PROIECT DE EDUCAŢIE EMOŢIONALĂ

Sentimentele şi emoţiile mele

Argument
Începând cu vârsta de 10 ani copiii sunt mai pricepuţi în recunoaşterea unei varietăţi mai mari
de emoţii. Este important să continuăm să-i ajutăm să înveţe să identifice emoţiile, să înţeleagă că
există diverse modalităţi de a le exprima, şi să recunoască că nu toată lumea simte neapărat la fel în
legătură cu fiecare eveniment. Abilităţile care se dezvoltă la această vârstă servesc ca un fundament
important în procesul de maturare emoţională.

Scopul programului
Reducerea riscului de apariţie a problemelor emoţionale la elevi, prin cunoaşterea
modalităţilor pozitive de a face faţă emoţiilor neplăcute.

Grup ţintă: copii cu vârste cuprinse între 9 – 10 ani

Durata: 4 săptămâni
Obiective generale:
1. Optimizarea capacităţii de identificare a emoţiilor;
2. Creşterea gradului de a reacţiona pozitiv faţă de emoţiile neplăcute;
3. Diferenţierea emoţiilor pe baza intensităţii acestora;
4. Iterrelaţionarea eficientă.

Activitatea I
Cum mă simt eu?

Obiective specifice:
 să înveţe să identifice emoţii;
 să înveţe că oamenii au diferite emoţii în legătură cu acelaşi eveniment.

Materiale:
- 12 baloane umflate legate cu o aţă. Fiecare balon are inscripţionat cu un marker unul
din cuvintele: entuziasmat, dezamăgit, îngrijorat, nervos, trist, bosumflat, singuratic,
speriat, supărat, fericit, intimidat, furios.
- 12 voluntari din clasă pentru a ţine baloanele şi un voluntar care să ţină evidenţa
lucrurilor.
- Fişa de înregistrare Cum mă simt eu?;
- un balon verde legat cu o aţă;
- tabla de scris.

Desfăşurarea activităţii:
1. Se explică faptul că elevii vor participa la o activitate creată să îi ajute să
înveţe mai multe lucruri despre emoţii. Se solicită 12 voluntari care să ajute în
timpul activităţii.
2. Fiecare voluntar va primi câte un balon şi va sta în faţa clasei. Se vor citi
cuvintele scrise pe baloane şi se vor explica.

3. Se vor da citire câtorva situaţii. Apoi, când propunătorul va ridica balonul

verde, vor trebui să iasă din rând cu balonul ridicat cei care consideră că pe
1
 balon se află cuvântul care descrie modul în care s-ar simţi ei în această
situaţie. Copilul care ţine evidenţa trebuie să încercuiască pe fişa de
înregistrare rezultatele obţinute.

Situaţia 1: Aţi uitat să învăţaţi cum se scriu corect cuvintele noi, iar testul este astăzi.
Situaţia 2: A trebuit să staţi în clasă în timpul pauzei.
Situaţia 3: Aţi fost invitat să vă petreceţi noaptea acasă la un prieten.
Situaţia 4: V-aţi pierdut pachetul de mâncare.
Situaţia 5: Aţi uitat unde trebuia să mergeţi după şcoală.
Situaţia 6: Nu aţi găsit pe nimeni cu cine să vă jucaţi după şcoală.
Situaţia 7: Aţi dat de necaz pentru că nu v-aţi adunat jucăriile.
Situaţia 8: După şcoală mergeţi să staţi cu o nouă baby-sitter.
Situaţia 9: Cineva din clasa voastră v-a furat învelitoarea unei cărţi.
Situaţia 10: Mergeţi la bunicii voştri în acest week-end.
Situaţia 11: Nu v-aţi dus devreme la culcare aseară şi nu aţi vrut să vă treziţi în dimineaţa aceasta.
Situaţia 12: Când aţi ieşit pe uşă azi dimineaţă, un bărbat necunoscut a început să vă urmărească
până la şcoală.

Fişa de înregistrare:
Situaţia 1 Entuziasmat Dezamăgit Îngrijorat Nervos
Trist Bosumflat Singuratic Speriat
Supărat Fericit Intimidat Furios
Situaţia 2 Entuziasmat Dezamăgit Îngrijorat Nervos
Trist Bosumflat Singuratic Speriat
Supărat Fericit Intimidat Furios
etc.

4. Se continuă activitatea pe baza întrebărilor (de conţinut şi de personalizare)

Conţinut: Copilul numit responsabil cu înregistrarea va citi cuvintele încercuite în prima situaţie. Se
vor întreba elevii care dintre ei au avut emoţii diferite. A fost dificil să identifice emoţii pentru această
situaţie? De ce cred că au fost mai multe emoţii şi nu doar una singură care au descris
majoritateamajoritatea acestor situaţii?
Personalizare: Au simţit câteva dintre aceste emoţii şi în alte situaţii? (vor fi invitaţi să povestească)
Dacă ei simt diferit emoţiile faţă de o situaţie în comparaţie cu părinţii lor, cum îşi dau seama de acest
lucru? (exemple) Ce au învăţat despre emoţii?

5. Activitatea de Follow-up
Li se cere copiilor să îşi găsească un partener. Fiecare pereche se va întâlni la sfârşitul orelor pentru
a-şi descrie două evenimente care au avut loc şi pentru a-şi spune unul altuia cum s-au simţit faţă de
ele. În viitor vor fi invitaţi să vorbescă în faţa clasei despre acestea şi vor fi notate pe tablă cuvintele
care exprimă emoţii, pentru a-i ajuta pe copii să îşi dezvolte un vocabular al emoţiilor.

Activitatea a II-a
Repararea emoţiilor noastre

Obiectiv specific: să înveţe modalităţi pozitive de a face faţă emoţiilor neplăcute.

Materiale: hârtie şi creion pentru fiecare copil.

2
Desfăşurarea activităţii:
1. Se explică faptul că oamenii au tot felul de emoţii. Unele pot fi pozitive, care ne fac plăcere să
le avem, şi altele sunt negative, care nu ne fac plăcere. Li se cere copiilor să dea câteva
exemple.
2. Li se citeşte povestea Tania cea tristă, precizându-le din start că trebuie să încerce să se
identifice cu personajul principal.
„Era sâmbătă dimineaţa. În mod normal, Taniei, în vârstă de 8 ani, îi place să doarmă,
sâmbăta, mai mult. Dar nu şi astăzi. S-a trezit foarte devreme şi a luat şi micul dejun pe când
tatăl ei vitreg a coborât de la etaj. De obicei, sâmbăta Taniei îi plăcea să stea în pijama şi să se
uite la desene, dar nu şi în această dimineaţă. Imediat cum şi-a terminat micul dejun, a fugit
sus şi s-a îmbrăcat. Şi-a pus noulei hanorac şi blugii pe care i-a primit de ziua ei, şi şi-a
pieptănat părul şi l-a legat cu una din panglicile ei preferate. Apoi şi-a făcut valiza: Câteva
haine, lanterna ei, o carte şi ursuleţul de pluş. Şi-a dus geanta jos şi a pus-o lângă uşa de la
intrare. Apoi s-a aşezat într-un scaun lângă fereastră pentru a-l aştepta pe tatăl ei să vină s-o
ia.
După un scurt timp, Tania s-a săturat să mai aştepte, aşa că a mers la bucătărie pentru a
lua o gustare. S-a uitat la ceas: era ora 9:00. Se gândea că tatăl ei ar putea să apară în orice
moment. A luat cu ea gustarea şi a mers în camera de zi să se uite pe fereastră. A trecut mult
timp şi nu se zărea maşina tatălui ei. Începu să se îngrijoreze. Dacă a avut un accident? S-a
întors la bucătărie pentru a se uita iar la ceas care era deja 9:30. La recomandarea mamei,
Tania deschise televizorul în speranţa că timpul va trece mai repede. Dar, degeaba. Se duse din
nou la geam şi începu să plângă. Mama ei o văzu şi îi spuse că îi va telefona tatălui să vadă ce
s-a întâmplat. Când mama ei a închis telefonul, i-a spus Taniei: „Îmi pare rău scumpete, dar
tatăl tău a uitat că acesta era week-endul în care trebuia să vină după tine.” „Atunci, de ce nu
poate să vină acum după mine din moment ce l-ai sunat şi ştie?”a strigat Tania. „Tania nu cred
că va veni. L-a dus pe fratele tău vitreg într-o excursie în week-endul acesta.” Mama a
îmbrăţişat-o pe Tania şi a ţinut-o aşa cât timp a plâns şi i-a spus că îi pare rău că se întâmplase
astfel. A adormit, iar după ces-a trezit i-a spus mamei ei că îi va scrie o scrisoare tatălui în care
îi va povesti cum s-a simţit. Mama i-a spus că i se pare o idee foarte bună şi că asta ar putea să
o ajute pe Tania să se simtă mai bine. Într-adevăr după ce a scris scrisoarea, s-a simţit mult
mai bine deoarece dăduse drumul sentimentelor sale. Apoi a copt prăjituri împreună cu mamaei
şi au vizitat o prietenă de la azilul de bătrâni, pe doamna Beasley. Tania i-a povestit despre
dezamăgirea ei, iar doamna Beasley a îmbrăţişat-o şi i-a spus: „Câteodată este greu să
înţelegem de ce oamenii fac anumite lucruri. Trebuie doar să ţii minte că sunt mulţi oameni
care te iubesc şi care vor să fie cu tine, şi doar pentru simplul fapt că tatăl tău nu a venit după
tine nu înseamnă că nu eşti un copil drăguţ.” Apoi Tania s-a simţit şi mai bine. A mers acasă şi
s-a jucat afară cu prietena ei, care a ajutat-o să nu se mai gândească atât de mult la tatăl
ei.Când a venit ora de culcare ea se simţea încă tristă, dar ştia că trebuie doar să înveţe cum să
facă faţă dezamăgirii ei. Încă spera că el va veni să o vadă curând.”

3. Discuţii:
De ce a fost Tania aşa de tristă?
Ce alte emoţii în afară de tristeţe a mai avut Tania?

Cum a încercat Tania să se ajute pentru a se simţi mai bine? Au funcţionat aceste
lucruri?
Aţi fost vreodată într-o situaţie similară cu cea a Taniei? Dacă da, v-aţi simţit la fel ca
şi ea?
Dacă nu aţi fost niciodată într-o situaţie similară cu a ei, aţi avut câteva emoţii
asemănătoare cu ale ei? Puteţi să povestiţi despre o situaţie în care aţi fost trişti?
Dezamăgiţi? Tulburaţi?

3
 Când aveţi emoţii de acest fel, ce faceţi pentru a încerca şi pentru a vă ajuta să vă
simţiţi mai bine? Credeţi că vreuna din ideile care au funcţionat în cazul Taniei ar
putea funcţiona şi la voi?

4. Activitate de Follow-up
Li se va cere elevilor să scrie propriile lor poveşti despre o experienţă tristă şi despre modul
în care şi-au „reparat” emoţiile.

Activitatea a III-a:
A fi anxios

Obiectiv specific: să dezvolte abilităţi în a înţelege şi a face faţă anxietăţii asociate cu dezaprobarea.
Materiale: tabla de scris
un ecuson pentru fiecare copil care să aibă aplicate la stânga o faţă tristă şi la dreapta
una veselă;
opt agrafe colorate pentru fiecare copil;
câte un creion;
hârtie şi creioane colorate.

Desfăşurarea activităţii:
1. Li se vor împărţi elevilor ecusoanele, câte opt agrafe şi un creion. Se vor citi mai multe
situaţii, iar elevii vor trebui să pună câte o agrafă pe ecuson în dreptul feţei care ar exprima
cel mai bine cum s-ar simţi un învăţător, iar în dreptul agrafei să scrie litera corespunzătoare
fiecărei situaţii.
A: Elena a scris toate cuvintele corect.
B: Tudor a terminat pe primul loc la ştafetă:
C: Anamaria şi-a uitat acasă banii de mâncare.
D: Cezar a rezolvat corect toate problemele la matematică.
E: Sara a trebuit să citească cu voce tare şi nu a ştiut toate cuvintele.
F:Angele a primit o stea de aur pe foia de lucru la scriere.
G: Dan şi-a pierdut tema de la ştiinţe.
H: Lucian a fost primul care a terminat testul.
2. Se va verifica dacă: toate agrafele au fost în dreptul feţei zâmbitoare;
toate agrafele au fost în dreptul feţelor triste;
agrafele au fost şi într-o parte şi în cealaltă;
ce litere au fost în dreptul feţelor fericite;
ce litere au avut în dreptul feţei triste;
la ce situaţii care o pot face nefericită pe învăţătoare se mai pot gândi.
Rezultatele se pot reda prin desen şi la tablă.

3. Se citeşte şi se discută următorul text:

Elena a scris toate cuvintele corect şi aţi zice că învăţătoarea ar fi fericită pentru acest lucru.
Să presupunem că mâine, Elena greşeşte câteva cuvinte. Ar face acest eveniment ca învăţătoarea să
fie nefericită?Ar însemna acest lucru că învăţătoarea nu o place pe Elena? Câteodată credem
aşa... că nu ne va plăcea dacă facem greşeli. Dar acest lucru nu este adevărat. Învăţătorul vostru
vă va plăcea tot la fel de mult chiar dacă faceţi ceva greşit. S-ar putea ca el să încercesă vă ajute
să faceţi mai bine, dar acest lucru nu înseamnă că învăţătorul nu vă place din cauză că aţi făcut o
greşeală. Uneori, copiiide vârsta voastră au dureri de stomac sau nu vor să meargă la şcoală
deoarece le este frică de faptul că nu-şi vor mulţumi învăţătorii.Ceea ce trebuie să ţineţi minte este
faptul că învăţătorii şi profesorii se află în şcoală pentru a vă ajuta. Câteodată nu le place când
uitaţi diverse lucruri sau dacă răniţi pe cineva ori încălcaţi vreo regulă. Dar acest lucru nu
4
înseamnă că nu vă plac pe voi. Înseamnă că doar trebuie să vă străduiţi mai tare pentru a respecta
regulile şi să munciţi cât de bine puteţi.

Discuţii:
 Dacă faceţi o greşeală sau uitaţi ceva sau faceţi ceva greşit, înseamnă acest lucru că
învăţătorul vostru nu vă place?
 Există anumite lucruri pentru care învăţătorii ar fi mult mai nefericiţi decât pentru alte
lucruri? (exemple)
 V-aţi gândit vreodată că învăţătorul vostru nu vă place pentru că aţi făcut ceva greşit?
 Ce anume trebuie să vă spuneţi vouă înşivă data viitoare când faceţi o greşeală sau faceţi
un lucru pe care consideraţi că învăţătorul îl va dezaproba?
4. Activitate de Follow-up:
Li se cere elevilor să împartă o foaie de hârtie în două: pe o parte să deseneze o imagine care să
ilustreze încălcarea unei reguli, realizarea unei greşeli, sau facerea unui lucru grşit la o temă de acasă,
iar pe cealaltă parte o imagine pentru a arăta cum ar proceda un învăţător într-o astfel de situaţie. Ei
por să îşi pună aceste foi în bancă pentru a le reaminti că în timp ce ei se străduiesc să facă totul cât
mai bine, profesorii lor nu îi vor antipatiza dacă fac greşeli.

Activitatea a IV-a:
A te simţi bine, puţin bine, sau deloc bine

Obiectiv specific: Să înveţe să facă diferenţa între emoţii pe baza intensităţii acestora.
Materiale: un carton de ouă pentru fiecare copil;
12 bileţele goale de hârtie şi un creion pentru fiecare.

Desfăşurarea activităţii:
1. Copiii sunt îndrumaţi să pregătească 4 bileţele şi să scrie pe ele cuvintele: în culmea fericirii,
foarte nefericit, furios, tulburat şi să le aşeze pe primele două la capatale opuse ale unui şir
din suportul de ouă, iar pe celelalte două la capetele opuse ale altui şir.
2. Se discută conceptul de a te simţi în culmea fericirii. Li se dă posibilitatea elevilor să
povestească o situaţie în care s-au simţit în acest mod. Apoi se discută ce înseamnă a fi foarte
nefericiţi cu exemplele corespunzătoare. Se subliniază faptul că nu ne putem simţi doar în
culmea fericirii sau doar foarte nefericiţi în legătură cu un eveniment – vor fi perioade în care
ne vom simţi „la mijloc”. Se dau exemple de situaţii când se pot găsi „la mijloc”: În culmea
fericirii, foarte fericiţi, fericiţi, doar puţin fericiţi, puţin nefericiţi, foarte

nefericiţi, şi aşa mai departe. Puneţi-i să scrie aceste cuvinte pe bileţele de hârtie şi să le plaseze
acolo unde le este locul în suportul de ouă.

3. Se procedează la fel şi în cazul cuvintelor furios şi supărat.

4. Vor găsi o situaţie în care au simţit una dintre emoţiile de la mijloc între cuvintele furios şi
supărat pe care le vor prezenta însoţiţi de emoţia respectivă. Se va observa că emoţia s-a
schimbat dintr-una intensă într-una mai puţin intensă. La fel şi în cazul celuilalt şir.

5. Discuţii:
 Aţi fost surprinşi să vedeţi mai multecuvinte între cele două extreme?
 A fost dificil să vă gândiţi la cuvinte pentru a descrie aceste emoţii care se află „la
mijloc”?
 Ce cuvinte noi aţi adăugat în vocabularul vostru emoţional?
 Voi trăiţi de obicei emoţiile de la un capăt sau altul al şirului, sau cele de la mijloc?

5
  Sunteţi capabili să recunoaşteţi faptul că nu vă simţiţi doar trişti sau bucuroşi, ci că
există multe alte momente diferite la mijloc?
 Ce aţi învăţat în această activitate care să vă ajute în identificarea emoţiilor voastre?

6. Activitatea de Follow-up:
Copii sunt rugaţi să identifice un set nou de cuvinte pe care să le pună la capetele opuse ale
şirului şi încurajaţi-i să ghicească emoţiile care se află la mijloc.