e
corect efectuată, da!!!
Iată, în continuare o mică temă vă dau. Verificaţi dacă a
fost motan deştept Miorlau! Verificaţi dacă a fost motan
deştept şi dacă pe împărţirea 9 : 2 = a efectuat-o corect!
Să vă bucuraţi că aţi înţeles vă aştept!

Împărţirea unei sume la un număr de o cifră

diferit de 0
Lenevel a venit aducând acasă o plină plasă cu 86 micu-
ţe bomboane de soi pentru frăţiorii săi, cei 2. Evident, dorea
să le împartă pe toate celor 2, în mod egal, ca să nu iasă
scandal.
Eu vreau să vă spun, iată, că Lenevel auzise de scăderea
repetată a termenilor egali, de a ei folosire pentru a efectua o Apoi, pe rând, cu fiecare din aceste două grupe a pornit
împărţire. la împărţit.
86 : 2 =
Când şi-a dat seama că multe scăderi sunt de efectuat, Prima oară
atunci s-a încruntat. Frământat, se gândea la ceva să inven- 80 : 2 = 8 zeci : 2 zeci = 4 zeci = 40 de bomboane la
teze, astfel încât munca să-şi scurteze. Noroc de paranteze! fiecare frate
A zâmbit luminat când s-a gândit la paranteze, deoarece au
început ideile să-l viziteze. A doua oară
Iată cum a procedat micul băiat. Mai întâi a separat pe 6 : 2 = 3 bomboane la fiecare frate
cele 86 de bomboane în faţa celor 2 fraţi ai săi. « Facem
ordine! », spunea el, « ZECI deoparte, UNITĂŢI deoparte. Acum fiecare frate din cei doi are 40 de bomboane şi
Aşa fac oamenii ce ştiu carte!» Fraţii lui priveau şi nimic nu încă 3 bomboane. Nici unul nu a fost cu toane, căci au înţe-
spuneau, doar îl urmăreau, ca nu cumva Lenevel să fenteze les ei în final că Lenevel le-a dat în mod egal!
şi pe cantitatea de bomboane să le-o diminueze.

152 153
 Deci 86 : 2 = ( 80 + 6 ) : 2 = 80 : 2 + 6 : 2 = 40 + 3 =
= 43 de bomboane la fiecare

Dacă-ţi arunci privirea pe exerciţiu cu viteză, vei vedea

că 80 + 6 a fost scris în paranteză. De văzut sunt sigur că
vezi, aşa e, dar poate te întrebi de ce. Aminteşte-ţi ce a făcut
Lenevel cu toate cele 86 de bomboane. Aminteşte-ţi, nea-
părat! În două grupe le-a separat ( una de 80 şi una de 6,
pentru că de făcut atâtea scăderi repetate se săturase ). Deşi
le-a separat, deocamdată de nici una fraţii lui nu s-au apro-
piat. Doreau ei aşa ceva, dar deocamdată Lenevel nu-i lăsa,
căci el intens gândea. Gândea cum s-o facă pe împărţire ...
scurtată, ca să scape de scăderea repetată. Iar atunci când cei
doi fraţi ai lui au întins mâinile lor spre bomboane, ca să ia,
pentru că poftă le era, Lenevel pe cele două grupe în care Cine-i atent să realizeze că bine a făcut Lenevel când s-a
fusese 86 separat le-a înconjurat şi cu mâinile sale le-a pro- apucat pe acest procedeu să-l inventeze şi munca tuturor
tejat. Repet, nu pentru că Lenevel rău era şi bomboane nu să ne-o scurteze! Dacă prin scăderea repetată calculai câte
voia să dea, ci pentru că el intens gândea cum să facă îm- primeşte fiecare, 43 de scăderi scriai, frăţioare! Noroc că
părţirea corectă îndată fără scăderea repetată, adică mai Lenevel a inventat un procedeu de calcul mai ... scurtat!
...scurtată! Şi pentru că nu era mulţumit pe deplin, s-a hotărât să
După aceea, după cum am văzut şi noi, a luat pe rând scrie şi mai puţin!!!
fiecare din cele două grupe şi le-a împărţit la 2. Atunci
Lenevel şi-a dat seama că, pe hârtie, în loc ca pe braţele sale 86 : 2 = 43
să le deseneze ( cum pe cele două grupe, de 80 şi de 6, 8
încearcă să le protejeze ), va scrie mai puţin punând paran- =6
teze. Şi uite-aşa micul băiat un nou procedeu de împărţire a 6
inventat, procedeu mai ... scurtat, iată, decât scăderea repe- =
tată!
Practic, cele două paranteze îţi amintesc de braţele lui
Etape Cum gândesc Ce scriu
Lenevel ce încerca să le protejeze pe cele două grupe în care 1. Pe pagină, pe exerciţiul de îm-
pe 86 îl separase, una de 80 şi una de 6. părţire îl aşezăm şi ne reamin- 86 : 2 =
tim ce vrem să aflăm, numai-
decât! Pe cât!

154 155
2. Dacă aş şti de câte ori se cu-
prinde 2 în 86, acest calcul fără
de rost ar fi, căci pe cât l-aş şti.
Atenţie, o să vedem de câte ori
se cuprinde, încape 2, iată, nu
deodată în 86, dragii mei şi
dragele mele, ci pe rând, pe
bucăţele, de la stânga la dreapta
zic, de la mare la mic, pe rând
în fiecare din cele două grupe
în care Lenevel îl separase pe
86. Scriu un semn pitic între
cifra 8 ( zecile cu putere mai
mare ) şi cifra 6, unităţile de
câte 1, frăţioare. În felul acesta
pe 86 îl separăm şi noi niţel, aşa
cum procedase şi Lenevel.
3. Pe semnul mic l-am scris ca să
vedem cuprinderea lui 2, pe
rând, cum am zis, în ceea ce
arată aceste două cifre, măi ta-
tă. Iată, prima dată mă întreb,
că mintea ta s-a copt, de câte
ori intră, încape 2 în 8 ? Răs-
punsul va fi scris la locul lui, pe
locul câtului. Atenţie, să nu fii
păcălit! Cifra 8 arată 8 grupe de
câte 10 şi ceva asemănător şi cu
4 se va petrece! 4 de la cât
arată 4 grupe de câte 10.
4. Deşi întrebarea a fost uşoară ta-
re, facem o verificare. Iată, în-
156
tr-adevăr, nu mai fiţi întrebă-
tori, fiţi zâmbitori, mintea vi s-a
copt, 4×2=8, deci 2 sigur se 8΄6 : 2 = 4
cuprinde, „intră“ în 8 fix de 4 8
ori, zic, căci la scăderea pe =
8΄6 : 2 = verticală, de sus în jos nu a mai
rămas nimic! Am marcat al
scăderii final scriind în loc de 0
semnul egal. Atenţie din nou,
iată, la ceea ce fiecare cifră ara-
tă! Spuneţi tare, nu fiţi temă-
tori, 2 încape în 80 de 40 de ori!
La cât, cifra 4 este bine pusă în
casa sa care e de fapt casa lor, a
ZECILOR. Aici cifra 4 nu arată
ca în alte dăţi, unităţi.
5. Atenţia să nu te lase, a doua oa-
ră mă întreb de câte ori se cu-
prinde, „intră“ 2 în 6 ? Ca să nu 8΄6 : 2 = 4
fiu în încurcătură târât, pe 6 mai 8
jos l-am coborât. L-am coborât, =6
l-am luat deoparte, ca să-l văd
mai bine, să văd de câte ori pe 2
8΄6 : 2 = 4 în burta lui îl poate ţine. De
asemenea, a lui 6 coborâre îmi
va fi folositoare şi pentru veri-
ficare.
6. Dar să nu fim prea mult gândi-
tori! 2 încape, se cuprinde,
„intră“ în 6 de 3 ori. Dac-am 8΄6 : 2 = 43
zis, să fie scris! Dar unde-l 8
scriem, dragii mei, pe 3? La lo- =6
157
 cul lui, pe locul câtului, lângă 4
aflat pe locul ZECILOR dinain-
te şi care le aştepta pe aceste 3
UNITĂŢI cuminte.
7. Fiţi zâmbitori! Verificarea ne
arată că 2 încape, se cuprinde,
„intră“ în 6, cu adevărat de 3
ori! 3×2 = 6, neapărat, iar noi
pe calculul în scris l-am termi-
nat! Pe verticală, de sus în jos,
să ai în vedere că am făcut
scădere! ( 6 – 6, la fel ca la 8 –
8 ). Sub scăderi, egalul, vrau să
zic, înseamnă nimic. Deci 86:2
= 43. Sper că aţi înţeles, dragii
mei! Acum chiar că nu aveţi
motiv să fiţi întrebători. Cu si-
guranţă, 2 se cuprinde, încape,
„intră“ în 86 de 43 de ori!
De fapt noi cu această împăr-
ţire am terminat. Vreau însă să
vă arăt ce s-ar fi întâmplat dacă
Lenevel 87 de bomboane ar fi
avut. Să facă aceeaşi împărţire
la 2 ar mai fi putut ? Păi, evi-
dent, da, iar lui una îi mai ră-
mânea. Pe aceea pentru el o
ţinea, căci, normal, acum nu
mai putea să dea câte una la fie-
care în mod egal.
Deci 87: 2 = 43 rest 1
Acest 1 rămas e mai mic decât
158
2, deci nu mai poţi să dai câte 1
la fiecare din cei 2, sper că este
clar şi pentru voi!
În continuare urmează o prezentare a unui alt exemplu cu
o sumă care se împarte precis la un număr ce cu o singură
cifră este scris.
8΄6 : 2 = 43 O mamă avea 27 de mere roşii şi galbene ( 21 de mere
8 erau roşii la culoare şi 6 erau gălbioare ). Pe cele 27 de mere
=6 dorea să le împartă, să ştii, la ai săi 3 copii. Într-un minut
6 am să-ţi explic cum a făcut. Desigur, tu, băiete şi tu, fată,
= mama putea să le împartă deodată :
27 : 3 = 9 mere la fiecare copil
Fii însă atent niţel, ca să vezi că a făcut altfel. A împărţit
la cei 3 copii mai întâi pe merele roşioare şi apoi pe merele
gălbioare. Se temea să nu iasă scandal de la culoare!
27 : 3 = ( 21 de mere roşii + 6 mere galbene ) : 3 =
= 21 de mere roşii : 3 + 6 mere galbene : 3 =
= 7 mere roşii + 2 mere galbene = 9 mere la fiecare
Deci 27 : 3 = ( 21+ 6) : 3 = 21 : 3 + 6 : 3 =
8΄7 : 2 = 43 = 7+ 2
8 = 9
=7
6 Pentru ca să arătaţi că TOATĂ suma se împarte la 3, o
1 veţi scrie între paranteze, dragii mei.
( 21+ 6) : 3 =
Acum, dacă pe acest exerciţiu îţi arunci a ta privire, vei
vedea că este vorba de fapt despre o împărţire. La această
împărţire deîmpărţitul este o sumă ( 21 + 6 ), iar împăr-
ţitorul este 3, dragii mei!
159
 Dacă nu scrieţi paranteza, dragii mei, doar 6 se îm-
parte la 3!!!
21+ 6 : 3 = 21 + 2 = 23
Atenţie, să nu cazi în eroare, fără paranteză acest exer-
ciţiu este o adunare. La această adunare primul termen este
21, iar al doilea termen pot să vă dau de ştire că este scris
sub formă de împărţire 6 : 3. Al doilea termen al adunării va
apărea numaidecât după ce afli al împărţirii cât ( 2 ).
Ordinea efectuării operaţiilor matematice
în exerciţii
Dragi copii zglobii, după cum ştiţi, deoarece aţi învăţat,
până acum la matematică 4 operaţii aţi studiat. Dacă vă spun
de adunare şi scădere, de înmulţire şi împărţire, nimic nou
nu vă dau de ştire. Aţi auzit de ele, desigur, sunt sigur! Fiţi
însă atenţi la ceea ce vă spun vouă. Între aceste patru ope-
raţii e vorba de fapt de două! E vorba de adunare şi de scă-
dere! O explicaţie mi se cere? Chiar aşa, imediat voi expli-
ca! Înmulţirea e tot o adunare, o adunare repetată de ter-
meni egali între ei, dragii mei. Împărţirea este de fapt o scă-
dere, o scădere repetată a aceluiaşi număr dintr-o mulţime
de unde ai/n-ai, ca să ai/n-ai ce să dai. De altfel, atenţie, vă
dau de ştire că fără adunare şi scădere nu există înmulţire şi
împărţire!!! În schimb adunarea şi scăderea, da, fără în-
mulţire şi împărţire pot exista! Păi dacă ai aflat tu aceste in-
formaţii acum mergând pe al cunoaşterii drum, ia spune tu,
atenţia mea mai întâi unde se va orienta? La cine este
normal să fiu atent mai întâi, oare? Desigur, la scădere şi
adunare! Bine, dacă vrei să le zici invers, pentru că aşa ai
plăcere, zi-le! La adunare şi la scădere se va orienta mai în-
tâi atenţia mea! Amândouă sunt interesante şi sunt la fel de
160
importante. Deci fiţi atenţi toţi laolaltă! Nu e una şefă peste
cealaltă!
Chiar şi la şcoală, spre ele mai întâi ne-am orientat, pe
ele mai întâi le-am studiat ordonat, din motivul mai înainte
precizat. De aceea pe scădere şi pe adunare le vom numi
operaţii de ordinul I, frăţioare. Apoi spre celelalte operaţii,
ne-am orientat tot ordonat atenţia noastră. Hai să le numim
operaţii de pe locul doi, dacă doriţi dumneavoastră. Eu zic
să facem astfel nu pentru că vorbesc eu aşa, într-o doară, ci
pentru că atenţia noastră a căzut pe ele a doua oară! Deci a
doua oară, după cum am dat de ştire, ne-am orientat ordonat
atenţia spre înmulţire şi împărţire! Aceste informaţii fiind
acum ştiute de voi, aflaţi că înmulţirea şi împărţirea sunt
operaţii de ordinul II. Atenţie iarăşi toţi laolaltă. Nici aici nu
e una şefă peste cealaltă!
Acum voi repeta ceea ce v-am spus deja, pentru că infor-
maţia înseamnă putere. Fără adunare şi scădere, după cum
vă dădeam de ştire, nu există înmulţire şi împărţire. De
aceea spunem că adunarea şi scăderea sunt operaţii de ordi-
nul I, iar înmulţirea şi împărţirea, spunem tot noi, sunt ope-
raţii de ordinul II.
Poate acum te vei întreba : « Bine, bine, şi ce mă intere-
sează pe mine aşa ceva ? » Păi, elevii ce doresc să fie foarte
buni, adică au mari ambiţii, trebuie să ştie să rezolve tot
felul de exerciţii. Iar pe exerciţii, înainte să le rezolvaţi, cu
mare atenţie trebuie să le studiaţi! Când veţi privi un exer-
ciţiu, prima dată să observaţi cu atenţie mare ce operaţii ma-
tematice are. În funcţie de ceea ce veţi observa eu în conti-
nuare vă voi informa cum veţi proceda.
1) Dacă exerciţiile întâlnite de tine cu operaţii de
acelaşi ordin sunt pline, ( I sau II, ori şi I şi II ), iar
în exerciţiul mai mic sau mai mare nici o paranteză
161
 nu apare, le vei efectua pe operaţii mata de la stânga
la dreapta. Îţi dau şi câteva exemple în continuare, ca
să nu cazi în eroare. Numai dacă exerciţiul are doar
adunări sau doar înmulţiri, să le efectuaţi puteţi în ce
ordine vreţi!
20 + 15 – 8 – 4 =
= 35 – 8 – 4
= 27 – 4
= 23
16 × 4 : 2 =
= 64 : 2
= 32
2) Ce facem dacă într-un exerciţiu fără paranteze ele-
vii trebuie să efectueze atât operaţii de ordinul I
(adunări şi scăderi sau doar adunări ori doar scăderi),
cât şi operaţii de ordinul II ( înmulţiri şi împărţiri sau
doar înmulţiri ori doar împărţiri ) ? Mai întâi vom în-
cepe să efectuăm noi operaţiile de ordinul II, dar nu
pentru că ar fi ele mai importante, mai interesante.
Vom începe să efectuăm noi mai întâi operaţiile de
ordinul II, deoarece în locul lor trebuie să apară nu-
maidecât un produs sau un cât! Procedând astfel noi
de fapt efectuăm mai întâi adunările şi scăde-rile
repetate care se ascund în spatele lor, al înmul-
ţirilor şi al împărţirilor. După aceea pe acel produs
162
sau cât îl vom aduna sau îl vom scădea ori din el
vom scădea ceva, vom vedea.
Totuşi eu socot că nu ar fi bine să lucrezi ca un robot.
Sper mai ales că voi aţi înţeles de ce în această ordine efec-
tuăm noi, mai întâi pe operaţiile de ordinul II. Chiar aşa, o
explicaţie suplimentară n-ar strica. Haideţi să studiem serios
pe exerciţiul scris mai jos :
1 + 2 × 6 + 8 + 100 : 4 – 1 =
Dacă nu ar fi în efectuare această ordine riguroasă chiar
de la început ai putea lua plasă, ba chiar mai multe plase.
Păi cine se înmulţeşte cu 6 ? Spuneţi voi, 2 sau 1 + 2 ? Aşa
cum este scris acum exerciţiul e clar că 2 se înmulţeşte cu 6,
iar tu vei efectua întâi pe înmulţire, ca să nu iei plasă, adică
negreşit, să nu fii păcălit. Dacă am fi dorit să arătăm noi că
se înmulţesc cu 6 aceşti (1 + 2), pe aceşti (1 + 2) i-am fi pus
în viteză într-o paranteză. Dar pentru că în exerciţiul de mai
sus nici o paranteză nu apare, nu ai de ce să efectuezi mai
întâi pe operaţia de adunare! Atenţie mare!
În continuare putem să ne mai punem o întrebare: « Cine
se împarte la 4, oare ? » Dacă nu ar fi în efectuare această
ordine călăuzitoare, luminătoare, ai putea fi în derută. Păi
cine se împarte la 4, 100 sau 6 + 8 + 100 ? Aşa cum este
scris exerciţiul nu e nici o derută, e clar că 100!
Doar 100 se împarte la 4, este evident, vei greşi doar da-
că nu vei fi atent! Dacă am fi dorit să arătăm că (6 + 8 +
100) se împarte la 4, am fi pus-o pe această adunare cu vite-
ză într-o paranteză. Dar pentru că nici o paranteză nu apare,
nu ai de ce să efectuezi mai întâi operaţia de adunare!
1 + 2 × 6 + 8 + 100 : 4 – 1 =
De aceea iar vă dau de ştire, efectuăm mai întâi opera-
ţiile de înmulţire şi împărţire!
163
 1 + 2 × 6 + 8 + 100 : 4 – 1 = 30 + 5×{32 : 8 + 2×[ 40 – 7×( 24 : 3 – 2×3)]}=

= 1 + 12 + 8 + 25 – 1 = = 30 + 5×{32 : 8 + 2×[ 40 – 7×( 8 – 6)]}=

După ce înmulţirile şi împărţirile s-au efectuat, exerciţiul
o nouă formă, o nouă scriere a luat. Rezultatul final va fi în- = 30 + 5×[32 : 8 + 2×( 40 – 7× 2)]=
să neschimbat! Vom efectua apoi şi operaţiile de ordinul I,
adunările şi scăderile care au rămas. Le vom efectua rând pe După ce pe calculele din parantezele mici le-ai efectuat,
rând, pas cu pas, după cum deja ştii mata, de la stânga la iată ce s-a întâmplat. Parantezele pătrate se transformă în
dreapta. paranteze mici, iar acoladele puternice şi tari se transformă
1 + 2 × 6 + 8 + 100 : 4 – 1 = în paranteze pătrate sau mari. Pentru a vedea mai bine aşa
= 1 + 12 + 8 + 25 – 1 = ceva te sfătuiesc privirea puţin mai sus să-ţi treci un pic la
stânga lui 40, cu atenţie mare în cele trei locuri unde apare.
= 13 + 8 + 25 – 1 = De asemenea, vă sfătuiesc pe voi să vă treceţi privirea puţin
la stânga lui 32, tot cu atenţie mare şi tot în cele trei locuri
= 21 + 25 – 1 = unde apare.
Se va continua prin a efectua iar calculele din parante-
= 46 – 1 = zele mici şi tot aşa până ce fiecare paranteză va dispărea.
= 45
= 30 + 5×[32 : 8 + 2×( 40 – 7× 2)]=
3) Dacă nu sunteţi atenţi, pot unele probleme să vă
creeze situaţiile când în astfel de exerciţii apar şi pa- = 30 + 5×[32 : 8 + 2×( 40 – 14)]=
ranteze. Parantezele pot fi:
● mici sau rotunde ( ........... ) = 30 + 5×( 32 : 8 + 2 × 26 )=
● mari sau pătrate [………]
● acolade {………} = 30 + 5×( 4 + 52 )=

30 + 5×{32 : 8 + 2×[ 40 – 7×( 24 : 3 – 2×3)]}= = 30 + 5× 56 =

Într-un exerciţiu ce conţine astfel de paranteze trebuie în = 30 + 280 =

primul rând să ştiţi pe calcule de unde să le porniţi. De un-
de? De la parantezele mici sau rotunde! =310

164 165
 Iată o schemă edificatoare, ca să vezi mai bine pe fie-
care paranteză cum suferă o transformare până … dispare.

{…….} […….] (…….) dispare

Iată, poate fiecare această transformare a fiecărei paran-

teze până ce ea dispare prin a calculelor din ea efectuare,
cam complicată ţi se pare. De aceea pe această transformare
a parantezelor m-am gândit să ţi-o mai explic printr-o po-
veste cu un pitic.

Un pitic dintr-o poveste, după ce săpase mult în pământ

strigă «Este!» Palmele începură să nu-l mai doară, deoarece
găsise o comoară! Era vorba de ceva aur şi nişte bijuterii, să
ştii. Dar nici bine nu apucase pe comoară a o dezgropa, că o
frică cumplită îl scutura. Se temea că s-ar putea ca altcineva
să dorească a-l prăda. De aceea în grabă iar de muncă s-a
apucat şi unele măsuri a luat. Pe locul unde el pe comoară a
descoperit, cu un gărduţ l-a împrejmuit. În jurul gărduţului a
înălţat nişte pereţi de carton în grabă, că doar era pitic de
ispravă, iar la urmă, pe furiş, a acoperit totul cu un acoperiş.
După ce a acoperit totul cu un acoperiş de tablă, s-a
mângâiat liniştit pe barbă.

Acum vă invit la privit obiectele de care piticul

s-a folosit pentru a împiedica pe altcineva ca pe a
sa comoară să-i vizualizeze. Aceste obiecte seamă-
nă cu nişte paranteze. Gărduţul este ca parantezele
rotunde, pereţii sunt ca nişte paranteze pătrate, iar Cum vă spuneam, cu asemenea bariere pentru vedere ca
acoperişul seamănă cu nişte acolade late şi larg nişte paranteze, piticul era sigur că nimeni pe comoară n-o
desfăşurate. să i-o vizualizeze şi deci nici n-o să-l deranjeze.

166 167
 Dar din senin, deodată vântul s-a pornit să bată. A bătut
neîncetat până ce pe gărduţul din jurul comorii i l-a stricat,
fiindcă nu era prea bine stabilizat, adică în pământ fixat. Şi
pentru că vântul mai bătea şi cu putere mare, pe gărduţ i l-a
cărat până-n zare, piticul neavând ce să facă decât să se uite
la gărduţ cum ... pleacă. Desigur, nervos foarte tare era, căci
gărduţ nu mai avea. Iată acum construcţia lui cum se pre-
zenta.
168
Ei, dar piticul cu mâinile în sân n-a stat şi s-a revoltat.
Voia gard neapărat! De aceea pe pereţii din carton i-a des-
fiinţat şi din ei gard a fabricat. Apoi, după ce pe furiş se sui-
se pe acoperiş, a luat acel acoperiş din tablă şi a făcut din el,
măi fetiţe şi băieţi, nişte pereţi!
Pentru noi, când pe paranteza rotundă vântul a furat (vi-
ne vorba, căci noi din ea pe calcule le-am efectuat şi de
aceea s-a ... evaporat), paranteza pătrată locul i-a luat şi în
paranteză rotundă s-a transformat, iar acolada s-a făcut
îndată ...paranteză pătrată!
169
 După cum se poate şi mai jos vedea construcţia piticului
arăta acum aşa.
Nu după mult timp a trecut pe acolo un pădurar. Când
pădurarul a văzut gardul de carton a început să râdă ca un
bufon. Nu uitaţi că acest gard fusese făcut din ... pereţi, măi
fetiţe şi băieţi, după ce prima dată pe gardul adevărat vântul
l-a luat şi l-a cărat. Deoarece pădurarul considera că acel
carton lui i se cuvenea, pe noul gard i l-a luat şi cu el a ple-
cat. Piticul ascuns în groapă era şi de ciudă murea!
170
După ce pădurarul s-a îndepărtat, iar noi încă un calcul
am mai efectuat, piticul din ascunzătoarea lui s-a ridicat şi
iar pe culcuşul de la comoară şi-a modificat. Voia gard nea-
părat! A privit neliniştit fără să se mai mângâie pe barbă
când a văzut că rămăsese doar cu pereţii construiţi din aco-
perişul de tablă. I-a stricat pe pereţii cu care mai rămăsese,
pătraţi (pereţi care – amintiţi-vă – fuseseră construiţi pe
furiş din acoperiş) şi modificându-l pe acoperiş a doua oară
l-a făcut paranteză rotundă ... ăăă gărduţ rotund pentru
comoară.
171
 Astfel, de ochii oamenilor el mai bine îşi păzea pe aurul NUMERELE NATURALE ÎN CONCENTRUL 0 - 1000
care strălucea. Acum chiar se bucura că s-a întâmplat aşa.
Era sigur că nimeni de tablă nu se va apropia, fiindcă îndoită
ca o paranteză rotundă era şi cam aplecată spre pământ stă-
tea. Şi la urma urmei ce să facă cineva cu o tinichea? Căci
de fapt aşa ceva era. Dar iată, altă dandana. Un urs ce pe
acolo alerga, pe acest nou gărduţ l-a călcat şi astfel l-a stri-
cat cu un zgomot înfundat. Piticul era foarte enervat. Noi
nu, deoarece pe exerciţiile din cele trei feluri de paranteze
le-am rezolvat. Adică efectuând fără mare viteză şi pe ulti-
mul calcul din ultima paranteză, neapărat, paranteza s-a ...
evaporat. Acum în exerciţiu nu mai sunt paranteze. Cred că
fiecare din voi ştie mai departe cum să calculeze. Dacă nu,
revezi explicaţiile prin care arăt cum să se calculeze în exer-
ciţiile fără paranteze!
Ce se vede colo-n zare?
Caracatiţă e, oare ?
Chiar aşa, măi frăţioare,
Şi are patru picioare:
UNITĂŢI, ZECI, SUTE, MII,
Ca să învăţaţi, copii,
Şi dacă pe nici o paranteză nu mai vezi, pe celelalte cal- Numerele naturale
cule poţi să le efectuezi într-o ordine, neapărat, aşa cum ai Până la mia cea mare,
învăţat. Sper că ai mai repetat. Să fii ...calculat! Ba chiar şi în continuare...
Şi-uite-aşa, pe la comoara piticului dând tu o tură, ai Fiţi atenţi că nu se poate
ajuns la marea ta comoară, la învăţătură! Două cifre-alăturate
Ca să stea pe un picior,
Chiar de-i el încăpător...
Caracatiţa nu vrea!
Alta e regula sa,
Fiţi atenţi, veţi învăţa!

172 173
 Iată, 1 le indică,
Deci o zece va să zică!
0, 1, 2, 3, 4, 5, 6,
Însă U a continuat
U începe să se-ngraşe,
Şi s-a pus pe îngrăşat...
7, 8, acum şi 9!
Iar când zece aduna
Însă ce vă pasă vouă ?
El la Z le arunca!
U acum e supărat,
Astfel Z se îngrăşa:
Fiindcă prea e încărcat!
0, 1, 2, 3, 4, 5, 6,
Lasă, zicem noi, îi trece,
Z nu vrea ca să se lase
Dar mai vine una, zece!
7, 8, acum şi 9!
U se-ncruntă, vrea să-mpungă,
Însă ce vă pasă vouă ?
Şi pe toate le alungă...
Z acum e supărat,
− Sunteţi multe dumneavoastră,
Fiindcă prea e încărcat...
Să plecaţi la casa voastră!
Lasă, zicem noi, îi trece,
Nu vă mai primesc în veci
Dar mai vine una, zece!
Locul vostru e la ZECI!
Acel U i-a tot vărsat,
Şi-uite-aşa s-au şi mutat
Până când Z enervat
Cam ciudat...împachetat!
Zece zeci a adunat,
Astfel că a...explodat
Şi pe toate le-a vărsat

174 175
În 1 împachetate
La piciorul S, măi frate!
Acesta nu-i unitate
Şi nici o zece, nepoate,
E o sută, dragii mei,
Sau zece zeci, dacă vrei.
Doi de 0 îţi arată
Unde-au fost toate odată...
Ei, dar U iarăşi se umflă
Şi din zece-n zece-aruncă
Către Z, piciorul care
Şi el, astfel e-n îngrăşare.
Până când ? Tot pân’ la zece
Apoi iarăşi se petrece
A coloanei Z vărsare
Către stânga, la mai mare,
Către S, măi frăţioare!
Şi-uite-aşa, în pas vioi,
La S se arată 2.
176
Acest 2, copii isteţi,
Nu arată UNITĂŢI!
Şi vă mai explic o dată,
Nici ZECILE nu arată!
Două grupe-s, frăţioare,
De 100 fiecare!
U şi Z muncesc din greu,
U varsă în Z mereu
Din 10 în 10, v-am spus eu!
Tot la fel şi Z munceşte
Şi astfel la S tot creşte
Cifra ce indică, mută,
Grupele de câte-o sută!
Până unde creşte, oare ?
Pân’ la 9, frăţioare,
Că, de mai vine o sută
Se fac zece şi se mută!
10 sute vreau să zic
Nu mai e loc nici un pic
Să încapă în S toate...
S le-a-mpachetat în 1
Şi-n 1 împachetate
La M au fost aruncate!
177
 Pentru ele, măi fetică,
Şi tu, băiat isteţ foc,
Căci nici S nu avea loc!

Acum zi-le tu, Grivei,

10 sute, dacă vrei,
Sau tu, pisică şireată,
100 de 10 deodată,
Sau de vrei altfel s-arăţi
1000 de unităţi
Trei de 0 îţi arată
Unde-au fost toate odată!

10 sute cucuiete
Au format o mie, fete,
10 sute, măi băieţi,
La S nu le mai vedeţi!
În 1 s-au împachetat
Şi la M s-au deplasat,
După cum v-am arătat.
La S un 0 mai arată
Unde-au fost toate odată!
N-are decât M să le ţie
Că am ajuns la 1000!
La M, 1 ne arată
O mie frumos grupată.

1000 de câte-o unitate (1)

Nu-ncăpeau la U, măi frate,
Şi casa lui Z e mică

178 179
 Cifre şi numere De cifrele pe care tu le ştii,
(recapitularea unor informaţii esenţiale despre sistemul De la 0 pân’ la 9,
poziţional de numeraţie în baza 10 ) Chiar dacă afară...plouă!

Cifra e un semn, e scrisă, Numărul Câte cifre s-au Care sunt

Fiţi atenţi unde e pusă! folosit la cifrele folosite
Că ea poate să arate scrierea
UNITĂŢI, ZECI, SUTE, frate, numărului
Toate sunt frumos grupate
La casa lor aşezate! 38 două 3 şi 8
104 trei 1, 0 şi 4
Acum, hai, copii isteţi, 8 una 8
Pe cifre să le vedeţi 1973 patru 1, 9, 7 şi 3
0, 1, 2 şi 3, ... ... ...
Fetiţe şi băieţei,
Fie că e zi sau noapte,
4, 5, 6 şi 7
Sunt tot cifre şi apoi Activităţi didactice premergătoare
Iată, 8 vine la noi! formării noţiunii de fracţie
Şi să nu-l uitaţi pe 9,
Că-i tot cifră şi arată Măi copii zglobii, la «Fracţii» aminte să luaţi, cu frec-
După cum e aşezată ţiile să nu le confundaţi! Că frecţiile sunt nişte masaje ale
Pe la UNITĂŢI sau ZECI corpului cu soluţii pentru sănătate, cam aşa ceva, iar frac-
Ori la SUTE, măi isteţi! ţiile sunt cu totul altceva.
Pentru început, ca să fie ştiut, vă voi explica ce înseamnă
Numărul vine la tine a fracţiona. Când veţi afla că a fracţiona înseamnă «a îm-
Când e vorba de mulţime, părţi», probabil veţi zâmbi. Şi aceasta nu pentru că aţi fi ne-
Să-ţi arate-n graba mare serioşi neapărat, ci pentru că noi despre împărţire am mai
Câte elemente are! studiat. S-ar părea, după cum se vede treaba, că aşteptaţi no-
Iar de vrei cumva să scrii utăţi degeaba. Nu e chiar aşa, veţi vedea! Acum printr-o
Acel număr, minte ca să-l ţii, mare atenţie de mine vreau să vă leg şi vă voi spune că la
Tu de cifre te vei folosi, fracţii vom vorbi despre împărţirea unui întreg. E ca şi cum

180 181
un singur tort ai avea, dar mai mulţi prieteni în casa ta. Am
subînţeles că eşti un om civilizat şi te vei apuca de împărţit
tortul prin tăiat. Atunci vei fi nevoit, negreşit, ca pe tort să-l
împarţi, să îl tai în egale fracţiuni, ca să le dai prietenilor tăi
buni. Deci îl vei tăia pe tort în părţi, în bucăţi mai mici, frag-
mente poţi să le zici. Altfel spus îl vei divide, nu te mira,
adică îl vei fracţiona.
Sunt sigur că ai priceput, dacă ai fost atent de la început.
Pe buze-mi stă mie însă o întrebare: „Ce mai e şi cu frac-
ţiile acestea, oare?“ Păi, copii, fiţi voi atenţi aici la a mea
nedumerire. Noi am mai studiat operaţia de împărţire! Noi
ştim deja formula sa:
d=c×î+r , r<î
d = deîmpărţitul
î = împărţitorul
c = câtul
r = restul
Ştim că această egalitate şi acea inegalitate îţi pot veni în
ajutor ori de câte ori un deîmpărţit se împarte la un împăr-
ţitor. Ele îţi arată dacă împărţirea e corect efectuată. Acel
deîmpărţit împărţindu-se la acel împărţitor duce la apari-
ţia unui efect firesc: un cât şi un rest se ivesc.
d : î = c rest r
Atenţie însă! Dacă atent nu vei fi, împărţirea pe care noi
o ştim te va păcăli! Tot ceea ce ai învăţat despre împărţire
deja, e corect, da, însă la fracţii e vorba despre altceva. Şi ca
să-ţi fie uşor drumul învăţării de carte, fii atent cine se îm-
parte! Dar cu multe vorbe eu nu vreau să te complic şi uite,
printr-un exemplu am să-ţi explic!
182
Matematica, precum ştim, e o oglindă numerică a reali-
tăţii în care trăim. De aceea şi matematica, da, trebuie să
ţină seama de realitate, de viaţa din ea.
O mamă bună, iubitoare, 2 copii şi 25 de mere are. Dacă
vei gândi înţelept, îţi vei da seama că mama trebuie să îm-
partă merele corect.
a) Ce „spune“ matematica pe care o ştim deja ?
25 : 2 = 12 rest 1
b) Ce „spune“ viaţa oare şi această mamă iubitoare ?
25 : 2 = 12 rest 1
Mamei 1 măr întreg i-a mai rămas după ce a terminat de
împărţit, dar nici o bucăţică din el ea nu a înghiţit! Cu un
cuţit subţire ea s-a apucat de o nouă împărţire. Mai exact,
ea s-a apucat agale să împartă mărul în două părţi egale.
Aminteşte-ţi că la prima împărţire astfel de unealtă ma-
ma nu a folosit, adică nici un cuţit. Ea împărţise numărul de
mere pe care le avea ajutându-se doar de mâna sa. Cum spu-
neam, pe mărul rămas după prima împărţire, 25 : 2 = 12 rest
1, şi care, poate ei, mamei i s-ar fi cuvenit, ea s-a apucat
chiar pe el să-l ia la împărţit cu un cuţit. L-a împărţit agale
în două părţi egale. De ce două, sigur ştii, păi avea 2 copii!
183

Şi uite-aşa, fiecare copil, al celuilalt copil frate, a mai
primit încă o jumătate, doime. Să-i fie de bine!
Alt exemplu
Un tată 3 copii are şi 16 biscuiţi la care copiii priveau cu
nerăbdare.
Cum îi împarte el în mod egal, ca să nu iasă scandal ?
Ca şi mama iubitoare, tatăl va da la copii tot ce are.
a) Ce „spune“ matematica pe care o ştim deja ?
16 : 3 = 5 rest 1
b) Ce „spune“ viaţa când un tată cu suflet mare împarte
la copii tot ce are:
16 : 3 = 5 rest 1
Ca şi mamei dinainte, tatălui 1 biscuit i-a mai rămas du-
pă ce a terminat de împărţit, dar din el nici o bucăţică el nu a
înghiţit. A luat un cuţit, iar pe acest rămas biscuit în 3 părţi
egale l-a împărţit. De ce în 3, sigur ştii, păi avea 3 copii!
184
Şi uite-aşa, fiecare din cei trei copii, al celorlalţi doi co-
pii frate, dintr-un biscuit a mai primit încă o parte. Fiecare
din cei 3 copii a mai primit încă o a treia parte dintr-un bis-
cuit, cu celelalte două tăiată în mod egal, ca să nu iasă scan-
dal. Repet, ca să fii lămurit, acel biscuit rămas ca rest, în
3 părţi egale a fost împărţit.
Deci 1 a fost tăiat în 3 părţi egale, cum se cuvine, de
aceea fiecare parte se numeşte treime.
Alt exemplu
Doi părinţi aveau 4 copii cuminţi. Ei le-au cumpărat co-
piilor, odată, 29 de roţi de ciocolată. Hai să vedem cum, la
împărţit, părinţii s-au descurcat, astfel încât fiecare copil în
mod egal să aibă de mâncat.
a) Ce „spune“ matematica pe care o ştim deja ?
29 : 4 = 7 rest 1
b) Cum procedează părinţii adevăraţi, mame şi taţi ?
29 : 4 = 7 rest 1 şi apoi pe acea roată de cio-
colată rămasă o taie în 4 părţi egale. Ai înţeles matale ? De
ce tocmai 4, sigur ştii, păi au 4 copii! Şi uite-aşa, fiecare din
cei 4 copii, al celorlalţi 3 copii frate, dintr-o roată de cio-
colată a mai primit încă o parte. Deci fiecare din cei 4 copii,
pe lângă cele 7 roţi de ciocolată pe care le-au primit iniţial,
toţi în mod egal, a mai primit încă o a patra parte dintr-o
185
roată, cu celelalte 3 părţi tăiată în mod egal, ca să nu iasă
scandal.
Deci 1 a fost tăiat în 4 părţi egale, cum se cuvine, de
aceea fiecare parte se numeşte pătrime. Această pătrime se
mai numeşte şi sfert.
Să fii deştept!
Să reţinem!
♦ La împărţirea pe care o cunoşteam deja ( de exem-
plu 23 : 5 = 4 rest 3 ) împart ceea ce am de împărţit, mul-
ţimea de obiecte sau fiinţe, deci întregii ca număr distribu-
indu-i astfel în grupe egale şi nu am voie de nici un întreg să
mă „leg“, adică nu tai, nu secţionez, nu fragmentez pe nici
un întreg. Oricât de mulţi întregi ar fi, întregii rămân întregi,
înţelegi ? ÎNTREGI!!! Această împărţire, dragii mei, deşi
este şi ea darnică în felul ei, generoasă, deci altruistă, dese-
ori este şi puţin egoistă, căci un rest deşi-i rămâne, ea nu ţi-l
mai dă, române, lângă ea îl ţine bine, nici măcar o bucăţică
din el nu-i pentru tine şi nici pentru nimeni altcineva, fii
atent mata! Chiar dacă restul rămas e format din mai mulţi
întregi, referitor la ei să-ţi mai pui pofta-n cui, căci pe nici o
bucăţică din vreunul mâna n-ai să pui. Pe acest rest îl păs-
186
trează, nu îl taie, nu-l fracţionează, nu-l mai împarte, lângă
ea îl ţine deoparte!
♦ La studierea fracţiilor te „legi“ în principal de un în-
treg sau de mai mulţi întregi, adică în părţi egale îi rupi, îi
secţionezi, îi fragmentezi, îi fracţionezi şi astfel îi împarţi, îi
tai, pentru ca bucăţi, părţi, fracţii din ei altora să dai.
Alături de mama şi de tatăl care la copiii lor împărţeau
chiar tot ceea ce aveau, acest fel de împărţire ne învaţă ce
înseamnă cu adevărat dăruire. Ea te învaţă, fii atent matale,
lecţia dăruirii totale.
Te voi învăţa, să ştii
Cum pe fracţii să le scrii
Dragi copii, prea mult nu vreau să vorbesc, să nu vă
plictisesc. Ştiu că oricât ar fi un om de înţelegător şi răbdă-
tor, este bine uneori prea multe să nu-i povesteşti, atunci
când să înţeleagă ceva doreşti. Ar fi bine să-ţi reaminteşti cu
vorba să nu te lungeşti, să fii cât se poate de scurt, să zici
bine, interesant clar şi precis ceea ce ai de zis. Este foarte
important acest lucru, să ştii, mai ales atunci când este vorba
de copii. Chiar acum un gând mă îndeamnă să vă explic ce-
ea ce o fracţie înseamnă.
O fracţie înseamnă o parte ( sau părţi ) sau nici o par-
te, negreşit, dintre toate părţile egale în care un întreg a
fost împărţit.
Să fiţi atenţi, deoarece întreg înseamnă şi-o furnică, şi-o
pisică, şi un elefant gigant. Adică deşi întregul este uneori
mai mic şi alteori mai mare, tot întreg se numeşte, frăţioa-
re! S-ar putea să te chinuie o întrebare: « Ce este acela în-
treg, oare ? » Întregul poate fi un obiect sau chiar o fiinţă
pot să zic, din care nu lipseşte nimic. Un creion, un om, o
187
bomboană, o macaroană, o pâine, un câine, o albină, o maşi-
nă, un penar, un ziar şi tot aşa poţi şi alte obiecte sau fiinţe
să alegi, se vor numi tot întregi.
Mai mult, e timpul să aflaţi, băieţi isteţi şi fetiţe deştepte
că tot întreg este şi o mulţime de fiinţe sau obiecte. Iată,
tot un întreg este, să ştii, şi o mulţime de copii. Clasa voas-
tră întreagă la număr se numeşte când nici un copil din grup
nu lipseşte. Iată acum ceva ce ne uimeşte! Dacă totuşi se
lipseşte, după cum ştii, vor fi mai puţini copii. Despre nu-
mărul lor, al absenţilor, care decât numărul total de
copii al clasei este mai mic, poţi să zici că-i un în-
treg mai pitic! Un întreg, nu te mira, de fapt un
nou întreg, chiar aşa, cu care ai putea să faci ceva.
De exemplu într-o clasă putem vorbi de numărul de
copii care au spus la şcoală poezii în timp ce alţi
copii din acea clasă lipseau. Aceşti copii ce poezii
la şcoală recitau un nou întreg formau, din care
i-am scos pe copiii ce lipseau. De fapt mulţimea
copiilor din lume este mare. Păi ce, numai ea se
numeşte întreg, oare ? Desigur, nu! Îţi dai seama şi
tu! Este foarte important când despre întregi vor-
bim să spunem foarte clar la care întreg ne referim.
Mulţimi de fiinţe şi obiecte în lume sunt foarte mul-
te, fiecare fiind formată din elemente multe şi mă-
runte. Când despre acestea informaţii oamenilor le
oferi, trebuie să fie clar la care obiect, fiinţă sau Acum sper că înţelegi cum e cu aceşti întregi. Chiar da-
mulţime te referi. Dacă încă nu ai înţeles, cu sigu- că este mai mic sau mai mare, tot întreg se numeşte, fră-
ranţă ai să reuşeşti. Pe desenul următor să priveşti. ţioare. Pe acel întreg despre care tu vrei să spui ceva, tot în-
treg îl vei considera. Spuneam că o fracţie înseamnă parte

188 189
(sau părţi) dintr-un întreg. Imediat pe această enigmă o să
ţi-o dezleg. Înainte de aceasta trebuie să fii sigur ma-
tale că îl poţi împărţi pe acel întreg în părţi egale.
Multe, puţine, două, trei, câte vrei, pot fi şi o mie,
egale între ele să fie!!! Apoi din toate părţile care îl
formează pe acel întreg una sau mai multe părţi am
să aleg. Acea parte (sau acele părţi) aleasă (sau
alese) de mine din întreg sunt fracţia mea. Aceas-
ta-i explicaţia! Priveşte pe desenul în continuare
prezentat. Ghici ce am colorat ? De fapt nu trebuie
să ghiceşti, ci să intuieşti, să gândeşti! Deci am co-
lorat pe părţile pe care din întreg le-am luat. Deci
le-am luat prin ... colorat! Aici, la noi, întregii sunt
figuri geometrice, vedeţi şi voi. Atenţie mare la
precizările următoare. Nu mereu ceea ce am luat
prin colorare este la fel de mare. Poate pare ciudat
ceea ce s-a întâmplat, deşi din întregi tot atâtea
părţi am luat. Mai mult, fiecare din cei doi întregi
cu aceeaşi formă şi alăturaţi, negreşit, în tot atâtea
părţi egale a fost împărţit. Şi totuşi cum de ceea ce
am luat prin colorare nu este la fel de mare ? O in-
formaţie importantă trebuie să fie în minte la tine.
Întregii nu au aceeaşi mărime!
Priveşte cu atenţie şi să reţii mata. Partea din
întreg luată, adică de noi colorată sau părţile lua-
te, adică cele din întreg colorate, fii atent mata, Acum te voi învăţa, ca să ştii cum pe fracţii să le scrii.
aceea este fracţia! Fii atent, fracţia s-o scrii te aşteaptă. O vei scrie folosind

190 191
 două numere şi-o liniuţă dreaptă. Un număr este pe altul co-
coţat iar între ele stă liniuţa dreaptă, neapărat!
1
2
Liniuţa aceasta care între cele două numere se găseşte,
linie de fracţie se numeşte.
Numărul de sub linia de fracţie numitor este numit şi îţi
arată în câte părţi egale întregul a fost împărţit.
Numărului de deasupra liniei de fracţie numele de nu-
mărător îi este dat şi arată câte părţi din acel întreg ai luat,
ai considerat (noi le-am arătat, le-am marcat prin colorat).
Uneori vei întâlni scrierea aşa: ½ Iată şi numele acestei
fracţii, ca să-l ştiţi şi voi: 1 supra 2 (sau 1 pe 2 sau o doime).
Atenţie mare la scrierea fracţiei care în faţa ochilor îţi apare.
În exemplul cu fracţia 1 supra 2, mai înainte prezentat sau în
cazul altei fracţii ce poate fi dat, nu cele două numere, unul
pe altul cocoţate şi o liniuţă ce le desparte), nu acestea
sunt fracţia, dragii mei. Ele ajută doar la scrierea ei! Atunci
unde-i fracţia? Eşti mirat ? Nu te teme. Înapoi la de-sene!!!
La fiecare întreg fracţia îţi este arătată prin zona colorată!
Iar zona colorată a unui întreg este formată, iată, dintr-o
singură parte din întreg colorată sau din mai multe părţi
din acel întreg colorate.
Sănătate!
Atenţia mereu să te-nsoţească
Ce se-ntâmplă am să explic Şi fracţia n-o să te păcălească!
Când din întreg nu iei nimic! 1 1
Întotdeauna = ca şi cuvânt, dragule
După cum îţi spuneam matale, mai întâi trebuie să îm- 2 2
părţim întregul în părţi între ele egale! frate, în sensul că o jumătate = o jumătate. Sper să nu
fii cu atenţia la pământ şi să sesizezi că este vorba de acelaşi
cuvânt. Şi dacă să fii atent ai ales, bine ai ales, căci cele

192 193
două cuvinte, o jumătate şi iar o jumătate, au aici
acelaşi înţeles.
Numeric vorbind, deci cantitativ, nu am nici un motiv
1 1
să vă informez eu că mereu =
2 2
♦ Dacă şi pe cei doi întregi egali îi alegi, atunci şi nume-
ric, adică cantitativ ai cu adevărat un motiv să spui că o ju-
mătate dintr-un întreg = o jumătate din celălalt întreg. Aşa
este, nu neg! Atunci e adevărată egalitatea celor două fracţii
scrisă mai sus, nu am nimic de spus.
♦ Dacă pe cei doi întregi inegali îi alegi, atenţie, că atunci
1 1
nu mai este egal cu chiar dacă este vor-
2 2
ba de aceeaşi fracţie, adică aceeaşi parte (jumătate) se
ia din fiecare întreg din cei doi, să ştiţi şi voi! Păi
chiar aşa, fii atent mata, o doime, deci o jumătate
dintr-o furnică nu este egală cu o jumătate din-
tr-o pisică, deoarece nici ca întregi, furnica nu este
la fel de mare ca pisica! O fi vorba tot de o jumă-
tate, e adevărat, dar ce înseamnă o jumătate (din-
tr-un întreg) nu poate sta pe picior de egalitate cu
ceea ce înseamnă o jumătate (din celălalt întreg).
Fiecare jumătate este, să ştiţi, din întregi în mărime
diferiţi. Deci fiecare jumătate înseamnă în canti-
tate, în număr altceva, fii atent mata! La fel, din
194
întregul 100 o jumătate nu înseamnă aceeaşi canti-
tate cu o jumătate din întregul 1000, se ştie. O fi
vorba tot de o jumătate, da, dar fiecare jumătate
înseamnă altceva, atunci când fiecare jumătate din
întregi inegali se ia.
Doar despre jumătăţile aceluiaşi întreg poţi
spune cu siguranţă matale că întotdeauna sunt în-
tre ele egale!!!
Am luat exemplul cu fracţia 1 pentru că este
2
mai uşor pentru voi. De fapt, orice fracţie ai lua, lucrurile se
petrec tot aşa.
Atenţie mare la cum sunt între ei întregii frăţioare! Ei
pot fi egali sau nu. Pentru ca păcălit să nu fii tu, atenţie ma-
re, uneori cuvintele pot fi înşelătoare (jumătate, doime, tre-
ime, pătrime, cincime etc.). La matematică adevărul stă cu
necesitate în numerele exacte!
Să ai gânduri înalte!
Aflarea unei fracţii dintr-un întreg
Dragi copii, unul din exerciţiile pe care trebuie să le re-
zolvaţi vă solicită ca pe o fracţie dintr-un întreg să o aflaţi.
Împreună cu tine pe această enigmă o s-o dezleg. Prin ceva
atractiv pe atenţia ta de mine vreau s-o leg. Vei vedea că voi
încerca cu răbdare să te fac să înţelegi această procedură de
rezolvare în vreme cât mai puţină cu ajutorul jocului „ Bila
pe trambulină “. Prin primele două drumuri ale sale bila te
va ajuta, iar tu, în viitor astfel de exerciţii şi probleme vei
putea rezolva. Deci atenţie mare la mişcările următoare: bi-
195
la-i aruncată, pe trambulină pică şi în sus iar se ridică. Mai Sarcina de lucru
întâi, cu atenţie mare priveşte figura următoare! 3
Aflaţi cât înseamnă din 100 de mere.
4
Iată, un copil stă pe un loc ce seamănă cu un fel de bloc.
Blocul întreg e alcătuit din mai multe părţi egale (le poţi
asemui cu etajele sale). Să mai spun că acest bloc întreg nu
e obligatoriu să fie mereu 100, să aibă mereu aceeaşi mări-
me, iar uneori e împărţit în mai multe părţi egale, alteori în
mai puţine.
La parterul blocului am aşezat o scândură (de unde pri-
veşti tu se vede ca o şină), o trambulină. De pe acoperişul
blocului, pe ea, un copil o bilă va arunca. Bila pe scândură o
va lovi şi apoi în sus va sări, mai încet sau mai tare, depinde
de forţa de aruncare.
Hai acum încet s-o luăm şi pe sarcina de lucru să o
rezolvăm.
Blocul întreg este deci cât 100 de mare. Copilul se pregă-
teşte de aruncare şi stă pe blocul împărţit în 4 părţi egale.
Copilul aruncă bila, iar când bila pe scândură o loveşte, a
ajuns în dreptul părţii de bloc care (o) pătrime se numeşte.
100 : 4 = 25 (de mere)
Dar bila cu putere s-a aruncat, fiindcă ¾ ( 3 supra 4, adi-
că 3 pătrimi) din 100 erau de aflat. Aşa că, după ce pe scân-
dura trambulinei bila a lovit, negreşit, în sus a pornit. Buclu-
caşa bilă s-a oprit din urcat chiar în dreptul celor ¾ de aflat.
Şi cum ¼ ( o pătrime, un sfert ) este 25 de mere, căci am
aflat, cât înseamnă ¾ e uşor de calculat.
25 × 3 = 75 (de mere)
Desigur, bila şi alte sărituri a mai efectuat, dar eu doar de
primul ei salt am fost interesat.

196 197
 acel etaj şi pământ. Deci priveşti scrierea fracţiei de la un
etaj, iar fracţia respectivă este tot ceea ce apare sub acel etaj.
Deci 3 din 100 de mere înseamnă 75 de mere Dacă vei crede că fracţia înseamnă doar acel etaj, vei a-
4 vea un miraj, adică va fi o păcăleală, o iluzie, o confuzie!
La celelalte exemple lucrurile se întâmplă la fel. Deci când bila coboară foloseşti împărţirea, apoi când
Când bila pe scândură prima dată o loveşte, ea indică o urcă, de înmulţire te vei folosi. Procedând astfel, nu vei
singură parte din întreg, fireşte. Această singură parte se nu- greşi! Sper că ai înţeles cum e cu acest bloc. Noroc!
meşte diferit, depinde în câte părţi egale întregul e împărţit.
Deci se poate numi jumătate ( sau doime ), treime, pătrime
( sau sfert ), cincime, şesime, şeptime, optime, noime, zecime
şi tot aşa poţi continua. Ştiind cât înseamnă o singură parte
din întreg, e uşor pe enigmă s-o dezleg. Ştiind cât reprezintă
o singură parte, poţi afla cât reprezintă 2 părţi sau 3 sau câte
vrei.
Să fii atent că în al ei prim salt, după ce pe scândură o
loveşte venind din înalt – şi astfel cât reprezintă o singură
parte din întreg îţi va arăta, singură parte pe care prin îm-
părţirea numărului ce reprezintă întregul la câte părţi are el
o vei afla – bila se va ridica, cum spuneam, exact până la
etajul de care nevoie aveam. Acel etaj va indica neapărat
fracţia din întreg de aflat. La acel etaj numărul de deasupra
liniei de fracţie, numărătorul fracţiei te luminează câte părţi
din întreg te interesează. Şi cum pe o parte din întreg o cu-
noşti, fiindcă ai aflat-o prin împărţire, pentru a afla cât în-
seamnă fracţia vei folosi operaţia de înmulţire – cât în-
seamnă o singură parte din întreg × câte părţi din acel întreg
trebuie să afli îndată (şi pe care numărătorul fracţiei ţi le
arată). Fiţi atenţi că nu doar acel etaj, nu doar el singurel re-
prezintă toată fracţia a cărei scriere este pe el. Scrierea frac-
ţiei care la un etaj apare se referă la toate părţile de sub acel
etaj, frăţioare! Mă refer la toate părţile din bloc ce sunt între

198 199
200 201
 ELEMENTE DE GEOMETRIE
Dragi copii, elevii de vârsta voastră trebuie să ştie, pe
lângă alte cunoştinţe, şi nişte elemente de geometrie.
Vom pleca într-o scurtă călătorie prin marea şi frumoasa
geometrie, aşa că vom face primul pas mărunt şi vom vorbi
despre punct.
Punctul
Probabil un gând să mă întrebi te îndeamnă: «Punct ce
înseamnă ?» Îţi voi explica, dar vreau să-ţi mai spun ceva.
Am început această călătorie prin geometrie cu un punct
mărunt, deoarece acel om care pe geometrie poate să o înţe-
leagă ştie că ea e cuprinsă între punct şi lumea întreagă şi
chiar mai departe prin înalt. Atenţie mare, e important!
Elevii de clasa a-III-a ştiu de la obiectul «Ştiinţe», dacă
au citit, că orice corp dintr-o substanţă este alcătuit. Dacă
decât elevii de clasa a-III-a eşti mai mititel, nu e nici o pro-
blemă, îţi voi explica altfel. Corp înseamnă orice obiect, lu-
cru sau fiinţă veselă sau tristă care în lume există. Toate cor-
purile din lumea noastră, de aici, sunt alcătuite din bucăţi
mai mici. Bucăţi multe, multe, multe şi mărunte, mici, foar-
te mici, ca firele de nisip poţi să zici. De fapt (vouă pot să vă
spun, fiindcă sunteţi isteţi şcolari), să ştiţi însă că firele de
nisip sunt încă mari! Ba chiar şi firele de praf sunt mult mai
mari, dragi şcolari, decât bucăţelele care stau multe, foarte
multe împreună, toate cu un scop anume, să alcătuiască cor-
purile din această lume! Totuşi cu mărimea firelor de nisip
pe aceste bucăţele le vom asemăna, ca să le putem şi noi ve-
dea. Dar să ştiţi că firele de nisip sunt uriaşi voinici pe lângă
alte multe, foarte multe bucăţele şi mai mici. Da, nu te mira,
202
există foarte, foarte multe bucăţele şi mai mici, la o adică,
decât ochii de furnică! Tocmai acele bucăţele foarte, foarte
mici le alcătuiesc, pot spune, pe toate corpurile din această
lume! Dacă am vrea să rupem, să fragmentăm, să divizăm,
să tăiem un corp, mai întâi în două, apoi în trei şi tot aşa în
câte vrei, atunci ce poţi să zici? Normal, vom obţine bucă-
ţele din ce în ce mai mici. Şi tot aşa şi tot aşa, ştiu că eşti
curios mata, oare ce va urma? Ne vom mai opri undeva?
Din fericire avem un răspuns acum, pentru că s-a gândit şi a
dovedit un înţelept om că ne vom opri la atom! Atomii sunt
bucăţele mici, mici, foarte mici, mult mai mici decât ochii
de furnici. Aceşti atomi în număr foarte mare se găsesc şi pe
toate corpurile din această lume le alcătuiesc. Ca să-ţi dai
seama ce mici sunt aceşti atomi, uite, îţi voi spune că pe
suprafaţa, pe întinderea rotundă a unui mic ban sunt mai
mulţi atomi decât picături de apă într-un ocean!!! Şi fii a-
tent, frăţioare, un ocean este mult mai mare decât o mare,
adică mult, mult, mult mai multă apă într-un ocean poate să
încapă! Dacă ai putea să te faci mititel şi în lumea atomilor
să te cobori niţel, toţi atomii ţi s-ar părea la fel, i-ai vedea
particule, bucăţele mărunte asemănătoare cu nişte puncte!
Iar dacă pe atomi aş vrea să-i desenez, atunci va trebui cam
mult să exagerez, adică să-i reprezint, deşi mărunt cât un
punct, mult mai mari decât în realitate sunt! Dar, copii, am
exagerat, deoarece am un motiv bine întemeiat. Privirea mea
de om nu poate sesiza, vedea un atom, oricât aş fi eu de a-
tent, deşi atomul există, evident! Este foarte, foarte mic
vreau să zic, de aceea pentru a lui vizualizare îl vom mări
prin exagerare!
Hai să formăm mărunt un punct! S-ar putea să pui o în-
trebare: «Ce este punctul, oare ?» Ochi de furnică, vârful
ghearei de pisică, o pasăre în zarea depărtată ori o steluţă-n
203
bolta înnoptată. Sper c-ai înţeles acum ceea ce am vrut să picioruşele unse cu cerneală, fiindcă, iată, era prima oară
spun. Pe toate acestea de vei încerca a le desena, vei observa când era să se înece într-o călimară. Dar pe hârtie musca
că toate trebuie reprezentate mărunt sub forma unui punct. mult timp nu a stat. După ce pe foaie a aterizat şi aici picio-
În geometrie punctul este un mic semn pe o suprafaţă, întin- ruşele şi-a fixat, a rămas un timp până s-a mai întremat. Da-
dere reprezentat, pe hârtie, dar nu neapărat. Punctul este că ţi-am spus că pe foaie picioruşele şi-a fixat, înseamnă că
deci un semn scris, deloc mare cum ai putea crede, ci mic, alte mişcări musca nu a mai executat. Dar după un timp
încât abia se vede. Cât de mic? Uite-ţi zic! Mai mare un pic musca a .. decolat, adică în aer s-a înălţat! Ce-i drept, ea ar
decât atunci când n-ai mai vedea nimic! Ei, acum stai li- mai fi stat, dar ceva a speriat-o, mâna unui copil care a alun-
niştit, căci n-o să fii la privire chinuit şi forţat, cum poate gat-o. În urma ei, pe hârtie, în locurile unde se fixaseră pi-
crezi, ca pe ochiul furnicii să-l desenezi exact aşa cum mări- cioruşele ei mărunte, au rămas nişte puncte.
mea lui este şi cu ochiul tău liber să-l mai şi vezi. De aceea
o să te pun să exagerezi! O să te pun să exagerezi când pe Dacă pe un punct l-ai desenat, trebuie neapărat lângă el
ochiul furnicii ai să-l desenezi. Deci vei desena mărunt un să scrii clar o literă mare de tipar! Aşa se face anume, ca şi
punct. Dar cum apare punctul desenat? Că uite, asta nu te- cum i-ai da un nume!
am învăţat! Gândeşte-te că suprafaţa de desenat e ca un
câmp pentru arat. Pe acest câmp aterizează precis vârful
unui instrument de scris. Dar după ce a aterizat şi pe foaie A. B .C .
acest vârf s-a aşezat puţin apăsat într-un loc, din acel loc . D
vârful nu s-a mai mişcat deloc. Dacă după ce a aterizat – şi S.
pe foaie a contactat puţin apăsat – vârful nu s-a mai mişcat, M.
înseamnă că a rămas nemişcat. Nu e deloc complicat. Vârful L. G.
instrumentului de scris, cum am zis, s-a aşezat pe foaie puţin
apăsat, aici puţin timp a stat, timp în care urma vârfului pe O.
foaie s-a imprimat. Dacă vârful instrumentului de scris pe E.
foaie tot rămânea şi rămânea, nici un punct privirea ta nu H.
mai vedea. Când vârful instrumentului de scris de pe foaie a
fost ridicat, punctul a putut fi imediat vizualizat. Asta dacă P. R. X.
vrei ca punctul să fie desenat, reprezentat neapărat, precum
am zis, cu vârful unui instrument de scris.
Că de exemplu, pe o suprafaţă, întindere bună de dese-
nat, se poate ca şi o muscă să fi aterizat! Doar atât, a ate-
rizat, căci în rest nu s-a mişcat. Era ruptă de oboseală şi avea

204 205
 Dreapta Fiţi atenţi acum, nu vă veţi alinia oricum! Vom face a
copiilor aranjare după modelul din figura următoare.
Drag copil care acum pe aceste rânduri le citeşti şi deja
mai luminat sper că eşti, pentru ca şi pe dreaptă să o înţelegi
pe deplin, pentru ca să fii deştept, trebuie să ştii foarte bine
ce înseamnă drept. Să ştii tu că în acest cuvânt mai multe
înţelesuri sunt. Uite, spun ca să se ştie, vă voi explica ce în-
ţeles are cuvântul drept la geometrie. Atenţie, nu vreau să
fac multă teorie! De aceea voi da exemple din lumea voas-
tră, atât de fascinantă, interesantă, frumoasă şi firească, adi-
că din lumea ... copilărească. Şi pentru ca pe deplin lămuriţi
să fim, pe terenul de sport puţin o să poposim. Vă este cu-
noscut acest loc, n-aveţi de ce să vă miraţi, aici pe orele de
educaţie fizică le desfăşuraţi. Când ora de educaţie fizică în-
cepe, voi pe orice alte activităţi le încetaţi şi v-aliniaţi! Să
nu-mi spuneţi că nu ştiţi ce înseamnă aşa ceva, fiindcă mă
voi supăra! Păi normal, neapărat, măcar câteva ore de edu-
caţie fizică trebuia să fi desfăşurat sau măcar la ele ai asistat.
Oricum, chiar dacă nu s-a întâmplat aşa ceva, iată, îţi voi ex-
plica! Aliniere înseamnă un anumit fel de aranjare, ordona-
re. Sunt în lumea noastră, oare, asemenea treburi necesare?
Ce mare realizare e şi cu această ordonare? Gândeşte-te la
cât mai multe lucruri folositoare din lumea aceasta mare!
Dacă alimentele ar fi amestecate în dezordine, fără o ordo-
nată preparare, ar ieşi bună mâncare? Dar dacă croitorul ar
lucra la întâmplare? Cum ar ieşi hainele, oare? Şi ce-ai simţi
dacă în multe locuri parchetul pe care calci ar fi strâmb ca
un dâmb? Iată de ce socot că ordinea este necesară peste tot
nu doar la geometrie, se ştie! Desigur, poţi să aranjezi, să
ordonezi orice obiecte sau fiinţe vrei, dar acum vă veţi alinia
voi, ca nişte soldăţei!

206 207

Dacă un singur copil nu ar fi cu ceilalţi aliniat,
cel din margine ar observa aceasta imediat. Dar li-
niştiţi voi să staţi. Toţi copiii sunt bine aliniaţi. Pe
mine mă chinuie acum o întrebare: « Cum de vede
cel din margine un singur copil, oare ? » Bine, bine,
la cunoştinţă am luat, toţi copiii s-au aliniat, totuşi
ce se întâmplă de fapt, care e misterul, ce se întâm-
plă acolo subtil, astfel încât din margine se observă
un singur copil ? Când am spus subtil m-am referit
că pentru a înţelege ceea ce se întâmplă, pentru a fi
pe deplin lămurit, trebuie să fii la minte ascuţit. Şi
atent, evident! Deci în imaginea celui din margine
cum oare de un singur copil apare? Iată de ce! Fii
înţelept! Şirul copiilor e drept!!! Aşa că oricât de
mulţi copii ar fi, chiar şi mii, atâta timp cât ei vor fi
astfel aliniaţi, cel din margine, cu privirea sa un sin-
gur copil va vedea. Explicaţia e aceeaşi. Fii înţe-
lept! Şirul este drept. Dar ce e aceasta până la ur-
mă, dacă bine te gândeşti, dacă ai ambiţie ? Păi, e o
propoziţie!
Şirul este drept.
Întrebare: Cine este drept ?
Răspuns : Şirul.
Întrebare: Ce se spune despre şir ?
Răspuns : Este drept.
208
Iată deci că acest cuvânt, drept, nu ne arată un
obiect. În cazul nostru, aici, fiţi pe al atenţiei fir,
despre şir vă dau de veste, cuvântul drept ne arată
cum el este. Bineînţeles, şirul putea fi şi altfel, nu
neapărat drept, în linie ordonat, dacă de exemplu u-
nii copii nu erau aliniaţi sau dacă unii copii se ur-
cau pe un dâmb, şirul apărea cam strâmb! Cu alte
cuvinte, să ştii, şirul nostru e o mulţime de copii, cu
toţii într-un anumit fel ordonaţi, în linie dreaptă ali-
niaţi. Puteam şi altă ordine să fi ales, nu neapărat în
linie dreaptă, bineînţeles. Puteam să încerc să-i ali-
niez în formă de cerc. Dar atunci nu mai aveai vreo
margine în care să te duci ca să priveşti şi un sin-
gur copil să zăreşti. La aşa ceva mă aştept numai
când şirul este drept! Dar care este al alinierii rost?
De ce şi voi la orele de educaţie fizică astfel aliniaţi
aţi fost ? De ce nu este aşezat fiecare aşa cum vrea
să stea sau la întâmplare ? Ştim că pentru această
aliniere un efort se cere. De fapt sunt sigur că voi
isteţi sunteţi şi prea mult aici nu am ce explica. În
dezordine lecţia nu se poate desfăşura! O aliniere
se cere!!!
Priveşte, în continuare îţi voi arăta nişte imagini
care te vor mira. Mă refer la faptul că s-ar putea să
crezi că unele din şirurile ce vor urma, drepte nu ar
fi, dar sunt drepte, să ştii, aceste şiruri de copii!!!
Copiii din fiecare şir sunt tot ordonaţi, tot în linie
dreaptă aliniaţi, chiar dacă ţi se va părea că nu e
209
adevărat aşa ceva. Fii înţelept, fiecare din cele trei
şiruri este drept, chiar dacă, e adevărat, fiecare şir
pe altă direcţie este orientat.
210
Dar nu doar şirurile de copii pot să-ţi arate ce înseamnă
drept, să ştii! Iată, pot să mă dau huţa pe un fir, dar nu nea-
părat, adică pe fir pot să stau doar agăţat. Păi, ia spune tu
atunci, cum va sta firul, dacă eu sunt cam greu, deci corpul
meu îl trage pe fir tot în jos ? Spune tu, copil frumos, dar fii
înţelept! Firul va fi, desigur, drept! Atenţie mare, chiar da-
că firul este (sau nu) în legănare, în orice direcţie ar fi în-
dreptat când eu cu el m-am legănat, el tot drept este, nea-
părat! Îţi voi şi explica de ce se întâmplă aşa ceva. Sunt greu
eu şi agăţat de el stau înadins, deloc de pământ nu m-am
atins, deci firul este bine întins.
211
 fericire însă şinele drepte s-au fabricat şi orice transport în
Iată, am luat-o înainte şi am ajuns pe malul unui iaz siguranţă poate fi efectuat. Iată, prin desenul pe care în con-
unde şi pe voi vă aştept, ca să vă arăt un alt obiect drept. tinuare îl voi prezenta, vreau să vă mai arăt ceva. Căile fera-
După ce un pescar dă momeală la peşte, ce se întâmplă când te pot veni şi pot pleca aproape din/în orice direcţie vrei ma-
peştele în cârlig este? Răspunde înţelept! Peştele va fugi cu ta, aşezate pe poduri sau pe pământ, tot drepte sunt.
tot cu cârlig, eu de bucurie pot sau nu să strig, pescarul pe
loc stătea, peştele disperat tot alerga şi astfel distanţa dintre
el şi pescar se tot mărea până ce egală cu lungimea firului
devenea. Astfel firul de la undiţă se întindea şi până la urmă
drept ajungea.

Dragi copii, în lumea în care noi trăim şi alte corpuri

drepte o să întâlnim! Tocmai pentru că unele sunt drepte, de
ele putem să ne folosim. Gândeşte-te la şinele de cale ferată
şi spune, iată, ce s-ar întâmpla dacă ele drepte nu s-ar fabri-
ca? Roţile trenului n-ar mai putea înainta sau trenul rău s-ar
scutura şi de pe şine până la urmă ar deraia, ar cădea. Din
În lumea în care noi trăim alături de multe obiecte drepte
bine ne simţim. Gândeşte-te la cum te-ai simţi dacă nici un
perete din camera ta drept nu ar fi! De asemenea, gândeş-te-
te la cum ar fi dacă prin cartiere nici o margine, nici o

212 213
muchie a unui bloc nu ar fi dreaptă deloc. Ce-ai simţi mata?
Că oamenii în acel bloc trăiesc ca într-o peşteră, zău aşa!
Dar dacă muchiile de la cărţi şi de la caiete nu ar fi drep-
te? Ce-aţi simţi voi? Că parcă acele cărţi şi caiete au fost
scoase din lada cu gunoi sau că au participat la un război!
Dar cine mai este drept, oare? Iată o rază de lumină că-
lătoare! Orice rază de lumină călătoare care pleacă de la un
corp cu lumină şi spre tine sau în altă parte vrea să vină, va
călători, fii înţelept, mergând pe un drum drept. E adevă-
rat, noi nu vedem pe fiecare rază, dar din rază cu rază lumi-
na se formează. Iar o rază este subţire, subţire, nu e deloc
groasă. Faţă de o rază, o aţă este mult mai groasă, la fel şi fi-
rul de la a păianjenului plasă. Poate-ţi pare curios, dar decât
o rază, firul păianjenului este mult mai gros. Acum s-ar pu-
tea să te întrebi cam aşa: «Bine, bine, atunci cât de groasă o
fi ea, raza mea?» Băieţel curios, şi tu, fetiţă curioasă, ade-
vărul este că raza nu prea e groasă. E atât de subţire, încât
nu poate fi cuprinsă de a ta privire. Ceea ce vezi tu este mul-
ţimea lor, a razelor adunare luminătoare. Dar o rază grosi-
me nu prea are! Adică, dacă doar o singură rază ar lumina,
te-ai uita la ea şi nimic nu ai vedea, deşi ea acolo ar exista!
De fapt raza este atât de subţirică, încât puţin mai avea şi ...
dispărea, adică chiar nu mai exista. Dar chiar dacă de tot
dispărea, nimic n-o oprea să existe-n mintea mea! Dacă o
minge foarte mare de foc lumină în jurul ei răspândeşte (ea
stea se numeşte), de la ea, toate razele de lumină drepte vor
pleca! Ba chiar în toate direcţiile or să se îndrepte razele
drepte. Iar apoi călătoresc, călătoresc şi cu siguranţă cât
timp eu trăiesc ele nu se mai opresc. Astfel ele devin lungi, Dragi copii, până acum mai multe exemple am tot dat şi
lungi, încât până la urmă doar cu gândul poţi să le mai ce înseamnă drept am explicat. Am studiat mai multe o-
ajungi. biecte şi pe una din însuşirile lor, aceea de a fi drepte. Am
studiat şirurile drepte, firele drepte, şinele drepte şi razele

214 215
drepte. Sper că minţile vă sunt acum mai înţelepte! Înţele-
gând ceea ce înseamnă însuşirea de a fi drept, cu siguranţă
vei fi mai deştept.
Acum este timpul să aflăm că pe această însuşire putem
să o şi ... desenăm! Pentru aceasta de o riglă o să ne ajutăm.
Îţi mai trebuie, precis, un instrument de scris. Desigur, in-
strumentul de scris trebuie mai întâi pe foaie să se aşeze
pentru a putea să deseneze. Când acest instrument de scris
pe foaie prima dată se aşează, chiar în acel moment ce dese-
nează? Aminteşte-ţi de acel puricel mărunt. Aminteşte-ţi de
punct! Atenţie, când pe punct îl desenează instrumentul de
scris (stilou, creion, cariocă sau pix) stă pe foaie fix! Poate
fi doar mai tare pe foaie apăsat, nu e voie în vreo direcţie să
fie deplasat. Atunci când pe un punct îl desenează, vârful
instrumentului de scris nu are voie deloc pe foaie locul să-şi
schimbe!
E timpul ca instrumentul de scris puţin să se plimbe!
După ce pe foaie (lângă riglă) a fost aşezat şi pe un punct l-a
desenat, eu am decis ca instrumentul de scris (tot cu vârful
pe foaie) locul să-şi schimbe şi puţin pe foaie să se plimbe,
căci lipit de rigla mea dreaptă, aşa ceva abia aşteaptă! Iată
ce a desenat vârful instrumentului de scris, pentru că lipit de
rigla dreaptă a fost plimbat pe foaie aşezat.
Dacă eşti înţelept, ai priceput că a mers pe un drum
drept, precis, vârful instrumentului de scris. Şi-uite-aşa, di-
recţia drumului vârfului ce scrie fiind desenată, am repre-
216
zentat o linie dreaptă. Ce s-a întâmplat însă când vârful
instrumentului de scris pe foaie s-a plimbat? Fiţi atenţi,
neapărat, în timp ce pe vârful instrumentului de scris pe
foaie l-am plimbat, în urma lui o înşiruire de puncte pe
foaie s-a imprimat. Mulţimea aceasta de puncte pe care a
înşiruit-o vârful instrumentului de scris este dreaptă, adică
nu şerpuieşte nici un pic, nu se curbează deloc vreau să zic.
E dreaptă aşa, ca firul de care un om se agăţa şi în jos îl
trăgea, chiar dacă pe el se legăna sau nu se legăna. E dreaptă
aşa, ca şinele de cale ferată sau ca raza luminată. Dacă nu
crezi că linia dreaptă desenată pe care o vezi este o înşiruire
de multe, multe puncte mărunte, ia o lupă şi priveşte la
imaginea ce se măreşte. Acolo le vei vedea pe punctuleţe
cum vor ele să te păcălească, bine ascunse, ca privirea ta să
nu le găsească. Dar chiar de sunt ele bine pitite, tu vei şti că
de fapt sunt puncte înşiruite. E adevărat că, fiind foarte
mici aceste puncte şi multe, multe foarte, privirea ta nu le
mai sesizează pe fiecare în parte, ochii tăi nu mai insistă, ca
să vadă mica distanţă ce între punctele acelea există şi uite
aşa în faţa ta apare linia.
Dacă ştii că dreapta este a punctelor înşiruire,
îţi dai seama cât e de subţire? Că doar atunci când
vei pricepe că ea, dreapta, este cu mult, cu foarte
mult mai subţire decât un fir de păr, vei fi aproape
de adevăr! De fapt, un fir de păianjen, decât o
dreaptă este mult mai gros, vorbesc serios! Când
pe dreaptă noi o desenăm, de fapt cam mult o în-
groşăm şi astfel exagerăm. Facem aşa, ca să o pu-
tem vedea!
217
 Deci dreapta este ca un drum format din puncte
între care nu este liber loc cam deloc, punctele fiind
înşiruite şi unul de altul lipite. Înşiruite sunt mărunt,
unul după altul, unul după altul într-o succesiune
cu o singură dimensiune. Adică dacă pe dreaptă să
o desenezi vrei, vei desena doar o parte din a ei ne-
sfârşită lungime, căci ea nu are şi grosime, lăţi-
me. Fii liniştit, dacă cumva ai desenat-o pe dreaptă
puţin mai groasă, nu mă supăr, lasă, eşti la început
şi poate bine nu ai reţinut. Să ştii însă că nu trebuie
să o îngroşi deloc, ci doar atât cât are nevoie privi-
rea ta ca să o poată vedea!
Trebuie să reţii că înşiruirea de puncte din care
este alcătuită dreapta ta niciodată nu se va termina!
Deci întotdeauna vei desena doar o parte din dreap-
ta ta. Spuneam că atunci când pe dreaptă o dese- Dacă pe o dreaptă noi o desenăm, trebuie pe urmă un
năm, noi (oricât de subţire am face-o) de fapt prea nume să-i dăm. Ca şi la denumirea punctelor, se folosesc li-
tere, numai că la drepte, aici, vom folosi litere de tipar mici.
mult o îngroşăm. Dacă n-am face aşa, n-am putea-o
vedea! Dar chiar dacă noi n-am putea-o vedea, ea Segmentul de dreaptă
tot acolo ar exista!!! Nu noi, oamenii, o creăm, ci
doar o marcăm, ca s-o vizualizăm. Direcţia pe care Pentru ca să îţi prezint şi aceste informaţii clar, elocvent,
merge ea, dreapta ta, chiar acum există oricum. Pe mai întâi îţi voi explica ce înseamnă «segment». Ei bine,
direcţiile, pe drumurile prin spaţiu nu noi le-am fă- acest segment de dreaptă, fiind deci segment, din dreaptă
este doar o parte, doar un fragment. Acest segment fiind un
cut, ele existau înainte ca noi să ne fi născut! Iar
fragment, adică o parte din dreaptă, este o bucată finită din
spaţiul, negreşit, este nesfârşit. De aceea şi dreapta dreapta care este nemărginită, nesfârşită, deci infinită. Seg-
ta, înşiruirea ta de puncte pe o anumită direcţie, îţi mentul de dreaptă este o bucată mai mică sau mai mare din
dau de veste, tot nesfârşită este. dreapta ta, adică până la urmă tot se va termina. El are un
început şi are şi un sfârşit, adică este la cele două capete

218 219
mărginit. La fiecare din cele două capete ale segmentului de
dreaptă locuieşte mărunt câte un punct. Priveşte pe urmă-
torul desen şi vei vedea că pe cele două puncte le-am marcat
şi cu două litere mari de tipar le-am notat.
A B
| |
tăişul fierăstrăului ar fi drept, poate fi el oricât de ascuţit,
(mai ceva ca un cuţit!), o zi întreagă ai să stai, pe o bucată
de lemn mai groasă ca s-o tai! Aşadar hai să ne gân-dim la
forma lui , la forma lamei fierăstrăului!

Să fii atent că punctul A şi punctul B sunt bine pitite pe

dreaptă şi să le vezi te aşteaptă exact în locurile unde cu cele
două mici liniuţe am marcat că acolo pe dreaptă am tăiat.
Desigur că între punctele A şi B există o înşiruire de
foarte multe alte puncte mărunte. Important este să reţii că
această înşiruire nu este nesfârşită, ci finită. Deci în mintea
ta să fie lumină, segmentul de dreaptă începe şi se termină.
A B
| |
După cum vezi, lama fierăstrăului nu este dreaptă, ci
Cu alte cuvinte, când pe segmentul de dreaptă l-am năs- zimţată fiind astfel alcătuită din colţuri ascuţite, ca şi cum ar
cut, altceva nu am făcut decât din dreaptă o parte, o bucată, fi vârfuri de cuţite. Aceste colţuri ascuţite sunt dinţii lui,
un fragment, adică un segment să luăm, deoarece cu nemăr- dinţii fierăstrăului, spaima lemnului. Lama aceasta nu este
ginirea dreptei nu putem în lumea noastră să lucrăm. construită aşa la întâmplare, rolul ei este foarte mare. Oame-
nii care pe fierăstrău l-au construit, mai întâi bine s-au gân-
Linia frântă închisă şi deschisă dit, căci iată, având această formă lama sa, mai repede şi
mai uşor poate tăia.
Spuneam mai înainte că în locurile unde pe dreapta Dragi copii, dar această formă de zigzag am zărit-o şi la
noastră am tăiat, cu două liniuţe acolo am bifat. Vorbind de gardul vecinului meu drag.
tăiere, gândul tău s-ar putea duce la fierăstrău. Desigur, pe
asemenea instrument noi nu l-am utilizat, dar el este intere-
sant de studiat. Iată, o întrebare nu-mi dă pace şi vine la mi-
ne: «Cum de fierăstrăul taie-atât de bine ?» Unii oameni ar
răspunde negreşit: «Pentru că e ascuţit!» Desigur, dreptate
ar avea, dar tu gândeşte-te şi la altceva! La forma sa! Dacă

220 221
 cum în capul tău. O întrebare ar putea să fie acum în capul
tău: « Ce legătură e între muscă, gard şi fierăstrău ? » Iată,
dacă răspunsul ţi se pare prea greu, îţi voi explica eu. După
cum ţi-am spus, musca mă cam chinuia, căci zbura şi bâzâ-
ia. Ce mai, de cap îşi făcea prin camera mea! Am suportat
eu cât am suportat, dar deodată m-am enervat şi cu palmele
spre muscă m-am aruncat. Sigur că musca s-a speriat! Eu
continuam şi din mâini repede dădeam, fiindcă încercam
ceva nu tocmai uşor, voiam s-o prind din zbor. Atunci mus-
ca zbura ca împuşcată şi îşi schimba direcţia deodată. Când
spre stânga, când spre dreapta, zbura ca apucata, deodată-n
sus şi deodată în jos schimbând direcţia periculos. Periculos
pentru mine era, căci încercând să o prind aşa cum doream,
era să dau cu palma-n geam. La un moment dat şi musca ta-
re s-a enervat. A început să bâzâie mai tare şi în zigzag să
zboare. De nimic muştii nu-i mai era drag şi zbura în zig-
zag. Mai jos eu am desenat drumul pe care musca zbura
când foarte nervoasă era.

Desigur, musca proceda aşa şi ca să mă poată deruta. Să

lăsăm musca să zboare şi să privim la acest desen cu atenţie
mare! Ei, s-a luminat acum în capul tău ? Pricepi ce legătu-
Îşi construise partea de sus a gardului aşa, ca hoţii să se
ră e între muscă, gard şi fierăstrău ? Drumul pe care musca
poată înţepa.
mea zbura are forma lui, a tăişului fierăstrăului, precum şi
Măi copii zglobii, văzând eu pe forma lui, a fierăstrăului
forma lui, a gardului care avea partea de sus în forma unor
şi pe forma lui, a gardului, văzând deci pe aceste forme în
ţepe, pentru ca hoţii să se înţepe. Vă mai fac o precizare de
zigzag, mi-am adus aminte de un muscoi ce nu-mi este prea
o importanţă mare. Drumul prin aer pe care musca zbura,
drag. Mai deunăzi mă chinuia, mă bâzâia, astfel încât nu mă
desigur, nu se vedea, dar el oricum exista. Pe acel drum nici
puteam pe deplin relaxa. Îmi cam dau eu seama ce este a-

222 223
noi, nici musca nu l-a creat, ci doar printr-un desen l-am
marcat, pentru a putea fi vizualizat. Acel drum pe care mus-
ca zbura, oricum dinainte exista, musca atunci doar pe el
zbura. Pe drumurile, pe direcţiile prin spaţiu nu noi le-am
făcut, ele existau cu multă vreme înainte ca noi să ne fi năs-
cut.
Haideţi înapoi la desen, că ne aşteaptă. Vă rog să obser-
vaţi segmentele de dreaptă! Drumul muştei după care am
alergat, din segmente de dreaptă este format. Iată că le-am
şi notat! Trebuie neapărat să ai habar că în punctul unde se
întâlnesc două segmente de dreaptă se scrie o literă mare de
tipar.
F L
B D H J
A C E G I K
M seamănă şi cu dinţii de la fierăstrăul construit de o minte
Şi uite-aşa marcând acest drum pe care a zburat o vieţui-
toare din lumea celor care nu cuvântă, am descoperit-o pe li-
nia frântă. Să o studiem pe această linie frântă cu atenţie
mare gândindu-ne la zborul acestei mici vieţuitoare. Negre-
şit, musca aşa de uşor nu s-a oprit nici din călătorit, nici din
bâzâit, căci nervii ei nu s-au potolit. Cum spuneam, de ni-
mic nu-i mai era drag şi continua să zboare în zigzag. Fiţi
atenţi ce se întâmpla. Pe aceste porţiuni ca segmentele de
dreaptă din calea sa, musca drept zbura. Apoi, cu nervi fiind
încărcată, îşi schimba direcţia de deplasare îndată, fulgeră-
tor, brusc, rapid, cu viteză de bolid. Încă o dată pe atenţia ta
vreau să o atrag la acest zigzag. Pe drumul muştei în zigzag
noi l-am desenat pentru a-l putea vizualiza îngroşând linia.
224
Această linie îţi arată ce mult musca în zbor se frământă şi
se numeşte linie frântă. Chiar dacă pe drumul ei în zigzag,
pe această linie frântă noi nu ne apucam a-l desena, nu te
speria, el tot exista şi chiar dacă nu-l puteai vedea, ţi-l puteai
imagina cu mintea ta. Dar cu ajutorul unor segmente de
dreaptă noi l-am desenat, pentru a fi mai uşor de identificat
prin vizualizat. Şi-uite-aşa, negreşit, pe linia frântă am des-
coperit. Să mai privim o dată al muştei drum, cu ajutorul
segmentelor de dreaptă desenat, marcat şi care ne arată
zborul muştei frământat.
F L
B D H J
A C E G I K
M
Această linie formată din mai multe segmente de dreaptă
deşteaptă. Mai bine vei tăia cu un astfel de fierăstrău, zău!
De asemenea, are forma părţii de sus a gardului, forma unor
ţepe, ca hoţii să se înţepe. Tot această linie frântă seamănă
cu dreapta mea ce-a fost ruptă, vai de ea! Dar această linie
frântă, cu cine mai seamănă, oare ? Cu vârfurile munţilor
văzute din depărtare!
Pe o astfel de linie frântă o vom numi linie frân-
tă deschisă, neapărat, atât timp cât musca nu s-a
mai întors la locul de unde a plecat şi nici a doua
oară nu a mai ...„călcat“ printr-un loc pe unde a
zburat (adică pe drumul ei nu şi l-a tăiat). Fii atent,
ca să vezi ce s-a întâmplat când, după zborul acesta
frământat, musca a revenit în locul de unde a
225
plecat. După ce a revenit în punctul, în locul de ma lor. Forma lor, mai înainte desenată, este evi-
unde a plecat, cum am zis, linia frântă s-a închis. denţiată, arătată prin nişte segmente de dreaptă care
Dacă la locul de unde a plecat musca nu revenea parcă formează o încăpere bine ferecată. Dacă o pi-
sau măcar o dată pe drumul ei nu şi-l tăia, linia sică ar fi ca un punct mărunt şi în interiorul figurii
frântă nu se închidea. Dar pentru că linia frântă s-a geometrice ar fi aşezată, atunci de restul lumii ar fi
închis (fără zăvor!), este acum o linie frântă în- izolată şi cu toată căutarea ei, eventual vânzolire,
chisă, puişor. Îţi voi desena îndată cum o linie frân- n-ar găsi nici o ieşire. Pe această linie frântă închisă
tă închisă arată. I trebuie să o cunoască orice om şi să ştie că se nu-
A K G meşte poligon. Îţi dau această informaţie care îţi va
L J H folosi la o lecţie care «Poligoane» se va numi.

B
A F
F
C
E
B
D E
Din ce este format aici al muştei drum? Desi-
gur, din tot ceea ce am spus şi până acum, adică tot
din segmente de dreaptă este format, numai că între
ele s-a creat, s-a format un spaţiu izolat, încuiat. A-
ceastă figură geometrică seamănă cu o bucată de C D
foaie întâmplător decupată, dar cu marginile în linie
dreaptă. Mai seamănă cu creasta unui cocoş ... şifo-
nată după o luptă aprig disputată. Creasta şifonată a
lui, a cocoşului şi bucata de foaie după diferite di-
recţii tăiată (cu marginile în linie dreaptă) sunt, de-
sigur, lucruri diferite, dar au ceva asemănător: for-

226 227
 Linia curbă închisă şi deschisă Şi tot această linie seamănă bine, la o adică, cu aţa deşi-
rată de pisică atunci când o chem şi-i dau să se joace cu un
Chiar din acest titlu, iată, o parte din lecţie îţi este cla- ghem.
rificată. Mă refer la faptul că ştii deja că tot despre o linie
vom discuta. Această linie şerpuieşte ca suprafaţa apei în
care înoată un peşte.

După ce mâţa pe ghem bine l-a flocăit, desigur că aşa

ceva a ieşit.
Această aţă deşirată e ca o linie curbă, iată, care
cu siguranţă nu este dreaptă! Când văd cum îşi
schimbă ea direcţia încetişor, îmi aduc aminte de
drumul pe care mergea un melcuşor. Ţie nu ştiu
despre ce îţi aminteşte, dar uite, îţi dau câteva su-
gestii utile, fireşte. Linia aceasta curbă te poate fa-
ce să te gândeşti la firele lungi de păr haihui aflate
în bătaia vântului, la firele de curent electric dezor-
donate ale unui prelungitor aflat la tine-n dormitor
sau la nişte fierte macaroane aflate în castroane.
Dragi copii, este uimitor cum linia curbă îşi
schimbă direcţia încetişor. Prin aceasta ea se şi deo-
sebeşte de linia care frântă se numeşte. Iată, din li-

228 229
nia curbă am să iau o bucată care va fi de noi mai
atent studiată.
Vă spuneam că această linie curbată mie îmi aminteşte
de mersul lui, al melcului. Dar acum nu doar spun, ci şi ex-
plic ceea ce vreau să zic. Drumul melcului e lin cum e şi
melcul calin (să ştii matale, adică moale). A mers melcul cât
a mers drept şi la un moment dat el spre stânga a virat, adică
direcţia de deplasare şi-a modificat. Însă atenţie mare la
această modificare a direcţiei de deplasare! El nu şi-a modi-
ficat direcţia de deplasare brusc, rapid, fulgerător, deodată
(ca musca disperată), ci şi-a modificat direcţia de deplasare
lin, încet, abia, abia, de parcă pe-o roată mergea.
Să ştiţi voi că şi această linie curbă este alcătuită tot din
puncte multe, multe şi înşiruite după cum era alcătuită şi so-
ra sa, linia ce dreaptă se numea. Şi dacă aşa este, totuşi ce
le deosebeşte? Bine, bine, vedem noi ce le deosebeşte prin
desen, vedem noi că nu sunt la fel, dar vreau să şi înţelegem
niţel. Am dat de ştire că dreapta, ca şi segmentul de dreaptă
este a punctelor înşiruire ordonată, pe o anumită direcţie da-
tă. Este treaba ta care vrei să fie direcţia. Poţi să o alegi la
întâmplare sau nu, cum vrei tu! O dată însă ce direcţia a fost
aleasă, pe acea dreaptă sau segment de dreaptă punctele
230
trebuie să stea înşiruite în şirul lor drept perfect permanent,
evident. Nici un punct nu iese din şirul drept, nici măcar ni-
ţel, toate punctele respectă alinierea dreaptă fidel! Imediat
ce un punct mărunt din alinierea segmentului de dreaptă a
ieşit, fie şi la o distanţă puţină, în acel loc segmentul de
dreaptă se termină sau, fii atent mata, linia sa începe să-şi
schimbe direcţia.
Linia curbă este alcătuită din puncte multe, mul-
te, unul după altul înşiruite din care unele au deve-
nit cam plictisite de atâta aliniere în linie dreaptă,
astfel încât unele puncte au ieşit din rândul, şirul
drept, au ieşit tiptil, uşor, modificând astfel direcţia
drumului lor. După cum se vede, iată, nu numai ali-
nierea copiilor poate fi uneori cam ... indisciplinată,
ci şi alinierea lor, a punctelor, care din alinierea li-
niei drepte uşor au ieşit şi astfel pe linia curbă au
alcătuit. Am subliniat acest cuvânt, uşor, pentru ca
să nu fii tu întrebător, căci şi la linia frântă multe
puncte din alinierea liniei drepte ieşeau, şi totuşi
linii curbe nu alcătuiau! Acelea o linie frântă for-
mau. Numai că la linia frântă punctele ieşeau din
alinierea liniei drepte brusc, rapid, fulgerător, deo-
dată, aşa cum îşi schimba direcţia de zbor musca
disperată. Poţi să te întorci şi să priveşti desenul cu
linia frântă încă o dată. Dar mai bine ţi le reamin-
tesc eu pe amândouă, iată!
231

La liniile închise vârful instrumentului de desenat se în-
toarce în locul de unde a plecat sau taie o dată drumul mar-
232
cat pe care deja s-a deplasat! Ia naştere astfel repejor al fi-
gurii geometrice interior. Acest interior este izolat, de restul
lumii separat. De altfel, pe desen aceasta e uşor de sesizat!
Dar să revenim la ceea ce spuneam anterior, la cum îşi
schimbă linia curbă direcţia uşor, deci nu deodată ca musca
disperată! Pentru a-ţi arăta cum linia curbă îşi schimbă di-
recţia uşor, mai am un exemplu edificator. Gândeşte-te la
şoferii care trebuie la curbe să-i schimbe maşinii
direcţia de deplasare din mişcare. Spune tu ce s-ar
întâmpla dacă direcţia de deplasare a maşinii rapid,
brusc, deodată s-ar schimba? Desigur, maşina s-ar
răsturna! Deci dacă maşina o viteză destul de mare
are, direcţia ei de deplasare nu se va schimba deo-
dată, brusc, rapid, fulgerător, ci cu atenţie, uşor. Fa-
ce altfel cine-i cascador!
Vă spuneam anterior că unele puncte să stea ali-
niate în linia dreaptă s-au cam plictisit, astfel încât
din alinierea liniei drepte uşor au ieşit şi astfel pe
linia curbă au alcătuit. «Ce puncte dezordonate, ce
indisciplinate!» ar spune unii... Cu dreptate ? Sau
nu? Ce spui tu? Poate răspunsul îţi pare greu, aşa că
te voi ajuta eu. Am folosit expresia «puncte indis-
ciplinate», dar spre marea noastră mirare, uneori,
233
această indisciplină e ...folositoare. Gândeşte-te că
pe direcţia ta de deplasare care este dreaptă, une-le
obstacole te aşteaptă. Bine să gândeşti! Ce faci, te
izbeşti? Nu, atunci, fireşte, ocoleşte! Desigur, de
foarte multe ori nu este nevoie să ocoleşti ca musca
disperată, să-ţi schimbi direcţia de deplasare brusc,
rapid, deodată (mintea în cap îţi poate fi rău
zdruncinată!) Înţelept vei fi mata şi pe un drum ca o
linie curbă atunci te vei deplasa! Chiar te poate
relaxa aşa ceva! E adevărat, puţin mai lung va fi
atunci drumul tău, dar ai scăpat de un lucru rău.
Atenţie mare, şi linia curbă este folositoare! Ca să
nu mai spun că o imagine nu prea are cum să fie
frumoasă fără linia curbă cea sinuoasă, adică şer-
puitoare. Păi cum ai desena o floare?
Dar să-ţi vorbesc puţin de un obiect cu largă uti-
lizare în lumea toată numit roată. Demult, demult, o
mare invenţie a schimbat lumea toată, căci s-a in-
ventat prima roată. De atunci şi până acum roţile
trăiesc şi în multe locuri oamenii le folosesc. Roţi-
le, fiecare, au o importantă utilizare. Sunt folosite
pentru a obţine mişcare. Desigur, orice roată este
un corp mai uşor sau mai greu, mai mic sau mai
mare şi care are şi o anumită culoare. Referitor la a-
ceste însuşiri ale lor, putem spune că în mărime, în
culoare sau în greutate roţile între ele sunt mult di- Şi totuşi, ia fii tu atent niţel! La toate roţile ce este la fel?
ferenţiate. Dacă atent vei fi, nu vei privi întrebător. Desigur, forma
lor! La fel este forma lor, a tuturor roţilor, chiar dacă unele

234 235
sunt mai mici, altele mai mari, unele mai grele, altele mai
uşoare. Atenţie mare! «Toate au forma rotundă!» am spu-ne
noi sperând să ne ajungă ( să ne ajungă cât am învăţat,
fiindcă mulţi cred că au terminat de învăţat, că altceva nu
mai poţi să înveţi despre roţi ). Dar mai fii tu atent un pic, ce
este aceea formă voi încerca să-ţi explic.
În lumea noastră orice corp ( fiinţă sau obiect,
lucru) mai mare sau mai mic trebuie să fie mărginit,
altfel ar fi infinit. Din fericire (uneori din păcate),
corpurile de pe pământ sunt limitate. Marginile lor,
de jur împrejur, le formează corpurilor un anumit
contur. Aceste margini ale corpului care îi formea-
ză conturul şi îi dau forma lui, a corpului, îl separă
pe acel obiect de lumea înconjurătoare, adică de al-
te obiecte sau fiinţe din lume îl detaşează, şi pe mă-
rimea lui o limitează. Dacă marginile, conturul (ce
îi dau corpului forma) pe acel corp de alte corpuri
nu l-ar separa, nu l-ar limita, mărimea acelui corp
nu s-ar mai termina. Desigur, nu e posibil aşa ceva,
căci vă dau de veste, realitatea, lumea în care trăim
nu-i ca în poveste. Acest contur, această formă a
lor, a corpurilor, poate fi la fel, chiar dacă un obiect
e mai mare şi altul mai mititel, chiar dacă unele
obiecte sunt grele şi altele mai uşoare, chiar dacă au
sau nu aceeaşi culoare.
Iată ce au toate roţile la fel: forma lor pe care să
o desenez şi eu am să încerc, ea numindu-se cerc.
236
Această formă geometrică este foarte frumoasă şi când e
desenată se foloseşte o linie curbă închisă a cărei grosime a
fost mult exagerată, pentru a fi de noi vizualizată. Iată, pe
acest contur te poţi plimba cu privirea de jur împrejur roată
şi ai putea să nu te opreşti niciodată. Nu contează că un cerc
este mai mare şi altul este mai mititel, căci forma e la fel.
Priveşte! Această formă geometrică cerc se numeşte! Acest
cerc, acest contur este ceea ce rămâne după ce culoarea şi
toate bucăţelele care pe o roată o formau (stând una lângă
alta grupate, adunate), au fost înlăturate, îndepărtate! Deci
din roată, tot ce însemna culoare, tot ce însemna material ca-
re o alcătuia a fost aruncat, înlăturat şi doar pe forma ei noi
am păstrat. În mintea oamenilor forma roţii continuă să tră-
iască, de aceea oamenii pot şi alte roţi sau alte obiecte rotun-
de să mai construiască. Sper că reuşesc să te fac să înţelegi
ceea ce încerc. Această formă se numeşte cerc! Atenţie! Pe
acest drum cu forma geometrică de cerc nu linia noastră cur-
bă închisă îl crea, ci doar îl marca, îl evidenţia, îl desena, ca
noi să-l putem vedea. Pe drumurile, pe direcţiile, pe locurile
237
prin spaţiu, ( pe unde se pot afla punctele ) nu noi le-am fă-
cut, ele existau înainte ca noi să ne fi născut. Cercul desenat
este format din nişte puncte într-o înşiruire de-a lungul unui
drum foarte, foarte subţire, curbat, pe care ajungi până la ur-
mă în locul de unde ai plecat. Pe acest contur, de jur îm-
prejur noi doar l-am marcat îngroşând exagerat mulţimea
punctelor de pe linia curbă ce le-a evidenţiat. Dacă la îngro-
şarea acelei linii curbe închise noi nu am exagera, pe acea
formă, pe acel contur noi nu l-am vedea, deşi el tot acolo
s-ar afla, ar exista şi l-aş putea vedea cu ...mintea mea! Dar
aşa, mai îngroşat, forma, conturul, cercul, poate fi de privi-
rea noastră sesizat.
Dacă tu te vei aşeza în centrul lui, al cercului, toate
punctele care pe al lui contur îl alcătuiesc, la aceeaşi distan-
ţă de tine se găsesc. Şi mai bine vei înţelege aşa ceva când
cât un punct te vei imagina şi atunci o să te pui fix în centrul
cercului!
Mie-mi place acest contur, hai să mai dăm pe el un tur,
un ocol încă o dată, cu privirea roată. La fel poţi să-ţi roteşti
privirea o dată, de două ori sau de trei sau de câte ori vrei şi
pe forma conturată de la o mai mică sau mai mare roată, pe
conturul care pe toată roata o mărginea şi forma de cerc îi
dădea. Dar această formă, oare, o fi de o importanţă aşa ma-
re ? Că despre ea, negreşit, destul de mult am vorbit. Ce o fi
238
atât de deosebit ? Păi, hai să luăm un biscuit. Indiferent de a
lui formă, dacă are sau nu contur de cerc, eu tot să-l mănânc
am să încerc. Şi la urma urmei, indiferent de forma şi chiar
de mărimea lui, a biscuitului, că e mare sau mai mititel, gus-
tul lui este la fel. Deci dacă ţi-e poftă şi vrei să-l mănânci, fii
pe fază, forma lui nu contează, nu te interesează. Bine, bine,
de biscuit eu acum am vorbit, dar n-ar strica să-mi bucur a
mea gură cu o bucăţică de prăjitură. La această prăjitură cu
gust delicat, de forma ei sunt eu interesat ? Dar mai las-o în-
colo de formă, să i-o dea bucătarul cum o vrea, pe mine mă
interesează altceva. Mă interesează al ei conţinut cu gustul
acela plăcut dat de substanţele din care e făcut. Mă mai inte-
resează chiar şi a prăjiturii culoare, căci îmi stimulează pofta
de mâncare. Hai, înţelegeţi, că nu este greu! Păi, pe formă o
mănânc eu? Desigur, nu, dar fii atent tu! Să nu gândeşti
întotdeauna aşa, pentru că fiecare formă geometrică are im-
portanţa sa. E adevărat, uneori forma unui obiect chiar nu te
interesează, dar de multe ori ea foarte mult contează. Vreau
să ştiţi, neapărat, că tocmai o anumită formă pe traiul oame-
nilor l-a schimbat.
Orice om înţelege după ce gândeşte că fără forma pe
care o are, o roată nu se roteşte! Iată, să vă explic încerc
cât de importantă este forma de cerc! Păi ce, mărimea roţii
sau greutatea ei îi dădea voie la învârtire? Culoarea ei cum-
va îi permitea să facă vreo rotire? Desigur, nici vorbă de aşa
ceva. Rotirea roţii se putea datorită formei pe care roata o
avea. Forma ei îi permitea să fie rotită, rostogolită cât vrea.
Şi-uite-aşa roţile se învârteau, o dată, de două ori sau de trei
sau de câte ori vrei, ca să poată şi maşina mică sau mare să
realizeze mişcare, deplasare şi astfel noi să facem cu ea o
plimbare.
Salutare!
239
 Poligoane
O muscă enervată deveni foarte supărată pentru că de
peste tot era alungată, astfel că a aterizat uşor pe marginea
ecranului de la calculator. Monitorul de la calculator
funcţiona, iar lumina de la el pe muscă o cam atrăgea. De
aceea chiar pe marginea, muchia lui, a monitorului musca
s-a aşezat şi s-a apucat de plimbat.
Bineînţeles că musca mergea pe un drum care nicidecum
nu se forma acum, el exista deja, musca doar îl străbătea.
Deoarece repede din picioruşe dădea, nu după mult timp, ba
chiar imediat, musca a ajuns în locul de unde a plecat. Eu tot
o urmăream pe musca aceasta vioaie şi îmi închipuiam că ea
e vârful creionului pe o foaie. Şi-uite-aşa, în imaginaţia mea,
în urma muştei, în urma sa o linie frântă închisă rămânea.
Această cale în formă de linie frântă închisă pe care musca
mergea nestingherită, din patru segmente de dreaptă este al-
cătuită: AB, BC, CD şi DA.
240
A D
B C
Aminteşte-ţi că linia subţire este a punctelor mărunte în-
şiruire şi oricât de subţire tu o vei desena, tot vei exagera,
adică mult mai groasă o vei trasa cu necesitate decât este ea
în realitate. Desigur, procedezi aşa, ca să o poţi vizualiza. În
realitate linia este de o aşa subţirime, încât nu are deloc gro-
sime, lăţime, ci doar lungime mai mică sau mai mare, depin-
de de a punctelor înşirare. Observă că pentru a arăta, a mar-
ca, a evidenţia, pentru a vizualiza al muştei drum, noi am
exagerat îngroşând-o puţin acum. Dacă pe această linie frân-
tă închisă noi nu o îngroşam, noi nu o mai vedeam şi deci
nici pe drumul străbătut de această mică făptură nu-l mai
vedeam sub formă de geometrică figură!
Dacă eşti atent, vei observa uşor că drumul stră-
bătut de muscă e forma ecranului de la calculator.
Este şi logic să fie aşa, doar musca se plimbase pe
marginea sa, pe marginea lui, a monitorului, pe al
lui contur, de jur împrejur. În ordinea inversă mer-
sului acelor de ceasornic musca se plimba şi când la
colţurile ecranului ajungea, ea spre stânga sa vira
cu o rapiditate uimitoare schimbându-şi brusc di-
recţia de deplasare.Vreau să vă mai spun ceva. Dru-
mul pe care musca s-a deplasat nu a fost nici de
241
noi, nici de muscă creat. Pe drumurile, pe direcţiile Observă, neapărat, că în acest drum al ei musca în
prin spaţiu nu noi le-am făcut, ele existau înainte ca patru direcţii s-a deplasat.
noi să ne fi născut. Adică chiar dacă în îngroşarea
liniei frânte închise eu nu exageram pentru a o pu-
tea vizualiza, chiar dacă nu o puteam vedea, ea tot
acolo exista şi o puteam vedea cu ...mintea mea.
E ca şi cum din ecranul monitorului pe tot con-
ţinutul lui l-ai arunca şi ar rămâne doar forma sa.
Copii, când musca mergând fără să se întoarcă pe
acelaşi drum (şi nu l-a tăiat) a ajuns în locul de un- Dacă pe figura geometrică de mai sus, din partea
de a plecat, drumul ei era în formă de pătrat. dreaptă, cu atenţie te-ai uitat, probabil că deja ai şi
aflat din ce este format un pătrat.

În primul rând un pătrat este o linie frântă închi-

să şi orice linie frântă închisă formează o figură
geometrică numită poligon, măi pui de om! Şi
cum tu eşti o fiinţă deşteaptă, vei pricepe că laturile
poligonului sunt segmente de dreaptă. Un poligon
poate avea câte laturi vrei, dar nu mai puţin de trei!
Atenţie, îţi spun dumitale, observă că pătratul Priviţi cu atenţie mare la poligoanele următoare:
are toate laturile în lungime egale. (De fapt aceste 4
laturi, segmente de dreaptă, să mai fie egale şi în altceva
nici nu mai puteau, pentru că doar lungime au!)
Hai să vedem acum ce putem spune despre al
muştii drum prin această figură geometrică marcat,
desenat, evidenţiat sub formă de pătrat. În afară de
locurile, punctele în care musca spre stânga brusc,
rapid îşi schimba direcţia, în rest ea drept mergea.

242 243
 Astfel de forme pot avea bucăţile care au căzut după ce
s-au rupt dintr-un geam ce ţăndări s-a făcut cu un zgomot
acut. Atenţie deci la forma lor, a poligoanelor, ca o creastă
de cocoş la ... coafor. Mai râdem puţin, să învăţăm cu spor.
După cum spuneam, pătratul este şi el un poligon. El are
patru laturi, poate vedea orice om (AB, BC, CD şi DA).
Spune şi tu repede: Pătratul ABCD! Cele patru segmente de
dreaptă sunt laturile lui, ale pătratului şi toate între ele sunt
în lungime egale. Dar vreau să-ţi mai spun eu ceva matale.
Fii atent cum sunt aşezate una lângă alta laturile sale.

A D

B C

Ele cad una pe cealaltă după o direcţie dreaptă. Adică,

pentru ca mai bine să înţelegi dumneata, un exemplu îţi voi
da. Dacă în mâna ta ţii liniştit un obiect, apoi îl laşi să cadă,
va cădea ... drept. Fără să-şi ia nici un elan, nici un avânt, se
va duce direct, drept spre pământ. Ei, vezi matale, cam tot
aşa cad unele pe altele laturile sale, laturile lui, ale pătratu-
lui.

244 245
 Deci să fie clar, pătrat mare sau pătrăţel, forma lui este
la fel!

Şi să ştii că nu contează mărimea pătratului, adică dacă

este mai mic sau mai mare, forma lui de pătrat e aceeaşi,
frăţioare!
După ce musca s-a săturat de plimbat repejor pe margi-
nea ecranului de la calculator, în bucătărie s-a mutat prin
zburat la o mică distanţă, pe o placă de faianţă. Deoarece lu-
ciul plăcii de faianţă nu-i prea plăcea, fiindcă pe el puţin a-
luneca şi încă o muscă în el ca într-o oglindă se mai vedea,
musca din imagine s-a plimbat pe margine. Pe marginea ei,
a plăcii de faianţă, dragii mei! Ce-i drept, pe marginea plăcii
de faianţă nu avea de parcurs prea multă distanţă. Aici a în-
Acum, pentru ca puţin să vă relaxaţi în timp ce
ceput plimbarea repejor, ca şi pe marginea ecranului de la învăţaţi, vă rog să căutaţi o sârmă cât mai subţire,
calculator. Ca şi acolo, când drumul ei în jurul plăcii era o asemănătoare cu ale părului fire. Pentru sârmuliţă
dată încheiat, el era în formă de pătrat. pe părinţii voştri să-i rugaţi, să nu cumva să vă apu-
caţi ceva să demontaţi şi să stricaţi. După ce pe sâr-
muliţă aţi obţinut, fiţi atenţi ce aveţi de făcut. O veţi
lua pe sârmuliţă şi o veţi îndoia bine şi cu atenţie cu
o anumită intenţie, în aşa fel încât să obţineţi ceea
Nu contează că acum acest drum în formă de ce vă zic: un pătrat mai mare sau mai mic. De fapt
pătrat, ca lungime este mai mititel, forma lui de veţi construi forma geometrică a lui, a pătratului. E
pătrat este la fel! ca şi cum pe tot conţinutul unui ecran, monitor de
calculator l-ai arunca şi ar rămâne doar forma sa.
Vedeţi ce interesant? Chiar dacă pe obiect l-ai des-

246 247
fiinţat, forma lui, a pătratului rămâne în lume să
vieţuiască pentru ca după ea, oamenii şi alte obiecte
să construiască! E şi normal să se întâmple aşa, de-
oarece forma geometrică dinaintea obiectului exis-
ta. Pe drumurile, pe direcţiile din spaţiu, nu noi, oa-
menii, le-am făcut, ele existau înainte ca noi să ne
fi născut!
Pe un pătrat tu poţi să îl aşezi în ce poziţie vrei,
denumirea de pătrat n-ai cum să i-o iei!
D
P

M
A O
C
N
După ce această muscă pe toate marginile cărţii o dată
s-a deplasat, a ajuns până la urmă în locul de unde a plecat.
Iată, eu am desenat drumul pe care musca pe marginile căr-
ţii s-a deplasat.
B
Acum, după ce te-am învăţat, sper să nu fii ...
cap pătrat! Eu aş vrea ca această formă geometrică
în gândurile tale bine să locuiască, iar mintea ta
despre ea să gândească!
După un timp, prin zburat, musca pe marginea unei cărţi
s-a mutat. Cu siguranţă nu pentru citit, ci pentru că pe mar-
ginea plăcii de faianţă s-a plictisit. Imediat iar s-a apucat de
plimbat, tot aşa, pe a cărţii muchie, pe a cărţii margine, după
cum se poate vedea şi în următoarea imagine.

248 249
 Dacă eşti atent, vei observa fără doar şi poate că drumul nea sa. Apoi pe marginea altor fotografii s-a mutat şi bine-
străbătut de muscă e forma cărţii prezentate. E şi logic să fie înţeles, iar s-a plimbat. Eu vă rog cu atenţie să priviţi forma
aşa, doar musca se plimbase pe marginea sa, pe marginea ei, lor, a fotografiilor. Desigur, puteţi privi şi imaginile, nu mă
a cărţii, dragii mei, pe al ei contur, de jur împrejur. În ordi- împotrivesc, căci din fotografii fiinţele frumoase vă zâm-
nea inversă mersului acelor de ceasornic musca se plimba şi besc.
când la colţurile cărţii ajungea, ea spre stânga sa vira cu o
rapiditate uimitoare schimbându-şi direcţia de deplasare.
Vreau să vă mai spun ceva. Drumul pe care musca s-a de-
plasat nu a fost nici de noi, nici de muscă creat. Pe drumu-
rile, pe direcţiile prin spaţiu, nu noi le-am făcut, ele existau
înainte ca noi să ne fi născut. Adică chiar dacă în îngroşa-
rea liniei frânte închise noi nu exageram pentru a o putea vi-
zualiza, chiar dacă nu o puteam vedea, ea tot acolo exista şi
o vedeam cu ...mintea mea.
E ca şi cum din carte pe tot conţinutul ei l-ai arunca
şi ar rămâne doar forma sa.

La un moment dat musca noastră, să ştii, a zburat pe Observaţi că deşi o fotografie este mai mică şi alta mai
marginea unei fotografii. Deoarece i-a plăcut de persoanele mare, chiar dacă s-a fotografiat de aproape sau din depărta-
care erau prezentate în ea, a început să se plimbe pe margi- re, oricum a ieşit chipul omului pozat, mai mare sau mai mi-
titel, şi indiferent că s-a pozat o femeie, un bărbat sau un bă-

250 251
ieţel, forma tuturor fotografiilor este la fel. Mai mult, forma
tuturor fotografiilor este la fel ca forma cărţii pe marginea
căreia musca mergea. Chiar aşa! Să nu cumva să te inducă
în eroare poziţia pozei, culcată sau în picioare. Forma este la
fel şi o vom studia niţel.

Studiază bine acest contur desenat. Seamănă cu un pă-

trat ... lăbărţat. Desigur, nu este pătrat, fiindcă după cum
vezi matale, nu toate cele patru laturi sunt între ele egale.
Laturile lui, ale conturului, să le studiezi te aşteaptă. E vorba
de patru segmente de dreaptă. Fiecare latură, care e un
segment de dreaptă (AB, BC, CD şi DA ), este egală (du-
pă cum vezi mata) doar cu aceea din faţa sa, nu şi cu
aceea de lângă ea!

A D

B C

252 253
 În rest, ca şi la pătrat, ele, laturile cad una pe cealaltă du-
pă o direcţie dreaptă. Adică, pentru ca mai bine să înţelegi
dumneata, un exemplu îţi voi da. Dacă în mâna ta ţii nemiş-
cat un obiect, apoi îl laşi să cadă, acel obiect va cădea pe un
drum drept. Fără să-şi ia nici un elan, nici un avânt, se va
duce direct, drept spre pământ! Vezi matale, tot aşa cad
unele pe altele laturile sale, laturile lui, ale dreptunghiului!
A D
B C
Acum este timpul să aflaţi, fireşte, că o astfel de figură
geometrică dreptunghi se numeşte. Laturile sale cad drept
una pe cealaltă, după cum v-am arătat şi vouă şi sunt egale
două câte două. Atenţie, ca să nu fii înşelat, cele patru laturi
nu sunt toate egale între ele ca la pătrat. Două laturi sunt
egale între ele şi sunt mai mititele, de aceea se numesc
lăţimi (segmentele de dreaptă AB şi CD) şi două laturi care
sunt tot egale între ele, sunt mai lungi, ca nişte prăjini şi se
numesc lungimi (segmentele de dreaptă AD şi BC). Spune-i
254
şi tu numele repede: dreptunghiul ABCD! (Atenţi să fiţi, ca
să aveţi habar, în punctul unde se întâlnesc două segmente
de dreaptă se scrie o literă mare de tipar!) Vreau să vă mai
spun că poţi pe dreptunghi să-l aşezi în ce poziţie vrei, denu-
mirea de dreptunghi n-ai cum să i-o iei. Mai mult, chiar da-
că vei încerca tu să-l desenezi mai mare sau mai mititel, for-
ma lui de dreptunghi va rămâne la fel!
Dragi copii, nu ştiu voi ce-aţi simţit, dar eu când le-am
văzut pe aceste dreptunghiuri, la feţele de la cutiile cu chi-
brituri m-am gândit. Desigur, forma lor te poate face să te
gândeşti şi la forma unui bloc sau la cărţile de joc şi după
cum mai înainte ne-am lămurit, chiar la forma cărţilor pen-
tru citit. Vouă, băieţeilor care în mod special fotbalul vă pla-
ce, atenţi să fiţi! Dacă fotbalişti doriţi să deveniţi, cât puteţi
să vă feriţi de acel obiect pe care îl are domnul arbitru, care
este în formă de dreptunghi şi care vă poate supăra ca un
255
junghi. Atenţie mare băieţaş, să nu iei vreun cartonaş! Că
dacă acel cartonaş e puţin mai mic sau puţin mai mare, dacă
are galbenă sau roşie culoare, aceasta chiar nu va conta pen-
tru forma sa, el tot formă de dreptunghi va avea şi te va su-
păra când ţi se va acorda, adică ţi se va da de către arbitru
prin a mâinii lui ridicare pentru a ta rea purtare.
Acum, pentru ca puţin să vă relaxaţi în timp ce învăţaţi,
vă rog să căutaţi o sârmă cât mai subţire, asemănătoare cu
ale părului fire. Pentru sârmuliţă pe părinţii voştri să-i ru-
gaţi, să nu cumva să vă apucaţi ceva să demontaţi şi să
stricaţi! După ce pe sârmuliţă aţi obţinut, fiţi atenţi ce aveţi
de făcut. O veţi lua pe sârmuliţă şi o veţi îndoia bine
şi cu atenţie având ca intenţie să obţineţi ceea ce vă
zic, adică un dreptunghi mai mare sau mai mic. De
fapt veţi construi forma geometrică a lui, a dreptun-
ghiului. E ca şi cum pe tot conţinutul unei cărţi, al Precizez că până pe vârf unde habar nu avea ce o aşteap-
tă, musca se deplasase în linie dreaptă pe muchia lui, a aco-
unei fotografii, al unui cartonaş cu această formă
perişului. După ce în vârful acoperişului s-a văzut cocoţată
l-ai arunca şi ar rămâne doar forma sa. Vedeţi ce in- şi-a schimbat direcţia de deplasare îndată. A continuat să se
teresant? Chiar dacă pe obiect l-ai desfiinţat, forma deplaseze mergând tot în linie dreaptă, dar pe muchia cealal-
lui, a dreptunghiului rămâne în lume să vieţuiască tă. Deci tot în linie dreaptă mergea numai că acum cobora.
pentru ca după ea, oamenii şi alte obiecte să con- Desigur, şi pe această parte, la un moment dat acoperişul s-a
struiască! E şi normal să se întâmple aşa, deoarece forma terminat, deoarece, negreşit, este un corp finit. Deodată
geometrică dinaintea obiectului exista. Pe drumurile, pe di- musca cu capul în jos s-a trezit, cred că v-aţi lămurit, ea
recţiile din spaţiu nu noi le-am făcut, ele existau înainte ca mergea acum pe sub baza lui, a acoperişului. Baza acope-
noi să ne fi născut. Ştiţi unde această formă geometrică mai rişului este acea parte din acoperiş ce se află în partea de jos
locuieşte? În mintea omului care la ea se gândeşte! a lui (priveşte pe desen bine) şi care pe tot acoperişul îl ţine.
La un moment dat musca s-a oprit din plimbat şi din ca- Şi pe sub baza sa musca tot în linie dreaptă se deplasa. Şi
să a zburat pe furiş aterizând pe al casei acoperiş. Cum vân- s-a tot deplasat până a ajuns în locul de unde a plecat.
tul prea tare nu bătea, pe a acoperişului muchie musca spre Apoi musca a zburat către un copil care într-o cameră
vârf tot urca. lucra şi curioasă o făcea. Adevărul e că îşi dorea o plimbare
pe o bucăţică de mâncare. Obiectul pe care acel copil îl lu-

256 257
cra, mâncare însă nu era ( deşi musca la aşa ceva spera), ci
coif se numea.
Musca curioasă de data aceasta a luat plasă. Ce rău este
să fii muscă şi să nu ai habar că nu poţi mânca o bucată de
ziar! Şi dacă acest coif nu era bun de mâncare, măcar se pu-
tea face pe el o plimbare. Aflaţi voi că şi pe acest coif ce nu
era bun de mâncat, musca la fel ca pe acoperiş s-a plimbat.
Acum priviţi cu atenţie la cele două obiecte pe care mus-
ca s-a plimbat: la acoperiş şi la coiful de copil lucrat. Este
clar că între ele este diferenţă mare. Totuşi, nu cumva este
şi-o importantă asemănare? Dacă încă mai eşti întrebător,
studiază cu atenţie forma lor. Studiaţi cu atenţie mare
(iată, fac la voi o chemare, un apel), şi observaţi că
forma acestor obiecte este la fel!
Dacă pe muscă, pe al ei drum cu vârful creionului pe
marginea acoperişului o urmăream şi astfel cu creionul pe
marginea acoperişului desenam, la sfârşitul drumului ei ce
desen vedeam? Păi vedeam conturul sau forma lui, a acope-
rişului, dar şi conturul sau forma lui, a coifului.
258
E ca şi cum pe tot conţinutul acoperişului (tablă, ţiglă,
cuie etc.) l-ai arunca şi ar rămâne doar forma sa. De aseme-
nea, este ca şi cum pe tot conţinutul lui, al coifului (hârtie,
culoare, texte din ziar) l-ai arunca şi ar rămâne doar forma
sa, forma lui pe marginea căreia musca nu mergea deloc
haihui, ci ca o muscă deşteaptă, mergea în linie dreaptă.
Vreau acum ca această figură geometrică să fie bine de
noi privită, pentru a vedea din ce este alcătuită. Mai întâi de
toate poate vedea orice om că figura geometrică este un po-
ligon. Un poligon cu câte laturi, dragii mei? Fix cu trei! A-
ceste trei laturi să le spui numele te aşteaptă: segmente de
dreaptă! Poate ce este un segment de dreaptă ai uitat. Atunci
revezi acea lecţie, neapărat! Pe aceste segmente de dreaptă,
când le-am desenat, noi am cam exagerat şi le-am îngroşat.
Am procedat aşa, ca să le putem vedea. Dar chiar dacă noi
nu le-am putea vedea, ele tot acolo ar exista, ca şi cum mus-
ca pe nişte fire invizibile mergea. Ei, şi dacă nu le-ai vedea,
nu te speria, ţi le-ai imagina! Doar musca pe loc nu a stat,
ea a mers cu adevărat! Pe drumurile, pe direcţiile prin spa-
ţiu nu noi le-am făcut, ele existau înainte ca noi să ne fi năs-
cut. Cum spuneam, dacă pe drumul muştei desenat nu-l ve-
259
deam, cu mintea mea mi-l imaginam. Dar l-am îngroşat
exagerat şi astfel drumul ei poate fi vizualizat. Astfel am ob-
ţinut această geometrică figură care are forma, conturul dru-
mului străbătut de mica făptură.
C niţel. Sigur, e adevărat însă că nu orice cuţit are vârful ascu-
A B
Află acum pui de om că acest poligon care să-l studiezi
te aşteaptă şi are ca laturi trei segmente de dreaptă se nu-
meşte triunghi şi seamănă cu forma unui obiect cu care ai
putea să-l faci pe un om să simtă un junghi. Dacă pe un om
cu un obiect cu astfel de formă îl vei împunge, o durere pe
corpul lui îl va străpunge. Dar să lăsăm acum în pace pe
orice obiect de acest fel şi să studiem figura geometrică ni-
ţel. Spune şi tu numele figurii geometrice repede: Triun-
ghiul ABC! Desigur, pe această figură geometrică atunci
când o priveşti, la multe obiecte poţi să te gândeşti. Nu ştiu
voi la ce obiect v-aţi gândit, dar mie în minte mi-a venit un
... cuţit. Mai bine zis m-am gândit la vârful lui, al cuţitului.
260
Ia gândeşte-te tu niţel. Oare de ce are cuţitul forma ast-
fel? Un cuţit nu doar taie, ci mai şi împunge şi poate stră-
punge. De exemplu pe unele cutii de conserve nu prea poţi
să le desfaci prin tăiere defel, dacă mai întâi nu le împungi
ţit.
Văzând pe această figură geometrică un alt om se poate
gândi la un ... avion.
Dacă şi tu la aşa ceva te-ai gândit, stai liniştit, nu ai
greşit. La vârf este mai ascuţit un avion sau un planor pentru
a putea zbura mai uşor. La fel şi un spărgător. Nu mă refer
la un spărgător ...infractor, ci la spărgătorul de gheaţă folosit
pe apele, mările care îngheaţă. Spărgătorul de gheaţă e tot
un vapor, negreşit, care are în faţă această parte ca un bot
ascuţit. Spune tu la ce e folosit!
De asemenea, privind la această figură geometrică, gân-
dul pot să-mi port pe la forma unui cort.
261
 Ca şi la forma acoperişului, forma cortului are avantajul
că nu-i dă voie apei de la ploaie să facă acelaşi lucru ca în
cada de la baie, adică să se acumuleze şi să stagneze.
Acum la părinţii voştri puteţi să mergeţi şi să îi rugaţi,
pentru ca o bucăţică de sârmă să împrumutaţi şi pe forma
unui triunghi să o confecţionaţi. Sârma să fie foarte subţire,
asemănătoare cu ale părului fire. Insist, pentru sârmuliţă pe
părinţii voştri să-i rugaţi, să nu cumva să vă apucaţi ceva să
demontaţi şi să stricaţi. După ce pe sârmuliţă aţi obţinut, fiţi
atenţi ce aveţi de făcut. O veţi lua pe sârmuliţă şi o veţi în-
doi bine şi cu atenţie având în intenţie să obţineţi ceea ce vă
zic: un triunghi mai mare sau mai mic. Atenţi să fiţi, pe
sârmă bine să o îndoiţi, să iasă pe cele trei laturi dreaptă şi
să vedeţi segmentele de dreaptă. De fapt veţi construi forma
geometrică a lui, a triunghiului. E ca şi cum pe tot conţi-
nutul unui acoperiş mai înainte prezentat, al unui
coif, al unui vârf de cuţit cu această formă l-ai arun-
ca şi ar rămâne doar forma sa. Vedeţi ce intere-
sant? Chiar dacă pe obiect l-ai desfiinţat, l-ai arun-
cat, forma lui, a triunghiului rămâne în lume să vie-
ţuiască pentru ca după ea, oamenii şi alte obiecte să
construiască! E şi normal să se întâmple aşa, deoarece
forma geometrică dinaintea obiectului exista. Pe drumu-
rile, pe direcţiile din spaţiu, nu noi le-am făcut, ele existau
înainte ca noi să ne fi născut. Ştiţi unde această formă geo-
metrică mai locuieşte? În mintea omului care la ea se
gândeşte!
Vă voi prezenta şi alte triunghiuri în continuare, pentru
ca voi să aveţi o experienţă şi mai mare. Trebuie neapărat să
aveţi habar că în punctul unde se întâlnesc două segmente
de dreaptă se scrie o literă mare de tipar.

262 263
 Aşadar oricum ar fi linia frântă închisă care formează pe
această figură geometrică, adică pe poligon, dacă orice om
poate vedea clar că din trei segmente de dreaptă poligonul
este alcătuit, atunci triunghi se numeşte, negreşit!
Să fii iubit!
UNITĂŢI DE MĂSURĂ
Unităţi pentru măsurarea lungimilor
Copii, în lumea în care trăim există foarte multe obiecte,
după cum ştim. Ele însă nu ar exista deloc, dacă în lume nu
ar avea şi loc. Din fericire, în lume există loc, există spaţiu,
iată, aşa că ele au unde să încapă. Spaţiul acesta este mare şi
dacă îţi arunci privirea roată, vei vedea că în el încape lumea
toată. Tu, băiat, şi tu, fată, atenţie mare că, uite, şi voi aveţi
libertate de mişcare. Spaţiul fiind mare, între obiecte există
o anumită depărtare. Ea are mare importanţă şi se mai nu-
meşte distanţă. Păi, gândiţi-vă la voi şi la coşul de gunoi. E
clar că este bine ca între el şi tine să fie o anumită distanţă,
lungime. Uneori însă cauţi cu înfrigurare să fie distanţa cât
mai mică, frăţioare. Gândeşte-te la cum ai vrea să fie distan-
ţa dintre o prăjitură şi gura ta! Sau, desigur, gândeşte-te cum
ai vrea să fie distanţa dintre tine, băiat sau fată, şi o cio-
colată. Normal, mică ai vrea să fie, frăţioare, fiindcă pofta-ţi
este mare!
Ei, acum, ca să arătaţi că sunteţi băieţi deştepţi şi fetiţe
deştepte, daţi şi voi exemple de distanţe dintre obiecte.
[ Distanţa dintre..........şi.........., etc.]
Desigur, despre o distanţă oarecare putem spune dacă e
mică sau mare. Totuşi, aceste expresii, « distanţă mare » şi
«distanţă mică» prea bine nu ne pică şi vă voi demonstra
aceasta, la o adică. De exemplu, eu te întreb curios cum e
264
distanţa de la ochii tăi până pe sol, jos. Pentru tine este o
distanţă, desigur, mică, dar pentru furnică? Ei, vezi, acum
mă crezi? Cum îţi spuneam, e ciudăţenie mare, aceeaşi dis-
tanţă e şi mică, e şi mare, depinde de cine se prinde să facă
pe ea o ...plimbare. Aşa că vom lăsa cuvintele la o parte, de-
oarece noi vrem exactitate, claritate. Iată de ce e nevoie ma-
re de o măsurare!
Mai întâi ne întrebăm: „Ce măsurăm?“ Trebuie să ştim
de unde pornim şi unde ne oprim. Ia seama bine, vom
măsura o distanţă, o lungime.
Apoi trebuie să precizăm în ce unitate de măsură expri-
măm acea distanţă, este de mare importanţă.
În sfârşit, negreşit, pentru o bună procedură, ai nevoie şi
de un instrument de măsură. Şi ca să fie totul clar, un e-
xemplu vei primi în dar.
Vom măsura distanţa de la un punct mărunt de pe tablă
şi până la peretele din spatele clasei, la zona albă. Cum spu-
neam, pentru această procedură avem nevoie de o unitate de
măsură. Această unitate de măsură să nu vă provoace vreo
sperietură, deoarece ea este tot o distanţă, tot o lungime,
pentru ca oamenii să exprime numeric cu claritate dis-
tanţele ce trebuie măsurate. A măsura înseamnă a vedea de
câte ori se cuprinde unitatea de măsură a ta în distanţa,
lungimea pe care o vei măsura. Unitatea de măsură se cu-
prinde, „intră“ deci de un număr de ori în distanţa, lungi-
mea pe care o măsori. Există, să ştiţi, mai multe astfel de
unităţi de măsură, dar în lumea toată doar una este mai mult
aplicată, utilizată. Unitatea aceasta de măsură pentru lun-
gimi metru ( m ) se numeşte, iar lumea des o foloseşte. Să
ştii, deoarece este de o mare importanţă, metrul la urma ur-
mei nu este altceva decât tot o distanţă! Să nu te încurce
cumva această denumire a lui de unitate de măsură sau
265
să-ţi provoace vreo sperietură. Acest metru, dragă fetiţă şi
drag băieţel, se cuprinde, „intră“ de un număr de ori în dis-
tanţele, lungimile mai mari decât el! Deci priviţi bine, de
unde şi până unde metrul ţine. Roagă-i pe ai tăi părinţi, pe
a ta soră sau pe un mai mare frate să ţi-o arate. Dacă nu se
poate aşa ceva, cu siguranţă învăţătoarea/învăţătorul ţi-o va
arăta. Distanţa aceasta nu a fost de om creată, ci doar fixată,
în spaţiu delimitată şi cu denumirea de metru ...„botezată“.
Tu priveşte-o bine, ca să ştii a ei lungime, s-o ştii bine, atât
cât ţine. Ea nu e mare şi nici mică. Pentru tine e, desigur,
mică, dar gândeşte-te la furnică... Şi fiţi liniştiţi, pe de rost
nu trebuie să ştiţi de unde începe şi până unde ţine această
lungime. Va ţine minte altcineva în locul tău. Zău, va şti
permanent, fii atent, este vorba de un anumit instrument!
Instrumentul de măsurat ştie şi-ţi poate arăta şi ţie cât e
metrul de lung, până unde capetele lui ajung. Acest instru-
ment de măsură pentru lungimi care pe dimensiunea metru-
lui o ştie poate fi rigla gradată, ruleta, metrul de croitorie
ori de tâmplărie. Mai sunt şi altele, eu le ştiu, dar voi le veţi
învăţa mai târziu. Din ce este fabricat instrumentul de măsu-
ră, ce culoare are acest instrument nu ne interesează, lungi-
mea metrului contează! Toate instrumentele de măsură o
vor indica pe această distanţă, pe lungimea metrului la fel,
mereu fidel. Repet, deoarece este de o mare importanţă, me-
trul, la urma urmei, nu este altceva decât tot o distanţă!
Să nu te încurce cumva această denumire a lui de unitate de
măsură sau să-ţi provoace vreo sperietură. Acest metru se
cuprinde, „intră“ de un număr de ori în distanţele, lungimile
pe care le măsori şi care sunt mai mari decât el, dragă fetiţă
şi drag băieţel!

266 267
268 269
 Unităţi de măsură pentru capacitatea vaselor civilizate un vas să vă arate, dar nu la întâmplare, ci pe unul
care capacitatea de 1 litru are. Priviţi cu atenţie mare la acel
Copii, există nişte substanţe în această lume făcute parcă vas care capacitatea de 1 litru are! Poate să vi se pară mic
anume să nu aibă formă fixă, să fie la formă schimbătoare, sau mare, după cum crede fiecare. Pe mine mă interesează
fiindcă sunt curgătoare. Acasă la voi le găsiţi prin blide. Nu să-l priviţi bine, cu ochii voştri să-l fotografiaţi şi pe această
au formă fixă, căci nu sunt solide, ele curg şi se numesc li- capacitate în minte s-o înregistraţi, pentru a putea şi singuri
chide. Între apă, lapte, ulei, oţet, suc şi vin există vreo ase- s-o aproximaţi. Atunci, de multe ori, chiar şi fără un vas in-
mănare? Desigur, toate sunt curgătoare! Dacă vrei însă să le strument de măsură, vă veţi descurca într-o încurcătură.
ţii în frâu, să nu curgă ca un râu, trebuie să le aşezi în niş-te Deci priviţi bine la vasul cu capacitatea de 1 litru, pentru a
locuri ca nişte găuri scobite, mai largi sau mai adâncite, mai observa şi înregistra în memoria ta capacitatea sa!
înalte sau mai joase numite vase. În vas lichidele nu mai
sunt de capul lor, pot să se agite cât vor, vasul le ţine pe
toate, deoarece are această capacitate. Doar dacă vasu-i gă-
urit, lichidul poate curge, negreşit! Unele vase au capacitate
mai mică, cum este, de exemplu, cel din care bea lapte o pi-
sică. Alte vase au capacitate mare, de exemplu, oala pentru
mâncare. Totuşi, expresiile « vas de capacitate mare », « vas
de capacitate mică » nu te ajută prea mult, la o adică, fiindcă
oamenii vor cu necesitate mai multă exactitate. Păi, aşa şi
este, elevule silitor, să zicem că te duci la un vânzător şi
spui că vrei ulei mult/puţin. Vânzătorul te va întreba numai-
decât: „Bine, bine, mult/puţin, dar cât ?“. Ei, vezi, ai nevo-
ie şi aici, la lichide, da, de o unitate de măsură, chiar aşa!
Că dacă această unitate de măsură pentru capacitatea vaselor
nu ar exista, cu acel vânzător te vei certa. Acea tranzacţie cu
el chiar poate fi un chin, ce înseamnă pentru tine mult, pen-
tru el poate fi puţin, şi tot aşa, problema n-o vei rezolva.
Deci este nevoie de o unitate de măsură clară şi precisă, de
toată lumea admisă. Ea este ca un fel de arbitru, iar oamenii
i-au spus litru ( l ) Litrul ne ajută să măsurăm cu exactitate
a vaselor capacitate, indiferent dacă prin vase, prin blide
există sau nu lichide! Rugaţi-i pe părinţii voştri cu vorbe

270 271
 Unităţi pentru măsurarea masei corpurilor
Copii, ştiţi că orice obiect mai mic sau mai mare are u-
nele însuşiri de formă, de culoare. E timpul să aflaţi, poate
nu ştiaţi, că fiecare obiect, de o mai mare sau mai mică im-
portanţă, este alcătuit dintr-o anumită substanţă, din ceva.
Aceea e materia pe care o poţi vedea şi uneori chiar gusta.
Substanţele au diferite denumiri şi complicate alcătuiri. A-
cum nu aceasta ne interesează, ci existenţa lor contează. Fă-
ră substanţa care pe un obiect îl formează, el în realitate, în
lumea noastră nu se întruchipează. Fără substanţa care pe un
obiect îl formează, cum am zis, obiectul există doar în gând,
în vis. Unele obiecte sau fiinţe sunt din mai multă substanţă,
materie formate, ceea ce le conferă mai multă greutate. La

272 273
altele, substanţa, materia ce le alcătuieşte, cantitate mare nu
are, astfel încât acele obiecte sunt mai uşoare.
Hai să ne gândim cu atenţie mare la musca cea zburătoa-
re. Cantitatea de substanţă din care este ea alcătuită e mică,
ceva mai mult decât la o furnică. Şi hai să ne gândim acum
la elefantul care tropăie pe drum, la elefantul gigant care es-
te foarte greu nu pentru că este foarte înalt! El este greu la
călcat, fiindcă din mai multă substanţă este ...fabricat.
După cum vedeţi, fiinţele, obiectele din lumea înconju-
rătoare sunt mai grele sau mai uşoare în funcţie de cantita-
tea de materie din care este alcătuit fiecare. Mărimea lui nu
contează neapărat, el poate fi mic, pipernicit, dar din multă
substanţă alcătuit şi deci greu, vă spun eu (cum ar fi o bilă
de fier cât capul tău de mică, dar atât de grea, încât nimeni
n-o ridică). De asemenea, obiectul poate fi mare, impunător
şi totuşi ...uşor! Negreşit, din puţină substanţă este alcătuit.
Gândeşte-te la un balon, frăţioare, că nu e atât de greu, pe
cât e de mare! Ei, acum aflaţi, copii, şi fiţi pe fază, deoarece
adeseori această cantitate de substanţă ne interesează. De
exemplu, la piaţă cumpărăm adeseori substanţă în cantitate
mai mică sau mai mare pentru mâncare. Să zicem că vrei să
cumperi cartofi, mere sau pere. Nefiind vorba deci de mă-
runtul mărar, pe aceste legume şi fructe amintite vânzătorul
le va pune pe cântar şi va verifica cu eleganţă cantitatea lor
de substanţă. Pe substanţa, pe materia acelor legume o cum-
părăm noi, puişor, nu pe greutatea lor! Noi nu consu-
măm greutatea lor, mai mică sau mai mare, din
substanţa, materia lor preparăm mâncare. Aşadar,
masa noastră, puişor, este preparată din masa lor!
Fii atent, tu, băieţel, şi tu, fetiţă frumoasă, la cele
două sensuri ale cuvântului «masă»! Să ştiţi, copii,
274
când de masa unui obiect ne interesăm şi vrem să o
aflăm, nu ne ajunge să ştim că e mică sau mare, că
nu mergem pe aproximate, noi vrem exactitate. Să
zicem că vă duceţi la piaţă pentru produsele de care
aveţi nevoie fiecare pentru mâncare. Dacă veţi cere
vânzătorului «mulţi/puţini cartofi» sau «multă/puţi-
nă carne», chiar dacă veţi vorbi frumos, el se va
uita la voi curios, nedumerit şi, negreşit, vă va
întreba numaidecât: „Bine, bine, mult/puţin, dar
cât?“. Şi aceasta nu pentru că ar avea el toane, el
vrea să-i spui clar câte kilograme! Am tot dat până
acum din gură, dar nu vă spusei că a masei
corpurilor unitate de măsură se numeşte kilogram.
În el exprimam şi vom mai exprima masa corpu-
rilor, zău aşa! Şi ca să nu spui tu aşa, la întâmplare,
câte kilograme un corp are, vorbind fără rost,
cântarele inventate au fost. Că de aceea e cântar,
ca să arate clar câte kilograme un corp cântăreşte şi
astfel să indice masa corpului (sau corpurilor),
fireşte! Despre numărul acestor kilograme, părerile
pot fi diferite, că sunt multe sau puţine, fiecare
poate să exprime cum ştie mai bine. Pe noi mai
puţin ne va interesa părerea sa. Multe, puţine, tu
trebuie să vezi la cântar foarte clar, la o adică, câte
kilograme el indică. Abia atunci ai făcut treabă
serioasă aflând a corpului masă!
275
276 277
278 279
280 281
282 283
 Unităţi de măsură pentru timp
Ei, dragii mei elevi, timpul nu este ceva pe care să-l ob-
servi şi pe care să pui mâna, ca să vezi, de exemplu, cât e de
lungă săptămâna. Sunt sigur că de aşa ceva voi aţi mai auzit,
însă nu ştiu dacă v-aţi lămurit cum e cu timpul cel de neo-
prit. S-ar părea că, neputându-l auzi şi nici vedea, timpul
nici n-ar exista. Evident, nu e aşa, iar efectele, urmările tre-
cerii sale uşor le poţi constata.
Ca să înţelegi ce este timpul, priveşte în jur cu atenţie
mare şi vei vedea că lumea e trecătoare! Nimic nu stă me-
reu pe loc, pentru că pământul se mută din loc în loc prin
univers fără să se oprească deloc din mers şi odată cu al său
mers-învârtire fără oprire se învârt şi celelalte planete călă-
toare ca nişte titirezuri zburătoare. O planetă este ca o minge
mare, dar nu sare, ci se învârte în jurul unui glob de foc
foarte mare, numit Soare. Ei, asta e, de, planetele prin uni-
vers se plimbă, iar lumea se tot schimbă. Iar lumea aceasta
schimbătoare este mereu, vă spun eu. De fapt, cu fiecare
moment, cât de mititel, şi tu te schimbi, nu rămâi la fel.
Poate nu ştii ce înseamnă moment, aşa că îţi voi explica, fii
atent! Momentul e o perioadă de timp, o durată mică,
adică atât timp cât merge o furnică pe un pătrăţel din al tău
caieţel. În acel moment cu siguranţă n-o să te plictiseşti pe
furnică s-o urmăreşti.
De când pe pătrăţică a păşit şi cu mersul ei grăbit, nea-
bătut pe toată pătrăţica ea a străbătut, puţin timp a trecut! A
trecut o perioadă de timp mică, adică tot cam atâta vreme
284
cât îţi trebuie ca să rosteşti cuvântul «furnică». Deşi acest
moment e scurt, în lume multe întâmplări s-au petrecut!
Hai atenţi să fim şi să ne gândim. În timp ce furnica mergea
pe pătrăţel, vântul legăna un copăcel, maşini pe stradă mer-
geau, mulţi oameni vorbeau, păsări prin văzduh zburau, mă-
car un copil învăţa, în uzine se muncea, pământul se învâr-
tea, iarăşi lumea se schimba!
Ei, dar furnica, pe foaia din caietul de matematică a tot
mers, pentru că i-a plăcut, astfel încât şi alte pătrăţele ea a
străbătut.
De câte ori peste o pătrăţică ea trecea, în lume câte un
moment se scurgea! Ea din loc în loc se muta, fiindcă o vi-
teză avea şi se putea deplasa. Hai încă o dată să vedem ce se
întâmpla!
Spaţiu exista (foaia), furnica se deplasa, căci o viteză
avea, iar de câte ori peste o pătrăţică ea trecea, câte un mo-
ment în toată lumea se scurgea.
Ei, dar să ştiţi că eu am pus-o pe furnică să meargă, ca
elevii să înţeleagă cum e cu scurgerea lor, a momentelor.
Chiar dacă furnica se va opri oleacă, timpul, momentele vor
continua să treacă! Mişcarea din lume, timpul nu se opreşte,
chiar dacă furnica puţin leneveşte. Şi poate furnica pe loc să
stea cât vrea, să se scurgă, să treacă, timpul, momentele vor
continua! Unul după altul, unul după altul, fără nici o
oprire şi nici măcar cu vreo încetinire. Şi tot aşa, negre-
şit, la nesfârşit!
285
 După cum aţi văzut, am studiat într-un moment, din lu-
me o bucăţică, mersul de furnică pe pătrăţică. Dar lumea e
mare şi chiar într-un singur moment, mare e a ei schimbare.
E MICI PE
Ei, acum gândeşte-te ce transformări, ce multe schim-
T RAT NT
bări în lume s-au petrecut în timp de un minut! Numai dacă PÃ RU
te gândeşti la câţi s-au născut, vei vedea de câte ori lumea a E

FU
0
început! Probabil că pe chipul tău o urmă de nedumerire a

RN
E6
apărut când am folosit cuvântul minut. Acum, probabil gân-

IC I
CURGE CEL
dul te îndeamnă să mă întrebi ce înseamnă. Minutul este o

ÎN TIMP DE U
perioadă de timp, o durată, adică tot cam atâta vreme cât
îi trebuie furnicii să străbată 60 de pătrăţele lipite între ele.
Din foaia de la caietul de matematică cu foarfecele pe 60 de
pătrăţele le-am decupat, apoi unul lângă altul le-am alăturat

PAR
şi astfel le-am potrivit, încât unul de altul le-am lipit. Uite,

NM
ca pe explicaţia mea mintea ta mai uşor a înţelege să poată,

C
NI
voi aşeza pătrăţelele în formă de roată. Furnica se deplasea-

ză pe ele în formă de roată şi îi trebuie un timp până pe toate
să le străbată. Evident, dragii mei, furnica se deplasează cu
viteza ei. Încercaţi şi voi acum să v-o amintiţi, fiindcă sigur
o ştiţi. Ce s-ar întâmpla însă, oare, dacă furnica ar avea o vi-
teză foarte mare? Dacă furnica ar avea viteza cu care zboa-
ră o săgeată, ar străbate toate pătrăţelele roată îndată, într-un
moment, evident! Dacă această furnică cu viteza unui melc
se deplasa, era serios pusă la încercare răbdarea ta. Te plic-
tiseşti pe furnică s-o urmăreşti, deoarece acum, normal, mai
mult timp îi trebuie să ajungă până la final. Dar furnica are
viteza ei, dragii mei, viteză pe care o ştiţi, de aceea timp
cam de un minut, cu siguranţă n-o să vă plictisiţi!
I
NU
R T
FU
Iar despre câte schimbări s-au petrecut în lume într-o zi,
nici nu mai pot vorbi...atât de multe sunt pe acest Pământ!
Iar într-o săptămână, lună sau an, mai multe schimbări sunt
pe lume decât picături de apă într-un ocean.
Acum cred că v-aţi mai lămurit ce drum lung e de la
moment până la timpul nesfârşit...
Dar după cum vă spuneam, deşi e mic, să nu consideraţi
momentul nimic, căci pic cu pic în adunare ele formează
timpul mare! Ca să nu mai vorbesc de faptul că şi într-un

286 287
moment puţin, mărunt, lumea se transformă mult! Chiar şi
într-un moment tu creşti şi deşi acum mirat eşti şi îţi pare că
stai pe loc, nu e aşa deloc! Păi dacă în fiecare moment vite-
za ta de creştere zero ar fi, peste câţiva ani tot aşa te-aş găsi,
căci nu ai mai creşte deloc tu. Logic, nu? Deci chiar dacă
viteza ta de creştere e foarte mică, cu mult mai mică decât
viteza de furnică, ea nu e 0 şi se petrece cu fiecare clipă care
trece! Până pe la 20 de ani vei creşte, iar apoi organismul,
chiar dacă nu se mai lungeşte, tot lucrează şi schimbări cre-
ează. Vor fi alte transformări, schimbări, în fiecare moment,
în fiecare clipă mii se creează, bucăţică cu bucăţică orga-
nismul se maturizează. Dacă vei fi atent niţel, vei vedea că
nimeni nu rămâne la fel! Vrem, nu vrem, schimbarea, trans-
formarea nu se opreşte, organismul până la urmă îmbătrâ-
neşte, căci el trăieşte. Şi chiar când trupul va muri, timpul
nu se va opri!
Uite, încă un exemplu ţi-am mai adus, cu luna de sus,
galbena minge ce cu raza ei atinge sferic pe negrul întu-
neric. Sferic, sferic atinge, adică are forma ca o minge! În-
tr-un moment, dacă o vezi, că stă pe loc tu crezi. Dar mintea
ce gândeşte îţi spune că ea te păcăleşte. Chiar în acel mo-
ment luna repede aleargă în jurul pământului, mingea noas-
tră dragă. Mintea poate ţi-e întrebătoare şi greu ţi se pare să
înţelegi cum oare se poate ea mişca permanent, adică în fie-
care moment din loc în loc, când tu o vezi că stă pe loc, că
nu se mişcă deloc. Iată explicaţia în cuvintele următoare.
Distanţa dintre ochiul tău şi ea e foarte mare, de aceea
mişcarea ei îţi pare... stătătoare. Aminteşte-ţi, dacă ai mers
cu trenul sau cu maşina pe câmpie, iar în zare alte maşini
păreau furnici călătoare. Părea că ele merg încet, dar aşa era
oare? Desigur, nu, e vorba de distanţa foarte mare dintre ti-
ne şi ele, ai înţeles tu! Cu cât acea distanţă e mai mare, cu
288
atât se pare că obiectul sau fiinţa care cu mare viteză călă-
toreşte... leneveşte. Nu e aşa, fireşte! Doar gândirea noastră
pe adevăr îl stabileşte!
Important este să reţinem, fireşte, că trecerea timpului
nu se opreşte. Atenţie mare, lumea e în continuă mişcare! În
lumea în care noi ne aflăm este nevoie ca şi pe timp să-l
măsurăm. Acum poate te vei întreba de ce este nevoie să
facem aşa ceva. Citeşte, te rog, răbdător, pe exemplul urmă-
tor. Vreau să fii conştient, poate pentru prima oară, că viaţa
omului în timp se desfăşoară. Şi viaţa ta, şi viaţa mea, şi
viaţa oricui altcuiva care a fost, este sau va exista!
Dacă încă nu ai fost, poate vei pleca într-o excursie la
munte sau la mare cu familia ta. Acolo, pe lângă multe alte
bucurii pentru băieţi şi fete, există şi centre pentru închi-
rierea de biciclete. A o închiria înseamnă a o împrumuta pu-
ţin, pentru a te folosi de ea ca şi cum ar fi a ta. Pentru aceas-
ta, o sumă de bani noi dăm, chiar dacă pe bicicletă nu o
cumpărăm. Un timp te foloseşti de ea ca şi cum ar fi a ta.
După ce trece acel timp, trebuie să înapoiezi neapărat lucrul
pe care tu l-ai împrumutat de la acel om care te-a bucurat
când ţi l-a închiriat.
Când vei afla tu de acel magazin cu biciclete de închi-
riat, cu siguranţă îţi va veni cheful de plimbat. Să zicem că
te vei duce la acel magazin şi îi vei spune omului de acolo
senin că vrei şi tu să te plimbi puţin. Sau dacă iubeşti plim-
batul pe bicicletă mai de demult, îi poţi spune că ai vrea să
închiriezi bicicleta pentru un timp mai mult. Dacă te vei
adresa folosind expresiile „timp mult“ sau „timp
puţin“ către omul care pe biciclete le dă la închiri-
at, el se va uita la tine, desigur, mirat şi te va între-
ba numaidecât: „Bine, bine, mult/puţin timp, dar
289
cât?“ Aşadar, după cum îţi spuneam, în lumea în
care ne aflăm trebuie ca pe timp să-l măsurăm. Deja
eu ţi-am vorbit despre unele unităţi de măsură
pentru timpul cel nesfârşit : despre minut, zi, săptă-
mână, lună, an, când vorbeam de schimbările care
se petrec în lume şi al lor mare noian.
Cel mai cunoscut instrument cu care măsurăm
timpul trecut sau până la un moment din viitorul a-
propiat rămas se numeşte ceas. Există şi alte instru-
mente cu care timpul se măsoară: clepsidra, crono-
metrul, calendarul bunăoară.
Atenţie! Ceasul, pe timp nu îl creează, ci doar îl
precizează, trecerea îi marchează. El îţi arată, ca să
ştii cât este ora într-o anumită zi ( o zi = 24 de ore =
1440 de minute =86400 de secunde ). Desigur, tim-
pul ar continua să treacă fără încetare, chiar dacă
s-ar opri toate ceasurile din lumea mare.
Atenţie mare! Fără măsurare vom ajunge să
lucrăm în viaţa noastră cu ceea ce ni se pare! De
aceea în cazul tuturor unităţilor de măsură, instru-
mentul cu care măsor îmi este un important ajutor.
Dacă nu-i defect, el va fi drept, corect şi va indica
exact ceea ce măsor de fapt.
Dacă, de exemplu, la televizor tu te-ai uita, iar
eu te-aş întreba: „Cât timp a trecut de când desene-
le animate au început?“ Ţi se va părea că puţin
timp a trecut, pentru că în acel interval de timp ai
făcut ceva ce ţi-a plăcut. Vei spune că a trecut timp
290
puţin, iar când desenele animate se vor termina, va
fi ca un chin. Doar ceasul îţi va arăta exact cât timp
a trecut de fapt! Hai să zicem că pe părinţi nu-i as-
culţi, pentru că de vreo două ore în continuu la de-
senele animate te uiţi. Ştiu că două ore au zburat,
căci ceasul mi-a indicat! Altădată, să zicem că pe
cei ce te învaţă nu i-ai ascultat, căci pe dinţi nu te-ai
spălat, astfel încât durerea unei carii rău de tot te-a
supărat. Şi doare, şi doare! «Dar cât mai ţine, oa-
re?» va fi o întrebare la fel de chinuitoare. Să zi-
cem că timp de două ore durerea în pace nu te-a lă-
sat, adică tot atâta timp cât pe desenele animate tu
le-ai vizionat. Ştiu că două ore, căci tot ceasul mi-a
arătat! Dar în aceste două ore în care dinţii te-au
durut ţi se va părea că mult mai mult timp a trecut,
pentru că în acest interval de timp s-a petrecut ceva
ce nu ţi-a plăcut! Doar ceasul păreri nu are, el a fă-
cut şi face cu exactitate a timpului măsurătoare! El
arată fidel că timpul a trecut la fel! Două ore, adică
timpul cât la desene animate te-ai uitat şi tot două
ore cât durerea în pace nu te-a lăsat!
Deci tot atâta timp a trecut, chiar dacă ţie nu
aşa ţi s-a părut! Părerea ta percepe timpul adevă-
rat eronat, adică denaturat, falsificat, adică altfel
decât a trecut cu adevărat!!! Aşa că lasă-ţi deoparte
părerea ta şi pentru ca în aprecierea timpului să nu
greşeşti, de un ceas bun trebuie să te foloseşti!
291
292 293
 Unităţi pentru măsurarea valorii
Ei, copii, poate aţi auzit voi că oamenii, ca să trăiască,
trebuie să muncească. Însă vă rog să nu consideraţi obligato-
riu adevărat de la bun început ceea ce vă spune lumea sau eu
convingător, chiar de sunt învăţător. Mintea ta să fie mereu
întrebătoare şi mereu să te întrebi: „De ce se întâmplă aşa,
oare?“. Dacă îţi vei pune şi acum, aici această întrebare:
„Chiar aşa, de ce oamenii trebuie să muncească?“n-o vei
lăsa pe minte, pe gândire să lenevească. În cazul de faţă se
poate răspunde fără ezitare, deoarece omul multe nevoi are.
Aşa este lumea construită, încât mai întâi fiinţa trebuie hră-
nită. Dacă mâncarea din cer ar cădea, capul nu ne-ar mai
durea! Dar pentru ca mâncare să găseşti, normal, trebuie să
munceşti. Ei, copii, dar orice fiinţă, mai are nevoie şi de o
locuinţă. În cazul oamenilor, ca să le construiască, iarăşi
trebuie să muncească. Iar dacă îţi vei folosi a ta minte, vei
vedea că avem nevoie şi de îmbrăcăminte, de încălţăminte.
Pentru ca oamenii şi pe acestea să le dobândească, din nou
trebuie să muncească. Dar pentru ca pe toate acestea să le
creeze, oamenii trebuie să înveţe mai întâi cum să lucreze!
Şi uite aşa, prin nevoile principale de existenţă ale oame-
nilor dând noi o tură, am ajuns la învăţătură! Chiar şi ca să
se distreze, oamenii trebuie ca mai întâi să lucreze. Dar da-
că unii oameni nu ar munci din greu veghind la a ta sănăta-
te, nu te-ai putea bucura de acestea toate. Aşadar omul nu
poate în lume să trăiască fără să munceasc! Niciodată să nu
îi crezi pe acei oameni care vorbe urâte aruncă despre
muncă! Dacă îţi va spune cineva că omenirea poate trăi fără
să muncească, e clar că aruncă o vorbă prostească ori în-
cearcă să te păcălească! Uite aşa, datorită nevoilor oameni-
lor şi prin a lor muncă, sudoare, lucrurile capătă valoare. Şi

294 295
să ştiţi voi, copii, că nu se poate ca un singur om să le facă
pe toate. Fiecare îşi ştie a sa meserie. El îi ajută pe alţii să
trăiască, iar ceilalţi pot şi trebuie şi ei să-l răsplătească. Poa-
te vrei să-mi pui o întrebare, deoarece nu ai înţeles ce e ace-
ea valoare. Înainte de toate, să ţii minte ce îţi spun, valoarea
este ceva bun. Îţi spun direct că ea e o însuşire a unui obiect
sau a unei fapte de o importanţă mare, folositoare! Însuşirea
îţi arată cum este acel obiect sau faptă. Dar să nu te încurc
cu prea multe pe care ţi le spun, mă refer la cum este acel
obiect, rău sau bun. Pentru noi, oamenii, este bun tot ceea
ce ne ajută bine şi frumos să trăim, veseli şi sănătoşi să fim.
Din păcate, e adevărat că unii oameni au cam reuşit pe alţii
să-i păcălească muncind pentru a produce lucruri despre ca-
re ei cred că o să le folosească. Şi chiar dacă de multe ori pe
răul din acele lucruri să-l înţeleagă reuşesc, totuşi de ele ei
se folosesc! Vorbim aici despre ţigări, droguri, arme şi alte
cele, toate fiind folosite pentru lucruri rele!
Ei, copii, aceste produse fabricate de oameni, toate, au
un scop, o utilitate, căci fiecare din noi avem multe nevoi.
Din fericire, spre bucuria noastră mare, cele mai multe pro-
duse muncite de oameni sunt într-adevăr utile, folositoare.
Cum spuneam, fiecare om de multe produse nevoie are, dar
nu le poate el fabrica pe fiecare! E nevoie mare de alţi oa-
meni care să muncească, pe a lui nevoie să o împlinească. Şi
să ştii tu, da, că şi mai demult tot aşa se petrecea. De exem-
plu, dacă poţi să socoţi, de haine nevoie aveau toţi, dar nu-
mai croitorul fabrica foarte bine aşa ceva. La sănătate, da,
toată lumea avea nevoie de ea, dar dintre oameni numai
vraciul, doctorul ţi-o putea înapoia sau să te ajute spre a ţi-o
păstra! De alimente toată lumea, desigur, nevoie avea, dar
doar producătorii lor obţineau aşa ceva. Acum poate te în-
trebi cum oare fiecare reuşea să aibă ceea ce dorea, fiindcă o
296
nevoie în pace nu-l lăsa. Iar eu, ca să-ţi răspund mai repede
şi prin cuvinte mult să nu mă plimb, îţi voi zice: „Făceau
schimb! “. Fiecare dădea celuilalt ceea ce el avea (oferea) şi
ceea ce celălalt poftea (cerea). În acest fel fiecare pe fie-
care îl mulţumea. Se putea face aşa ceva atâta vreme cât fie-
care muncea şi treaba cu seriozitate îşi făcea, astfel încât a-
vea ce să dea. Aceste schimburi au mers la început, dar apoi
au devenit obositoare, deoarece numărul produselor începu-
se să devină tot mai mare, iar ele nu aveau aceeaşi valoare.
Uneori, la un schimb erau discuţii multe, multe, iar în final
putea ieşi chiar scandal. Cu timpul lumea s-a dezvoltat şi tot
mai multe produse oamenii au fabricat. Oamenii s-au înmul-
ţit şi nevoi noi s-au ivit! Aşa că lumea simţea nevoia mare
ca pe valoarea produselor şi faptelor bune s-o măsoare! În
felul acesta, în urmă cu mai mulţi ani oamenii au inventat
primii bani!
Prin bani oamenii au încercat să măsoare a produselor şi
faptelor valoare. Pe bani, să ştii tu bine, nu-i poate fabrica
orişicine! Într-o ţară, doar unii oameni au această putere şi
această însemnătate, să păstreze ordine în societate! Doar
dacă există produse şi fapte bune în număr mare, mulţimea
banilor e folositoare!
Oricare om ce să gândească poate,
Va înţelege că în societate
Degeaba milioane sunt aduse,
Dacă e penurie de produse...
Banii aceştia, dragii mei,
Deşi sunt importanţi şi ei,
Au rolul să ne amintească:
Toată lumea să muncească!
297
 Dragi copii, acum ar trebui să spun că am terminat, dar
întotdeauna la matematică mai este ceva de învăţat, de repe-
tat, de lucrat şi consolidat. Oricum, sper că până acum chiar
te-am ajutat. Poţi oricând să reciteşti şi cu mare atenţie să
gândeşti la aceste poezii şi povestioare cu poveţe compuse
ca bine să te înveţe. Sper că ai înţeles cum ţi-am explicat eu,
nu e chiar atât de greu, iar dacă te apuci serios de studiat, nu
va fi foarte complicat. Eu nu vreau să-ţi fie matematica un
chin, ci vreau să înveţi cu zâmbetul senin!
Cu drag, al tău prieten mai mare,
Florin!
298
CUPRINS
I. OPERAŢII CU NUMERE NATURALE DE LA 0 LA 1000
Scăderea unui număr format numai din unităţi dintr-un număr mai
mic decât 20, fără trecere peste ordin.........................................12
Adunarea unui număr mai mic decât 20 cu un număr format nu-
mai din unităţi, fără trecere peste ordin.......................................15
Aflarea unui termen necunoscut dintr-un exerciţiu de adunare sau
scădere cu doi termeni în concentrul 0 - 10 când se cunoaşte su-
ma/diferenţa şi celălalt termen....................................................17
Adunarea a doi termeni în concentrul 0 – 20 cu trecere peste or-
din................................................................................................25
Scăderea în concentrul 0 – 20 cu trecere peste ordin.................28
Adunarea numerelor naturale de la 0 la 100 cu trecere peste or-
din................................................................................................32
Proba operaţiilor de adunare şi scădere.......................................37
Aflarea termenului necunoscut folosind proba operaţiei.............40
Aflarea descăzutului când se cunoaşte scăzătorul şi restul..........44
Scăderea din 100 a unui unui număr format din zeci şi unităţi....46
Scăderea numerelor cuprinse între 100 şi 1000 cu trecere peste
ordinul unităţilor şi al zecilor.......................................................50
Scăderea cu trecere peste ordin în concentre mai mari decât
1000.............................................................................................60
Înmulţirea numerelor naturale.....................................................73
Înmulţirea unui factor cu o sumă.............................................. ..77
Deşi pe factori altfel îi grupăm,/Produsul e acelaşi, îl
păstrăm!.......................................................................................92
Înmulţirea unui număr format din zeci şi unităţi cu un număr
de o cifră cu trecere peste ordinul unităţilor şi al zecilor...........105
Înmulţirea a două numere formate din zeci şi unităţi................109
Împărţirea în părţi egale.............................................................121
Împărţirea prin cuprindere.........................................................130
Aflarea deîmpărţitului când se cunoaşte împărţitorul şi câtul...139
Aflarea factorului necunoscut când se cunoaşte produsul şi
celălalt factor.............................................................................141
299
Împărţirea cu rest.......................................................................145
Proba împărţirii cu rest – relaţia dintre deîmpărţit, împărţitor, cât
şi rest – condiţia restului............................................................148
Împărţirea unei sume la un număr de o cifră diferit de 0..........152
Ordinea efectuării operaţiilor matematice în exerciţii...............160
II. NUMERELE NATURALE DE LA 0 LA 1000..................173
Cifre şi numere..........................................................................180
Activităţi didactice premergătoare formării
noţiunii de fracţie.......................................................................181
Fracţii şi scrierea fracţiilor.........................................................187
Aflarea unei fracţii dintr-un întreg.............................................195
III. ELEMENTE DE GEOMETRIE..........................................202
Punctul.......................................................................................202
Dreapta.......................................................................................206
Segmentul de dreaptă.................................................................219
Linia frântă închisă şi deschisă..................................................220
Linia curbă închisă şi deschisă. Cercul......................................228
Poligoane ( pătratul, dreptunghiul, triunghiul ).........................240
IV. UNITĂŢI DE MĂSURĂ...................................................264
Unităţi pentru măsurarea lungimilor.........................................264
Unităţi de măsură pentru capacitatea vaselor............................270
Unităţi pentru măsurarea masei corpurilor................................273
Unităţi de măsură pentru timp...................................................284
Unităţi pentru măsurarea valorii................................................295

300 301