EVOLUȚIA STEREOTIPURILOR DE GEN

Valentina Enachi,
doctor în istorie, conferențiar universitar,
Universitatea de Studii Europene din Moldova

Summary
The article  presents  a brief history of  female  emancipation  move-
ment in the Moldavian space, showing highlights of progress towards de-
mocracy, which implies a change in gender relations. Analytical side of the
paper  focuses on  gender  issues  and share  the peculiarities  of  the Soviet
period and contemporary.

În societatea modernă oamenii sunt influenţați de cultura de masă și de

mediile informaționale. Teoriile comunicării de masă afirmă că mass-media
„cimentează” viața socială. Filmele, televiziunile, ziarele, revistele servesc
drept mijloace de informare şi socializare. Ele prezintă o serie de comporta-
mente, în diferite situaţii de zi cu zi, exemple de comunicare, carieră, relaţii
de familie şi modele de activitate. Ansamblul reprezentărilor sociale, mode-
late de media, devine o modaliate de percepție a lumii. Mass-media decide
cum sunt reprezentați femeia sau bărbatul. Astfel, mediile își realizează ro-
lul, calificat în teoriile comunicării de masă drept dominație simbolică,
exercitată la lucru, pe stradă, în spațiul privat. Reprezentările media
construiesc realitatea. Ele instaurează valorile, configurează categoriile de
percepere și definesc societatea. Ziarele, revistele, televiziunea răspândesc
principalele valori ale relațiilor de gen.
O lume modernă trebuie să pună accentele pe colaborare, pe îmbina-
rea raționalului și afectivității, pe expertiză și empatie, pe conținut și relație.
Cultura media a creat stereotipuri, simboluri și valori ale unor identități
feminine și masculine, această cultură creează și perpetuează mentalități.
Prin media poate fi influențată formarea valorilor de gen, pentru a identifica
problemele sferei respective, care includ și echitatea de gen și modalităţi de
creare a unei societăţi armonioase și libere. Valorificarea experienței isto-
rice în mediatizarea valorilor de gen este de un real folos pentru identificarea
soluțiilor și inițierea dezbaterilor
Republica Moldova, în perioada de după cel de-al Doilea Război Mon-
dial, s-a aflat în câmpul de influență mediatică a regimului sovietic, și te-
matica de gen poartă amprenta profundă a acestor realități sociale, poli-
tice și ideologice. Revistele editate la Moscova aveau o largă răspândire în
RSS Moldovenească. Imaginea majorității femeilor, creată de mitologia
sovietică, propagată de presă, era destinată să distrugă toate ideile vechi
despre o femeie, urmând să oprească discuţiile în această privință. La baza

213
 Valentina Enachi
unei scheme ideologice a noii imagini atribuite femeii au fost cuvintele ros-
tite de N. K. Krupskaia, cum că femeia este «lucrător şi mamă”, accentuând
prioritatea muncii în activitatea femeii sovietice. Schema mitologică a jur-
nalismului sovietic a fost constituită din căteva opere clasice ale realismului
socialist. Se disting trei dintre ele, care, într-un fel sau altul, pot fi asociate
cu trei tipuri promovate de literatura tributară regimului. Primul - romanul
cunoscut al lui Maxim Gorki Mama (deși scris mai devreme, el a fost unul
dintre produsele de bază ale culturii sovietice). Al doilea text interpretează
conflictul clasic între datorie şi dragoste - Liubov' Iarovaia, piesă scrisă
de A. Trenev. Al treilea produs ideologic, nu mai puţin important pentru
generațiile de oameni sovietici, repezintă romanul Cum s-ă călit oțelul de
N. Ostrovski. Eroii acestui roman sunt personaje romantice care urmează
martiriul revoluției. Fiecare dintre aceste lucrări au generat zeci de texte
apologetice, mii de interpretări și au stat la baza creării unui set de texte
nonficţiune şi jurnalistice. Personajele acestor scrieri au fost mitologizate
și comparate cu oameni reali. Imaginea mamei, de exemplu, impusă de
realismul socialist, a inspirat mulţi scriitori sovietici în timpul celui de-al
doilea Război Mondial (schițele lui A. Fadeev la romanul Garda Tânără).
Un clişeu jurnalistic difuzat a devenit și cazul fetei dintr-o familiile din clasa
de mijloc care a urmat cu fidelitate un erou.
Toate cele trei imagini feminine sunt absolut lipsite de însemnele
feminității. Tradiţional şi perfect dezvoltat în literatura clasică rusă motivul
relației între un bărbat şi o femeie, între soţi, cât și între iubiţi, este com-
pletamente absent în mitologia din perioada sovietică. Eroina romanului
Mama (Mat'), Nilovna, apare drept o femeie, toată energia ei fiind canalizată
spre continuarea cauzei patriotice a feciorului Pavel. Liubov' Iarovaia refuză
foarte deliberat să-și iubească soţul, Taya în Cum s-a călit oțelul manifestă
emoții doar pur platonice.
Specialiștii în domeniu consideră că faptul înlocuirii ideii tradiţio-
nale despre relaţia dintre soţi sau amanți prin mitul sovietic care oferea
un alt model de relație nu a fost întâmplător. Chiar în prezentarea
relației ”fiică-tată,» rolul tatălui ar putea reveni însuşi «tatălui naţiu-
nilor», Stalin, armatei sovietice sau poporului sovietic în ansamblu. Se
consideră că ideea a fost binevenită în momentul în care mulţi bărbați
au fost ucişi în război sau se găseau în lagăre sovietice. Mitul iubirii se re-
zumă la dragostea paternă, în unison cu ideea construirii unui paradis pe
pământ cu condiția educării copiilor în spirit patriotic care le-ar garanta
glorie veşnică după moarte, în numele ideilor comuniste. Poate că acest
lucru explică asexualitatea tuturor eroinelor literaturii și jurnalismului
sovietic chiar până în anul 1990.

214
Evoluția stereotipurilor de gen
În anii patruzeci ai secolului XX fețele feminine din ziarele și reviste-
le sovietice emanau entuziasm și fericire. Tractoriste, șoferițe, pianiste cu
zâmbetul pe față lustruiau imaginea regimului. Chipuri fericite de femeie pe
prima pagină au fost foarte populare printre redactorii în anii de represiune.
După moartea lui Stalin, jurnalistica din URSS s-a liberalizat parțial, pro-
blema feminină devenind unul dintre subiectele preferate de noile reviste şi
ziare în perioada dezgețului hrușceovist.
Anii ‘70 – ‘80 au fost marcați de o anumită stabilitate în domeniul jur-
nalismului. Exista presa oficială – o expresie a mesajului propagandistic al
PCUS, alternativă a fost presa desidentă necenzurată. Prima a fost reprezen-
tată de ziarele oficiale, cum ar fi Pravda, Izvestia, în parte Komsomolskaia
pravda, precum şi toate canalele TV şi radio . Problemele femeii erau abor-
date în revistele Rabotnița şi Krestianka, fiind prezentate în mod propa-
gandistic și oferind acelaşi stereotip dominat de ideile sovietice mai vechi că
femeia este o activistă şi muncitoare (suplimentat cu rolul de mamă exem-
plară). Un exemplu tipic de acest tip de personaj poate fi considerată prota-
gonista unei schițe populare semnată de jurnalista Inna Rudenko - doctor
habiltat şi mamă a 10 copii din Riga, care a avut drept scop de a servi un
model pentru femeile sovietice.
Oricum, s-au profilat și alte modele feminine, alternative la stereotipul
oficial: o țărancă care crește copii și trăește conform legilor naturii sau o Ce-
nusareasă care își aşteaptă prinţul. Ultima imagine a fost deosebit de popu-
lară în ziarele literare şi ziare pentru tineret la nivel regional, în cazul în care
editorii gravitau spre liberalism. Ideea unei femei, pentru care cel mai im-
portant în viață este soţul ei, familia, confortul, viața privată, vestimentația,
iar locul de muncă şi activităţile sociale reprezintă o problemă secundară, a
obținut treptat sprijinul majorităţii intelectualilor de ambele sexe, în primul
rând ca o idee de alternativă obositoarei presiuni ideologice a muncii for-
ţate. Printre puținele excepții de la structura predominant stabilă a stereo-
tipurilor de gen se numără revista necenzurată Femeia şi Rusia (mai târziu
- Mary), apărută la Leningrad în 1979. Un grup de feministe a descris viaţa
femeilor sovietice ca un lanţ de umilinţe fără sfârşit, abuz şi suferinţă, ilus-
trând prezenţa în ţară a unei discriminări de sex în toate domeniile vieţii - la
locul de muncă, acasă, în închisoare.
Odată cu începutul restructurării, atunci când construcția ideologi-
că a sistemului sovietic a dat faliment, rolurile de gen au fost fundamental
schimbate, stereotipul favorit devenind cel al Cenușăresei. Presa a început
să promoveze în mod activ ideea destinului natural feminin. Însuși Mihail
Gorbaciov a exprimat în cartea sa Restructurarea și noua mentalitate ideea
că «este necesară eliberarea femeii şi acordarea posibilității de a sta acasă».

215
 Valentina Enachi
Redacțiile publicațiilor populare Izvestia, Ogoniok, Literaturnaia gazeta au
început să promoveze femeile emancipate sau loiale, prietene, domesti-
ce. Imaginea femeilor activiste a continuat să apară în ziarul Pravda, şi în
Sovietscaia Rossia, Trud şi alte publicaţii care nu au aderat la restructurare.
Ideea de a fi femeie a fost împărtăşită de mulţi jurnalişti-femei şi exprimată
în scrisori la ziare şi reviste, publicate pe pagini separate - multe dintre ele
şi-au exprimat dorinţa de a «sta acasă, să păstreze casa şi să nu lucreze (o
alternativă clară la modul prezentării femeii în perioada sovietica).
După prăbuşirea Uniunii Sovietice şi abolirea cenzurii în jurnalism a în-
ceput în plină expansiune crearea de noi ziare şi reviste. Piaţa dicta legile
sale, aducând în prim plan «tabloidul» cu logica sa comercială. Mulţi editori
ai edițiilor respectabile considerau de datoria lor să publice o fotografie a
unei fete semi-nud, cu naivitate crezând că tot ce se poate face nou, interzis
în perioada sovietică - este un semn de libertate şi progres.
În anii ‘90 ai sec. XX, societatea s-a confruntat cu promovarea anumitor
modele de feminitate, care în Occident au pierdut din importanță în ulti-
mele decenii: femeia ca obiect sexual, ca ființă frivolă, dominată de gânduri
doar în privința aspectului său fizic. Actele de violență în care erau antrenate
femei a devenit sursa relatărilor senazaționale.
Deşi 52% din populaţia Republicii Moldova sunt femei, paginile ziarelor
rareori prezintă profilurile lor și nici problemele cu care se confruntă. În
viaţa publică, femeile sunt mai puţin vizibile decât bărbaţii şi sunt tratate
după alte standarde, esenţialul pentru ele, așa cum indică presa, fiind situaţia
familială şi aspectul fizic. Mitul frumuseţii este clar pronunţat în majoritatea
ziarelor. Top modelele sunt mereu prezente în ziarele Timpul, Jurnal de
Chişinău, Flux. Totuși, apar în presă și modele de autoafirmare a femeilor.
Exemplu este ziarul Jurnal de Chişinău, care ne oferă numeroase exemple
ale femeii de afaceri. Ziarele Timpul și Jurnal de Chișinău prezintă imagini
ale femeilor de succes, dau sfaturi de realizări de carieră, de păstrare a să-
nătăţii, tratează probleme de familie. Probleme reale ale vieţii sunt tratate
cu responsabilitate în Ziarul de Gardă, articolele de aici vizând traficul de
femei, violenţa în familie, problemele economice ale familiei.
De remarcat că presa continuă să trateze rolurile de gen după standarde
diferite: pentru bărabaţi este importantă experienţa politică, pentru femei
esenţialul rămâne a fi situaţia familială şi aspectul fizic. În ziarulul Moldova
Suverană, de exemplu, din 30 de fotografii publicate în trei luni doar 5 sunt
ale femeilor. Or, femeile din Republica Moldova ocupă poziţii importante în
învăţământ, medicină, agricultură, industria uşoară şi ştiinţă, dar imaginea
lor este ştearsă în peisajul mediatic autohton.

216
Evoluția stereotipurilor de gen
Dintre revistele pentru femei, în Moldova se distribuie Elle, Avantaje,
Unica, Cosmopolitan. Şi ele creează un unives mitic al carierei şi vieții de fa-
milie. Prăpastia dintre cenuşiul existenţei cotidiene şi viaţa în roz promovată
de astfel de reviste este evidentă. Oricum, aceste reviste au ca scop depăşirea
izolării culturale şi a provincialismului. Ele oferă imagini ale modei, ale va-
lorilor, ale experienţei. Revistele de tipul dat învaţă femeia să-și raţionalizeze
viaţa, s-o organizeze, să eficientizeze activităţile, să ajusteze priorităţile în
viaţă după modelul unui proiect occidental. Ele sprijină o elită socială în
formare, o categorie de femei dornice să se afirme, să se opună marginaliză-
rii şi să nu renunţe la aspiraţii profesionale: „Şi tu poţi să reuşeşti!”. Totuși,
mesajele acestor publicații sunt în multe privințe contradictorii.
Astfel, mass-media din Republica Moldova a fost influențată de presa
sovietică în promovarea imagini feminine în timpul socialismului, iar în pe-
rioada de independență politică a încercat să se încadreze în modelul occi-
dental al presei. Realitățile și mentalitățile autohtone însă continuă s-o țină
în chenarele specifice, care au impus-o la perpetuarea miturilor patriarhale.

Bibliografie:
1. Ion Ianoşi. Masculin-feminin. - Bucureşti: Editura Trei, 1994.
2. Mihai Coman. Mass-media, mit şi ritual. O perspectivă antropologică. - Iaşi:
Polirom, 2003.
3. Liesbet van Zoonen. Feminism Media Studies. - London: Sage, 1994.
4. Mirela Miroiu. Lexicon feminist. - Iași: Polirom, 2002.
5. Studii gender. Revistă științifică, 2003, Nr. 4.
6. Наталья Ажгихина. Гендерные стереотипы в современных масс-медиа. http.
mas-med.ru.

217