Sunteți pe pagina 1din 83

Universitatea Transilvania din Braşov

Facultatea de Inginerie Mecanică


Departament: Inginerie Mecanică

Ing. Maria Violeta GUIMAN

CONTRIBUŢII LA IDENTIFICAREA DINAMICĂ


A MIŞCĂRILOR CORPULUI UMAN CU
APLICAŢII ÎN SPORT

CONTRIBUTIONS TO THE DYNAMIC


IDENTIFICATION OF HUMAN BODY
MOVEMENTS WITH APPLICATIONS IN SPORTS

Conducător ştiinţific,
Prof. dr. ing. mat. Sorin VLASE
2014
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
Universitatea Transilvania din Braşov
B-dul EROILOR 29, 500036 Brașov, România, Tel/Fax: +40 268 410525, +40 268 412088
www.unitbv.ro
__________________________________________________

D-nei/lui ...................................................................................................................

COMPONENŢA
Comisiei de doctorat

Numită prin Ordinul Rectorului Universităţii Transilvania din Braşov


Nr. 7085/12.11.2014

PREŞEDINTE: Prof. univ. dr. ing. Ioan Călin ROŞCA


Decan - Facultatea de Inginerie Mecanică
Universitatea Transilvania din Braşov

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. ing. mat. Sorin VLASE


Universitatea Transilvania din Braşov

REFERENŢI ŞTIINŢIFICI: Prof. univ. dr. ing. Iuliu NEGREAN


Universitatea Tehnică din Cluj Napoca

Dr. Mat. Cp. I Veturia CHIROIU


Institutul de Mecanica Solidelor al
Academiei Române

Prof. univ. dr. ing. Ioan SZÁVA


Universitatea Transilvania din Braşov

Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat:


13 decembrie 2014, ora 11:00, Aula Universitații, sala UII3

Eventualele aprecieri şi observaţii asupra conținutului lucrării vă rugăm sa le transmiteţi în


timp util, pe adresa de e-mail: violeta.guiman@unitbv.ro

Totodată, vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de doctorat.


Vă mulţumim.
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Pg. Pg.
CUPRINS teză rezumat

1. CONTRIBUŢII LA IDENTIFICAREA DINAMICĂ A MIŞCĂRILOR CORPULUI UMAN CU


APLICAŢII ÎN SPORT. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIUL TEMEI 1 5
1.1 Noțiuni introductive în Biomecanică 1 -
1.2 Săritura în lungime, probă de atletism 2 5
1.3 Probleme studiate în literatura de specialitate 17 -
1.4 Concluzii privind stadiul actual al cercetărilor în domeniul temei 21 -

2. OPORTUNITATEA ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR CONȚINUTE ÎN TEZĂ 25 12


3. MODELE PENTRU ANALIZA CINEMATICĂ ȘI DINAMICĂ A MIȘCĂRILOR UMANE 27 13
3.1 Utilizarea sistemelor multicorp pentru analiza mișcărilor umane 27 13
3.2 Aplicaţii la studiul mişcărilor umane 40 17
3.3 Concluzii referitoare la modelele pentru analiza cinematică și dinamică a mișcărilor umane 61 -
4. MODELUL MECANIC AL ATLETULUI PENTRU ANALIZA DINAMICĂ A PROBEI DE
SĂRITURĂ ÎN LUNGIME 65 28
4.1 Idei generale esențiale ale modelării și metode de redare a modelelor geometrice 65 -
4.2 Dificutățile modelării în biomecanică 67 28
4.3 Modelarea organismului uman 68 -
4.4 Procedee de modelare utilizând curbe 73 -
4.5 Model pentru analiza cinematică și dinamică a săriturii în lungime utilizând sistemele multicorp 76 29
5. METODE EXPERIMENTALE PENTRU ANALIZA MIŞCĂRILOR UMANE 91 34
5.1 Evoluția metodelor de înregistrare-analiză a mișcărilor 91 34
5.2 Clasificarea echipamentelor de captare și/sau analiză a mișcării 96 37
5.3 Echipamentul optic de captare a mișcării utilizat în cadrul tezei de doctorat 109 42
5.4 Concluzii privind metodele experimentale de analiză a mișcărilor umane 113 45

6. ÎNREGISTRĂRI ȘI PRELUCRĂRI EXPERIMENTALE PENTRU SĂRITURA ÎN LUNGIME. 117 46


6.1 Modul de realizare al captării și al analizei mișcării 117 46
6.2 Analizarea desprinderii și a debutului fazei de zbor 124 52
6.3 Analizarea ultimul pas din elan 136 59
6.4 Analizarea fazei de bătaie 140 63
6.5 Identificarea parametrilor ce conduc la creșterea performanțelor 151 72
6.6 Rezultate și concluzii 151 -
7.CONCLUZII FINALE. CONTRIBUŢII ORIGINALE. DISEMINAREA REZULTATELOR.
DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE 153 73
7.1 Concluzii finale 153 73
7.2 Contribuţii originale 154 74
7.3 Diseminarea rezultatelor 155 75
7.4 Direcții viitoare de cercetare 157 77
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ - 77
ANEXE - -
Anexa - -
REZUMAT - 81
CURRICULUM VITAE - 82

3
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Pg. Pg.
TABLE OF CONTENTS thesis summary
1. CONTRIBUTIONS TO THE DYNAMIC IDENTIFICATION OF HUMAN BODY
MOVEMENTS WITH APPLICATIONS IN SPORTS. CURRENT STATUS OF RESEARCH 1 5
1.1 Introduction in Biomechanics 1 -
1.2 Long jump, as an athletic event 2 5
1.3 Documented and studied problems 17 -
1.4 Conclusions regarding the current status of research in the field 21 -
2. OPPORTUNITY AND OBJECTIVES IN THIS THESIS 25 12
3. MODELS FOR THE DYNAMIC AND KINEMATIC ANALYSIS OF HUMAN MOTION 27 13
3.1 Using multibody systems for human motion analysis 27 13
3.2 Applications to the study of human motions 40 17
3.3 Conclusions regarding the models for the kinematic and dynamic analysis of human movements 61 -
4. THE MATHEMATICAL MODEL OF THE ATHLETE FOR THE DYNAMIC ANALYSIS FOR
THE LONG JUMP DISCIPLINE 65 28
4.1 General considerations regarding modeling and methods of representation for the geometric
models 65 -
4.2 Difficulties regarding biomechanical modeling 67 28
4.3 The modeling of the human body 68 -
4.4 Modeling techniques using curves 73 -
4.5 A model for the kinematic and dynamic analysis for the long jump using multibody sistems 76 29
5. EXPERIMENTAL METHODS FOR THE HUMAN MOVEMENTS ANALYSIS 91 34
5.1 The evolution of motion capture-analysis methods 91 34
5.2 The classification of equipments for motion capture and analysis 96 37
5.3 Optical motion capture equipment used in the PhD thesis 109 42
5.4 Conclusions on experimental methods for analyzing human movements 113 45
6. EXPERIMENTAL RECORDING AND PROCESSING OF DATA FOR THE LONG JUMP 117 46
6.1 The motion capture and analysis: how it's done 117 46
6.2 Analysis of the onset phase of flight 124 52
6.3 Analysis of the last stride of the approach 136 59
6.4 Analysis of the take-off phase 140 63
6.5 Identification of parameters that lead to greater performance 151 72
6.6 Results and conclusions 151 -
7. CONCLUSIONS. ORIGINAL CONTRIBUTIONS. DISSEMINATION OF RESULTS. FUTURE
RESEARCH DIRECTIONS 153 73
7.1 Conclusions 153 73
7.2 Original contributions 154 74
7.3 Dissemination of results 155 75
7.4 Future research 157 77
REFERENCES - 77
ANNEXES - -
Anex - -
SUMMARY - 81
CURRICULUM VITAE - 82

4
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

1. CONTRIBUŢII LA IDENTIFICAREA DINAMICĂ


A MIŞCĂRILOR CORPULUI UMAN CU
APLICAŢII ÎN SPORT. STADIUL ACTUAL AL
CERCETĂRILOR ÎN DOMENIUL TEMEI
La ora actuală pe plan mondial se atribuie o importanță deosebită sportului, în special
atletismului, prin competițiile internaționale organizate. În acest context obținerea performanței
nu se axează doar pe calitățile motrice ale atleților, nici un antrenament nerealizându-se „la
întâmplare”, oricărui antrenor fiindu-i necesare cele mai noi cunoștințe în domeniul cel mai
important al activității lor și anume: perfecționarea tehnicii.

1.2 Săritura în lungime, probă de atletism


Săritura în lungime poate fi apreciată ca una dintre cele mai naturale probe de atletism,
datorită calităților pe care le dezvoltă, a spontaneităț ii mișcărilor pe care le necesită și datorită
frumuseții sale, aspecte din care rezultă că perfecționarea tehnică în această probă se poate
efectua fară impedimente.

În cadrul concursurilor de atletism organizate în perioada modernă este practicată


„săritura în lungime cu elan”, în timp ce în antichitate la jocurile olimpice, se executa „săritura în
lungime fără elan”, probă care la ora actuală în programul concursurilor de atletism este rar
întâlnită [Bur 10].

Fig. 1.1. Pregătirea zonei de aterizare pentru o nouă săritură, unde se pot identifica: a) o parte a
pistei de elan; b) pragul de bătaie; c) zona de aterizate.

5
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

1.2.1 Tehnica și structura săriturii în lungime


Orice săritură (cu elan) reprezintă prin natura mișcărilor o acțiune ac iclică: săritura
propriu-zisă, prin urmare succesiunea de mișcări realizate nu se repetă, având în mod
determinant un început și un sfârșit.

Săritura în lungime este compusă, în ordinea succesiunii actelor motrice, de patru faze
(părți), fiecare având importanța sa, astfel încât punctele esențiale ale săriturii (care constitue și
fazele probei) sunt următoarele [Bur 10], [Gev 07], [Hay 78], [Ion 07], [Mih 08], [Pop 83]:

1) Elanul – din momentul începerii alergării spre pragul de bătaie până în momentul în
care atletul pune piciorul pe prag sau pe sol;

2) Bătaia – din momentul contactului cu solul până în momentul în care piciorul de bătaie
întrerupe contactul cu solul;

3) Zborul – din momentul desprinderii până în momentul aterizării;

4) Aterizarea – din momentul aterizării până în momentul în care centrul de masă (CM)
ajunge în fața picioarelor sau începe relaxarea.

Ponderea fiecărei faze în obținerea rezultatului sportiv este determinată de specificul și


scopul săriturii, dar există raporturi de intercondiționare între aceste faze.

Fig. 1.2. Executarea săriturii în lungime [*Lon 12]

1.2.1.1 Elanul

Din punct de vedere al fazei unei sărituri atletice, elanul este constituit dintr-o alergare
accelerată care are două scopuri:

- producerea unei viteze orizontale maxime, necesară înaintării;

- pregătirea fazei de bătaie din timpul ultimilor pași din elan.


6
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Cea mai mare viteză de alergare, în cazul probelor de sprint, se realizează după 45 – 55 m
de la start, așadar atletului care realizează săritura în lungime îi sunt necesari unul sau doi pași în
plus pentru pregătirea poziției favorabile în vederea desprinderii, rezultând o lungime a elanului
de 50 – 60 m care este mult mai lungă decât cea folsită de săritorii în lungime care au obținut
performanțe. Lungimea elanului este determinată de calitățile săritorului, privind potențialul de
viteză și capacitatea de accelerare. Ea este cuprinsă între 37 – 50 m (19 – 24 pași) la bărbați și 33
– 40 m (18 -21 pași ) la femei [Bur 10], sau se situează între 30 – 45 m (18 – 22 pași) pentru
bărbați și 25 – 35 m (16 -20 pași) pentru femei [Bow 90], [Lun 93].

1.2.1.2 Bătaia

Bătaia este considerată faza esențială a săriturii în lungime, dar în același timp și cea mai
grea, deoarece în timpul executării acestei faze se valorifică întregul sistem de forțe în special
obținerea vitezei verticale și păstrarea pe cât posibil a vitezei orizontale, iar aceste componente
necesită un ritm foarte scurt de realizare.

Din punct de vedere biomecanic, maniera de realizare a bătaii este foarte dificilă, dat
fiind faptul că, prin acțiuni. În momentul contactului cu pragul, piciorul de impulsie este relativ
extins din toate articulațiile (165 - 170º la nivelul articulației coxofemurale, respectiv 175 - 178º
la nivelul articulației genunchiului). Proiecția CM este situată cu 30 – 40 cm în spatele locului de
contact. La așezarea piciorului de impulsie pe prag, cel de avântare se găsește aproape de acesta
și pregătit pentru a intra rapid în acțiune. Unghiul dintre coapse este în medie de 38 - 40º [Bur
10].

Fig. 1.4. Bătaia

Desprinderea este mult influențată și de către piciorul de impulsie, care extinde simultan
cele trei articulații. În momentul efectuării mișcării de desprindere sunt recomandate respectarea
următoarelor aspecte [Lin 08]:

- piciorul de impulsie acționeaza din articulația șoldului, iar direcția lui este orientată spre
înainte sus;

- avântarea piciorului de atac trebuie sa fie la un moment dat așa încât forța de elan să
poată fi transmisă asupra întregului corp;
7
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

- în timpul desprinderii piciorul de atac va fi mult mai îndoit din genunchi, iar coapsa la
sfârșitul desprinderii trebuind sa ajungă orizontală;

- executarea acestor mișcări are drept urmare orientarea înainte a rezultatelor forțelor.

Piciorul de impulsie se întinde în timpul avansării CM, iar când părăsește pragul CM este
proiectat în față cu 30 – 40 cm. Pentru o poziție corectă a atletului, înaintea desprinderii trebuie
respectate următoarele aspecte [Bur 10]:

- piciorul de impulsie extins perfect din toate articulațiile, bazinul avântat în fața,
trunchiul pe verticală sau înclinat înaite cu 3º - 5º.

- coapsa piciorului oscilant și brațul opus în punctul maxim de avântare;

- unghiul de bătaie cuprins între 73º - 76º;

- unghiul dintre coapse cuprins între 106º - 114º.

Fig. 1.5. Desprinderea

1.2.1.3 Zborul

În urma realizării bătăii atletul se desprinde de sol iar CM al său descrie o traiectorie
rezultată din viteza de desprindere, unghiul de desprindere și înălțimea de desprindere. În cazul
săriturilor în lungime această traiectorie a CM este o parabolă care nu poate fi modificată prin
forțele interne ale săritorului. Din punct de vedere mecanic mișcarea CM al săritorului poate fi
comparată cu mișcarea unui corp aruncat sub un unghi făcut cu orizontala.

Săritorul în lungime, în timpul fazei de zbor se mișcă datorită inerției. Din momentul
producerii desprinderii CM al săritorului ar trebui să se miște în linie dreaptă, dar este influențat
de forța gravitațională și rezultă o mișcare cu o accelerare uniformă în jos. Excluzând mișcarea

8
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

de înaintare, în prima jumătate CM al săritorului se ridică uniform încetinit, iar în a doua


jumătate, cade uniform accelerat [Mih 08].

Rotațiile care se pot produce în timpul zborului sunt de două tipuri [Gev 07]:

- rotații compensatorii, implică acțiunea prin care or ice mișcare realizată într -un sens este
compensată de o mișcare în sens invers, în partea opusă a CM, pentru asigurarea echilibrului
corpului în mișcare;

- rotații compensatorii, determinate de forțele rezultate în faza de bătaie, iar rezultanta lor
nu trece prin CM datorită poziției, astfel este imprimat corpului o rotație reală în jurul CM.

Scopul mișcărilor din timpul zborului de menținere a poziției în pas sărit în primă fază și
de comasare în vederea aterizării, în cea de-a doua, este atins prin folosirea următoarelor
procedee [Bur 10]:

Fig. 1.7. Săritura în lungime cu 1 1/2 pași în aer (sărituri de 4 - 5 m) [Bur 10]

Fig. 1.8. Săritura in lungime cu extensie [Bur 10]

Fig. 1.9. Săritura in lungime cu 2 1/2 pași în aer (sărituri de 6 - 7 m) sau 3 1/2 pași în aer (sărituri
de 7 - 8 m) [Bur 10]

9
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Ținând cont de distanțele sărite, procedeul reprezentat în figura 1.9 este cel mai des
folosit la nivel de performanță.

1.2.1.4 Aterizarea

Aterizarea, ca fază a săriturii în lungime, are ca scop exploatarea traiectoriei CM al


săritorului, astfel încât distanța obținută în urma săriturii să fie maximă. Din punct de vedere
biomecanic tehnica de aterizare este destul de complicată, deoarece implică solicitarea tuturor
articulațiilor (cu precădere articulația gle znă, genunchi, coxo-femurală) care se flexează
concomitent cu sporirea încordării musculaturii.

Pe lângă amortizarea efectuată cu un mare efort, resimțit de către tot organismul nu doar
de membrele inferioare ale atletului, este foarte important ca săritorul să evite căderea pe spate,
pe brațe sau bazin.

Principalele acțiuni motrice care se produc în faza de aterizare sunt [Gev 07]:

- împingerea coapselor;

- ridicarea genunchilor peste linia orizontală;

- aplecarea trunchiului pe coapse;

- flexia dorsală a vârfurilor picioarelor pentru a lua contactul cu solul pe călcâie.

1.2.2 Rezultate obținute la proba săritura în lungime


Rezultatul săriturii în lungime care a produs o impresie foarte puternică la momentul
respectiv și demn de menționat inclusiv în prezent, aparține atletului de origine americană Bob
Beamon. Acesta a reușit o admirabilă performanță de 8 metri și 90 centimetri la Olimpiada de la
Mexico City din 1968. Chiar dacă actualmente nu mai constitue recordul mondial, în cadrul unei
Olimpiade nici un alt atlet nu a mai obținut o asemenea performanță.

Durata fazei de zbor pentru stabilirea celui mai statornic record olimpic a fost de șase
secunde. Performanța realizată în 1968, părea ceva incredibil la vremea respectivă deoarece a
fost cu 55 de centimetri mai bună decât orice lungime a săriturii obținută până la acel moment.

Fig. 1.10. Atletul american Bob Beamon [* Bea 12]


10
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Săritura lui Bob Beamon a rezistat ca record mondial până în 1991, când atletul Mike
Powell, tot de origine americană, a sărit 8 metri și 95 centimetri la campionatul Mondial de
Atletism desfășurat la Tokyo.

Fig. 1.11. Atletul american Mike Powell [* Pow 12]

Într-un duel memorabil cu Carl Lewis realizând două sărituri excelente, de 8,68 metri şi
8,83 metri, Mike Powell a reușit do ar 8,54 metri. La a patra încercare, Carl Lewis a sărit 8,91
metri, cu un centimetru peste recordul lui Bob Beamon, rezultat luat în considerare în concurs,
însă neomologat ca şi record mondial, din cauza vântului favorabil. Replica lui Mike Powell a
venit la a cincea încercare, care a măsurat 8,95 metri, în condiţii care au permis omologarea sa ca
un nou record mondial. Deşi a mai avut la dispoziţie două sărituri, Carl Lewis a fost nevoit să se
recunoască învins.

Cu scopul de a puncta evoluția săriturii în lungime de-a lungul timpului, se va realiza o


scurtă trecere în revistă a rezultatelor săriturii în lungime, pe plan mondial [Gev 07]:

Cele mai bune trei rezultate din toate timpurile:

Jesse Owens (USA): în 1935 de șase ori record mondial: 8.13 m înainte de 25 de ani;

Bob Beamon (USA): 8.90 m - 1968 J.O. din Mexic;

Carl Lewis (USA): la J.O. din Atlanta in 1996 medalie de aur.

Dintre atleții români care s-au afirmat prin rezultatele obținute la săritura în lungime și al
căror nume va rămâne în istoria atletismului mondial, amintim: Viorica Viscopoleanu, Anișoara
Cușmir-Stanciu, Vali Ionescu, Marieta Ilcu și Tudor Bogdan.

11
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

2. OPORTUNITATEA ȘI OBIECTIVELE
CERCETĂRILOR CONȚINUTE ÎN TEZĂ
În ipostaza actuală a societății, în care este atribuit sportului un mare interes, cu precădere
atletismului, interes dovedit prin intermediul concursurilor organizate la nivel național și
internațional și al multiplelor mijloace de mediatizare ale acestora, este evident faptul că
obținerea performanței poate fi catalogată nu numai benefică ci și glorioasă.

Din nefericire modalitatea de dobândire a performanței este dificilă , selecția riguroasă


făcându-se pe baza calităților fizice și psihice ale atleților la care se adaugă un proces complex
de dezvoltarea a acestora prin procedee sportive corespunzătoare.

Rezultatul înmagazinării și îmbinării acestor procedee este o metodologie contemporană


care necesită cunoștințe de actualitate în domeniul biologic și al tehnicilor sportive, foarte utilă
antrenorilor cât și atleților.

Soluția adecvată în vederea obținerii unor performanțe cât mai mari este perfecționarea
tehnicii probelor atletice. Proba atletică care a fost selectată în vederea elucidării și imbunătățirii
tehnicii de executare, din punct de vedere biomecanic, este săritura în lungime, catalogată ca una
dintre cele mai impresionante probe de atletism, deoarece mișcărilor pe care le necesită sunt
spontane și dezvoltă calități deosebite, aspecte din care reiese că perfecționarea tehnică în această
probă se poate realiza fară obstacole majore.

Tema tezei de doctorat este importantă deoarece oferă posibilitatea celor interesați, în
special antrenorilor să acumuleze noi cunoștințe într-un domeniu extrem de relevant al activității
lor și anume: îmbunătățirea tehnicii.

Scopul principal al tezei de doctorat vizează dezvoltarea unui model teoretico-


experimental de analiză și evaluare în vederea perfecționării tehnicii în proba de atletism săritura
în lungime din care să rezulte imbunătățirea performanțelor atleților.

În vederea satisfacerii scopului principal al tezei de doctorat au fost stabilite următoarele


obiective:

 Identificarea unor modele mecanice pentru atletul săriturii în lungime în vederea alegerii
celui mai potrivit model, obiectiv care se bazează pe realizarea următoarelor activități:

- O analiză a tehnicii și structurii probei de săritură în lungime;

- O analiză a stadiului cercetărilor privind geometria mișcărilor atletului în timpul săriturii în


lungime;

- O analiză a stadiului cercetărilor privind domeniul modelării corpului uman.

 Realizarea unui model mecanic al atletului pentru analiza dinamică a probei de săritură în
lungime, bazat pe cercetări teoretice și experimentale, în vederea optimizării parametrilor ce
caracterizează săritura în lungime, cu scopul obţinerii de performanţă maximă, bazat pe
următoarele activități:

12
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

- O analiză critică a metodelor experimentale pentru analiza mişcărilor umane;

- Realizarea de înregistrări experimentale și prelucrări matematice specifice pentru o


identificare cinematică și dinamică precisă a săriturii în lungime;

- Stabilirea parametrilor semnificativi care influenţează săritura în lungime, în vederea


validării modelului propus.

 Aplicarea modelului elaborat pentru o analiză comparativă privind parametrii


caracteristici săriturii în lungime, în cazul unor atleți experimentați și începători;

 Obţinerea unor rezultate şi concluzii cu implicaţii asupra metodelor de antrenament ale


săritorului în scopul obţinerii de performanţă, prin implementarea unui sistem de analiză a
parametrilor caracteristici săriturii în lungime, accesibil din punct de vedere financiar și ușor de
utilizat.

În cadrul tezei de doctorat pot fi aplicate multiple metode de cercetare, iar dintre
metodele generale de cercetare pot fi folosite:

- Metoda documentării, deoarece vor fi studiate: tehnica săriturii în lungime, modelele


propuse de către alţi autori, tipurile de legături între diferitele segmente ale corpului;

- Metoda observaţiei, pentru că vor fi observate şi analizate poziţiile corpului în diferite


momente ale săriturii în lungime, în urma unor înregistrări.

Din metodele proprii unui grup de ştiinţe se pot identifica:

- Metode matematice, deoarece se doreşte realizarea unei analize a posibilităţilor de scriere


a ecuaţiilor dinamice de mişcare pentru sistemul mecanic care modelează corpul uman;

- Metode statistice, în lucrare se vor prezenta detaliat aspectele tehnice ale probelor săritură
în lungime, reliefând particularităţile probelor rezervate bărbaţilor cât şi femeilor.

3. MODELE PENTRU ANALIZA CINEMATICĂ ȘI


DINAMICĂ A MIȘCĂRILOR UMANE
3.1 Utilizarea sistemelor multicorp pentru analiza mișcărilor
umane
Sistemele mecanice cu legături, cu denumirea actuală uzuală de sisteme multicorp, au
devenit foarte mult studiate mai ales datorită dezvoltării biomecanicii, a posibilității de modelare
în spațiul vitual al diferitelor operații tehnologice cât și datorită unor aplicații în sport și
medicină.

Datorită acestor împrejurări au fost publicate un număr mare de lucrări care fac referire la
sistemele multicorp și au apăr ut chiar reviste științifice având ca obiect de studiu aceste sisteme.

13
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

În aceste lucrări sunt prezentate diferite modele, metode de calcul, aplicații şi soluţii, în cea mai
mare parte provenind din aplicaţiile industriale.

În literatura de specialitate pot fi găsite definiţii diferite pentru un “SISTEM


MULTICORP” care precizează mai complet sau mai puțin complet noțiunea. În cele ce urmează
vor fi exemplificate câteva dintre ele, pentru o percepere mai corectă a termenului care va fi
utilizat pe parcursul tezei de doctorat.

[Schiehlen]: Sistemul multicorp este caracterizat de corpri rigide şi/sau flexibile cu


inerţie, arcuri şi servomotoare fără inerţie, interconectate prin rulmenţi sau suporţi. În plus
frecarea şi forţele de contact pot fi incluse. Dinamica sistemului multicorp este în principiu
caracterizată de ecuaţiile liniare şi/sau neliniare a mişcării, ecuații care vor conține și forțele de
legătură.

[Bremer and Pfeiffer]: Sistemul multicorp este un sistem de compus din mai multe
corpuri interconectate şi de aceea constrânse la o mișcare comună.

[Jalón and Bayo]: Numele de multicorp cuprinde o largă plajă de sisteme mecanice ca:
mecanisme, automobile, autocamioane (inclusiv sisteme de direcţie, suspensii), roboţi, trenuri,
maşini industriale (textile, de împachetat), structuri spaţiale, antene, sateliţi, corpul uman, etc.

[Shabana]: Automobile, structuri spaţiale, roboţi şi maşini sunt exemple de sisteme


mecanice coţinând componente rigide şi/sau deformabile. În general un sistem multicorp este
definit ca o colecţie de subsisteme numite corpuri, componente sau structuri. Mişcarea
subsistemelor este cinematic constrânsă datorită diferitelor tipuri de legături şi fiecare subsistem
sau componentă poate desfăşura mişcări de translaţie sau rotaţie.

[Eich-Soellner and Führer]: Un sistem multicorp este un sistem mecanic rezultat din
interconectarea unor simple componente special proiectate din ingineria mecanică. Acestea sunt
corpuri care au inerție, sunt solicitate de forțe și momente şi pot fi rigide sau el astice. Sunt legate
între ele prin legături care pot fi introduce forțe ca arcurile sau prin legături care reduc gradul lor
de libertate.

[Lennartsson]: Sistemul multicorp este un sistem mecanic care se compune din corpuri
solide, conectate între ele prin legături, care restrâng gradul lor de libertate. Studiul dinamicii
sistemului multicorp este analiza felului în care acest sistem se mişcă sub influenţa forţelor.

Aceste exemple arată diferitele puncte de vedere, în esență foarte apropiate, în care este
definit termenul “SISTEMUL MULTICORP”. Subiectul tezei de doctorat se referă la utilizarea
sistemelor multicorp pentru analiza mișcărilor sportive, motiv pentru care va fi studiat domeniul
biomecanicii în cadrul căreia se vor aplica metodele de studiu din cadrul sistemelor multicorp.

Investigaţiile în acest domeniu au început la sfîrşitul secolului XX, prin intermediul lui
O.Fischer care a modelat mersul corpului uman cu corpuri rigide.

Începutul simulării pe computer a sistemelor multicorp datează din 1960, referindu-se la


simularea mișcării sateliţilor. Cele mai multe simulări au fost făcute pentru corpuri rigide în
combinație cu corpuri elastice sau doar simple corpuri elastice sub acțiunea unor forţe mici de

14
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

deformare. Începând cu anul 1980 au devenit disponibile sisteme software incluzând modelarea,
simularea, animaţia sistemelor multicorp.

Dinamica sistemelor multicorp se bazează pe mecanica analitică şi se aplică la o varietate


largă de sisteme în inginerie, precum şi la probleme biomecanice. În general, biomecanica
locomoţiei animale şi umane este un domeniu în evoluţie folosind în mod esențial rezultate și
metode dezvoltate în cadrul dinamicii sistemelor multicorp. În special relația mecanică strânsă
dintre roboți, mașinile „de mers” și sistemele biologice este foarte atractivă din punct de vedere
conceptual și la dezvoltarea ei participă numeroși cercetători.

3.1.1.1 Modelarea sistemelor mecanice

Elementele fizice, reale ale sistemului mecanic studiat trebuie să fie înlocuite cu elemente
de bază, care modelează sistemul multicorp: corpuri rigide şi/sau flexibile, cuple, greutăţi, arcuri,
amortizoare şi condiţii limită (deplasări și forţe).

Sistemul constrâns prin elemente de legătură cum ar fi rulmenții, lagărele de rostogolire


și alunecare este descompus într-un sistem de corpuri libere, folosindu-se un număr adecvat de
sisteme de referinţă, inerţiale sau în mişcare şi corpuri fixe pentru descrierea matematică.

3.1.1.4 Ecuaţiile de mişcare ale unui sistem multicorp alcătuit din rigide

Ecuaţiile de mişcare sunt seturi complete de ecuaţii care urmează să fie rezolvate
utilizând metode clasice de rezolvare. Există două abordări utilizate, rezultând ecuaţii
diferenţiale algebrice (DAE - un set de ecuații diferențiale în care apar, linear și forțele de
legătură) sau ecuaţii difereţiale ordinare (ODE- un set de ecuații din care forțele de legătură au
fost eliminate prin diferite procedee).

Pentru abordarea ecuaţiilor diferenţiale algebrice, ecuațiile implicite corespunzătoare


legăturilor (3.4) sunt diferenţiate de două ori şi adăugate ecuaţiilor Newton-Euler (3.13)
rezultând în

M  xT   x  q
e
 qc 
      (3.16)
 x 0   g   t  x x 

Ecuaţia (3.16) este instabilă numeric datorită unei valori proprii duble egală cu zero,
provenind din diferențierea ecuațiilor de legătură. În ultimul deceniu s-a realizat un progres
notabil în stabilizarea sistemului (3.16) pentru abordarea numerică [Eic 98].

Utilizarea ecuaţiilor diferenţiale ordinare (ODE) se bazează pe eliminarea forțelor de


legătură, folosind ortogonalitatea de mișcări generalizate și legături, J T Q  0 , pentru sistemele
olonome. Astfel se va reduce numărul ecuațiilor cu care avem de a face și numărul
necunoscutelor coordonatelor independente care trebuie obținute, rămânând un număr minim de
ecuaţii

M  y, t y  k  y, y , t   q y, y , y  . (3.17)

15
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Ortogonalitatea poate fi, de asemenea, utilizată pentru sistemele neolonome, LT Q  0 ,


[Kan 85]. În acest caz, la ecuații trebuie adăugată și f orma explicită a legăturilor neolonome:

y  y  y, z , t  , M  y, z , t z  k  y, z , t   q y, z , t  . (3.18)

Ecuaţiile (3.17) şi (3.18) pot fi rezolvate acum prin orice cod standard de integrare.

3.1.4 Efortul metabolic în locomoţia umană


În cele ce urmează se vor prezenta rezultate obținute de cercetători privind energetica
mișcărilo r umane. Se vor estima costurile mecanice implicate utilizând dinamica inversă a
„dispozitivelor de mers”.

3.1.4.1 Dinamica inversă a modelelor reprezentând scheletul uman

Un „dispozitiv de mers” poate fi tratat ca un sistem multicorp cu un arbore topologic


caracteristic. Datorită contactelor dintre picioare şi sol, sistemul are o structură variabilă, cu un
număr al gradelor de libertate variabil. În general, modelul scheletului aparținând unui astfel de
sistem (sistem de mers), poate fi descris printr-un sistem de ecuaţii diferenţiale algebrice (DAE)
cu legături variabile în timp.

Fig. 3.4. Modelul scheletului în timpul mersului pe jos [Sch 06]

Ecuaţiile de mişcare ale unui sistem multicorp cu arborele topologic reprezentat în figura
3.4 pot fi scrise ca f ecuaţii diferenţiale ordinare sub formă minimală

M  y y  k  y, y   q y   B T u , (3.43)

unde M este matricea inerțială de dimensiune f  f , simetrică, pozitiv definită, y este vectorul
coordonatelor generalizate de dimensiune f  1 , k este vectorul forţelor Coriolis generalizate de
dimensiune f  1 şi q este vectorul forţelor aplicate generalizate cu dimensiune f  1 . Matricea
B este matricea de control k  f a intrărilor şi u este vectorul de control k  1 al momentelor din
articulaţii, cum se arată în figura 3.4. Dacă modelul nu are un contact cu mediul, ecuaţia de
mişcare (3.43) descrie dinamica acestuia fără legături. Ele pot fi derivate cu ușurință într-o formă
16
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

simbolică, de exemplu, folosind formalismul multicorp NEWEUL [Sch 90], bazat pe ecuațiile lui
Newton, ecuațiile lui Euler și principiul D'Alembert.

3.1.4.2 Dinamica legăturilor

Legăturile unilaterale sunt impuse „maşinii de mers” datorită contactelor. În timpul


perioadelor de contact ecuațiile de mișcare (3.43), trebuie să fie completate de către forțele de
contact, exprimate de vectorul multiplicatorilor Lagrange λ:

My  k  q  B T u  W . (3.48)

Așa cum contactele variază în timpul mersului şi numărul gradelor de libertate variază.

Toate contactele sunt considerate contacte unilaterale ale corpurilor rigide și respectă
legea de frecare a lui Coulomb. Ecuațiile de mișcare (3.48), combinate cu ecuațiile de contact
care rezultă din ecuaţia (3.47) precum și condițiile de contact pentru punctele de contact pot fi
combinate într-o problemă complementară liniară. În general, atunci când corpurile rigide vin în
contact au loc ciocniri. În cazul mersului pe jos, aceste ciocniri se produc de fiecare dată când un
picior atinge solul. În acest caz, toate ciocnirile sunt considerate ca ciocniri perfect inelastice cu
coeficientul de restituire   0 iar salturile în viteze apar în cazul în care o parte din energia
cinetică se pierde. Descriind condiţiile înainte şi după impact şi combinându-le cu legile de
contact se pot obține două probleme complementare liniare. Soluționarea lor oferă vitezele
generalizate imediat după fiecare impact.

3.2 Aplicaţii la studiul mişcărilor umane


Analiza dinamică a mişcărilor umane este o combinaţie interdisciplinară a câtorva tehnici
din dinamica sistemelor multicorp, biomecanică, modelare musculară, control optimal şi
vizualizare pentru investigarea mişcărilor umane. Scopul este de a utiliza (când este posibil) şi de
a modifica (dacă este necesar) tehnicile existente, de a investiga ce a fost observat, astfel încât
combinarea lor să fie eficientă. Investigarea și implementarea separată a subiectelor nu este
posibilă.

3.2.1 Modelarea sistemului multicorp al unui picior uman


Abordarea sistemului multicorp este utilizată pe scară largă pentru analiza
comportamentului dinamic al sistemele cu mișcări mari, în care deformațiile corpurilor pot fi
neglijate. Corpurile sunt legate prin articulaţii arbitrare ideale şi/sau forţe (cuplu de forţe) [Sch
90].

În figura 3.5 este reprezentat un picior uman și un posibil model de sistem multicorp
pentru acesta. Oasele sunt considerate corpuri rigide şi articulaţiile sunt modelate ca articulaţii
ideale de rotație. Ambele ipoteze sunt simplificări justificate deoarece, pentru mișcările
investigate, deformarea oaselor cu siguranță poate fi neglijată și o descriere mai detaliată a
comportamentului real, extrem de complicat, al articulaţiilor umane ar fi rezonabil într-un
context de modelare foarte fin, care să conțină inclusiv efectele detaliate ale ţesutului. Forțele și

17
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

momentele aplicate oaselor sunt create de mușchii "controlaţi în mod activ", descrişi de modele
musculare corespunzătoare.

Fig. 3.5. Modelul sistemului multicorp al unui picior uman [Ebe 99]

Poziţia şi orientarea unui singur corp liber (neconstrâns) poate fi descrisă de şase
coordonate. Aşadar, pentru un sistem multicorp cu p corpuri, se pot scrie, utilizând teoremele
fundamentale ale mecanicii, 6p ecuaţii diferenţiale ordinare, care conțin și forțele de legătură
(reacțiuni care apar în articulații, forțele de legătură cu solul) (DAE ). Articulațiile limitează
mișcarea relativă a corpurilor. Dacă se utilizează coordonatele generalizate independente, cele 6p
ecuațiile diferențiale datorită legăturilor care vor fi exprimate prin ecuaţii algebrice lineare vor fi
reduse la f ecuaţii diferenţiale ordinare.

3.2.2 Aplicaţie la lovitura cu piciorul (şut)


O problemă clasică de analiză musculo-scheletică este studierea timpului minim de
executare a şutului [Hat 76]. Stimulările musculare pot fi calculate prin tehnici de control optim
şi verificate prin măsurători electromiografice (EMG). Evaluările video ale markerilor fixaţi pe
picioare persoanelor testate confirmă calitatea calculelor cinematice. În acest exemplu, problema
este să se gasească stimulările musculare optime u  (t ) pentru a aduce piciorul, într-un timp
minim, din poziţia iniţială în poziţia finală.

min cu   t final (3.49)


u (t )

Este cercetat un singur membru inferior, cu grade de libertate de rotaţie în articulaţiile


genunchiului şi şoldului. Patru legături suplimentare vor oferi limitele pentru unghiurile minime
şi maxime ale articulaţiilor şoldului şi genunchiului. Ambele unghiuri sunt date în plan sagital,
astfel încât urmează o mișcare plană cu f  2 grade de libertate. Sistemul muscular este
reprezentat de 13 muşchi combinaţi pentru n M  5 grupe funcționale (a se vedea figura 3.6).
Valorile numerice ale tuturor parametrilor sunt prezentate în literatura de specialitate [Hat 76],
[Spä 96].

18
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 3.6. Excitaţia normală, concentraţia ionilor de calciu si starea activă a muşchilor modelaţi
[Ebe 99]

Modelul muscular relativ simplu, algoritmul de control optim şi modelul de simulare al


sistemului multicorp, pot reprezenta comportamentul biomecanic al mişcării loviturii cu piciorul.
Cu stimulările musculare calculate, este posibilă o interpretare funcţională a mecanismelor de
activare. Validarea stimulărilor calculate poate fi făcută prin comparaţie cu profilele
electromiografice măsurate şi cu datele privind mişcarea [Hat 76], [Spä 96].

3.2.3 Aplicaţie la săritura verticală


În continuare, este investigat un sistem de o complexitate mult mai mare, pentru a analiza
un salt vertical simulat, cu 17 mușchii grupaţi în nouă grupe de muşchi. Muşchilor desemnaţi în
figura 3.6 se adaugă grupul gluteus, biceps femoris, soleus şi tiberilias anterior. În acestă
cercetare problema este diferită deoarece mişcarea este dată deja de măsurători (realizate cu
senzori cu infraroşu şi echipament video special) şi obiectivul problemei de control optimal este
de a găsi stimulări musculare corespunzătoare pentru reduce diferenţa dintre mişcarea măsurată
şi mişcarea calculată.

Trebuie să se facă distincţia între trei faze diferite: faza de decolare, faza de zbor liber şi
faza de aterizare. Stimulările musculare calculate pot fi verificate prin date electromiografice
măsurate.

Figura 3.9 prezintă unele momente din săritura verticală, pentru a da o impresie de
mişcare complexă. Aranjamentele musculare complicate şi inutilitatea lor clarifică faptul că
această problemă necesită o modelare foarte atentă şi un timp mare de calcul.

19
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 3.9. Săritură verticală simulată [Ebe 99]

3.2.4 Salturi la plasa elastică


Se va dezvolta un model multicorp biomecanic al unui săritor la plasa elastică, care
interacţionează periodic cu plasa, incluzând atât ecuaţiile de mişcare cât şi determinarea
reacţiunilor din articulaţii.

3.2.4.1 Modelul multicorp

Modelul multicorp al săritorului la plasa elastică folosit pentru acest studiu se poate
vedea în figura 3.10 şi se compune din șapte segmente rigide, iar numărul de grade de libertate al
sistemului este nouă. Cele nouă coordonatele generalizate care descriu poziția sistemului în
raport cu sistemul de referință inerțial xy sunt q  x H y H 1  2  3  4  5  6  7 T , unde x H şi y H
sunt coordonatele şoldului şi coordonatele unghiulare  i (i  1,...,7) sunt măsurate din direcţie
verticală. Aşadar toate intrările în q sunt coordonate absolute. Cele șase cuplurile de forţe de
control, care modelează momentele forţelor musculare la nivelul articulațiilor sunt
   1  2  3  4  5  6  .
T

20
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 3.10. Modelul multicorp al săritorului [Bla 03]

3.2.5 Analiza dinamicii inverse a unui exerciţiu de sărituri


Se prezintă soluționarea problemei determinării forței musculare la piciorul sprijinit în
timpul fazei desprinderii de sol dintr-un exerciţiu de sărituri. Un bărbat de 1.68 m, cu o masă
corporală de 68 kg a efectuat un salt, reprezentat în figura 3.13 prin două cadre care coincid cu
începutul și sfârșitul desprinderii de sol. Forțel e de reacțiune la sol se măsoară cu ajutorul unei
platforme de forță Kistler 9281B, cu o frecvență de eșantionare de 1000 Hz, în timp ce mișcarea
corpului este filmată la 50 Hz, de către 4 camere sincronizate [Cza 04].

Fig. 3.13. Începutul şi sfârşitul fazei desprinderii de sol dintr-un exerciţiu de sărituri [Amb 07]

Datele diferă de datele tipice ale mersului, atât în formele și mărimile curbele de forță.
Reacțiunea verticală maximă este de aproape patru ori mai mare decât în cazul mersului, iar
valoarea de vârf a componentei median-laterale este de șapte ori mai mare decât cea
corespunzătoare mersului [Sil 03].

21
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Analiza dinamică inversă a modelului biomecanic este realizată în primul rând pentru a
găsi momentele forţelor din articulațiile anatomice ale extremităților inferioare. Rezultatele
obținute în analiza dinamică inversă a saltului, arată o încărcare considerabilă a gleznei
piciorului de sprijin. S-a observat o activitate puternică a muşchilor plantari-flexori, muşchii care
acoperă această articulaţie. O valoare ridicată a momentului corespunzător articulaţiei şoldului
apare la începutul fazei de contact a piciorului cu solul (la timpul t = 0.08 s). Se poate anticipa o
caracteristică timp-forţă oscilantă pentru unii dintre muşchii care acoperă articulaţiile
genunchiului şi şoldului, ca urmare a acestui comportament.

Dezactivarea rapidă a unor mușchi este o consecință a procedurii de optimizare statice,


utilizate în cazul în care, calculul stimulărilor care duc la minimizarea funcției costurilor într-un
singur moment de timp, nu are legătură cu ceea ce se întâmplă în alte momente de timp. Câteva
modele ale aparatului muscular al membrului inferior, au fost folosite în soluționarea problemei
redundante, pornind de la o structură de 35 de mușchi. S -a observat că modelele care folosesc un
număr mai mic de muşchi, duc la oscilații mai mari ale forţei mușchilor în funcţie de timp.
Tendința generală constatată este faptul că, un număr mai mare de muşchi implicaţi în
soluționarea problemei redundante, conduce la rezultate mai omogene ale forţei musculare în
funcţie de timp.

3.2.6 Aplicaţie la saltul cu prăjina


Una dintre cele mai complexe şi mai fascinante probe atletice este săritura în înălţime cu
prăjina. Ea presupune, pe lângă calităţi de forţă şi viteză, însuşirea unei tehnici foarte bune în
stabilirea prizei şi acţiunea asupra prăjinei pentru a se obţine performanţa maximă [Mic 06].

Bazându-se pe studiul întreprins de Griner [Gri 84], care a folosit 7 poziţii reprezentative
din timpul saltului cu prăjina, se doreşte o extindere a studiului, legând deformaţia prăjinii şi de
interacţiunea care are loc între atlet şi prăjină (deci să ţină seama şi de mecanica saltului cu
prăjina).

Pentru identificarea cinematicii saltului cu prăjina a atletului, construită pe un aranjament


din 7 poziţii după Griner vor rezulta 6 viteze şi 5 acceleraţii, liniare şi unghiulare .

S-a analizat un model minimal, alcătuit din două corpuri, bare rigide articulate cilindric,
primul sugerând inerţial trunchiul cu gât şi cap, secundul, ambele picioare, care reprezintă corpul
atletului. S-a făcut abstracţie de braţele atletului, care se poate considera că formează un
pentagon.

22
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 3.18. Secvenţa aranjamentului Griner [Mic 06]

Acest model reprezentat în figura 3.18, este necesar pentru realizarea unui studiu simplu
al săriturii, la nivel energetic, care prezintă insuficienţa energiei cinetice din impactul orizontal,
chiar cu viteză de alergător performant, rezultând necesitatea unei legături susţinute între atlet şi
prăjină.

Figura 3.19 reda atletul care execută saltul cu prăjina, în cele 6 poziţii ce aproximează
aranjamentul lui Griner.

Fig. 3.19. Modelul atletului – priza dialogului prin pentagonul mâinilor [Mic 06]
23
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Din punct de vedere dinamic, legătura dintre atlet şi prăjină, permite identificarea forţei
de comprimare a prăjinii, inerţiale şi gravitaţionale şi a cuplurilor dezvoltate în mecanismul
prizei pentagonale, mecanism controlat de două elemente motoare, identificabil fiind doar un
singur cuplu rezultant din această priză, şi un cuplu dezvoltat în articulaţia abdominală.

Pentru o imbunătăţire a saltului cu prăjina este necesară prelungirea duratei de menţinere


a verticalităţii atletului, împotrivirea prin cuplu la antrenarea în câmp decelerat, care reclamă un
mare efort atletic de scurtă durată.

3.2.7 Aruncarea la coş în jocul de baschet


Jocul de baschet este un joc colectiv, de echipă, ale cărui caracteristici decurg din scopul
final al acţiunilor jucătorilor şi anume, introducerea mingii în coş. Aceasta necesită o deosebită
precizie, solicită jucătorului de baschet să posede, pe lângă o bună reprezentare spaţio-temporală,
şi un simţ kinestezic deosebit de fin, dar şi pregătirea necesară realizării preciziei şi eficienţei în
efectuarea tuturor acţiunilor de atac şi de apărare şi, mai ales, în aruncările la coş [Hab 06].

Aruncarea la coş este elementul tehnic fundamental al jocului de baschet şi rezultatul


eforturilor depuse de toţi jucătorii, iar din punct de vedere al acţiunilor ce preced aruncarea se
poate clasifica în:

- aruncarea la coş de pe loc;

- aruncarea la coş din deplasare;

- aruncarea la coş din săritură.

Se va realiza un model al jucătorului în timpul aruncării libere de pe loc, reprezentând


grafic segmentele, unghiurile dintre segmente, în poziţia iniţială.

Fig. 3.20. Conturarea traseului pentru poziţia iniţială [Hab 06]


24
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

În figura 3.20 pe fotografia jucătoarei în poziţie iniţială au fost trasate nişte repere care să
corespundă cu nivelul articulaţiilor, apoi utilizând funcţia de marcare a traseelor s-a obţinut
reprezentarea segmentelor corpului în poziţia respectivă

Se notează punctele în poziţia iniţială: 1 - călcâi; 2 - genunchi; 3 - bazin; 4 - umăr; 5 –


braţ; 6 – antebraţ; 7 – palma.

Figura 3.21 înfăţişează grafic segmentele corpului în poziţie iniţială, iar notaţiile utilizate
pentru segmente şi înălţimi sunt următoarele: l – laba piciorului; g – gambă; c – coapsă; t –
trunchi; b – braţ; a – antebraţ; p – palmă; i3pi - înălţimea bazinului; i4pi - înălţimea cotului; i6pi -
înălţimea la care se afla mingea în poziţia de aruncare; i2pi - înălţimea genunchiului; i5pi -
înălţimea umărului; i7pi - distanţa de la sol la vârful degetelor.

Fig. 3.21. Reprezentarea grafică a segmentelor corpului în poziţie iniţială [Hab 06]

Efectuarea din partea jucătorului a unei aruncări libere de succes impune o bună
concentrare dar şi o cunoaştere cât mai profundă a tehnicii aruncării iar modelul descris anterior
poate fi de mare folos pentru însuşirea acestei tehnici.

3.2.8 Aplicaţie la alergarea de garduri


Rezultatul final în probele atletice de garduri, este dat de parcurgerea în cel mai scurt
timp a distanţelor dintre garduri precum şi de realizarea trecerii (efectuării pasului) peste gard, de
25
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

asemenea, în cel mai scurt timp posibil. Relaţia de intercondiţionare între trecerea de garduri şi
alergarea între garduri constituie un prim aspect fundamental al complexităţii deosebite a acestor
probe atletice [Bur 06].

Fig. 3.23. Imagini din cadrul probelor atletice de garduri [Bur 06]

Analizând succesiunea poziţiilor trecerii peste gard se constată că centrul de greutate se


va mişca uniform după direcţie orizontală, cu o componentă a vitezei după direcţia de mişcare
egală cu cea obţinută în momentul desprinderii. După direcţie verticală centru de greutate se va
mişca la început uniform încetinit până la oprire după care se va mişca uniform accelerat.
Traiectoria lui, din momentul desprinderii până în momentul în care va fi atins din nou pista, va
fi o porţiune dintr-o parabolă.

Fig. 3.24. Trecerea peste gard (pasul peste gard-vedere laterală) [Bur 06]

Fig. 3.25. Trecerea peste gard (pasul peste gard-vedere frontală) [Bur 06]

Fazele caracteristice în alergarea de garduri sunt:

 Startul şi lansarea;
 Trecerea peste gard;
 Alergarea între garduri;
 Alergarea până la sosire.

26
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

De vreme ce legăturile între segmente sunt alcătuite din articulaţii, parametrii care vor
defini poziţia, la un moment dat, a sistemului vor fi unghiuri. Articulaţia sferică este caracterizată
de trei parametri unghiulari iar în cazul articulaţiei cilindrice va fi un singur parametru.

Modelarea corpului atletului printr-un sistem multicorp permite o parametrizare a


mişcării acestuia în funcţie de o serie de parametri unghiulari, astfel încât mişcarea generală în
oricare din fazele importante ale probei să poată fi descrisă prin variaţia acestor parametri în
funcţie de timp.

3.3 Concluzii referitoare la modelele pentru analiza


cinematică și dinamică a mișcărilor umane
Mișcările umane au fost analizate, modelate și studiate de mai bine de 100 de ani.
Dezvoltarea tehnicilor de înregistrare dar și apariția calculatoarelor și a metodelor numerice de
modelare și analiză au permis o îmbunătațire continuă a mode lelor și deci a rezultatelor obținute.

Diferite aplicații impuse de necesități practice au făcut ca domeniul să se dezvolte în


continuu și să existe numeroase lucrări și rezultate. De asemenea dezvoltarea dinamicii
sistemelor multicorp, dezvoltare determinată în primul rând de necesitățile industriale a permis
ca tehnicile și rezultatele obținute în această ramură să fie utilizate în modelarea mișcărilor
umane.

Se realizează o expunere rezumativă a principalele rezultate obținute în cadrul modelării


sistemelor multicorp, pentru cazurile generale. Sunt tratate bazele dinamicii sistemelor multicorp
pornind de la modelarea acestor sisteme, studiul cinematic, scrierea ecuațiilor de mișcare,
tratarea sistemelor cu elemente rigide și flexibile, probleme implicate de rezolvarea acestor
ecuații și a determinării reacțiunilor datorate legăturilor care apar între elemente. Este înfățișată
utilizarea cinematicii recursive pentru tratarea problemei, teoria grafurilor și metodele numerice
de rezolvare a sistemelor de ecuații diferențiale.

Este prezentat apoi un model general pentru studiul locomoției umane și ecuațiile care
descriu mișcarea unui astfel de sistem. Aceste ecuații vor fi folosite, ulterior, la dezvoltarea
subiectului tezei de doctorat. Sunt descrise metodele de analiză utilizând dinamica inversă.

Sunt prezentate apoi aplicații sugestive la studiul mișcărilor umane, cu scopul de a


identifica metodele și mijloacele de a trata și dezv olta subiectul propus în teza de doctorat. Astfel
sunt enumerate și descrise u rmătoarele analize:

1. Modelarea sistemului multicorp al unui picior uman;

2. Modelarea săriturii verticale a omului;

3. Săritura pe plasa elastică;

4. Analiza dinamicii inverse a unui exercițiu de sărituri;

5. Modelarea saltului cu prăjina în atletism;

6. Aruncarea la coș în jocul de baschet;

27
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

7. Studiul probei sportive de alergare de garduri.

Toate aceste aplicații studiate au permis identificarea problematicii, alegerea celui mai
potrivit model, utilizarea tehnicilor numerice adecvate și utilizarea unor tehnici de înregistrare
care să valideze modelele folosite.

4. MODELUL MECANIC AL ATLETULUI PENTRU


ANALIZA DINAMICĂ A PROBEI DE SĂRITURĂ
ÎN LUNGIME
Se realizează un model mecanic teoretico-experimental în vederea analizei cinematice și
dinamice și a optimizării performanței unui atlet în cadrul probei săritura în lungime. Pentru a
determina în final mişcarea fiecărui segment al corpului atletului, este necesară o analiză din
punct de vedere mecanic a mișcării care se realizează pentru un sistem complex de corpuri aflate
în interconexiune (sistem multicorp).

4.2 Dificutățile modelării în biomecanică


Menirea biomecanicii este de a realiza un model matematic care să redea mişcările
tuturor părţilor fundamentale ale corpului, influențate sau nu de forţele exterioare. În cazul
corpurilor expuse ca solide, biomecanica analizează mersul, mişcarea corpului în timpul aplicării
unor constrângeri specifice sportului de performanţă, articulaţiile, precum şi deformaţiile la
nivelul organelor interne. În aceeași manieră s e studiază distribuţia forţelor şi deformaţiilor în
structuri la solicitări statice sau dinamice.

Investigarea organismului uman prin intermediul tehnicii modelării ca metodă de


cercetare a fost și este foarte eficace, drept dovadă fiind progresele remarcabile care s-au realizat
în medicină atunci când organismul nu a mai fost perceput integral ci ca o suprapunere de mai
multe sisteme, aparate, funcţii, delimitate fizic şi funcţional, fiind interconectate complex, după
legi bine determinate. Astfel s-au distins aparatul locomotor în ansamblu, sistemul nervos,
sistemul osteo-articular, sistemul muscular, aparatul circulator sau aparatul digestiv. Analizând
în mod amănunțit fiecare sistem, se poate constata că diferențierea se face anatomic sau
fiziologic, în condiţii normale dau patologice. Așadar, fiecare sistem, aparat sau organ reprezintă,
într-o măsură mai mare sau mai mică, un model complet al realităţii.

Analiza sistemului osteo-articular al organismului uman, din punct de vedere mecanic se


poate realiza intr-un mod util, utilizând metodele inginereşti clasice şi moderne, de calcul şi
experimentale. În consecință, sistemul osteo -articular poate fi perceput precum o structură
spaţială deformabilă, extrem de complexă din punct de vedere geometric, al proprietăţilor
elastice şi sarcinilor.

Pentru realizarea unui model eficace, soluționarea problemei de biomecanică se face


analizând datele relevante în privința scopului urmărit, iar modelul rezultat trebuie să respecte
următoarele caracteristici:
28
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

- ce anume interesează: deplasările, solicitările, eforturile, tensiunile, deformaţiile sau


legile de mişcare ale diverselor componente, în situaţii diferite. Ce fel de model este: static,
cinematic sau dinamic;

- tipul geometriei modelului: plană sau spaţială; realizarea modelului la scară în toate
detaliile sau distorsionat, așadar unele detalii sau dimensiuni pot fi efectuate la altă scară decât
restul modelului;

- legăturile la care este supus şi încărcarea modelului trebuie făcute în condiţii similare pe
cât posibil de cele reale.

În biomecanică, spre deosebire de principiile generale de modelare utilizate în inginerie,


trebuie ținut cont de posibilitățile limitate ale acestei metode de cercetare, dat fiind faptul că
rezultatele obţinute prin studiul unui model sunt dificil de comparat cu cele obţinute pe sistemul
original, care este corpul uman. În acest caz se diversifică variantele de modelare a fenomenului
real, iar aceste variante deși sunt mai simplificate pot fi comparate, ca în final să se determine
varianta de modelare optimă.

Modelul necesită o proiectare adecvată, astfel încât să determine comportarea sistemului


original prin declașarea modelului. Calculele de trecere de la model la prototip şi invers necesită
o formă mai firească decât cele specifice unei soluţii analitice a problemei.

4.5 Model pentru analiza cinematică și dinamică a săriturii


în lungime utilizând sistemele multicorp
Modelele multicorp sunt utilizate cu precădere în analiza mișcării corpului uman,
indiferent de tipul și de complexitatea mișcării. În fomulările dinamice cele mai uzuale apar
adesea seturi minime de coordonate generalizate iar reacțiunile din articulații (reacțiunile
neutilizate ale modelului de constrângeri intrinseci) sunt excluse din calcul, așadar pentru a
determina aceste forțe de reacțiune din articulații este necesară o noua modelare iar procedurile
numerice rezultate sunt greu de calculat.

Când avem de-a face cu puține corpuri, ecuațiile de mișcare pot fi obţinute prin calcule
manuale, iar pentru sisteme mai complicate sau pentru a verifica rezultatele, ar trebui să se
utilizeze programe pentru sistemul multicorp cum ar fi NEWEUL [Kre 91]. Mai dificilă și
complicată este identificarea parametrilor pentru modelul sistemului multicorp. Cele mai multe
lungimi pot fi determinate aproximativ din măsurători, dar deoarece vectorii spațiali trebuie să
fie obținuti și punctele axiale sunt în cadrul corpurilor și prin urmare nu sunt direct accesibile
pentru măsurători, este necesar un reglaj fin, detaliat al parametrilor. Tehnicile de vizualizare s-
au dovedit a fi de mare ajutor pentru această procedură. Pentru forțele aplicate unui schelet, sunt
necesare puncte ataşate musculaturii iar amplasarea lor corectă este foarte importantă pentru
calculul biomecanic. Din fericire, diagramele anatomice, sau razele X, oferă posibilitatea de a
identifica destul de corect "punctele" de la os în care se aplică forțele, întrucât oasele sunt întărite
în aceste puncte prin mici "creste" [Tit 85] .

Acestă abordare este eficientă pentru determinarea unor reacțiuni din articulație iar
schema propusă nu implică matrice de inversiune, implementarea computerizată fiind mai

29
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

ușoară. Metoda este prezentată ca un model planar care conține douăsprezece segmente ale unui
corp uman.

Forțele de reacțiune din articulații joacă un rol important în dinamica mișcărilor umane,
precum: mersul, săriturile, exercițiile de gimnastică etc., iar problema care se pune este cum sunt
solicitate articulațiile în timpul activităților de rutină sau sportive. Pentru soluțion area acestei
probleme este necesară realizarea unui model matematic al dinamicii corpului uman și folosirea
acestuia pentru determinarea forțelor de reacțiune din articulații, prin intermediul simulării
numerice.

Fig. 4.8. Modelul săritorului compus din segmente

Ecuațiile de mișcare

I. Condițiile cinematice:

x1  x A  c1l1 cos 1 ;

y1  y A  c1l1 sin 1 .

x 2  x A  c 2 l 2 cos 2 ;

y 2  y A  c 2 l 2 sin 2 . etc ….

Prin derivare se obțin vitezele centrelor de masă:

x1  x A  c1l11 sin 1 ;

y1  y A  c1l11 cos 1 .

x 2  x A  c 2 l 2 2 sin 2 ;

30
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

y 2  y A  c 2 l 2 2 cos 2 . etc ….

Și accelerațiile:

x1  xA  c1l1 1 sin   c1l112 cos  1 ;

y1  yA  c1l1 1 cos   c1l112 sin  1 .

x2  xA  c 2 l 2 2 sin  2  c 2 l 2 22 cos  2 ;

y2  yA  c 2 l 2 2 cos  2  c 2 l 2 22 sin  2 . etc ……

Se poate scrie în final:

 x1  1
 x  1
 2 
 x3  1
  
 x4  1
 x5  1 1  B1s   B1c 
        
 x6  1 2
  
1  B2 s    B2c   2
   xA    BS L   BC L   xA       

 x7  1       
 x8  1 1  B12 s   
 B12c 
  
 x9  1
x  1
 10  
 x11  1
x  1
 12  

 y1  1
 y  1
 2 
 y3  1
  
 y4  1
 y5  1 1  B1c   B1s 
        
 y6  1 2
  
1  B2c    B2 s   2
   yA    B C L   B S L   yA       
 y7  1       
 y8  1 1  B12c   
 B12 s 
  
 y9  1
 y  1
 10  
 y11  1
 y  1
 12  

31
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

m1  0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0   q1    Q1  


 0 m2  0 0 0 0 0 0 0 0 0 0   q2   Q2 

 0 0 m3  0 0 0 0 0 0 0 0 0   q3   Q3 
    
 0 0 0 m4  0 0 0 0 0 0 0 0   q4   Q4 
 0 0 0 0 m5  0 0 0 0 0 0 0   q5   Q5 
    
 0 0 0 0 0 m6  0 0 0 0 0 0   q6   Q6 
  
 0

0 0 0 0 0 m7  0 0 0 0 0   q7   Q7 

 0 0 0 0 0 0 0 m8  0 0 0 0   q8   Q8 
 0    
0 0 0 0 0 0 0 m9  0 0 0   q9   Q9 
 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 m10  0 0  q10  Q10 
    
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 m11  0  q11  Q11 
 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 m12  q12  Q12 
sau:

ma  Q
unde:

 x1   x2   x12 


q1    y1  ; q2    y2  ; …..  
….. q12    y12 
     
 1  2  12 

 x1  1 0   B1s   B1c 


 y  0 1  B1c   B1s 
 1     
 1  0 0 0 0  0 1 0 0  0 0
       
 x2  1 0   B2 s   B2 c 
 y2  0 1  B2 c   
        
  2  0 0  xA  0 0
    
   yA   



0 1  0 0 
 
0 0  2

  
       


        
      
      
    
 x  1 0   B12 s   B12c 
 12       
 y12  0 1  B12c   B12 s 
  0 0 0 0  0 1 0 0  0 0
 12  

sau, pe scurt:

 xA 
a  CI 
 

  A   B  
2
 
 A
y

32
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Ecuațiile de mișcare:

x A  x H  m1 x1

y A  y H  m1 y1

M 1  y A c1l1 cos  1  x A c1l1 sin  1  y H 1  c1 l1 cos  1 


 x H 1  c1 l1 sin  1  J 1 1

Fig. 4.9. Segmentul 1

xA
xB   m2 x2
2

yA
xB   G2  m2 y2
2

M 2  X A2 c 2 l 2 sin  2  YA2 c 2 l 2 cos  2  X B 1  c 2 l 2 sin  2 


 YB 1  c 2 l 2 cos  2  J 2 2

Fig.4.10. Segmentul 2

 X B  X C  m3 x3

YC  YB  G3  m3 y3

M 3  X B c3l3 sin  3  YB c3l3 cos  3  X C 1  c3 l3 sin  3


 YC 1  c3 l3 cos  3  J 3 3

Fig. 4.11. Segmentul 3, etc.


33
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Să face apoi o analiză a sistemului de ecuații obținut. S-au scris un nunăr de 12 x 3 = 36


ecuații diferențiale care descriu mișcarea întregului sistem. Fiecare articulație introduce câte
două necunoscute, forțe de legătură , cu excepția articulației A, care introduce patru necunoscute,
forțe de legătură și articulației H , care introduce șase necunoscute, forțe de legătură
independente. Rezultă 6 x 2 + 4 + 6 = 22 necunoscute, forțe de legătură. Mai avem două forțe de
legătură la contactul dintre piciorul sportivului și sol, în punctul F, deci rezultă 24 de
necunoscute. Dacă se consideră că poziția celor 12 segmente este definită de ungh iurile pe care
le fac cu o axă (axa Ox în cazul nostru), va rezulta că trebuie să determinăm 12 necunoscute,
unghiuri. Rezultă că sistemul de ecuații obținut, compus din 36 de ecuații diferențiale de ordinul
doi ne va permite să determinăm cele 24 de necunoscute, forțe de legătură, care apar linear în
sistem și cele 12 necunoscute din ecuațiile de evoluție. Rezultă deci un sistem mixt diferențial și
linear (DAE) care, prin eliminarea necunoscutelor forțelor de legătură, poate fi transformat într-
un sistem de dimensiune mai redusă, de ecuații diferențiale ordinare. În cazul nostru dimensiunea
acestui sistem este 12, în condițiile în care trebuie cunoscute toate momentele dezvoltate pentru
rotația segmentelor care compun corpul uman, de către mușchi.

Dacă în ecuațiile de mișcare se introduc accelerațiile exprimate în funcție de accelerațiile


independente, se va obține.


m CI 
xA 
 
    Q
  A   B  
2

  A
y 

Pentru a elimina necunoscutele forțe de legătură se premultiplică sistemul de ecuații cu


matricea A . Se obține astfel sistemul de ecuații diferențiale (12 ecuații diferențiale cu 12
T

necunoscute independente):

 xA  
AT mA AT mB 2   AT  Q  mCI   
  
 A 
y

5. METODE EXPERIMENTALE PENTRU


ANALIZA MIŞCĂRILOR UMANE
Întrucât în cadrul lucrării de doctorat unul dintre obiective este reprezentat de
identificarea parametrilor specifici săriturii în lungime, iar pentru acest aspect a fost necesară
analiza mișcărilor umane pentru această probă sportivă și validarea rezultatelor obținute prin
măsurători experimentale se vor prezenta, pe scurt, un istoric și o clasificare a metodelor
experimentale actuale pentru analiza mișcărilor umane.

5.1 Evoluția metodelor de înregistrare-analiză a mișcărilor


Concomitent cu dezvoltarea tehnică s-au realizat progrese remarcabile privind mijloacele
de investigație folosite în studiul mișcărilor. Necesitatea obținerii performanței sportive cu

34
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

caracter obiectiv, analiza mișcării sportivului în scopul intervenției în antrenament, urmărirea


comportamentului noilor echipamente sportive au dus la dezvoltarea unor noi metode și tehnici.

Primele mijloace de investigație folosite au fost întemeiate pe mijloace simple: palparea


grupelor musculare în timpul executării mișcărilor sau realizarea de modele experimentale
alcătuite dintr-un schelet mobil, ale căror segmente erau mobilizate cu fire elastice care înlocuiau
mușchii.

Un pas important în cadrul evoluției mijloacelor de investigare s-a efectuat simultan cu


descoperirea fotografiei, în primă faza folosindu-se fotografii izolate ale mișcărilor, instantanee
fotografice.

În anul 1880 omul de știință francez Étienne-Jules Marey (1830 - 1904) a dezvoltat
cronofotografia, înregistrarea mai multor faze ale mișcării, prin intermediul unei camere speciale
care îi permitea să înregistreze fotografii secvențiale pe același suport. Metoda cronofotografiei,
a fost realizată cu ajutorul unui obturator care se învârtea în fața obiectivului și astfel imprima pe
o placă fixă un număr de poziții succesive. Fotografiile rezultate înfățișau mișcarea omului în
timp și spațiu.

Această tehnică a fost perfecționată, folosind un fundal negru şi un om imbrăcat în negru


dar care avea cusute fâşii strălucitoare reprezentând punctele şi axele părţilor corpului, în timp
aceste fâşii au fost înlocuite cu becuri electrice, poziţia a două becuri determinând poziţia părţii
corpului, iar în urma fotografierii punctelor luminoase la intervale de timp se obține traiectoria
acestor puncte.

Cercetările sale au contribuit la dezvoltarea filmului și antrenamentul modern al atleților.

Anatomistul Wilhelm Braüne (1831-1892) şi matematicianul Otto Fischer(1861-1917) au


studiat cinematica articulațiilor încercând să rezolve ecuațiile de mișcare prin coordonatele
spațiale obținute prin fotografiere. Din păcate problema nu a fost rezolvată, din lipsa metodelor
matematice și frecvența slabă de fotografiere. Ei au realizat pentru mersul uman prima analiză
tridimensională, care a durat foarte mult, numai analiza măsurătorilor pentru câțiva pași, a fost
făcută în câteva luni.

Cercetările lui N. A. Bernstein (1896-1966) asupra mișcărilor umane au stat la baza


elaborării teoriei biomecanicii.

Dorința publicului de a se bucura de fotografii în culo ri este evidențiată de utilizarea


foarte frecventă a coloratului de mână la primele fotografii.

În 1855 fizicianul englez James Clerk Maxwell a definit baza teoretică a fotografiei în
culori. El a înțeles principiul celor trei culori primare care sunt baza pentru toate culorile.

La începutul secolului 20 au avut loc multe experimente privind realizarea fotografiilor,


pentru ca în 1904 frații Auguste și Louis Lumière să anunțe dezvoltarea unei tehnici inovatoare,
urmând ca în 1907 să patenteze descoperirea sub numele de Autochrome plates.

Acest proces va rămâne pe primul loc din punct de vedere al utilizării, până în anul 1935,
când a apărut Kodachrome, care utiliza roll-filmul. Roll-filmul a fost inventat de către George
Eastman în anul 1884, iar în anul 1888 își numește invenția KODAK.
35
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

În zilele noastre procedeul nu s-a schimbat, dar au fost aduse multiple perfecționări.
Sensibilitatea la culori a fost mult îmbunătățită, placa devenind sensibilă la razele ultraviolete, la
infraroșii și la razele X. Lumina artificială a permis fotografierea în timpul nopții și în camerele
întunecoase, dar și mărirea imaginilor.

Dezvoltarea recentă a științei fotografice este fotografia digitală. Camerele cu roll-film


sunt aproape date uitării de marea majoritate a consumatorilor. Camerele digitale înregistrează în
memoria lor digitală fotografia, putând apoi să fie transferată pe alte suporturi magnetice
(calculator) sau pe hârtie (la fel cum se întâmplă cu imaginile impregnate pe roll-film).
Avantajele sunt nenumărate printre care poate cel mai important este spațiul incomparabil mai
mare de păstrare a pozelor (nu mai depindem de cele 36 de poziții ale unui roll-film).

În anul 1894, Thomas Alva Edison (1847-1931) inventează kinetoscopul, primul aparat
care putea reda imagini în mișcare.

De la acel moment camerele video s-au dezvoltat foarte mult pe același fen omen de
percep umană, persistența vederii, tendința ochiului uman de a continua să vadă o imagine
ție
pentru încă un scurt interval de timp după ce aceasta a dispărut.

Un alt fenomen implicat este fuziunea flikerului, abilitatea sistemului vizual uman de a
fuziona imagini succesive într-o singură imagine în mișcare. Astfel o imagine în mișcare este
creată printr-o secvență de imagini statice numite cadre („frames”). Viteza cu care sunt afișate
aceste imagini este rata de cadre. Experimental s-a stabilit ca este necesară o rată de 40 de cadre
/sec pentru a evita flikerul.

Camerele video au evoluat din două puncte de vedere: modul în care acestea s-au
transformat, devenind de-a lungul timpului din ce în ce mai practice.

Concomitent cu evoluția metodelor de înre gistrare și metodele de analiză a miș cării


umane s-au diversificat, utilizarea calculatorului contribuind semnificativ, sistemele existente în
prezent permițând nu numai înregistrarea mișcărilor ci și prelucrarea datelor și interpretarea
acestora realizându-se ceea ce se numește, în termeni de specialitate, analiza și evaluarea
mișcării.

Metodele de măsurare și analiză a mișcării în sport și medicină recuperatorie ar putea


părea identice, dar de fapt sunt diferite, deoarece atleții sunt analizați pentru modificări detaliate
dar minore care vor îmbunătăți performanțele lor prin câteva procente, iar pacienții sunt analizați
pentru progrese majore care să le asigure stabilitatea mersului care, chiar dacă nu se va realiza la
capacitate maximă, va fi socotit acceptabil.

Este necesar a se face o distincție clară între descrierea mișcării umane și analiza acesteia.
Activitățile de măsurare și descriere se diferențiază cu greu. Un dispozitiv de măsurare poate
furniza date în mai multe moduri, iar descrierea poate rezulta de la dispozitive de măsurare
variate. Evaluarea cantitativă a mișcării umane trebuie precedată de o etapă de măsurare și
descriere.

Inițial în cadrul biomecanicii scopul era descrierea unei mișcări date, evaluările fiind
realizate doar prin vizualizarea datelor. Datele pot fi descrise în moduri variate, ca de exemplu:
măsurători de ieșire cum ar fi viteza mersului, înălțimea unei sărituri , traiectorii, unghiuri în
36
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

articulații; grafice ale coordonatelor corpului; modele stick etc. Pentru obținerea acestor date pot
fi folosite echipamente corespunzătoare precum camerele video, circuitele cu markeri cu
infraroșu sau electrici, dar datele produse pot fi nepotrivite pentru analiză iar în acest caz este
necesară prelucrarea sau combinarea lor cu scopul obținerii unor variabile care nu pot fi direct
măsurate.

Echipamentele de înregistrare și analiză a mișcărilor umane diferă în funcție de interesul


fiecărei cercetări în parte, de datele care urmează a fi analizate, de rezultatele care se
intenționează a fi obț inute.

Înregistrarea se poate realiza în cadrul unui laborator, iar aceste tipuri de sisteme, în
general, sunt complete, generând automat datele rezultate în urma analizei, fără a fi necesară
intervenția omului între componenta hardware și componenta software [Gav 96].

Există și tipuri de echipamente care realizează înregistrarea în alte locații, în funcție de


cercetarea propusă (terenuri de sport, săli de sport, etc), ca după aceea cu un software specific
sau nu aparaturii, să se efectueze analiza mișcării .

5.2 Clasificarea echipamentelor de captare și/sau analiză a


mișcării
Echipamentele de captare și/sau analiză a mișcării pot fi clasificate în:

• Benzi de alergare cu echipament specific incorporat;

• Sisteme de măsurare a presiunii plantare;

• Sisteme electromagnetice de captare a mișcării;

• Sisteme de captare și vizualizare a mișcării în timp real;

• Sisteme optice de captare și analiză a mișcării.

5.2.5 Sisteme optice de captare și analiză a mișcării


Multitudinea sistemelor optice de captare și analiz ă a mișcării fac din acestea un lider
incontestabil privind diversitatea în cadrul metodelor experimentale pentru analiza mișcărilor
umane. În cazul acestor tipuri de sisteme se poate face o clasificare privind modul de captare și
analiză al mișcării și an ume: sisteme de captare și analiză a mișcării cu markeri și sisteme de
captare și analiză a mișcării fără markeri [Mih 10], [Mun 14]. Procedeul de obținere al datelor de
intrare este identic în cazul ambelor sisteme (cu markeri sau fără markeri), captarea mișcării
realizându-se cu ajutorul camerelor video, rezultând un film care ulterior este împărțit în cadre
iar aceste cadre sunt analizate individual.

Criteriul care diferențiază aceste sisteme este modul în care se efectuează analiza. În
vederea analizării mișcării cu markeri se ţine cont doar de poziţia markerilor în timpul mişcării .
În cazul sistemelor fără markeri analiza se realizează doar pe imagine, rezultând siluete bazate pe
proiecția subiecților pe fundal [Col 02].

37
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

5.2.5.1 Echipamente optice de captare a mișcării

În general sunt folosite camere de filmat de mare viteză , care pot ajunge și la un număr
de 1000 fps (cadre pe secundă) spre deosebire de cele uzuale care înregistrează cu 60 fps, iar
rezoluția lor variază în funcție de cerințele sau ne cesitățile cercetării. În mare parte cele care au
rezoluția mare au numărul de cadre pe secundă mai scăzut, iar dacă captarea mișcării se
realizează la un număr mare de cadre pe secunda există posibilitatea, în cazul unor produse, ca
durata filmărilor să scadă.

Camerele video din seria T, produse de VICON au avantajul adaptabilității și în mediul


exterior, datele păstrându-și calitatea ca atunci când sunt preluate în laborator sau studio.
Caracteristicile tehnice ale acestora variază, tipul T10S având rezoluția doar de 1 megapixel
(1120 x 887) dar înregistrând cu 1000 fps (cadre pe secundă), iar tipul T160 având rezoluția
mare, respectiv 16 megapixeli (4704 x 3456) dar numărul cadrelor pe secundă fiind de 120.
[*Vic 13]. Montarea camerelor se poate realiza pe un trepied, permițând ajustarea distanței pe
verticală și orizontală (figura 5.22), sau fixate în anumite puncte astfel încât să acopere o zonă de
interes, dar în acest caz subiectul de la care se dorește captarea mișcării se poate deplasa doar în
perimetrul respectiv, cum se poate observa în figura 5.23.

Fig. 5.22. Camere VICON, seria T [*Vic 13]

Măsurarea şi analiza 3D a mișcării umane se realizează prin detectarea traiectoriei unor


puncte de referință, urmărind markeri retroreflexivi (reflectă radiația infraroșu emisă de LED-
urile de pe camera video) prin care se realizează identificarea poziției spațiale a segmentelor
corporale de interes, oferind o rezoluție milimetrică a deplasărilor spațiale. Toate celelalte surse
de lumină sunt filtrate, astfel încât sistemul recunoaște doar punctele.

Fig. 5.23. Captarea mișcarii utilizând markeri retroreflexivi, cu sistemul VICON [*Non 13],
[*App 13]
38
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Camera de mare viteză Fastec Troubleshooter, este de asemenea un echipament de


înregistrare a mișcărilor umane produsă de firma americană Fastec Imaging, cu o rezoluţie
maximă de 640 x 480 pixeli, prevăzută cu un senzor CMOS pentru imagini color ( un pixel
având rezoluţia de 24 biţi). Camera video poate filma imagini de la 25 de cadre/secundă până la
500 de cadre/secundă în condiţii normale, este montată pe un trepied, care o susține și permite
orientarea acesteia pe verticală si orizontală, iar prinderea ei se realizează cu cap sferic [*Cam
12].

a) b)

Fig. 5.24. a) Camera video Fastec Troubleshooter aparținând centrului de cercetare C04 –
Sisteme Mecatronice Avansate, Universitatea Transilvania din Brașov , b) Sistemul de
poziționare și orientare pen tru camera video

Printre cele mai recente camere video de mare viteză se regăsește tipul TS4, a companiei
Fastec Imaging, care are capacitatea de a efectua înregistrări cu durata de 15 minute, la 500 de
cadre pe secundă. Această cameră poate fi ținută ușor în mână datorită formei și greutății reduse ,
este complet portabilă, cu o baterie a cărei durată maximă este de 4 ore. Setările se pot realiza
fără a fi nevoie de conexiune la un computer, camera având propriul meniu accesibil prin
intermediul unui „touch-screen”. Stocarea datelor se realizează pe un card de memorie tip SD,
urmând ca acestea să fie apoi descărcate printr-un cablu USB sau direct de pe cardul de
memorie.

Prin urmare, camera video TS4 are capacitățile unei camere video de mare viteză și
avantajul simplității în utilizare precum o camera video uzuală.

Fig. 5.25. Camera video TS4 [*TS4 14]


39
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

5.2.5.2 Aplicații software integrate în sisteme profesionale de captare și


analiză a mișcării

Deseori aplicațiile software necesare analizării mișcărilor umane sunt parte componentă a
sistemelor profesionale de captare și analiză a mișcării , în consecință d acă se dorește prelucrarea
datelor cu respectivele aplicații software dar datele au fost obținute cu alte echipamente optice
decât cele specifice sistemului respectiv, prelucrarea nu se poate realiza utilizatorul fiind nevoit
să achiziționeze întregul sistem.

Software-urile dedicate echipamentului VICON (figura 5.26) sunt diversificate și


adaptate domeniului cercetărilor. Dintre acestea amintim: Blade - reproduce mișcarea în timp
real, Cara - captează mișcarea facială in mod complet , TrackerNexus - urmărește obiectele și
furnizează datele cu acuratețe, Polygon – raportează și prezintă instrumentele de comunicare a
datelor, BodyBuilder – pune în aplicare modele biomecanice rapid și ușor.

Fig. 5.26. Analiza mișcării cu software-uri VICON [*Vic 13a], [*Vic 13b]

Simi Motion face parte tot din categoria sistemelor de captare și analiză a mișcării care
dețin software-uri specifice. La fel ca alte aplicații, Simi Motion se bazează pe urmăr irea
automată a markerilor pentru a le calcula poziția, în sistemul cu două axe de coordonate (2D) sau
în sistemul cu trei axe de coordonate (3D), dar oferă și posibilitatea determinării poziției fără
markeri prin urmărirea siluetelor subiecților sau potrivire a modelului (figura 5.27).

Fig. 5.27. Analiza mișcării unui schior cu aplicația software Simi Motion [*Sim 14]

40
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

5.2.5.2 Aplicații software de analiză a mișcării independente

Existența aplicațiilor software care nu sunt componente constitutive ale unui sistem
profesional de captare și analiză a mișcării, oferă avantajul că datele pot fi preluate fără a se ține
seamă de echipamentul optic de captare utilizat. Așad ar materialul video rezultat în urma captării
mișcării, este preluat, eventual fiind necesare mici ajustări precum schimbarea formatului, ca în
continuare să se realizeze o conversie A-D (Analog Digitală), rezultând în final modelele
discrete necesare analizei.

Aplicația software Kinovea este relativ ușor de utilizat și oferă posibilitatea măsurării
distanței și timpului manual sau folosind modul de urmărire semi -automată a punctelor
determină traiectoria acestora. În cadrul acestei aplicații se poate reali za o comparație a două
materiale video vizionându-le în același timp și sincronizându -le pe un eveniment comun (figura
5.28). Există posibilitatea obținerii datelor în anumite formate necesare cercetării sau
prelucrărilor ulterioare.

Fig. 5.28. Sincronizarea a două materiale video în aplicația Kinovea [*Kin 14]

Software-urile de analiză a materialelor video DARTFISH se numără printre cele mai


avansate aplicații software de acest gen. Caracteristicile privind analiza mișcării oferite de
uneltele celui mai complex software DARTFISH sunt numeroase și oferă facilități precum :
suportă cele mai uzuale formate video; vizionarea materialului se poate realiza la diferite viteze;
imaginea poate fi mărită sau „reflectată” față de orizontală/verticală; materialul video poate fi
descompus în imagini succesive; se poate crea un nou film cu desene incluse (linii, cercuri,
curbe, unghiuri) ca în figura 5.29; compararea a două filme prin sincronizare; stabilirea
traiectoriei.

Fig. 5.29. Determinarea unghiului între două segmente [*Dar 14]


41
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

5.3 Echipamentul optic de captare a mișcării utilizat în


cadrul tezei de doctorat
Captura mișcării a fost realizată cu camera video de mare vit eză AOS (figura 5.30), tipul
X-PRI color, aflată în dotarea Centrului de cercetare C02B – Simulare Numerică, Testări şi
Mecanica Materialelor, din cadrul Institutului de Cercetare al Universității Transilvania din
Brașov.

Fig. 5.30. Camera video AOS X-PRI

Deoarece atletismul se practică în mare parte, în mediul exterior și implicit săritura în


lungime, stadionul fiind locul în care au fost realizate înregistrările experimentale, dimensiunea
redusă a camerei video AOS X-PRI, simplitatea montării întregului echipament și ușurința
folosirii lui au constituit avantajul adaptabilității în acest mediu. Pe de altă parte datele și-au
păstrat veridicitatea ca și cum ar fi fost preluate în cadrul unui laborator sau studio.

Această cameră a fost creată cu scopul de a satisface necesitățile înregistrărilor cu


numărul de cadre pe secundă mare și pentru aceasta au fost combinate facilitățile avansate ale
camerei cu un software ușor de utilizat. Are o memorie internă care permite înregistrarea și
stocarea datelor, iar bateria reîncărcabilă creează o autonomie de înregistrare efectivă a
imaginilor de până la 30 de minute. Tot în vederea satisfacerii cerințelor, de această dată privind
rapiditatea, camera video AOS X-PRI este dotată cu un accesoriu de tipul ”mecanism de
declanșare”, care poate înlocui comanda din cadrul software-ului, selectată prin intermediul
mouse-ului, de pornire a înregistrării.

Camera video a fost plasată în lateral, cu vedere perpendiculară pe direcţia de executare a


săriturii, la o distanță de 10m față de pragul pe care se execută bătaia, în dreptul acestuia astfel
încât să fie cuprinși în filmări și ultimii doi pași din elan. A constituit un avantaj faptul că
filmările au fost realizate în exterior, deoarece s-a profitat de iluminare naturală cu intensitate
ridicată, nemaifiind necesară instalarea unei lămpi. A fost necesară amplasarea camerei cu
spatele la lumina solară, ca aceasta să nu se reflecte în obiectiv și a rezultat intrarea atleților în
cadru din partea stângă și ieșirea în dreapta cadrului. Stabilitatea camerei a fost asigurată de un
trepied iar conexiunea la laptop s-a făcut prin intermediul unui cablu de date.

42
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 5.31. Camera video montată pe trepied și laptopul la care a fost conectată

Software-ul de control al camerei este AOS Imaging Studio LIGHT v2.5.4.1. Camera
înregistrează imagini la o viteză foarte mare şi oferă posibilitatea redării lor la o viteză mică prin
intermediul software-ului, astfel utilizatorii văd evenimente desfăşurate la o viteză mult mai
mare decât cea percepută de ochiul uman. Aceste selecționări se pot realiza doar în momentul în
care camera este conectată la laptop și pornită, prin intermediul barei de instrumente specifice
aplicației din care a fost selectat Camera  Settings, cum se poate observa în figura 5.32.

Fig. 5.32. Accesarea setărilor camerei în software-ul AOS Imaging Studio LIGHT

În urma accesării acestui buton a fost deschis un panou care conține opțiunile privind
modul în care este realizată captarea imaginii (figura 5.33), setările efective ale camerei,
excluzând luminozitatea si distanța fo cală care s-au realizat manual.

43
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 5.33. Configurarea modului de captare al imaginii

Dintre aceste opțiuni au prezentat o mare importanță rezoluția imaginii și nu mărul


cadrelor pe secundă, deoarece în privința duratei de înregistrare a imaginilor, în funcție de
acestea există un timp prestabilit de către software. Prin urmare, cu cât rezoluția și numărul
cadrelor pe secundă cresc, se reduce durata filmărilor iar cu cât acestea sunt mai mici se pot
înregistra perioade mai lungi de timp ale unui eveniment.

Deoarece săriturile sunt realizate cu viteze mari față de mersul normal (la pas) și au o
durată de executare mică (câteva secunde), de asemenea s-a dorit ca filmările să fie calitative, au
fost folosite opțiuni din cadrul software-ului privind rezoluția și anume 800×600 pixeli, iar
numărul cadrelor pe secundă fiind setat la 500.

Distanța focală și luminozitatea imaginii s-au efectuat manual prin rotirea inelelor situate
pe obiectiv, pentru fiecare experiment, în raport cu intensitatea luminoasă naturală existentă la
acel moment și claritatea imaginii rezultată. Așadar, se impune ca aceste setări să fie realizate de
fiecare dată când este schimbat amplasamentul camerei sau se modifică iluminarea.

Fig. 5.34. Amplasarea inelelor de reglare a distanței focale și luminozității imaginii

44
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

În urma realizării setărilor prezentate anterior și a ajustării culorii, contrastului, raportului


dimensional cât și a modului de previzualizare s-a trecut la captarea filmărilor prin selectarea
butonului Set Ready, din bara de instrumente Camera Toolbar, urmat de accesarea butonului
Trigger, din aceeași bară sau prin utilizarea mecanismului de declanșare manual. Camera a
realizat înregistrările cu durata stabilită de software, urmată de o stocare temporară a datelor.
Pentru stocarea definitivă a filmăriilor în forma necesară utilizării ulterioare, în panoul din partea
de jos a ferestrei de lucru s-au regăsit instrumentele utile ajustării filmărilor din punct de vedere
al duratei lor, cum se poate observa în figura 5.35.

Fig. 5.35. Bara de instrumente utilizată la ajustarea duratei filmărilor

Software-ul AOS permite salvarea filmărilor într-un format video uzual (.avi) și este
indispensabilă diminuarea lor ca durată sau comprimarea lor. Acest format a fost utilizat, pentru
compatibilitatea lor cu aplicația necesară obținerii datelor experimentale. Ulterior indicării
locației în care sunt salvate, software-ul afișează un mesaj de confirmare al descărcării, acest
mesaj reprezentând finalul etapei de captare a filmării respective.

Fig. 5.36. Selecție din software -ul AOS privind caracteristicile filmărilor

Pentru fiecare nouă filmare se procedează în aceeași manieră, existând posibilitatea


accesării lor, în orice moment, prin intermediul software-ului și o nouă ajustare dacă este cazul.

5.4 Concluzii privind metodele experimentale de analiză a


mișcărilor umane
În urma stabilirii caracteristicilor metodelor experimentale pentru analiza umană s-a
ajuns la următoarele concluzii privind aceste metode:

• Mișcarea a fost studiată prin intermedi ul fotografiei încă de la sfârșitul secolului al


XIX-lea și totodată cu evoluția metodelor de înregistrare și metodele de analiză a mișc ării umane
s-au diversificat, folosirea calculatorului având o contribuție importantă în analiza și evaluarea
mișcării.

• Cele două mari domenii în care analiza mișcării își găsește aplicabilitatea sunt sportul
(îmbunătățirea performanței) și medicina (recuperări postoperatorii, remedierea dizabilităților).
45
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

• Actualmente echipamentele de captare și/sau analiză a mișcării pot fi clasificate în cinci


mari categorii raportat la parametrii care interesează în cadrul cercetării (cicluri de mers,
presiune plantară, analiză cantitativă a mișcării, unghiuri între diferit e segmente ale corpului,
viteze, accelerații, etc.) și la modalitatea de identificare a acestora.

• Sistemele optice de captare și analiză a mișcării sunt cele mai diversificate și au fost
împărțite în echipamente de captare a mișcării și aplicații softwar e necesare analizării mișcării
specifice sistemelor profesionale de captare și analiză a mișcării sau independente de sistemele
profesionale.

• Înregistrările experimentale au fost realizate cu camera video AOS X-PRI care satisface
necesitățile înregistrărilor cu numărul de cadre pe secundă mare și combină facilitățile avansate
ale camerei cu un software ușor de utilizat.

• Software-ul de control al camerei AOS Imaging Studio LIGHT v2.5.4.1, prezintă un


mare avantaj din punct de vedere al simplității de operare, are o interfață ”prietenoasă” și oferă
posibilitatea accesării și ajustării filmărilor ulterior salvării acestora.

6. ÎNREGISTRĂRI ȘI PRELUCRĂRI
EXPERIMENTALE PENTRU SĂRITURA ÎN
LUNGIME.
6.1 Modul de realizare al captării și al analizei mișcării
Înregistrările experimentale au fost realizate în timpul cantonamentului efectuat de Lotul
Național de Atletism în Complexul Sportiv Național Poiana Brașov. Au fost aleși pentru
cercetare patru atleți (doi subiecți de sex feminin și doi de sex masculin) care fac parte din loturi
diferite și anume Lotul Olimpic Seniori, Lotul Național 1 și 2. Faptul că atleții fac parte din
aceste loturi, iar unii dintre ei au performanțe notabile în cadrul probei sportive de săritură în
lungime a constituit un avantaj deoarece modul de executare al săriturii este bine clarificat în
cazul acestora. De asemenea și alegerea unor atleți cu o experiența mai puțin vastă, nu a fost
aleatoare, dat fiind scopul evidențierii diferențelor rezultatelor și a calității tehniciilor de
executare a săriturii în lugime, în cazul celor debutanți comparativ cu cei care au deja în
palmares performanțe obținute la competiții naționale și internaționale. În continuare se va
realiza o scurtă descriere a subiecților (atleților) din cadrul experimentului.

6.1.1 Descrierea subiecților (atleților)


Atleta Cornelia Deiac (CD) componentă a Lotului Olimpic 2014, născută în anul 1988 la
Oradea, are o înălțime de 1,71 m și o greutate de 55 kg. Este legitimată la CSM Oradea – CSU și
este antrenată de către antrenor Lenuța Dragomir din Constanţa. Prima performanță notabilă a ei
a fost ocuparea unui onorabil loc trei la Campionatul Mondial de Cadeți în anul 2005, cu o
săritura de 6,26 m. Rezultatele bune nu s-au oprit aici, în anul 2009 la Campionatul European de
Atletism din Lituania a realizând o săritură de 6,61 m, datorită căreia a ocupat locul cinci. La
Jocurile Mondiale Universitare din anii 2011 și 2013 a ocupat locul patru, la ambele competiții.

46
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

În anul 2014 la concursul desfășurat în București, de la sfârșitul lunii iunie, reușește o săritură de
6,60 m, la Balcaniada sare 6,42 m, iar la Campionatele Naționale de la Pitești a sărit 6,53 m.

Fig. 6.1. Atleta Cornelia Deiac în timpul fazei de zbor

De-a lungul carierei sale în atletism, a realizat următoarele performanțe privind săritura în
lungime, conform site-ului Federației Române de Atletism: în anul 2011: 6.61 m, în anul 2012:
6.67 m în anul 2013: 6.62 m și în anul 2014: 6.75 m.

Atletul Gabriel Bitan (GB) component al Lotului Național de Juniori, s-a născut în anul
1998. Sportiv cu dubla legitimare, CSM Onești si CSS "Octav Onicescu" Școala 190 București, a
început atletismul în anul 2008 sub îndrumarea antrenorului Cornel Grigore. Având o înălțime de
1,78 m și o greutate de 67 kg este campion naţional de j uniori 3 și juniori 2 în proba de lungime.
Un rezultat important obținut de acest atlet este cel realizat la Utrecht în anul 2013 de 7,41 m,
rezultat pe care îl repetă în 2014 la calificările olimpice de la Baku (Azerbaidjan). Tot în anul
2014 a obținut al treilea rezultat din preliminarii la săritura în lungime, cu 7,22 m reușiți din a
patra și ultima încercare în cadrul Jocurilor Olimpice de tineret (rezervate cadeților) desfășurate
la Nanjing, ca în final să ocupe un loc 5 cu o săritură de 7,32 m.

Fig. 6.2. Atletul Gabriel Bitan în faza de zbor

Andreea Teodorescu (AT) s-a născut în anul 1998 și este componentă a Lotului Național
de Juniori. Este legitimată la CSS 6 București și este antrenată de către antrenor Cornel Grigore.
Având o înălțime de 1,68 m și o greutate de 51 kg a reușit să sară 5,34 m în cadrul unei
competiții.
47
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 6.3. Atleta Andreea Teodorescu în faza de zbor

Radu Dragomir (RD) are o înălțime de 1,71 m și o greutate de 71 kg și este debutant.


Este antrenat de către antrenoarea Lenuța Dragomir iar la momentul efectuării înregistrărilor nu
avea încă sărituri notabile în competiții ci doar la antrenamente.

Fig. 6.4. Atletul Radu Dragomir în faza de zbor

6.1.2 Pregătirea subiecților pentru captarea mișcării


Pregătirea subiecților a constat în atașarea de markeri pe îmbrăcămintea acestora, markeri
care ulterior au constituit punctele de interes din cadrul înregistrării video.

Fig. 6.5. Atașarea markerilor

48
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fiecărui subiect (atlet) i-au fost aduse la cunoștință următoarele aspecte: natura cercetării,
faptul că datele preluate vor fi folosite stric în scopul cercetării, iar la final au fost semnate
consimțăminte de participare la cercetarea experimentală de către fiecare atlet.

Nu s-a intervenit în antrenamentul lor pentru a nu împiedica funcționarea normală a


acestuia, markeri le-au fost atașați fără să -i incomodeze, după terminarea încălzirii specifice,
înainte de începere săriturilor.

Pentru analiza mișcării s -au folosit markeri în culori diferite comparativ cu


îmbrăcămintea atleților, plasați pe o singură parte (cea în care este camera video), reprezentând
anumite puncte corporale, ulterior realizându-se analiza traiectoriei acestor puncte [Mih 14a].
Markeri au fost situați în regiunea articulațiilor piciorului (gleznă, genunchi, șold) și mâinii
(umăr, cot).

Traiectoria acestor markeri a fost examinată pe tot intervalul de timp în care s-a realizat
săritura. Au fost extrase coordonatele în timp ale markerilor care determină aceste traiectorii.

6.1.3 Software-ul utilizat pentru procurarea datelor experimentale


Aplicația folosită pentru obținerea datelor experimentale este Adobe After Effects CS5.5.
Prin intermediul acestei aplicații se realizează traiectoria mișcării deși principala ei utilizare este
pentru editări video profesionale și crearea de efecte vizuale [Chi 07].

În cadrul acestei teze folosirea acestei aplicații are ca scop principal realizarea unei
conversii A-D (Analog-Digitală), deci transformarea filmărilor în modele discrete (perechi de
coordonate obținute cu o anumită eșanti onare).

Filmările obținute de la camera video au fost importate în Adobe After Effects unde s-au
efectuat analize pe porțiuni pentru fiecare săritură a fiecărui atlet, selectându -se faza de bătaie și
o parte a fazei de zbor, precum și pasul dinaitea bătăii , adică ultimul pas din faza de elan. După
ce filmul a fost importat s-a realizat „mutarea” lui în fereastra Composition ulterior selectându-se
din bara de instrumente Animation  Track Motion.

Fig. 6.6. Selectarea opțiunii Track Motion


49
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

După cum se poate observa în figura 6.3 au apărut două patrulatere care au ca centru
același punct simbolizat prin semnul „+” reprezentând de fapt punctul urmărit de către aplicație,
iar după ce se derulează întreaga filmare va reieși traiectoria punctul urmărit. Acest pun ct este
denumit în cadrul programului Attach Point și trebuie suprapus, de către operator, pe makerul
atașat atletului în primul cadru al filmării.

Aplicația realizează o comparație privind culoarea, așadar pixeli cuprinși în patrulaterul


interior sunt comparați cu pixeli cuprinși în patrulaterul exterior. Acest aspect reprezintă un
avantaj major al aplicației deoarece aria acestor pixeli este bine delimitată una faţă de cealaltă și
scade riscul ca markerul să fie confundat cu alte elemente de aceeași culoare din restul imaginii.
Tot pentru a evita confuzia este recomandat ca markeri să fie de culori cât mai stridente.

Calitatea aplicației de acest tip crește cu cât urmărirea ariei acestor pixeli se efectuează
mai corect iar pe de altă parte această arie necesită ajustare cadru cu cadru. Cadrul de referință
pentru mișcare este aria de pixeli stabilită în primul cadru al filmării, dar acesta se modifică
concomitent cu succesiunea cadrelor [Tak 07], [Yam 00].

După stabilirea ariei de pixeli s-au ales opțiunil e privind modul de urmărire al punctului
pe parcursul filmării, din panoul Tracker.

Fig. 6.7. Selectarea opțiunilor de urmărire a punctului

În urma mai multor încercări s-a ajuns la concluzia că urmărirea punctului se realizează
mai eficient dacă se bazează pe nuanțe de culoare, decât pe luminanța sau saturația culorii.

Ulterior stabilirii opțiunilor privind urmărirea punctului se rulează materialul video prin
apăsarea butonului Analyze forward din același panou Tracker.

Fig. 6.8. Declanșarea procesului de urmărire a mișcării


50
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

În timp ce s-a parcurs filmarea markerul a fost urmărit, iar la finalul acesteia pe ecran s-a
putut observa evidențierea traiectoriei markerului.

Fig. 6.9. Evidențierea traietoriei markerului

Deoarece Adobe After Effects nu este special conceput pentru analiza mișcării, această
aplicație nu a realizat exportarea automată a coordonatele markerului, fiind necesară copierea
acestora în formatul dorit [Mih 14b].

În panoul din partea de jos a ferestrei de lucru, în urma selectării anumitor opțiuni s -au
regăsit coordonatele markerului simbolizate prin mici romburi de culoare albă, înșiruite și parțial
suprapuse.

Fig. 6.10. Succesiunea coordonatelor markerului simbolizate prin mici romburi

După ce a fost selectată această succesiune de coordonate s-a realizat copierea ei într-o
foaie de lucru de tip Excel, din care au fost eliminate informațiile nefolositoare, astfel încât să
51
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

rămână doar două coloane, prima reprezentând coordonatele pe axa x în raport cu timpul și cea
de-a doua coordonatele pe axa y în raport cu timpul.

Fig. 6.11. Ajustările realizate în Excel

În acest mod s-a procedat pentru fiecare marker, la final rezultând o bază de date cu
coordonatele markerilor, divizată în funcție de atleți și săriturile lor. Astfel au fost obținute datele
experimentale și s -a trecut la analizarea lor.

Analizarea datelor a fost realizată cu scopul de a evidenția particularitățile mișcării în


cadrul săriturii în lungime, din punct de vedere mecanic.

În urma studierii literaturii de specialitate și în urma discuțiilor purtate cu antrenorii


atleților care au participat la cercetare, cu atleții, cât și cu antrenori ai altor atleți care au obținut
performanțe în proba săritura în lungime s -a ajuns la concluzia că analizarea anumitor etape din
cadrul săriturii sunt suficiente pentru determinarea caracterului unic al mișcării săriturii și
calității săriturii în lungime , din punct de vedere al tehnicii de executare a acesteia.

Așadar autoarea si-a propus analizarea ultimului pas din faza de elan, faza de bătaie cât și
deprinderea urmată de o parte a fazei de zbor. Ultima parte a fazei de zbor nu s-a analizat, dat
fiind faptul că mișcarea, în timpul acestei faze a săriturii, după deprindere, se face pe o parabolă,
deci poate fi determinată. O altă fază a săriturii în lungime care nu a fost analizată este faza de
aterizare, nu pentru că ar fi lipsită de importanță, ci pentru că această fază are ca scop
amortizarea săriturii și exploatarea traiectoriei centrului de masă al săritorului în special prin
evitarea căderii pe spate.

6.2 Analizarea desprinderii și a debutului fazei de zbor


Traiectoria markerilor pentru fiecare săritură în lungime este cunoscută și consta în
fișiere Excel care au pe prima coloană coordonatele pe axa x și pe a doua coloană co ordonatele
pe axa y. Au fost importate aceste date în aplicația MATLAB, în mod automat.

52
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

S-a calculat un coeficient de corelație între pixeli și metru, deoarece datele provenite din
Adobe After Effects erau în pixeli și necesita valoarea în metri a deplasă rilor.

A fost calculat timpul ca rezultat al împărțirii dintre numărul de cadre (numărul de linii)
existente în foaia de lucru Excel și cifra 1000, deoarece s-au realizat înregistrările video cu 500
cadre/s iar Adobe After Effect dublează numărul de cadre pe secundă.

Întrucât, în aplicația Adobe After Effect, originea sistemului axelor de coordonate este în
colțul din stânga sus al ecranului, deci axa y crește de sus în jos, s -au scăzut valorile pe y dintr-o
valoare fixă.

Având graficul funcției care reprezintă deplasarea, dar știind numai valorile în timp ale
acesteia, nu și funcția efectivă a fost necesar să se descopere aproximări ale acestor valori
acceptabile pe tot intervalul examinat. Aproximările au fost realizate cu polinoame. Realizarea
aproximărilor traiectoriei markerului prin această modalitate este benefică întrucât rezultă
coeficienți ficși, din care pot fi determinați ulterior alți parametrii precum viteza sau accelerația.
Pornind de la relația că deplasarea pe axa y este un polinom de grad 2 , de forma:

y  a 0  a1 x  a 2 x 2 (6.1)

prin derivare s-a obținut viteza:

y  2a 2 x  a1 (6.2)

și prin derivarea vitezei, a rezultat accelerația:

y  2a 2 (6.3)

Utilizând comanda cftool din MATLAB s-a deschis fereastra de lucru Curve Fitting Tool
[Mih 14c], din care au fost selectate: datele de pe axa x, în acest caz timpul; datele de pe axa y,
în acest caz deplasarea pe y; gradul polinomului, în acest caz polinomul de grad doi.

Fig. 6.12. Opțiunile selectate în fereastra de lucru Curve Fitting Tool


53
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

În urma selectării acestor opțiuni rezultă coeficienții polinomului și graficul deplasării pe


axa y a subiectului (figura 6.12). Pentru stilizarea figurii s-au selectat din meniul principal File-
>Print to Figure->Edit->Figure Properties (figura 6.13).

Fig. 6.13. Deplasarea pe axa y

Calculul coeficienților polinomului de grad 2, importați din MATLAB:

Linear model Poly2:

f(x) = p1*x^2 + p2*x + p3

Coefficients (with 95% confidence bounds):

p1 = -4.991 (-5.141, -4.84)

p2 = 4.197 (4.141, 4.253)

p3 = 0.8139 (0.8096, 0.8182)

Pentru reprezentarea grafică a deplasării pe axa x, au fost realizate următoarele selecții,


din aceeași fereastră de lucru Curve Fitting Tool:

- datele de pe axa x, în acest caz timpul;

- datele de pe axa y, în acest caz deplasarea pe x;

- gradul polinomului, în acest caz polinomul de grad unu.

S-a realizat stilizarea, cum a fost precizat anterior la deplasarea pe axa y și a reieșit
graficul deplasării pe axa x a subiectului, evidențiat în figura 6.14.

Fig. 6.14. Deplasarea pe axa x


54
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Calculul coeficienților polinomului de grad 1, importați din MATLAB:

Linear model Poly1:

f(x) = p1*x + p2

Coefficients (with 95% confidence bounds):

p1 = 7.843 (7.829, 7.856)

p2 = 4.498 (4.495, 4.501)

Fig. 6.15. Traiectoria centrului de masă în Adobe After Effect

Notând cu V x viteza orizontală a centrului de masă în desprindere și cu V y viteza


verticală a centrului de masă în desprindere, unghiul sub care se desprinde centrul de masă față
de orizontală se calculează după formula:

Vy
tg  (6.4)
Vx

rezultând valoarea unghiului din:

 Vy 
  arctg   (6.5)
 Vx 

și este 28,17º.

În cele ce urmează se vor evidenția o parte din rezultatele obținut e, pentru diferite sărituri
în lungime ale subiecților

Subiectul CD, desprinderea și partea de început a fazei de zbor din a patra săritură

55
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 6.19. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa y, CD 4

Calculul coeficienților polinomului de grad 2, importați din MATLAB:

Linear model Poly2:

f(x) = p1*x^2 + p2*x + p3

Coefficients (with 95% confidence bounds):

p1 = -5.021 (-5.173, -4.869)

p2 = 4.294 (4.238, 4.351)

p3 = 0.8097 (0.8054, 0.8141)

Fig. 6.20. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa x, CD 4

Calculul coeficienților polinomului de grad 1, importați din MATLAB:

Linear model Poly1:

f(x) = p1*x + p2

Coefficients (with 95% confidence bounds):

p1 = 7.792 (7.775, 7.808)

p2 = 5.252 (5.248, 5.255)

56
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 6.21. Traiectoria centrului de masă în Adobe After Effect, CD 4

Unghiul sub care se desprinde centrul de masă față de orizontală este 28,87 º

Subiectul RD, desprinderea și partea de început a fazei de zbor din a treia săritură

Fig. 6.22. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa y, RD 3

Calculul coeficienților polinomului de grad 2, importați din MATLAB:

Linear model Poly2:

f(x) = p1*x^2 + p2*x + p3

Coefficients (with 95% confidence bounds):

p1 = -4.599 (-4.714, -4.484)

p2 = 2.962 (2.922, 3.002)

p3 = 0.8615 (0.8585, 0.8644)

57
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 6.23. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa x, RD 3

Calculul coeficienților polinomului de grad 1, importați din MATLAB:

Linear model Poly1:

f(x) = p1*x + p2

Coefficients (with 95% confidence bounds):

p1 = 7.094 (7.047, 7.141)

p2 = 4.699 (4.69, 4.708)

Fig. 6.24. Traiectoria centrului de masă în Adobe After Effect, RD 3

Unghiul sub care se desprinde centrul de masă față de orizontală este 22,67º.

58
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Tab. 6.1. Totalitatea rezultatelor calculate pentru desprinderi

Săritorul Interpolatorul Interpolatorul Unghiul de Viteza Viteza Viteza


(identificator) pentru deplasarea pentru desprindere după x în după y în totală
pe y deplasarea pe momentul momentul
x desprinderii desprinderii

P1 P2 P3 P1 P2 [grade] [m/s] [m/s] [m/s]

CD 1 -5,055 3,332 0,8433 8,723 4,173 20,92 8,723 3,332 9,338

CD 2 -5,326 3,391 0,8037 8,841 4,19 21,00 8,841 3,391 9,469

CD 3 -5,118 3,601 0,7861 8,687 4,086 22,53 8,687 3,601 9,404

CD 4 -5,021 4,294 0,8097 7,792 5,252 28,87 7,792 4,294 8,897

CD 5 -4,712 4,262 0,7575 7,784 4,107 28,72 7,784 4,262 8,874

CD 6 -4,991 4,197 0,8139 7,843 4,498 28,17 7,843 4,197 8,895

CD 7 -4,411 4,023 0,7378 8,522 4,282 25,28 8,522 4,023 9,424

CD 8 -4,513 3,876 0,8127 8,257 4,356 25,16 8,257 3,876 9,121

CD 9 -5,126 4,026 0,8354 8,647 4,437 24,98 8,647 4,026 9,538

CD 10 -4,983 2,851 0,9116 8,427 2,893 18,70 8,427 2,851 8,896

CD 11 -4,463 2,699 0,9081 8,311 2,791 18,00 8,311 2,699 8,738

CD 12 -5,089 2,988 0,9559 8,063 3,019 20,34 8,063 2,988 8,599

CD 13 -5,268 3,274 0,9416 7,705 3,016 23,03 7,705 3,274 8,372

RD 1 -4,847 2,412 0,8806 8,425 5,016 15,98 8,425 2,412 8,763

RD 2 -4,422 3,026 0,8056 7,761 5,074 21,31 7,761 3,026 8,330

RD 3 -4,599 2,962 0,8615 7,094 4,699 22,67 7,094 2,962 7,688

AT 1 -4,728 3,219 1,23 7,094 3,531 24,42 7,094 3,219 7,790

AT 2 -4,623 2,986 1,253 6,936 3,705 23,30 6,936 2,986 7,551

AT 3 -4,732 3,139 1,201 6,91 3,634 24,44 6,91 3,139 7,590

GB 1 -4,323 2,893 0,9472 9,998 4,427 16,15 9,998 2,893 10,408

6.3 Analizarea ultimul pas din elan


Prin aceeași modalitatea de importare a datelor (ca în cazul analizării desprinderilor), în
mod automat, în MATLAB și folosind tot comanda cftool în urma căreia s-a deschis fereastra de
lucru Curve Fitting Tool a fost realizată analizarea ultimului pas din elan. S-a realizat

59
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

interpolarea valorilor de pe axa x, în raport cu timpul [Gui 14]. Pentru calculul componentei
după axa x a vitezei ultimului pas al fazei de elan, s-a folosit un polinom de grad 1, de forma:

y  a 0  a1 x (6.6)

În urma selectării necesare reprezentării grafice, în fereastra de lucru Curve Fitting Tool a
opțiunilor:

- datele de pe axa x, în acest caz timpul;

- datele de pe axa y, în acest caz deplasarea pe x;

- gradul polinomului, în acest caz polinomul de grad unu;

au reieșit evoluțiile în timp ale deplasărilor pe axa x și valorile vitezelor, prezentate selectiv în
cele ce urmează.

Subiectul CD, elanul din a opta săritură

Fig. 6.31. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa x, CD 8

Calculul coeficienților polinomului de grad 1, importați din MATLAB:

Linear model Poly1:

f(x) = p1*x + p2

Coefficients (with 95% confidence bounds):

p1 = 9.62 (9.581, 9.659)

p2 = 1.992 (1.987, 1.997)

60
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 6.32. Traiectoria centrului de masă în Adobe After Effect, CD 8

Subiectul RD, elanul din a patra săritură

Fig. 6.33. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa x, RD 4

Calculul coeficienților polinomului de grad 1, importați din MATLAB:

Linear model Poly1:

f(x) = p1*x + p2

Coefficients (with 95% confidence bounds):

p1 = 9.097 (9.054, 9.14)

p2 = 1.906 (1.9, 1.911)

61
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 6.34. Traiectoria centrului de masă în Adobe After Effect, RD 4

Subiectul AT, elanul din a doua săritură

Fig. 6.35. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa x, AT 2

Calculul coeficienților polinomului de grad 1, importați din MATLAB:

Linear model Poly1:

f(x) = p1*x + p2

Coefficients (with 95% confidence bounds):

p1 = 8.114 (8.073, 8.156)

p2 = 1.481 (1.476, 1.486)

62
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 6.36. Traiectoria centrului de masă în Adobe After Effect, AT 2

Tab. 6.2. Valorile vitezelor după axa x din elan [m/s]

CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD CD RD RD RD RD AT AT AT GB GB GB GB GB
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 1 2 3 4 1 2 3 1 2 3 4 5
10,0310,1510,198,458,258,238,919,629,798,458,23 8,7 9,097,888,117,919,038,888,888,57 9,9 9,629,49 9,4 9,28

6.4 Analiza fazei de bătaie


Pentru analiza fazei de bătaie a fiecărei sărituri s-au realizat aproximări ale valorilor pe
intervalul bătăii, cu polinoam de grad 4, de forma:

y  a 0 t 4  a1t 3  a 2 t 2  a3 t  a 4 (6.7)

cu relația vitezei:

y  4a 0 t 3  3a1t 2  2a 2 t  a3 (6.8)

și cu cea a accelerației:

y  12a 0 t 2  6a1t  2a 2 (6.9)

Au fost redate grafice ale:

- deplasării pe axa y în raport cu timpul;

- deplasării pe axa y în raport cu x;

- deplasării pe axa y în raport cu timpul;

- componentei vitezei după axa y.

S-a prezentat calculul coeficienților polinomului de grad 4, importați din MATLAB, ai


deplasării pe axa y în raport cu timpul. În continuare se vor ilustra cele patru grafice precizate
anterior și captura traiectoriei din Adobe After Effect, pentru câte o săritură a fiecărui atlet.

63
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Subiectul CD, bătaia din a zecea săritură

Fig. 6.39. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa y în raport cu timpul, CD10

Fig. 6.40. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa y în raport cu x, CD10

Fig. 6.41. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa x în raport cu timpul, CD10


64
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 6.42. Traiectoria centrului de masă în Adobe After Effect, CD 10

Calculul coeficienților polinomului de grad 4, importați din MATLAB:

Linear model Poly4:

f(x) = p1*x^4 + p2*x^3 + p3*x^2 + p4*x + p5

Coefficients (with 95% confidence bounds):

p1 = -1888 (-2395, -1380)

p2 = 507.4 (345.7, 669)

p3 = -18.82 (-35.81, -1.818)

p4 = -1.07 (-1.731, -0.4099)

p5 = 0.9301 (0.9226, 0.9376)

Fig. 6.43. Reprezentarea grafică a vitezei pe axa y, CD10

65
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Subiectul RD, bătaia din a patra săritură

Fig. 6.44. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa y în raport cu timpul, RD 4

Fig. 6.45. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa y în raport cu x, RD 4

Fig. 6.46. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa x în raport cu timpul, RD 4


66
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 6.47. Traiectoria centrului de masă în Adobe After Effect, RD 4

Calculul coeficienților polinomului de grad 4, importați din MATLAB:

Linear model Poly4:

f(x) = p1*x^4 + p2*x^3 + p3*x^2 + p4*x + p5

Coefficients (with 95% confidence bounds):

p1 = -3291 (-4525, -2057)

p2 = 1026 (633.3, 1419)

p3 = -78.91 (-120.2, -37.59)

p4 = 1.198 (-0.4073, 2.804)

p5 = 0.8151 (0.7968, 0.8334)

Fig. 6.48. Reprezentarea grafică a vitezei pe axa y, RD 4

67
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Subiectul AT, bătaia din prima săritură

Fig. 6.49. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa y în raport cu timpul, AT 1

Fig. 6.50. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa y în raport cu x, AT 1

Fig. 6.51. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa x în raport cu timpul, AT 1


68
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 6.52. Traiectoria centrului de masă în Adobe After Effect, AT 1

Calculul coeficienților polinomului de grad 4, importați din MATLAB:

Linear model Poly4:

f(x) = p1*x^4 + p2*x^3 + p3*x^2 + p4*x + p5

Coefficients (with 95% confidence bounds):

p1 = -928.2 (-1366, -490.9)

p2 = 277.9 (138.6, 417.2)

p3 = -7.117 (-21.76, 7.529)

p4 = -0.04177 (-0.6109, 0.5273)

p5 = 1.119 (1.113, 1.126)

Fig. 6.53. Reprezentarea grafică a vitezei pe axa y, AT 1

69
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Subiectul GB, bătaia din prima săritură

Fig. 6.54. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa y în raport cu timpul, GB 1

Fig. 6.55. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa y în raport cu x, GB 1

Fig. 6.56. Reprezentarea grafică a deplasării pe axa x în raport cu timpul, GB 1


70
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Fig. 6.57. Traiectoria centrului de masă în Adobe After Effect, GB 1

Calculul coeficienților polinomului de grad 4, importați din MATLAB:

Linear model Poly4:

f(x) = p1*x^4 + p2*x^3 + p3*x^2 + p4*x + p5

Coefficients (with 95% confidence bounds):

p1 = -1157 (-1748, -566.1)

p2 = 346.6 (158.4, 534.8)

p3 = -21.31 (-41.1, -1.521)

p4 = 0.9843 (0.2154, 1.753)

p5 = 1.092 (1.083, 1.101)

Fig. 6.58. Reprezentarea grafică a vitezei pe axa y, GB 1

71
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

Tab. 6.3. Totalitatea coeficienților polinomului de grad 4 pentru bătăi

Săritorul Interpolatorul pentru deplasarea pe y


(identificator) P1 P2 P3 P4 P5
CD 1 -722,8 84,35 29,4 -2,214 0,896
CD 2 -2216 651,2 -38,15 -0,286 0,9053
CD 3 -1309 326,8 1,464 -1,498 0,8695
CD 4 -766,3 173,6 15,68 -1,704 0,8523
CD 5 -10,07 19,34 18,86 -1,619 0,8514
CD 6 -144,2 51,51 21,14 -2,002 0,8159
CD 7 -558,5 181,1 4,319 -1,293 0,8287
CD 8 -441.3 125,7 12,14 -1,369 0,8484
CD 9 -696,6 227,8 -1,297 -1,003 0,8705
CD 10 -1888 507,4 -18,82 -1,07 0,9301
CD 11 -1311 283,9 7,508 -1,819 0,9135
CD 12 -1327 280,1 11,24 -2,139 0,9163
CD 13 -1142 235,9 15,9 -2,192 0,8834
RD 1 1052 -521,2 93,25 -4,763 0,875
RD 2 479.7 -161,4 33,84 -2,127 0,8253
RD 3 1142 -509,5 84,78 -4,036 0,8599
RD 4 -3291 1026 -78,91 1,198 0,8151
AT 1 -928,2 277,9 -7,117 -0,0417 1,119
AT 2 512,4 -93,43 19,84 -0,6138 1,101
AT 3 364,8 -120,5 30,84 -1,353 1,105
GB 1 -1157 346,6 -21,31 0,9843 1,092
GB 2 425,2 -1,44 -7,22 0,9658 1,027
GB 3 8,045 68,83 -7,067 1,094 1,035
GB 4 -532,7 235,8 -25,45 1,589 1,022

6.5 Identificarea parametrilor ce conduc la creșterea


performanțelor
Parametrii principali identificați că pot spori performanța sunt viteza și unghiul de
lansare. Acești parametrii principali depind de alții, care intervin în cadrul ultimului pas și al
bătăii. În cadrul tezei de doctorat au fost analizate acest etape ale săriturii în scopul identificării
influenței elementelor bătăii pentru mărirea săriturii. Pe baza rezultatelor obținute în teză
antrenorii ar putea stabili, individualizat, pentru fiecare sportiv în parte, antrenamentul specific
care trebuie urmat pentru îmbunătățirea săriturii.

72
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

7. CONCLUZII FINALE. CONTRIBUŢII


ORIGINALE. DISEMINAREA REZULTATELOR.
DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE
7.1 Concluzii finale
Concluziile privind modalitatea de abordare a cercetării teoretice și experimentale
desfășurate în cadrul acestei teze de doctorat, vor fi expuse în conformitate cu obiectivele și
activitățile propuse în partea de început a tezei.

Astfel, cu scopul identificării unor modele mecanice pentru atletul săriturii în lungime în
vederea alegerii celui mai potrivit model, au putut fi formulate următoarele concluzii:

- Săritura în lungime poate fi apreciată ca una dintre cele mai naturale probe de atletism,
datorită calităților pe care le dezvoltă, a spontaneității mișcărilor pe care le necesită și datorită
frumuseții sale;

- Săritura în lungime este compusă, în ordinea succesiunii actelor motrice, de patru


faze:elanul, bătaia, zborul și aterizarea;

- Bătaia este considerată faza esențială a săriturii în lungime;

- Parametri care influențează săritura în lungime: lungimea elanului, viteza pe elan, timpul
de executare al bătăii, unghiurile dintre diferite membre ale corpului, unghiul de desprindere al
centrului de masă față de orizontală etc.;

- Dezvoltarea tehnicilor de înregistrare dar și apariția calculatoarelor și a metodelor


numerice de modelare și analiză au permis o îmbunătațire continuă a modelelor pentru analiza
cinematică și dinamică a mișcărilor umane;

- Rezultatele obținute în dinamica sistemelor multicorp sunt utilizate în modelarea


mișcărilor umane.

În vederea realizării modelului mecanic al atletului pentru analiza dinamică a probei de


săritură în lungime, s-a ajuns la următoarele concluzii:

- Analiza din punct de vedere mecanic a sistemului osteo-articular al organismului uman,


se poate realiza utilizând metodele inginereşti clasice şi moderne, de calcul şi experimentale;

- Metodele de modelare a solidelor sunt multiple, dar optime pentru forme geometrice
complexe sunt procedeele de modelare utilizând curbe;

- Echipamentele de captare și/sau analiză a mișcării pot fi clasificate în c inci mari categorii
raportat la parametrii care interesează în cadrul cercetării (cicluri de mers, presiune plantară,
analiză cantitativă a mișcării, unghiuri între diferite segmente ale corpului, viteze, accelerații,
etc.) și la modalitatea de identificare a acestora;

73
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

- Sistemele optice de captare și analiză a mișcării sunt cele mai diversificate și au fost
împărțite în echipamente de captare a mișcării și aplicații software necesare analizării mișcării
specifice sistemelor profesionale de captare și analiză a mișcării sau independente de sistemele
profesionale;

- Prelucrările matematice specifice pentru identificarea cinematică și dinamică precisă a


săriturii în lungime s-au realizat pe baza urmăririi în timp a coordonatelor markerilor aplicați
atleților;

- Calculul parametrilor s-a realizat aproximând, prin intermediul polinoamelor, traiectoria


markerilor;

- Stabilirea parametrilor semnificativi care influenţează săritura în lungime, în vederea


validării modelului propus.

Cu scopul de a aplica modelul elaborat în analiza comparativă privind parametrii


caracteristici săriturii în lungime, pentru atleți experimentați și atleți începători, s-a evidențiat
faptul că:

- Modelul este universal valabil, dar numai aplicat la fiecare sportiv în parte poate duce la
determinarea combinației optime de parametrii ce guvernează o săritură în lungime pentru
obținerea performanței maxime.

În vederea implementării unui sistem de analiză a parametrilor caracteristici săriturii în


lungime, accesibil din punct de vedere financiar și ușor de utilizat, au fost conturate următoarele
aspecte:

- Modelul propus este benefic, având sistemul hardware portabil, ușor de utilizat și montat
iar prețul convenabil;

- Pentru sistemul software, utilizatorului îi sunt necesare cunoștințe minime de


întrebuințare a unui calculator.

7.2 Contribuţii originale


Teza de doctorat intitulată „Contribuţii la identificarea dinamică a mişcărilor corpului
uman cu aplicaţii în sport” asociază elemente de cercetare din domenii interdisciplinare:
biomecanică, matematică etc., încercând să soluționeze o problemă complexă care implică
cercetări teoretice validate prin cercetări experimentale.

În cadrul tezei de doctorat autoarea a dezvoltat următoarele contribuții:

 realizarea unui studiu bibliografic complex privind caracterul interdisciplinar al


analizării, din punct de vedere biomecanic, a săriturii în lungime;

 abordarea organizată a modelelor pentru analiza cinematică și dinamică a mișcărilor


umane, cât și a modelării în sine;

 având ca fundament această abordare s-a realizat modelul mecanic al atletului pentru
analiza dinamică a probei de săritură în lungime;
74
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

 efectuarea clasificării și sintezei metodelor experimentale pentru analiza mișcărilor


umane, în vederea integrării performanțelor camerei video de mare viteză AOS X-PRI;

 implementarea unei metode de captare și analiză a mișcării, precum și codarea numerică


a rezultatelor introduse în final intr-o bază de date, ușor accesibilă ulterior;

 propunerea unei soluții prin care s -a demonstrat că maximizarea performanțelor unui


săritor în lungime se poate face doar în condițiile respectării unei combinații optime a unor
parametri;

 furnizarea unei soluții complete pentru analiza geometriei mișcării în cazul săriturii în
lungime, în scopul maximizării performanțelor, care să permită o apreciere a nivelului
sportivului;

 obținerea în urma experimentelor a parametrilor principali care pot spori performanța


(viteza și unghiul de lansare). Acești parametrii principali depind de alții, care intervin în cadrul
ultimului pas și al bătăii, i ar în final, influențează d ecisiv lungimea unei sărituri, într-o anumită
combinație specifică fiecărui atlet;

 abordarea sistematică a parametrilor săriturii în lungime.

7.3 Diseminarea rezultatelor


În timpul cercetărilor realizate în domeniul tezei de doctorat și domeniilor adiacente ei,
autoarea a publicat un număr de 18 lucrări în cadrul volumelor unor conferințe științifice
naționale și internaționale.

• Guiman, M.V., Mihălcică, M., Munteanu, M.V., A method for determinate the
run-up velocity of the long jump, The 5th International Conference ”Advanced Composite
Materials Engineering” and The 3rd International Conference ”Research & Innovation in
Engineering”, COMAT 2014, 16 – 17 October 2014, Brasov, Romania

• Mihălcică, M., Guiman, V., Munteanu, V., A cheap and portable motion analisys
system, The 5th International Conference ”Advanced Composite Materials Engineering” and
The 3rd International Conference ”Research & Innovation in Engineering”, COMAT 2014, 16 –
17 October 2014, Brasov, Romania

• Mihălcică, M., Guiman, V., Munteanu, V., Using motion analisys software to
gather sports experimental data, The 5th International Conference ”Advanced Composite
Materials Engineering” and The 3rd International Conference ”Research & Innovation in
Engineering”, COMAT 2014, 16 – 17 October 2014, Brasov, Romania

• Mihălcică, M., Guiman, V., Munteanu, V., Using curve fitting as a method to
analyze motion analisys data for sports, The 5th International Conference ”Advanced Composite
Materials Engineering” and The 3rd International Conference ”Research & Innovation in
Engineering”, COMAT 2014, 16 – 17 October 2014, Brasov, Romania

• Munteanu, M.V., Guiman, M.V., Mihălcică, M., Stanciu, A.E., Curent motion
capture technologies used in human motion analysis, The 5th International Conference

75
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

”Advanced Composite Materials Engineering” and The 3rd International Conference ”Research
& Innovation in Engineering”, COMAT 2014, 16 – 17 October 2014, Brasov, Romania

• Enescu, I., Lepadatescu, B.,Vlase, S., Guiman, M.V., The ruber covered rollers
which are widwlz used in process ing machinery mathematical models, The 3rd International
Conference on ”Computational Mechanics and Virtual Engineering”, COMEC 2009, 29 – 30
OCTOBER 2009, Brasov, Romania, Under FISITA Patronage.

• Enescu, I., Purcărea R., Guiman V., Model by finite elements of elastic contact, A
XXXI-a Conferinta Internationala de Mecanica Solidului, Septembrie 2007, Chisinau, Moldova.

• Guiman, V., Munteanu, V., Contributions to the analisys of flexible multibody


systems, International Workshop „Advanced Researches in Computational Mechanics and
Virtual Engineering”, 18 – 20 October 2006, Brasov, Romania.

• Munteanu, V., Guiman, V., Biomechanical models based on natural coordinates,


International Workshop „Advanced Researches in Computational Mechanics and Virtual
Engineering”, 18 – 20 October 2006, Brasov, Romania.

• Vlase, S., Guiman,V., Purcărea, R., Munteanu,V., O analiză calitativă a ecuaţiilor


de mişcare a sistemelor multicorp cu elemente elastice, 2nd WSEAS International Conference on
Dynamical Systems and Control, 16-18 Octombrie 2006, Bucharest, Romania.

• Tofan, M., Goia, I., Guiman, V., Vasii, M., Construcţia şi calculul prăjinii
tubulare, The XXX th National Conference Of Solid Mechanics, MECSOL 2006, 15-16 sept
2006, Constantza, Romania.

• Haba, P. S., Munteanu, V., Guiman, V., Analiza biomecanică a mişcărilor în jocul
de baschet.Optometry and Medical Engineering, 9-11 iunie 2006, Braşov, Romania, pag. 147-
150, ISBN (10) 973-635-726-0, ISBN (13) 978-973-635-726-8.

• Teodorescu, H., Vlase, S., Guiman, V., Munteanu, V., Determination of


Reactions in one Degree of Freedom Mechanisms without Solving the Motion Equations,
EE&AE’2006 – International Scientific Conference – 07-09.06.2006, Rousse, Bulgaria, pag.
506-512.

• Micu,I., Tofan,M.,Guiman,V., Purcărea,R., Munteanu,V., Analiza cinematică în


saltul cu prăjina. Simpozion AGIR, Braşov, iunie, 2006.

• Guiman, V., Apopei, R., Stanciu, A., Vasii, M., Modelarea si controlul starilor
sistemelor mecanice cu MatLab. Sesiunea de comunicari stiintifice studentesti, Brasov, mai,
2006 (Premiul III).

• Vlase, S., Stanciu,A., Guiman, V., Nan, N., Vasii, M., On The Coriolis Effects
On The Motion Of The Elastic Multibody Systems, 1st International Conference. Computational
Mechanics and Virtual Engineeering. 20-22 October 2005, Braşov, pag.100-103, ISBN 973-635-
593-4.

• Munteanu,V., Guiman,V., Haba, P.S., Modele cinematice şi dinamice pentru


analiza sistemului uman. Simpozion Naţional Tendinţe Moderne în Mecanică, mai, 2005.
76
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

• Muntean,V., Guiman,V., Haba, P.S., Burcă, I., O identificare cinematică a


mişcărilor alergătorului de garduri. Simpozion Naţional Tendinţe Moderne în Mecanică, Braşov,
mai, 2005.

7.4 Direcții viitoare de cercetare


Direcțiile viitoare de cercetare tind către îmbun ătățirea procedeului de analiză a săriturii
în lungime prin extinderea cercetărilor de la geometria săriturii și în domeniul analizei forței de
desprindere (se utilizează placa Kistler), analiza topologie muşchilor, a vitezei musculare ce se
determină prin cinematica scheletului şi proprietăţile biologice şi biochimice ale muşchiului.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
[Amb 07] Ambrósio, J.A.C., Kecskeméthy, A., Multibody dynamics of biomechanical
models for human motion via optimization. Advances in Computational Multibody Dynamics,
Springer, Dordrecht, The Netherlands, p.245-272, 2007.

[Bla 03] Blajer, W., Czaplicki, A., Contact modeling and identification of planar
somersaults on the trampoline. Multibody System Dynamics 10, p.409–432, 2003.

[Bow 90] Bowerman, J., Freeman, W.H., The Long Jump, High-Performance Training
For Track And Field Publisher: Human Kinetics Pub (Second Edition), Chapt. 13, p. 139 - 148,
1990.

[Bur 06] Burcă, I., Contribuții la identificarea unor acte și acțiuni motrice în atletism.
Proba de alergare și trecere peste garduri, Teză de doctorat, Facultatea de Inginerie Mecanică,
Universitatea Transilvania din Braşov, 2006.

[Bur 10] Burcă, I., Szabo, B., Ciulea, L., Atletism 1 – Note de curs, Litografiat
Universitatea de Medicină și Farmacie, Târgu-Mureș, 2010.

[Chi 07] Christiansen, M., Adobe After Effects CS3 Professional, Studio Techniques,
Adobe Press, 2007.

[Col 02] Collins, R., Gross, R., Shi, J., Silhouette Based Human Identification Using
Body Shape and Gait, Intl. Conf. on Automatic Face and Gesture Recognition, pp. 351-356,
2002.

[Cza 04] Czaplicki, A., Silva, M., Ambrósio, J., Biomechanical Modeling for Whole
Body Motion Using Natural Coordinates, Journal of Theoretical and Applied Mechanics, 42(4),
p.927-944, 2004.

[Ebe 99] Eberhard, P., Spägele, T., Gollhofer, A., Investigations for the dynamical
analysis of human motion, Multibody System Dynamics 3, p.1–20, 1999.

77
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

[Eic 98] Eich-Soellner, E., Führer, C., Numerical Methods in Multibody Dynamics.
Teubner, Stuttgart, 1998.

[Gav 96] Gavrila, D.M., Davis, L.S., 3-D model-based tracking of humans in action: a
multi-view approach, Conference on Computer Vision and Pattern Recognition, San Francisco,
CA, 1996

[Gev 07] Gevat, C., Larion, A., Popa, C., Atletism curricular, Ovidius University Press,
Constanța, 2007.

[Gri 84] Griner, G.M., A parametric Solution to the Elastic Pole, Vaulting Problem,
Journal of Applied Mechanics, 51, p.409-414, 1984.

[Gui 14] Guiman, M.V., Mihălcică, M., Munteanu, M.V., A method for determinate the
run-up velocity of the long jump, The 5th International Conference ”Advanced Composite
Materials Engineering” and The 3rd International Conference ”Research & Innovation in
Engineering”, COMAT, Brașov, Romania, ISBN 978 -606-19-0411-2, pp. 189-191, 2014.

[Hab 06] Haba, P.S., Studiul biomecanic al aruncărilor la coş în jocul de baschet, Teză de
doctorat, Facultatea de Inginerie Mecanică, Universitatea Transilvania din Braşov, 2006.

[Hat 76] Hatze, H., The complete optimization of human motion, Math. Bioscience 28,
p.99–135, 1976.

[Hay 78] Hay, J. G., The Biomechanics of Sports Techniques, New York, 1978.

[Ion 07] Ionescu-Bondoc, D., Pregătire specializată în atletism, Editura Universității


Transilvania, Brașov, 2007.

[Kan 85] Kane, T. R., Levinson, D. A., Dynamics: Theory and Applications, McGraw-
Hill, New York, 1985.

[Kre 91] Kreuzer, E., Leister, G., Programmsystem NEWEUL 92, Manual AN-32,
Institute B of Mechanics, University of Stuttgart, 1991.

[Lin 08] Linthorne, N.P., Biomechanics of the long jump, In Y. Hong & R. Bartlet (Eds.),
Handbook of biomechanics and human movement science, Oxon & New York: Routledge, p.
340-354, 2008.

[Lun 93] Lundin, P., Berg, W., Developing the Approach in the Jumps, New Studies of
Athletic 8, p. 45-50, 1993.

[Mic 06] Micu, I., Contribuţii la identificarea mişcărilor sportive. Aplicaţie: Saltul cu
prăjina, Teză de doctorat, Facultatea de Inginerie Mecanică, Universitatea Transilvania din
Braşov, 2006.

[Mih 08] Mihăilă, C., Neamțu, M., Ionescu-Bondoc, D., Scurt, C., Nechita, F., Atletismul
pentru toți, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2008.

78
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

[Mih 10] Mihălcică, M., Munteanu, M.V., Secară, E., Burcă, I., Petric, L., Methods for
human motion capture and analysis, The 3rd International Conference on ″ Research &
Innovation in Engineering″ COMAT, Vol.3, Brasov, Romania, ISSN 1844-9336, pp. 164-167,
2010.

[Mih 14a] Mihălcică, M., Guiman, V., Munteanu, V., A cheap and portable motion
analisys system, The 5th International Conference ”Advanced Composite Materials
Engineering” and The 3rd International Conference ”Research & Innovation in Engineering”,
COMAT, Brașov, Romania, ISBN 978 -606-19-0411-2, pp. 109-111, 2014.

[Mih 14b] Mihălcică, M., Guiman, V., Munteanu, V., Using motion analisys software to
gather sports experimental data, The 5th International Conference ”Advanced Composite
Materials Engineering” and The 3rd International Conference ”Research & Innovation in
Engineering”, COMAT, Brașov, Romania, ISBN 978-606-19-0411-2, pp. 112-114, 2014.

[Mih 14c] Mihălcică, M., Guiman, V., Munteanu, V., Using curve fitting as a method to
analyze motion analisys data for sports, The 5th International Conference ”Advanced Composite
Materials Engineering” and The 3rd International Conference ”Research & Innovation in
Engineering”, COMAT, Brașov, Romania, ISBN 978-606-19-0411-2, pp. 115-117, 2014.

[Mun 14] Munteanu, M.V., Guiman, M.V., Mihălcică, M., Stanciu, A. E., Curent motion
capture technologies used in human motion analysis, The 5th International Conference
”Advanced Composite Materials Engineering” and The 3rd International Conference ”Research
& Innovation in Engineering”, COMAT, Brașov, Romania, ISBN 978-606-19-0411-2, pp. 205-
208, 2014.

[Pop 83] Popov, V. B., The long jump run-up, Track Technique 85, p. 2708-2709, 1983.

[Sch 06] Schiehlen, W., Computational dynamics: theory and applications of multibody
systems, European Journal of Mechanics A/Solids 25, p.566–594, 2006.

[Sch 90] Schiehlen, W. (Ed.), Multibody System Handbook. Springer-Verlag, Berlin,


1990.

[Sil 03] Silva, M., Human Motion Analysis Using Multibody Dynamics and
Optimization Tools. Ph.D. Dissertation, Instituto Superior Técnico, Technical University of
Lisbon, Lisbon, Portugal, 2003.

[Spä 96] Spägele, T., Modellierung, Simulation und Optimierung menschlicher


Bewegungen, Ph.D. Thesis, Institute A of Mechanics, University of Stuttgart, 1996.

[Tak 07] Takeda, H., Farsiu, S., Milanfar, P., Kernel regression for image processing and
reconstruction, IEEE Transactions on Image Processing, vol. 16, no. 2, pp. 349–366, 2007.

[Tit 85] Tittel, K., Beschreibende und funktionelle Anatomie des Menschen, G. Fischer
Verlag VEB, Jena, 1985.

79
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

[Yam 00] Yamamoto, M., Ohta, Y., Yamagiwa, T., Yagishita, K., Human action tracking
guided by key-frames, The Fourth International Conference on Automatic Face and Gesture
Recognition, Grenoble, France, 2000.

[* Bea 12] *** Beamon long jump, disponibil pe:


http://www.gettyimages.com/detail/news-photo/athlete-bob-beamon-competes-in-the-mens-
long-jump-event-news-photo/79647276, accesat: 2012.

[* Pow 12] *** Powell long jump, disponibil pe: http://www.voice-


online.co.uk/sites/default/files/imagecache/455/mike%20powell%20lead.jpg, accesat: 2012.

[*App 13] *** Applied Medical Engineering, disponibil pe: http://www.ame.hia.rwth-


aachen.de/typo3temp/pics/ef3cdab8e0.jpg, accesat: 2013.

[*Cam 12] *** Camera Fastec Troubleshooter, disponibil pe:


http://www.unitbv.ro/icdt/Centre/C04-Sistememecatroniceavansate/Infrastructura.aspx, accesat:
2012.

[*Dar 14] *** Dartfish apps, disponibil pe:http://www.dartfish.tv/DartfishExpress.aspx,


accesat: 2014.

[*Kin 14] *** Kinovea – Compare, disponibil pe: http://www.kinovea.org, accesat: 2014.

[*Lon 12] *** Long jump photo, disponibil pe: http://www.istockphoto.com/photo/long-


jump-7604545, accesat: 2012.

[*Non 13] *** Nonlinear Biodynamics Lab, disponibil pe:


http://www.edb.utexas.edu/faculty/dingwell/images/NoBiLab_Vicon2.jpg, accesat: 2013.

[*Sim 14] *** Simi Motion – movement analysis skiing, disponibil pe:
http://www.simi.com/en/products/movement-analysis/simi-motion-2d3d.html, accesat: 2014.

[*TS4 14] *** TS4 - Fastec Imaging Introduces the First High-Speed Camcorder,
disponibil pe: http://www.fastecimaging.com/products/handheld-cameras/high-speed-long-
record/ts4, accesat: 2014.

[*Vic 13] *** Vicon systems, disponibil pe: http://www.vicon.com/System/TSeries,


accesat: 2013.

[*Vic 13a] *** Vicon Cara, disponibil pe: http://www.vicon.com/Software/Cara, accesat:


2013.

[*Vic 13b] *** Vicon Blade, disponibil pe: http://www.vicon.com/Software/Blade,


accesat: 2013.

80
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

REZUMAT

Cercetarea realizată în cadrul tezei de doctorat intitulată „CONTRIBUŢII LA


IDENTIFICAREA DINAMICĂ A MIŞCĂRILOR CORPULUI UMAN CU APLICAŢII ÎN
SPORT” își propune identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman, î ntr-o probă sportivă şi
anume săritura în lungime, identificare necesară în vederea îmbunătățirii mod alității de
antrenament din care reiese perfecționarea tehnicii de executare a probei.
În scopul realizării acestei propuneri a fost analizată proba de săritură în lungime din
punct de vedere tehnic și geometria mișcărilor atletului în timpul săriturii în lungime. S-a
efectuat un studiu privind modelele pentru analiza cinematică și dinamică a mișcărilor umane și
s-a realizat modelul mecanic al atletului pentru analiza dinamică a probei de săritură în lungime.
S-au realizat experimente care au constat în înregistrări video ale sportivilor în timpul săriturii și
prelucrări matematice specifice pentru o identificare cinematică și dinamică precisă a săriturii în
lungime. S-au analizat parametrii semnificativi care influenţează mărimea săriturii în lungime.
S-au determinat: traiectoria mișcării în faza de elan, bătaie, desprindere și debutul fazei de zbor;
componenta vitezei pe axa x în cadrul ultimului pas din elan; componentele vitezei după axa x și
axa y în momentul deprinderii; unghiul sub care se desprinde centrul de masă față de orizontală ;
componenta vitezei după axa y în faza de bătaie.
Autoarea sugerează că această metodă de analiză are un potențial ridicat în domeniul
sportiv, deoarece permite aprecierea nivelului la care sportivul a ajuns în urma antrenamentului
și oferă posibilitatea de decizie privind dezvoltarea abilităților necesare obținerii performanței.
ABSTRACT
The research conducted in the thesis entitled „CONTRIBUTIONS TO THE DYNAMIC
IDENTIFICATION OF HUMAN BODY MOVEMENTS WITH APPLICATIONS IN
SPORTS” aims to identify the dynamic movements of the human body, using a sports
discipline, specifically the long jump, this identification being necessary in order to improve the
method of training which leads to a better performance concerning the technique of execution of
the long jump.
In order to achieve the goals of the research, the long jump's technique was analyzed
along with the geometry of the athlete's movements during the execution of the exercise. A study
was performed on the kinematic models used for the analysis of human movements and a
mechanical model for the athlete was developed for the dynamic analysis of the long jump. We
have conducted experiments which consisted of video recordings of athletes during jumping and
we used specific mathematical processing techniques for the accurate kinematic and dynamic
identification of the long jump. We have analyzed the significant parameters which influence the
performance of the athlete executing the long jump. We determined: the movement trajectory
during the approach, the take-off and the onset phase of flight; the velocity component in the x-
axis for the last stride; the velocity components on the x-axis and y-axis after the take off
moment; the angle of take-off for the center of mass; the y-axis velocity component during the
take-off phase.

The author suggests that this method of analysis has great potential for sports as it allows
the athlete to assess the level reached after training and enables decision on the necessary skills
needed for obtaining good performances.

81
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

CURRICULUM VITAE

Date personale:
Nume GUIMAN
Prenume Maria-Violeta
Adresă Str. Matei Basarb, Nr.84, Bl. B6, Ap. 8, 500008, Braşov,
România
Telefon +40(722)473872
E-mail violeta.guiman@unitbv.ro
Naţionalitate Română
Data și locul nașterii 16.12.1981, Brașov

STUDII:
2012-prezent Doctorand cu frecvență, Universitatea TRANSILVANIA
din Braşov, Facultatea de Inginerie Mecanică
2005-2007 Master: Mecanică Computaţională, Universitatea
TRANSILVANIA din Braşov, Facultatea de Inginerie
Mecanică
2000-2005 Studii superioare: Universitatea TRANSILVANIA din
Braşov, Facultatea de Inginerie Tehnologică,
specializarea Productică
1996-2000 Studii medii: Liceul de Informatică Braşov (Colegiul
Naţional de Informatică ”Grigore Moisil” – Braşov)

ACTIVITATEA
PROFESIONALĂ:
2006-prezent Preparator, Universitatea TRANSILVANIA din Braşov,
Facultatea de Inginerie Mecanică, Departamentul de
Inginerie Mecanică

Limbi străine: Engleză

ACTIVITATEA
ȘTIINȚIFICĂ:
Lucrări publicate: 20 lucrări
Proiecte de cercetare: 8 proiecte - colaborator

82
Contribuții la identificarea dinamică a mișcărilor corpului uman cu aplicații în sport

CURRICULUM VITAE

Personal information:
Name GUIMAN
First name Maria-Violeta
Address Matei Basarb Street, No.84, Bl. B6, Ap. 8, 500008,
Braşov, România
Phone +40(722)473872
E-mail violeta.guiman@unitbv.ro
Nationality Romanian
Birth date and place 16.12.1981, Brașov

STUDIES:
2012-present PhD. Student, TRANSILVANIA University of Braşov,
Faculty of Mechanical Engineering
2005-2007 Master „Computational Mechanic”, TRANSILVANIA
University of Braşov, Faculty of Mechanical Engineering
2000-2005 Degree in Industrial Engineering TRANSILVANIA
University of Braşov, Faculty of Technological
Engineering
1996-2000 Baccalaureate degree: Informatics High school of Braşov
(”Grigore Moisil” High school of Braşov)

PROFESSIONAL
EXPERIENCE:
2006-prezent Assistant professor, TRANSILVANIA University of
Braşov, Faculty of Mechanical Engineering, Department:
Mechanical Engineering

Foreign languages: English

SCIENTIFIC
ACTIVITY:
Published papers: 20 scientific papers
Research projects: 8 Research projects - collaborator

83