Rezumat Dana Micu Marinescu

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
Universitatea Transilvania din Brașov

Școala Doctorală Interdisciplinară
Departament: Discipline Fundamentale, Profilactice și Clinice
Drd. Med. Daniela MICU (MARINESCU)
Considerații etice asupra autopsiei prosecturale ca

practică medicală
Ethical considerations on prosectural autopsy as a

medical practice
Rezumatul tezei de doctorat pentru obținerea titlului de doctor în domeniul Medicină
Summary of PhD thesis
Conducător științific
Prof. univ. dr. Liliana ROGOZEA
BRAȘOV, 2016
Investeşte în oameni!
FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 
Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.5.„Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării” 
Titlul proiectului: „Burse doctorale pentru dezvoltare durabilă” BD-DD 
Numărul de identificare al contractului: POSDRU/107/1.5/S/76945 
Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov
Drd. Med. Daniela MICU (MARINESCU)
Considerații etice asupra autopsiei prosecturale ca

practică medicală
Ethical considerations on prosectural autopsy as a

medical practice
Rezumatul tezei de doctorat pentru obținerea titlului de doctor în domeniul Medicină
Summary of PhD thesis
Conducător științific
Prof. univ. dr. Liliana ROGOZEA
BRAȘOV, 2016
1
COMPONENȚA – Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul
Rectorului Universității „Transilvania” din Brașov
Nr. 8373 din 14. 11. 2016
PREŞEDINTE* 1. Conf. univ.dr. Lorena Dima – Universitatea Transilvania din

Brașov
COND. ŞTIINŢIFIC*) 2. Prof. univ. dr. Liliana Rogozea – Universitatea Transilvania din
Brașov
REFERENŢI*) 3. Prof. univ. dr. Maria SAJIN - Universitatea de Medicină și
Farmacie “Carol Davila” București
4. Prof.univ.dr. Cristina Borzan – Universitatea de Medicină şi
Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca
5. Prof.univ.dr. Dan Dumitrașcu - Universitatea de Medicină şi
Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 15.12.2014, ora 11:00,
sala KP18, Facultatea de Medicină, str. N. Bălcescu nr.54, Brașov.
Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le
transmiteţi în timp util, pe adresa: danamarinescu26@yahoo.com sau
r_liliana@unitbv.ro
Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de
doctorat.
2
CUPRINS
Pg.
Pg.
rezu-
teza
mat
I. Parte generală ……………………………………………………………………….. 11
1. Autopsia anatomo-clinică ………………………………………………………. 12
1.1. Istoric și influențe socio-culturale în evoluția autopsiei anatomo-clinice … 12
1.2 Importanța, rolul și beneficiile autopsiei anatomo-clinice ……………….. 22
1.2.1 Valoarea clinică, epidemiologică și educațional – medicală ………… 22
1.2.1.1 Valoarea clinică a autopsiei prosecturale ……………………… 22
1.2.1.2 Valoarea epidemiologică a autopsiei anatomo-clinice; rolul

autopsiei anatomo-clinice în certitudinea de diagnostic ………. 32
1.2.1.3 Valoarea educațională - importanța și rolul autopsiei / disecției

în procesul de învățământ medical …………………………….. 35
1.2.2 Beneficiile autopsiei anatomo-clinice ………………………………… 37
1.2.2.1 Beneficiile autopsiei prosecturale pentru medicii clinicieni ….. 37
1.2.2.2 Beneficii pentru familiile îndoliate ale pacienților decedați ….. 39
1.2.2.3 Beneficiile autopsiilor anatomo-clinice pentru societate ……… 41
1.3 Statusul autopsiei anatomo-clinice: declinul ratelor de autopsii anatomo-

clinice și motivațiile acestui declin ………………………………………. 46
1.4 Percepții și atitudini față de autopsia prosecturală ca procedură medicală …. 52
1.4.1 Concepte religioase legate de viață, moarte și corpul omenesc ……… 52
1.4.2 Percepții, atitudini și opinii ale clinicienilor cu privire la solicitarea și

efectuarea unei autopsii anatomo-clinice ……………………………… 66
3
1.4.3 Percepții, atitudini și opinii față de autopsii în rândul populației ……. 70
1.4.3.1 Percepții și atitudini ale familiilor pacienților decedați ……….. 70
1.4.3.2 Percepții și atitudini în rândul populației în general ……………. 72
2. Aspecte etice …………………………………………………………………….. 74
2.1 Principiile eticii medicale ………………………………………………….. 74
2.2 Aspecte etice specifice activității din anatomie patologică ……………….. 76
2.3 Etica autopsiei prosecturale ………………………………………………… 85
2.3.1 Aspecte privind valorizarea moral-etică a cadavrului uman …………. 85
2.3.2 Consimțământul informat în practica prosecturală …………………… 91
2.3.2.1 Consimțământul informat pentru autopsia anatomo-clinică ……. 91
2.3.2.2 Aspecte privind consimțământul pentru alternativele autopsiei ... 97
2.4 Aspecte etice ale utilizării cadavrelor umane și fragmentelor de țesut

uman în învățământ și cercetare ……………………………….. 100
II. Parte specială ………………………………………………………………………… 105
1. Studiul 1. Rolul autopsiei anatomo-clinice în certitudinea diagnostică ……… 108
1.1 Obiectivele studiului ……………………………………………………….. 108
1.2 Material și metodă ………………………………………………………….. 108
1.3 Rezultate și discuții …………………………………………………………. 110
1.4 Concluzii studiu 1…………………………………………………………… 131
2. Stdiul 2. Evaluarea percepției și atitudinii medicilor clinicieni față de

autopsia anatomo-patologică …………………………………………………… 132
2.1 Obiectivele studiului ………………………………………………………. 133
2.2 Ipotezele cercetării constatative …………………………………………… 133
4
2.3 Metoda şi instrumentul de cercetare ………………………………………. 133
2.3.1 Descrierea instrumentului utilizat ……………………………………. 134
2.4 Descrierea populației și eșantionului ………………………………………. 135
2.5 Analiza statistică descriptivă a rezultatelor cercetării studiului …………… 137
2.6 Analiza corelațională a datelor obținute …………………………………… 168
2.7 Analiza de varianță în funcție de variabila Gen …………………………….. 181
2.8 Analiza factorială confirmatorie …………………………………………… 189
2.9 Concluzii studiul 2…………………………………………………………. 195
3. Studiul 3. Evaluarea percepțiilor și opiniei în rândul populației cu privire la

efectuarea examinărilor post-mortem …………………………………………… 195
3.2 Ipotezele cercetării constatative …………………………………………… 196
3.3 Metoda şi instrumentul de cercetare ……………………………………….. 197
3.3.1 Descrierea instrumentului utilizat ……………………………………. 199
3.4 Descrierea populației, a eșantioanelor (grupurilor) de lucru și prezentarea

itemilor ……………………………………………………………………. 201
3.4.1 Analiza descriptivă a lotului studiat …………………………………. 201
3.4.2 Constituirea grupurilor de lucru ……………………………………… 204
3.5 Ipoteza nr. 1 ………………………………………………………………… 207
3.6 Ipoteza nr. 2 ………………………………………………………………… 218
3.7Ipoteza nr. 3 ……………………………………………………………….. 238
3.8 Ipoteza nr. 4 ………………………………………………………………… 247
3.9 Ipoteza nr. 5 ………………………………………………………………… 256
5
4. Studiul 4. Evaluarea percepției studenților mediciniști asupra utilizării
cadavrelor umane pentru studiu în procesul de predare – învățare …………… 282
4.2 Ipotezele cercetării constatative ……………………………………………. 283
4.3 Metoda şi instrumentul de cercetare ………………………………………. 283
4.3.1 Descrierea instrumentului utilizat …………………………………….. 283
4.4 Descrierea populației și constituirea grupurilor de lucru …………………. 285
4.5 Analiza descriptivă constatativă ……………………………………………. 289
4.6 Interpretarea datelor analizelor statistice ………………………………….. 313
4.6.1 Ipoteza nr. 1 …………………………………………………………… 313
4.6.2 Ipoteza nr. 2 …………………………………………………………… 320
4.6.3 Ipoteza nr. 3 ………………………………………………………….. 327
5. Concluzii finale ………………………………………………………………….. 332
6. Discuții. Contribuții originale. Direcții viitoare de cercetare. Diseminarea

rezultatelor …………………………………………………………………………. 334
Bibliografie ……………………………………………………………………………… 343
Anexe ……………………………………………………………………………………. 362
Anexa 1 – Chestionar Medici ………………………………………………………. 363
Anexa 2 – Chestionar Populație ……………………………………………………. 366
Anexa 3 – Chestionar Studenți …………………………………………………….. 370
Anexa 4 – Curriculum Vitae in limba Română …………………………………….. 374
Curriculum Vitae în limba Engleză …………………………………….. 383

Alte anexe ……………………………………………………………………………
6
a) Listă lucrări publicate pe parcursul elaborării tezei de doctorat
Declarație de autenticitate
7
MOTTO:
“A surgical operation is attended with pain and is for the benefit of the Individual,
an autopsy is free from pain and is for the benefit of humanity.”
“O intervenție chirurgicală este însoțită de durere și este spre beneficiul individului,

o autopsie este fără durere și este spre beneficiul umanității.”
Paul H. Brussaral
8
Această teză este structurată în două părți, astfel:
- partea generală în care sunt prezentate aspecte ce țin de istoricul și influențele socio-
culturale în evoluția autopsiei anatomo-patologice, fiind menționate contribuțiie
examinărilor post-mortem în acumularea cunoștințelor asupra corpului omenesc și
dezvoltarea medicinei ca știință; totodată, sunt cuprinse referiri la statusul actual al
autopsiei prosecturale, la nivel mondial, cu referiri la tendința de declin al acestui tip de
practică medicală, precum și la preocupările concertate în vederea motivării acestui
declin. De asemenea, sunt tratate aspectele etice, legislative și psiho-sociale pe care le
implică procedura autopsiei prosecturale ca practică medicală.
- partea specială, lucrarea propriu-zisă, își propune identificarea și evaluarea gradului de
acceptabilitate etică a examinărilor post-mortrem.
PARTEA GENERALĂ
I.1. Autopsia anatomo-clinică

Autopsiile anatomo-clinice sunt efectuate cu scopul de a valida cauza de deces, dar în același
timp fiind o procedură care poate asigura îmbunătățirea nivelului de cunoaștere referitor la patologia
umană, la evoluția acesteia și nu în ultimul rând are un rol important în educarea viitorilor medici
pentru a înțelege modificările care au loc în cazul patologiei letale.
I.1.1. Istoric și influențe socio-culturale în evoluția autopsiei anatomo-clinice
Deși inițial erau practicate doar în scop mistico-religios, ulerior, de-alungul timpului autopsia
anatomo-clinică a devenit o metodă utilizată atât pentru învățarea anatomiei, cât și pentru observarea
modificărilor induse de boală (Guthrie D., 1945, Prioreschi P., 2001). Deși au existat perioade
„nefaste”, în care examinările post-mortem au fost interzise
odată cu „era” Vesalius autopsia a devenit principalul mijloc de cunoaștere a corpului uman
și de înțelegere a patologiei acestuia (Nutton V., 2002; von Staden H., 1989; Lutgendorf P., 2007).
De abia de la sfârșitul secolului al XVI-lea biserica a „permis” efectuarea acestei proceduri (King
9
L.S.,1973), iar introducerea examinării microscopice, în practica medicală, a asigurat acuitatea, la
cote înalte, în diagnosticul anatomo-patologic.
În istoria dezvoltării anatomiei și anatomiei patologice românești și-au adus contribuția:
Dimitrie Gerota, Francisc I. Rainer, Victor Babeș, Constantin Bacaloglu, Nicolae Gh. Lupu, Emil
Crăciun, Titu Vasiliu, Rubin Popa, Victor Papilian, Augustin Mureșanu, Grigore Pambuccian,
Ștefan I. Niculescu, Constantin Tașcă, Ioan Moraru și mulți alții (Milcu M.Ș., 1972, Niculescu I.Ș.,
1987).
I.1.2. Importanța, rolul și beneficiile autopsiei anatomo-clinice
Valoarea clinică a autopsiilor prosecturale este conferită de informațiile care, oferite

personalului medical, facilitează realizarea corelațiilor anatomo-clinice, permițănd atât observații
asupra manifestărilor locale cât și o înțelegere holistică asupra tuturor modificărilor induse de
patologie (Ayoub T. și colab.. 2008, Reichert C.M. și colab., 1983; Wissler R.W., 1984). De
asemenea autopsiile asigură posibilitatea de a descoperi procese patologice noi, legate atât de
afecțiunile de care au suferit persoanele respective cât și de eventualele iatrogenii induse de
tratamentele moderne administrate pacienților (Zatta P. și colab., 2004; Benbow E.W., 1990, AMA
Council on Scientific Affairs, 1996, Shojania K.G. și colab., 2008).
Din punct de vedere etic importanța examinărilor post-mortem derivă din oportunitatea
identificării erorilor de diagnostic, precum și din posibilitatea de reducere a acestora, ca urmare a
informațiilor primite de clinicieni în urma autopsiei anatomo-clinice (Sonderegger-Iseli K. și colab.,
2000). Importanța autopsiilor anatomo-clinice nu s-a minimizat nici în perioada actuală când, cu
toată precizia și complexitatea noilor mijloace de investigație, încă sunt evidențiate neconcordanțe
între diagnosticul clinic intravitam și cel stabilit post-necropsie.
Autopsia este un instrument folosit în diferite etape ale procesului educațional medical,
asigurând dobândirea de cunoștințe de anatomie și patologie, dezvoltarea abilității de diagnostic
precum și, instruirea și perfecționarea medicilor din specialități foarte variate (Sanchez H. și colab.,
2001; Charlton R., 1994; O’Grady G., 2003; Talmon G., 2010, Parker L.M., 2002, He Miao-Xia,
2011).
10
I.1.3. Statusul autopsiei anatomo-clinice: declinul ratelor de autopsii anatomo-clinice și
motivațiile acestui declin
Reducerea ratei de autopsii anatomo-clinice este un fenomen global indus, pe de o parte, de

dezinteresul practicienilor pentru „confruntarea” cu diagnosticul anatomo-patologic, medicii
precepând această procedură ca o modalitate de „verificare” a certitudinii diagnosticului și o posibilă
„tragere la răspundere” în cazul unei eventuale erori medicale, iar pe de altă parte, de reticența
familiilor sau aparținătorilor care manifestă tendința să „protejeze” pacientul după moarte.
I.1.4. Percepții și atitudini față de autopsia prosecturală ca procedură medicală

Religia și obiceiurile culturale au un impact major asupra atitudinii față de autopsia
prosecturală, existând diferențe care sunt corelabile cu diversitatea convingerilor religioase și
cutumele din diverse religii, dar și cu bagajul individual de cunoștințe din domeniul științific sau
socio-cultural indiferent dacă este vorba despre personalul medical sau aparținătorii persoanei
decedate.
I.2. Aspecte etice specifice activității din anatomie patologică
În practica medicală prosecturală anatomo-patologul poate fi pus adesea în situația de a lua

decizii cu implicații în rezolvarea unor probleme etice care derivate din conflictele dintre obligațiile
etico-morale față de clinicieni, pacienți sau față de terți. De asemenea, responsabilitățile etice trebuie
corelate cu atribuțiile legale și cu aspectele privind valorizarea moral-etică a cadavrului uman.
11
PARTEA SPECIALA
Obiectivul propus, pentru lucrarea de față, constă în identificarea și evaluarea gradului de

acceptabilitate etică a examinărilor post-mortem, în sensul soluționării dilemei etice între drepturile
fiecărui individ (drepturile individuale) și drepturile colective.
Drepturile individuale cumulează, pe de o parte dreptul pacienților (chiar și după deces) la
integritatea fizică a corpului și, pe de altă parte dreptul fiecăruia dintre membrii familiei pacientului
care, la rândul lor, doresc respectarea atât a deciziei pacientului (din timpul vieții acestuia), cât și a
imaginii persoanei decedate.
Drepturile colective cumulează, pe de o parte, dreptul personalului medical ca beneficiar
direct în cadrul procesului educațional de formare, instruire, perfecționare a medicilor pentru
verificarea și dezvoltarea abilității diagnostice în scopul asigurării unui înalt nivel al actului de
îngrijire, precum și al protecției, din punct de vedere juridic, în fața unor eventuale acuze, iar pe de
altă parte, societatea ca beneficiar al acumulărilor de cunoștințe în domeniul medical în scopul
adoptării unor politici sanitare eficiente pentru asigurarea sănătății populației.
În vederea identificării acceptabilității etice a examinării post-mortem ca practică medicală,
a fost efectuată cercetarea constatativă privind evaluarea percepțiilor asupra autopsiei anatomo-
clinice ca procedură medicală și a implicațiilor acesteia asupra atitudinii la nivelul populației
generale și a specialiștilor din domeniul sănătății. Cercetarea constatativă este structurată în patru
secțiuni corespunzătoare celor patru studii corelaționale derulate.
Scopul primului studiu este acela de evaluare a rolului autopsiei anatomo-patologice în
certitudinea de diagnostic și constă în analiza retrospectivă a cazuisticii prosecturale înregistrate în
cadrul Serviciului de Anatomie Patologică al Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov,
România, într-o perioadă de 8 ani cuprinsă între 01.01.2006 – 31.12.2013.
Următoarele trei studii au ca și obiectiv comun identificarea și evaluarea modului în care
sunt percepute examinările post-mortem dar, în același timp, fiecare studiu prezintă specificitate
dată de particularizarea acestor percepții și atitudini pe arii de adresabilitate în funcție de
domeniul de interes: medici, populație, studenți mediciniști.
Metodele și instrumentele de cercetare sunt prezentate detaliat în cadrul fiecăruia din cele
12
patru studii efectuate.
Rezultatele obținute au fost analizate atât în plan cognitiv și emoțional, cât și din punct de
vedere al implicațiilor la nivel social.
II.1. Studiul 1. Rolul autopsiei anatomo-clinice în certitudinea diagnostică

Studiul de față constă în analiza retrospectivă a autopsiilor anatomo-patologice efectuate în
cadrul Serviciului de Prosectură din Departamentul de Anatomie Patologică al Spitalului Clinic
Județean de Urgență Brașov, România, într-o perioadă de 8 ani cuprinsă între 01.01.2006 –
31.12.2013.
II.1.1. Obiectivele studiului.
Obiectivele urmărite au fost evaluarea ratei de autopsii în perioada menționată și cum a

evoluat în timp frecvența autopsiilor prosecturale efectuate în cadrul acestui spital; analiza gradelor
de concordanță între diagnosticul clinic de deces și cel stabilit post-necropsie cu identificarea ratei
de neconcordanță anatomo-clinică și identificarea unor potențiali factori care ar influența gradul de
concordanță între diagnosticul clinic de deces și diagnosticul post-neroptic
II.1.2. Material și metodă

Colectarea datelor s-a făcut prin consultarea registrului de evidență a deceselor, registrului
cu protocoale de necropsie și certificatelor constatatoare de deces eliberate de Serviciul de Anatomie
Patologică al spitalului, informațiile astfel obținute, fiind apoi clasificate în date despre pacienții
decedați (sex, vârstă, mediul de proveniență) și date clinice privind diagnosticul clinic la internare,
diagnosticul clinic de deces și diagnosticul post-necroptic.
În cadrul studiului de față s-a folosit ca terminologie „concordanță de diagnostic /
concordanță anatomo-clinică, neconcordanță și concordanță parțială”.
După identificarea lotului de studiu, a fost constituită baza de date care a fost introdusă în
Microsoft Office Excel 2007, de unde, prin utilizarea operațiunilor de filtrare, a opțiunii de
subtotaluri, proporții și calcul procentual, s-au obținut o serie de date valorice asupra cărora s-a
13
efectuat analiza descriptivă; datele obținute au fost utilizate în analize statistice descriptive simple
(valori numerice, raportări, valori procentuale), iar rezultatele au fost introduse în tabele.
II.1.3. Rezultate și discuții

Rezultatele obținute relevă faptul că pe parcursul celor 8 ani de studiu, raportat la numărul
pacienților externați, rata deceselor înregistrate în spital este relativ constantă, atât numeric cât și
procentual, prezentând o valoare medie anuală de 2,55% (aproximativ 5 decese la 200 de pacienți),
cu mici variații de la un an la altul.
Astfel, pentru 8.519 pacienți decedați în spital au fost eliberate certificate constatatoare de
deces, de către Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov; dintre acestea 8.232 (96,63%) reprezintă
certificate constatatoare ale deceselor completate și emise în baza diagnosticului clinic de deces,
numai 287 (3,37%) de certificate constatatoare ale decesului fiind emise după efectuarea autopsiei
prosecturale în Serviciul de Anatomie Patologică al Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov,
acestea fiind completate în baza diagnosticul de deces stabilit post-necropsie.
Astfel, din rezultatele studiului de față, reiese faptul că tendința descrescătoare a numărului
de autopsii prosecturale, raportat la numărul de decese înregistrate în spital, este semnificativă,
rata medie anuală fiind de 3,37%, respectiv 10 autopsii anatomo-patologice la 300 de decese.
Din distribuția pacienților decedați, la care s-a efectuat autopsia prosecturală, în funcție de
secțiile unde au fost internați, reiese că 1/3 dintre aceștia (31,36%) provin din secția de medicină
internă, secție în care, s-au înregistrat cele mai multe decese, în același timp fiind și cea mai
populată secție cu cei mai mulți pacienți externați, iar în ce privește perioada de spitalizare,
anterioară decesului, rezultatele studiului de față relevă un raport invers proporțional între numărul
de decedați și perioada de internare, respectiv se constată o scădere a numărului de decese cu cât
perioada de spitalizare este mai mare.
Din distribuția cazurilor studiate în funcție de perioada de spitalizare, raportat la numărul de
decese pentru fiecare an de studiu, se constată că cele mai multe dintre decesele înregistrate în spital
în cei 8 ani de studiu, au survenit în intervalul 1-3 zile cu un total de 2.744 cazuri (33,33% din
totalul deceselor), urmat de intervalul 4 -7 zile cu 2.459 (29,87%) cazuri, adică practic în prima
săptămână de spitalizare; urmează intervalul 8-14 zile cu un total de 1.691 (20,54%) cazuri și
intervalul de 15-21 zile sau mai mult de trei săptămâni cu 1.035 (12,57%) de cazuri; observăm că,
14
pentru cei 8 ani de studiu, cel mai redus număr de decese sunt cele survenite la mai puțin de 24 de
ore de la internare respectiv 569 (6,91%). Astfel, raportat la numărul de decese, pentru fiecare
dintre intervalele de spitalizare menționate, numărul examinărilor post-mortem a fost cu atât mai
mic cu cât perioada de spitalizare a fost mai mare.
De reținut că, în decursul celor 8 ani, pe măsură ce rata de efectuare a autopsiilor anatomo-
patologice a înregistrat o scădere continuă, de la 7,7% în 2006 la 1,6% în anul 2013, se
evidențiază o tendință crescătoare a numărului neconcordanțelor de diagnostic anatomo-clinic, fapt
ce poate fi explicat fie de gravitatea cazurilor generată de complicații nerecunoscute sau nebănuite
de clinician, fie a unor potențiale erori diagnostice.
De reținut că în cazul celor 287 autopsii, efectuate în Serviciul de Prosectură al
Departamentului de Anatomie Patologică, au fost 109 concordanțe anatomo-clinice totale (37,98%)
și 101 neconcordanțe diagnostice majore (35,19%); observăm că ambele au valori
apropiate(numeric și procentual). Studiul de față nu și-a propus identificarea concordanțelor /
neconcordanțelor anatomo-clinice ci se vrea un semnal în sensul că, prin efectuarea autopsiei
anatomo-patologice în cazul decesului unui pacient, pot fi obținute informații suplimentare care țin
de o serie de factori precum asocierea de comorbidități, evoluții atipice de boală, interacțiuni
medicamentoase etc.
În ceea ce privește cele mai frecvente tipuri de procese patologice, care au generat erori
majore de diagnostic clinic, aparțin, în cazul studiului de față, patologiei pulmonare în 41 de cazuri
(41,60%) și patologiei cardiovasculare cu 31 cazuri (30,70%). Rezultatele obținute, prezintă
similitudini cu cele ale altor studii, aspectul referitor la patologiile ,,incriminate” drept cauza
neconcordanțelor de diagnostic, reprezentând tema de interes a multor autori; astfel, Beatrice I și
colab., auevidențiat și menționat „patologia pulmonară ca principala sursă de discrepanțe între
diagnosticul clinic și cel post-necroptic” (Ioan B. și colab., 2012).
Deși, conform prevederilor actelor normative în vigoare, toate decesele intraspitalicești ar
trebui supuse examinării post-mortem, totuși numărul autopsiilor efectuate este foarte mic
comparativ cu numărul deceselor. Motivul acestui număr atât de redus al autopsiilor prosecturale
rezidă, cel mai probabil, în cel puțin două cauze; pe de o parte opoziția exprimată de aparținătorii
pacienților decedați, pe de altă parte pacienții respectivi fiind supuși unor investigații de înaltă
tehnologie, se consideră atât din partea medicilor curanți cât și din partea familiilor decedaților, că
15
există un diagnostic sigur și precis.
Oricât de mici ar fi erorile din bazele de date statistice, din registrele clinice de evidență sau
chiar din unele studii clinice, aceste erori pot avea o influență decizională în stabilirea strategiilor și
adoptarea măsurilor de politici sanitare. În lipsa acurateței statistice, rezultată din datele
epidemiologice verificate prin autopsii, nu există nicio garanție că se emit concluzii reale privind
factorii de risc.
Dacă ratele de autopsii anatomo-clinice vor continua să scadă, acest fapt ar atrage după
sine excluderea posibilităților de identificare și elucidare a eventualelor erori sau omisiuni de
diagnostic cu consecințe negative asupra practicii medicale viitoare.
II.2. Studiul 2. Evaluare percepției și atitudinii medicilor clinicieni față de

autopsia anatomo-patologică
Studiul de față vizează evaluarea gradului și modului de percepție a medicilor clinicieni, în

ceea ce privește autopsia prosecturală, ca procedură medicală de examinare a pacienților decedați în
spital. Aspectele principale, care au făcut obiectul studiului, sunt reprezentate de investigarea modului în
care autopsia anatomo-clinică este percepută de către clinicieni, dacă aceasta este considerată ca fiind
benefică pentru practica medicală, precum și pentru procesul de învățare, formare și perfecționare
profesională. Totodată interesul a fost orientat asupra modului în care este percepută, în opinia
medicilor, relația profesională între clinician și anatomo-patolog, referitor la problemele de diagnostic,
precum și care este punctul de vedere al acestora asupra efectuării examinărilor post-mortem.
II.2.1 Obiectivele studiului au fost: identificarea și compararea modului în care medicii

percep rolul și locul autopsiei prosecturale în practica medicală, atât din punct de vedere etic cât și
deontologic, construirea instrumentului de cercetare, analiza relațiilor existente între modul de
percepție a autopsiei prosecturale de către medicii clinicieni și factorii socio-demografici și analiza
comparativă a răspunsurilor diferitelor categorii de subiecți / respondenți, identificarea factorilor
16
care contribuie la diminuarea numărului de autopsii.
II.2.2. Ipotezele cercetării constatative au fost:

1. Presupunem că există corelații semnificative între factorii socio-demografici și unele
dintre aspectele investigate asupra modului de percepție a autopsiei prosecturale.
2. Presupunem că există diferențe semnificative între opiniile participanților în funcție de
variabila reprezentată de genul respondenților.
II.2.3. Metoda şi instrumentul de cercetare

Metoda de cercetare utilizată în acest studiu este ancheta medicală pe bază de chestionar.
Distribuirea chestionarului către medici s-a făcut în mod aleatoriu, în baza mai multor raționamente,
printre care: disponibilitatea medicilor de a participa la acest studiu, diversitatea de opinii și păreri,
evitarea pe cât posibil a unei uniformizări a opiniilor cu posibile influențe ca urmare a
regulamentelor de ordine interioară și procedurilor adoptate în cadrul spitalelor; înlăturarea pe cât
posibil a eventualelor temeri privind identificarea celor chestionați, asigurarea subiecților că opiniile
exprimate nu vor influența relațiile de colaborare profesională între clinicieni și anatomo-patologi,
fapt posibil în cazul în care distribuirea chestionarului s-ar fi făcut la nivelul întregului corp medical
din cadrul unui spital.
Pe lângă considerentele menționate, s-a dorit totodată ca eșantionul populațional să prezinte
diversitate sub aspectul specializării și al gradului profesional al medicilor, precum și în ce privește
locul unde respondenții își desfășoară activitatea. Astfel am urmărit ca spitalele, unde respondenții
își desfășoară activitatea ca practicieni clinicieni, să fie diferite atât în ce privește gradul /
clasamentul unităților sanitare, cât și ca amplasament în diferite regiuni.
II.2.3.1 Descrierea instrumentului utilizat

S-a urmărit dezvoltarea unui instrument care să permită evaluarea opiniei medicilor privind
locul și rolul autopsiei anatomo-clinice în procesul de instruire, formare și perfecționare medicală,
utilitatea acestei proceduri în elucidarea problemelor de diagnostic și posibilele implicații în practica
medicală curentă, precum și modul în care este percepută relația profesională între clinician și
anatomo-patolog. Totodată s-a dorit identificarea principalelor motive pentru care medicii
17
investigați agreează sau nu procedura de examinare post-mortem a pacienților decedați în spital,
precum și aflarea opiniei respondenților în cazul proiecției lor în situația de pacient sau de
aparținător al unui pacient decedat.
Un alt aspect urmărit, în elaborarea acestui chestionar, vizează relația între medicul clinician
și familiile pacienților decedați, respectiv opinia subiecților investigați cu privire la atitudinea și
reacțiile aparținătorilor puși în situația de a accepta sau nu efectuarea examinării post-mortem
rudelor decedate.
Formularul conține chestionarul care este alcătuit din 20 itemi, o parte oferind multiple
variante de răspuns, iar altă parte prezentând răspunsuri închise de tipul „da”, „nu”, „nu știu
/oarecum”. O copie a chestionarelor se găsește în Anexa nr. 1.
În urma aplicării procedurii statistice, s-a constatat existența unei valori medii bune de 0,684
a coeficientului alfa Cronbach, fapt ce permite continuarea analizelor, nivelul de consistența internă
interitemi fiind una rezonabilă, demonstrează că instrumentul măsoară ceea ce și-a propus.
II.2.4. Descrierea populației și eșantionului
Eșantionul populațional, asupra căruia a fost aplicat acest studiu, este constituit dintr-un
număr de 186 medici, de toate grade profesionale: rezidenți, specialiști, primari, cu departajare în
categorii distincte, corespunzătoare domeniului de practică profesională în care activează, respectiv
specialități medicale și specialități chirurgicale; de reținut că peste 1/3 dintre medicii respondenți
(36,02%) desfășoară și activitate didactică în domeniul învățământului superior medical, respectiv
sunt cadre didactice universitare.
II.2.5. Analiza statistică descriptivă a rezultatelor cercetării studiului
În cazul unui deces survenit în spital, pe lângă aspectele de ordin deontologic, privind
relaționarea cu aparținătorii decedatului sau cu medicul anatomo-patolog, clinicienii se confruntă și
cu o serie de probleme organizatorice. Din analiza rezultatelor obținute, în studiul de față, reiese
că,în practica curentă, ¾ dintre medicii chestionați dau dovadă de o bună relaționare profesională
18
interdisciplinară în ce privește parcurgerea etapelor procedurale în situația decesului unui pacient.
Pentru lotul de studiu, se constată faptul că jumătate dintre medicii respondenți (49,46%) își
manifestă interesul în cazul decesului unui pacient avut în grijă și participă la autopsia efectuată în
serviciul de prosectură al spitalului (item M2). Interesul clinicienilor de a participa la autopsiile anatomo-
clinice este coreșat cu „evoluția inexplicabilă” a stării unui pacient în sensul de agravare urmată de
exitus (24,2%); la polul opus sunt cei care considetă că pacienții respectivi au fost suficient investigați,
au un diagnostic sigur și, astfel autopsia anatomo-clinică nu ar releva nimic în plus și, prin urmare fie nu
asistă la efectuarea acesteia (25,8% dintre medicii lotului de studiu), fie participă numai atunci când sunt
solicitați în mod expres de anatomo-patolog (24,74% din totalul participanților).
Analiza datelor obținute pentru lotul studiat, relevă faptul că pentru aproape jumătate dintre
respondenți (48,92%), în cazul decesului unui pacient, „curiozitatea asupra diagnosticului /
neexplicarea cauzei de deces” reprezintă motivele pentru care ar solicita autopsia anatomo-
patologică (item M3), la aceștia adăugându-se cei 17,2% subiecți care recomandă efectuarea acestei
proceduri în baza „prevederilor legale”.
În sensul celor prezentate, analiza rezultatelor obținute pentru lotul studiat relevă că în
practica a peste 4/5 dintre clinicieni, aceștia fac dovada responsabilității în elucidarea unui caz,
precum și a tendinței de autoevaluare și totodată de antrenare a acuității diagnostice.
În ce privește percepția respondenților asupra situațiilor considerate a fi de interes, pentru
care, în cazul neparticipării, ar solicita medicului anatomo-patolog informații legate de rezultatele
autopsiei, cel mai frecvent menționată este reprezentată de „acuze sau nelămuriri ale aparținătorilor
decedatului” (29,03%), urmată de „interesul din punct de vedere medical / științific” al cazului
respectiv (14,52%); de asemenea, „evaluarea propriilor cunoștințe” reprezintă, în opinia a 3,76%
dintre subiecții chestionați argumentul pentru care, în cazul neparticipării la autopsie, ar solicita
medicului anatomo-patolog informații despre rezultatele autopsiei.
În ceea ce privește modul în care este apreciată discuția dintre clinician și anatomo-patolog
în situația unei neconcordanțe anatomo-clinice / concordanțe parțiale de diagnostic, respectiv dacă
aceasta este considerată ca fiind benefică practicii medicale ulterioare, din rezultatele obținute
pentru lotul studiat se constată că, 2/3 dintre respondenții medici (64,52%) recunosc faptul că în
cazul unei neconcordanțe anatomo-clinice / concordanțe parțiale de diagnostic, dezbaterea acestor
aspecte împreună cu medicul anatomo-patolog, este binevenită și de utilitate practică.
19
În practica curentă se manifestă din ce în ce mai pregnant tendința de a atribui foarte multă
încredere noilor metode de diagnostic de înaltă rezoluție;în rațiunea celor prezentate, din analiza
rezultatelor obținute pentru lotul studiat, se constată faptul că 1/3 dintre medicii clinicieni consideră
că în cazul unui deces, autopsia nu ar mai fi necesară dacă respectivul pacient a fost investigat cu
tehnologie modernă de înaltă rezoluție de diagnostic; în schimb, jumătate dintre subiecții chestionați
apreciază relevanța unei autopsii anatomo-clinice considerând astfel că aceste tehnologii avansate de
diagnosticare, nu pot înlocui sau substitui examinările post-mortem.Faptul că 1/10 dintre medicii
respondenți preferă să nu se pronunțe asupra acestui aspect, conduce la concluzia că, cel mai
probabil, prin feedback-ul primit, aceștia urmăresc stabilirea unor corespondențe între modificările
lezionale constatate la autopsie și aspectele imagistice.
Înainte de efectuarea unei autopsii, anatomo-patologul trebuie să se asigure că aparținătorii
respectivului decedat au fost informați de către clinician despre ce presupune o atare procedură și,
totodată poate obține o serie de informații care îl pot ajuta în luarea deciziei privind efectuarea
autopsiei prosecturale sau declinarea către serviciul medico-legal.
Deși majoritatea respondenților, respectiv 94,09% din totalul celor chestionați, consideră că
rolul de a discuta cu aparținătorii celui decedat despre necesitatea efectuării autopsiei anatomo-
clinice trebuie să revină medicului curant; se contată că 1 din 30 de clinicieni fie nu au abilitatea
necesară, fie nu se simt deloc confortabil în situația de a purta o discuție cu familia unui pacient
decedat, motiv pentru care preferă declinarea acestei responsabilități către un terț; în atare situație
apreciem că educarea personalului medical încă de pe băncile școlii pentru a fi capabil să comunice
indiferent de situația în care se găsesc, este absolut necesară, iar introducerea disciplinei de
comunicare medicală ar asigura suportul teoretic al modificării modului în care sunt abordați
pacienții sau aparținătorii.
Pentru lotul asupra căruia a fost efectuat acest studiu, mai mult de jumătate dintre subiecții
chestionați (56,45%), consideră că medicul curant ar trebui să explice aparținătorilor pacientului
respectiv cauza de deces a acestuia (item M8), fapt ce permite a concluziona că, în practică, marea
majoritate a clinicienilor își asumă responsabilitatea de a discuta cu aparținătorii unui decedat pentru
a-i informa și lămuri cu privire la cauza decesului pacientului respectiv. Totuși, 28,50% dintre
subiecții chestionați consideră mult mai potrivită prezența ambilor specialiști, respectiv medic curant
și medic anatomo-patolog deopotrivă, pentru a explica sau lămuri aparținătorii asupra cauzei
20
decesului unui pacient, fapt care ne conduce către concluzia că 1/3 dintre clinicieni dau dovadă de o
bună colaborare și relaționare interdisciplinară; totodată, respectivii clinicieni, prin atitudinea
abordată, se asigură că aparținătorii primesc informații mult mai complexe asupra mecanismului
tanatogenerator și astfel confirmarea că decesul a survenit ca urmare a bolii respectivului pacient și
nu datorită unei asistențe medicale necorespunzătoare
În ceea ce privește opinia medicilor respondenți cu privire la argumentele în favoarea
autopsiei, expuse familiei unui decedat, rezultatele obținute pentru lotul studiat, relevă faptul că în
practică, în cazul decesului unui pacient, marea majoritate a clinicienilor (peste 90%) atunci când
informează aparținătorii de necesitatea / oportunitatea autopsiei, folosesc ca argumente aspecte
legate direct de boala și evoluția stării pacientului respectiv, la eventualul beneficiu științific /
pentru cazuri similare apelând mai puțin de 10% dintre medici
În ceea ce privește opinia subiecților cu privire la „cine ar trebui să decidă efectuarea
autopsiei în cazul decesului unui pacient”, analiza statistică descriptivă relevă, că cei mai mulți
respondenți reprezentând 80,10% din totalul celor chestionați, atribuie rol decizional medicului
curant, acest fapt conducând către concluzia că, în marea lor majoritate, clinicienii practicanți dețin
cunoștințe consistente cu privire la aspectele procedurale în cazul decesului unui pacient și al
efectuării autopsiei acestuia.
Faptul că 7,54% dintre subiecți consideră că anatomo-patologul ar avea rolul decizional, nu
ar trebui interpretat ca o neasumare a responsabilității din partea clinicienilor, ci mai degrabă ca pe o
recunoaștere a lipsei de informații referitoare la aspectele procedurale presupuse în cazul decesului
unui pacient în spital. De remarcat că 12,36% dintre cei chestionați consideră și apreciază locul și
rolul familiei pacientului decedat, în ceea ce privește decizia de efectuare a autopsiei anatomo-
patologice acestuia; acest aspect relevă faptul că, pentru respectivii medici respondenți, în situația
unui deces în spital la care se pune problema efectuării autopsiei, primează și, totodată respectă
sistemul de valori spirituale și culturale a familiei pacientului respectiv.
În cadrul lotului studiat, ponderea majoritară (69,89%) este deținută de medicii respondenți
care afirmă că informează aparținătorii că ar trebui efectuată autopsia dar lasă la latitudinea acestora
să se intereseze asupra procedurilor. În ce privește motivele pentru care medicii ar sugera familiei
unui decedat să solicite scutirea de autopsie, datele obținute pe lotul studiat, arată că 1 din 10
clinicieni își exprimă temerea unei eventuale neconcordanțe anatomo-clinice relevată în urma
21
efectuării autopsiei prosecturale; 90% dintre clinicieni, manifestând înțelegere față de durerea
sufletească încercată de starea afectivă a familiile îndoliate, consideră că, informând asupra
posibilității ca acestea să solicite scutirea de autopsie, își exprimă compasiunea empatizând cu starea
afectiv-emoțională a acestora
Obţinerea consimțământului informat, pentru efectuarea autopsiei prosecturale unui pacient
decedat, este influenţată de sensibilităţile de ordin religios, cultural şi etic ale familiei acestuia
(Nelkin D., 1998; Gurley E.S., 2011; Krogstad D.J., 2010; Rispler-Chaim V., 1993).În ce privește
factorii cu rol determinant în reacțiile aparținătorilor unui decedat față de efectuarea autopsiei
acestuia, analiza rezultatelor obținute pentru lotul de studiu, relevă faptul că, în proporții relativ
apropiate, medicii respondenți opinează către „propriul sistem de convingeri și credințe religioase”
al aparținătorilor (32,8%), „mediul de proveniență” al acestora (31,18%), și „nivelul studiilor”
(28,49%) ca factori determinanți. Aspectul descris ne conduce către concluzia că reacțiile
aparținătorilor unui decedat vis a vis de examinarea post-mortem a acestuia, pe lângă starea
emoțională, sunt semnificativ influențate de nivelul de cunoștințe și de capacitatea de absorbție a
informațiilor cu privire la procedurile unei autopsii prosecturale.
Faptul că cei mai mulți dintre subiecții chestionați au optat fie pentru varianta de răspuns
conform căreia ar încerca să explice aparținătorilor pacientului decedat importanța majoră a
autopsiei prin obținerea unor informații care ar putea fi utile fie pentru alți potențiali viitori pacienți
(55,91%), fie pentru elucidarea unor aspecte de interes științific (34,41%), conduce către concluzia
că în practica medicală curentă, 90% dintre clinicieni dau dovadă de profesionalism în relaționarea
directă cu familiile decedaților asumându-și responsabilitatea de a discuta cu acestea despre
potențialele beneficii ale unei examinări post-morte
Analiza datelor obținute relevă faptul că, în opinia celor mai mulți respondenți, (51,61%),
„necunoașterea cauzei de deces” ar reprezenta principalul argument pentru care aparținătorii ar
consimți la efectuarea examinării post-mortem unui pacient decedat, iar 27,96% consideră că
„evoluția inexplicabilă a stării unui pacient” i-ar putea determina pe aparținătorii acestuia să
consimtă la efectuarea autopsiei prosecturale; acest aspect ne permite concluziacă în peste 2/3 din
cazuri aparținătorii doresc să cunoască certitudinea cauzei de deces, prin aceasta asigurându-și un
oarecare „confort psihologic
În ceea ce privește modul de apreciere, al autopsiei anatomo-patologice, de către cei
22
chestionați, analiza descriptivă relevă foarte clar faptul că majoritatea medicilor respondenți,
respectiv 81,82% din eșantionul populațional chestionat, atribuie autopsiei anatomo-clinice o
importanță majoră în procesul educațional medical, restul de 18,82% dintre subiecți considerând că
practica autopsiei are o importanță relativă în procesul de învățare, formare și perfecționare
medicală. Demn de remarcat faptul că absolut nici un respondent, dintre cei chestionați nu a exclus
procedura autopsiei din procesul de instruire a medicilor și perfecționare a practicii medicale
În vederea rezolvării controverselor etice, ideal ar fi obținerea consimțământului unei
persoane, încă din timpul vieții, ca după deces să poată fi efectuată autopsia acesteia; în sensul
menționat, rezultatele obținute, relevă faptul că marea majoritate a celor chestionați (77,42%) nu pot
preciza dacă ar consimți sau nu, din timpul vieții, ca după deces să li se efectueze autopsia sau să fie
supuși procedurilor de disecție, iar 9,14% nu ar fi de acord ca după deces să fie supuși examinării
post-mortem; acest aspect ne confirmă concluzia anterior exprimată că, marea majoritate a
clinicienilor practicanți (86,56%) întâmpină dificultăți în ce privește abilitatea de obținerea a
consimțământului pentru efectuarea autopsiei, fie din partea unei persoane în viața ca după deces să
se efectueze autopsia, fie din partea aparținătorilor unui decedat pentru examinarea post-mortem a
acestuia.
Rezumând rezultatele analizei descriptive a răspunsurilor, se poate constata că autopsia
prosecturală, ca procedură medicală, este apreciată în rândul medicilor clinicieni, aceștia recunoscându-i
rolul în certitudinea diagnosticului de deces, rezultatele examinărilor post-mortem reprezentând o
modalitate de perfecționare a practicii medicale; de asemenea clinicienii opinează că rezultatele unei
autopsii anatomo-clinice pot elucida o serie de incertitudini mai ales în cazul unor eventuale acuze
nefondate din partea aparținătorilor pacienților decedați. Deși în număr destul de redus, în comparație cu
celelalte beneficii, în opinia unor clinicieni, autopsia anatomo-clinică poate fi considerată ca instrument
de control al calității actului medical. Vis a vis de faptul că o autopsie anatomo-clinică poate evidenția
neconcordanțe de diagnostic sau erori de atitudine terapeutică, doar 3 subiecți din lotul de studiu,
consideră această procedură de examinare medicală ca fiind „incomodă”.
Relaţiile interumane în general nu sunt posibile fără o comunicare adecvată; acest aspect este
perfect valabil şi transpozabil relaţiilor dintre diferiţi specialişti medicali, respectiv dintre anatomo-
patologi şi clinicieni; diagnosticul anatomo-patologic poate constitui pentru clinicieni suportul care
asigură posibilitatea de a învăţa din „greşeli” şi astfel, de formare şi perfecţionare continuă, precum
23
şi de susţinere permanentă, la cote ridicate, a abilităţii de diagnostic (Anaya A., 2002).
Analiza statistică descriptivă relevă, că marea majoritate a respondenților, reprezentând
70,43% din totalul eșantionului populațional studiat, consideră faptul că dezbaterile anatomo-clinice
sunt utile, apreciind astfel relația profesională dintre clinicieni și anatomo-patologi. Alți 28 (15,05%)
subiecți consideră că o bună colaborare profesională între clinicieni și anatomo-patologi este
benefică pentru alți potențiali pacienți. De asemenea, un grup de 17 (9,14%) respondenți sunt de
părere că o bună colaborare profesională între clinicieni și anatomo-patologi, este benefică în
interesul pacienților, dar și utilă din punct de vedere al dezbaterilor anatomo-clinice. Numai 10
(5,37%) din totalul respondenților consideră incomod faptul că medicul anatomo-patolog este cel
care poate constata eventualele erori de diagnostic sau de practică medicală ale unui clinician.
II.2.6. Analiza corelațională a datelor obținute. Concluzii
Analizând rezultatele obținute,se constată că există corelații semnificative între gen,
specializarea medicilor participanți (chirurgicală / medicală), dacă sunt sau nu cadre didactice,
gradul profesional al participanților (rezident, specialist, primar) și modul de percepere a autopsiei
prosecturale, analiza datelor obținute relevând următoarele aspecte:
 bărbații medici, în cazul în care nu au putut participa la efectuarea autopsiei, prezintă tendința de
a solicita medicului anatomo-patolog raportul de autopsie sau informații legate de rezultatele
autopsiei, iar femeile medici prezintă tendința de a solicita medicului anatomo-patolog raportul
de autopsie sau informații legate de rezultatele acesteia doar în funcție de caz;
 tendința ca bărbații din lotul de respondenți să considere că argumentul, care ar cântări cel mai
mult în obținerea acordului familiei decedatului pentru efectuarea autopsiei acestuia, este fie că
rezultatele autopsiei ar putea fi benefice pentru viitoare cazuri similare, fie că rezultatele
autopsiei ar putea evidenția eventuali factori de risc pentru membrii familiei decedatului (diverse
procese patologice cu transmitere ereditară, boli infecto-contagioase, boli determinate de
condițiile de mediu / locuit etc.), în timp ce femeile medici consideră că aparținătorii sunt mai
interesați de aspectele privind necunoașterea cauzei de deces și de confirmarea diagnosticului
emis de medicul curant, precum și de atitudinea terapeutică adoptată de acesta;
 ușoară tendință ca femeile din grupul de subiecți să considere că unul dintre motivele, pentru
24
care ar sugera familiei să solicite scutirea de autopsie, este temerea față de o eventuală
neconcordanță anatomo-clinică;
 grupul de femei din acest lot prezintă tendința de a aprecia relația profesională dintre clinician și
anatomo-patolog ca fiind una de colaborare benefică interesului pacienților, iar bărbații o
caracterizează ca fiind utilă din punct de vedere al dezbaterilor anatomo-clinice
 în rândul medicilor chirurgi există tendința să aprecieze că rolul de a explica, familiei
decedatului, cauza decesului revine atât medicului curant cât și medicului anatomo-patolog;
 medicii de specializare non-chirurgicală ar expune, familiei acestuia, ca argumente în favoarea
necesității / oportunității efectuării autopsiei, prevederile legale și evoluția inexplicabilă a stării
pacientului respectiv urmată de deces;
 medicii de specializare non-chirurgicală sunt cei care prezintă tendința de a explica
aparținătorilor că autopsia poate contribui la elucidarea unor aspecte de interes științific;
 medicii chirurgi consideră că argumentul, care ar cântări cel mai mult în obținerea acordului
familiei decedatului în vederea efectuării autopsiei acestuia, este acela că rezultatele autopsiei ar
putea evidenția eventuali factori de risc pentru membrii familiei decedatului (diverse procese
patologice cu transmitere ereditară, boli infecto-contagioase, boli determinate de condițiile de
mediu / locuit etc.).
 medicii de specializare non-chirurgicală apreciază autopsia prosecturală ca fiind o procedură
medicală utilă în situația unor eventuale acuze nefondate, din partea aparținătorilor, precum și
pentru îmbunătățirea practicii medicale;
 în care nu au putut participa la efectuarea autopsiei unui decedat, medicii din grupul de
specializări non-chirurgicale prezintă tendința de a considera că numai în anumite cazuri ar fi
oportun să solicite medicului anatomo- patolog raportul de autopsie sau informații legate de
rezultatele acesteia;
 medicii de specializare non-chirurgicală prezintă tendința de a alege temerea față de o eventuală
neconcordanță anatomo-clinică ca principal motiv pentru care ar sugera aparținătorilor unui decedat
să solicite scutirea de efectuare a autopsiei;medicii chirurgi apreciază relația profesională dintre
clinician și anatomo-patolog ca fiind utilă din punctul de vedere al dezbaterilor anatomo-clinice;
 cadrele didactice din lotul de subiecți prezintă tendința de a considera că autopsia este utilă
procesului de învățare, formare și perfecționare a medicilor ( r = - 0,218**, p = 0,003); deși
25
valoarea coeficientului de corelație Pearson este relativ mică, este semnificativă statistic (p ≤ 0,01);
 în rândul cadrelor didactice apare tendința, ca în calitate de pacient, să-și dea consimțământul
din timpul vieții, să li se efectueze autopsia în caz de deces (r = - 0,193**, p = 0,008); astfel, în
rândul cadrelor didactice, se observă o tendință mai pronunțată, de a fi mai receptive la această
procedură medicală;
 medicii cadre didactice apreciază autopsia prosecturală ca fiind o procedură medicală utilă atât în
situația unor eventuale acuze nefondate, cât și pentru îmbunătățirea practicii medicale (r = 0,333**, p
= 0,008) (itemM19);deși valoarea coeficientului de corelație Pearson este una modestă, este puternic
semnificativă statistic (p ≤ 0,01), aspect ce permite luarea în considerare a unei astfel de tendințe.
 medicii primari, în cazul decesului unui pacient, prezintă tendința de se consulta frecvent, cu medicul
anatomo-patolog, în vederea completării succesiunii cauzelor de deces în foaia de observație;
 medici primari, în situația unor cazuri în care autopsia ar aduce informații valoroase din punct de
vedere științific, prezintă tendința de a încerca să explice aparținătorilor că informațiile obținute
în cursul examinării post-mortem pot fi utile în îngrijirea altor potențiali viitori pacienți;
 în situația, nedorită, de aparținător al unui pacient decedat în spital medicii rezidenți prezintă
tendința de a răspunde prin nehotărâre („nu știu”) vis a vis de autopsierea acestuia;
 medicii rezidenți consideră relația profesională dintre clinician și anatomo-patolog utilă din
punct de vedere al dezbaterilor anatomo-clinice
II.2.7 Analiza de varianță în funcție de variabila Gen
În ceea ce privește ipoteza nr. 2 s-a confirmat relevând faptul că există diferențe semnificative
între opiniile participanților în funcție de variabila Gen deoarece 4 dintre itemii chestionarului
provoacă diferențe semnificative de opinie între respondenții de gen masculin și cei de gen feminin,
diferențele între cele două grupuri fiind semnificative statistic [χ2 (15) = 28.633, p = 0.018].
26
II.3. Studiul 3. Evaluarea percepțiilor și opiniei în rândul populației cu privire la
efectuarea examinărilor post-mortem
Studiul de față vizează evaluarea modului în care autopsia / examinarea post-mortem este
percepută în rândul populației și care este opinia oamenilor cu privire la efectuarea autopsiei
prosecturale / examinarea post-mortem a pacienților decedați în spital. Aria de interes a cuprins
următoarele aspecte: nivelul cunoașterii în rândul populației asupra procedurii autopsiei, cum este
percepută examinarea post-mortem atunci când se pune în discuție ca aceasta să fie efectuată în
cazul decesului unei persoane apropiate (rudă / membru al familiei), care este opinia oamenilor cu
privire la utilitatea autopsiilor prosecturale pentru diagnostic, în procesul de învățământ medical
(instruire studenți mediciniști, formarea și perfecționarea medicilor), pentru activitatea de cercetare
și dezvoltare a științelor medicale, sau în beneficiul unor potențiali viitori pacienți și care ar fi opinia
oamenilor privind acceptul pentru efectuarea autopsiei asupra propriului corp după deces.
II.3.1. Obiectivele studiului
Obiectivul principalal acestui studiu constă în identificarea și compararea modului de

percepție a subiecților chestionați asupra autopsiei prosecturale, în funcție de nivelul de informare.
Obiective secundare sunt reprezentate de: construirea instrumentului de cercetare care să
evalueze nivelul impactului examinărilor post-mortem asupra percepției acestoraîn rândul
populației; analiza relațiilor existente între poziționarea moral-valorică, nivelul de apropiere (gradul
de rudenie) al respondenților cu decedații la care fac referire, precum și motivele pentru care ar
accepta, respectiv ar refuza efectuarea autopsiei prosecturale; analize comparative între răspunsurile
participanților, înainte și după informarea acestora cu privire la ceea ce presupune o autopsie
prosecturală, care sunt avantajele și potențialii beneficiari ai acestei proceduri medicale.
II.3.2. Ipotezele cercetării constatative.
În ceea ce privește percepția și atitudinea față de procedura autopsiei, am presupus că:
27
 există diferențe semnificative între grupurile de subiecți care au experimentat decesul unei
persoane apropiate în spital (rudă / membru al familiei), în funcție de gradul de rudenie al
respondenților cu persoana decedată.
 există diferențe semnificative între grupurile de respondenți, care au experimentat decesul unei
persoane apropiate în spital (rudă / membru din familie), în funcție de perioada care a trecut de
la nefericitul eveniment.
 există diferențe semnificative în funcție de nivelul cunoștințelor referitoare la autopsie înainte și
după informarea primită.
 asupra deciziei pentru examinarea post-mortem a unui membru al familiei versus decizia pentru
autopsia propriului trup după deces, există diferențe semnificative în funcție de plusul de
cunoștințe adus de scurta informare.
 în percepția și opinia subiecților asupra deciziei pentru examinarea post-mortem, există diferențe
semnificative în funcție de vârsta respondenților.
Metoda de cercetare folosită în acest studiu este ancheta pe bază de chestionar, chestionarele
au fost elaborate de autorul tezei cu sprijinul conducătorului acestei teze profesor universitar la
catedra de etică a Universității „Transilvania” din Brașov și al unui specialist în realizarea acestor
instrumente de factură socio-psihologică. Instrumentele au fost pilotate pe un lot mic de persoane
(50 de respondenți din medii de proveniență diferite și cu nivel educațional diferit) care au declarat
că au înțeles cerințele întrebărilor, că nu a fost dificil de completat, considerând chestionarele ca
fiind cuprinzătoare pentru problematica studiată. Rezultatele pilotării au permis continuarea
cercetării, analiza statistică a datelor din studiul pilot venind în sprijinul acestei afirmații.
Au fost aplicate două chestionare, înainte și după o scurtă informare despre ceea ce
presupune o autopsie. Rolul informării a fost acela de a explica în ce constă acest tip de examinare
medicală care se efectuează după decesul unui pacient în spital și care este scopul, insistând asupra
avantajelor pentru certitudinea diagnosticului, procesul educațional medical (formarea, instruirea și
perfecționarea medicilor), menționând totodată și potențialii beneficiari (studenți, medici, ceilalți
membrii din familia decedatului, viitori potențiali pacienți, științele medicale, societate în general).
28
De asemenea, sunt cuprinse referiri la condițiile în care se efectuează, precum și câteva date
procedurale privind autopsia în sine, prelevarea de mici fragmente, de la nivelul țesuturilor și
organelor, pentru examinarea microscopică în vederea elucidării / completării diagnosticului
definitiv. În scurta informare este menționat faptul că la finele autopsiei se are în vedere
reconstrucția și cosmetizarea cadavrului astfel ca acesta să fie „înapoiat” familiei într-o formă
recognoscibilă. În vederea înlăturării unor posibile idei preconcepute, un aspect căruia i-am acordat
o atenție deosebită este cel referitor la mențiunea că orice manoperă sau manevră, asupra trupului
neînsuflețit, se efectuează cu responsabilitate și deplin respect pentru „fostul om în viață”; de
asemenea, au fost menționate explicit și raporturile dintre autopsie și ritualurile funerare.
Distribuirea chestionarelor s-a făcut, într-un mod absolut aleator și în funcție de
disponibilitatea persoanelor abordate.
În ceea ce privește persoanele necesare lotului de subiecți care au avut decedați (rude /
membrii ai familiei), au fost stabilite o serie de criterii de selecție foarte precise: decesul rudei sau
membrului din familie să fi survenit într-un spital, aparținătorul, potențial respondent, să fi avut
statutul de decident în ce privește exercitarea dreptului legal asupra corpului decedatului; raportul
aparținătorului cu decedatul, la care face referire, să fie reprezentat de gradul de rudenie directă prin
filiație și nu prin alianță. (ex. socru – ginere); pentru un decedat a fost chestionat doar unul dintre
aparținători.
A fost conceput un formular structurat în trei părți: o primă parte este reprezentată de un
chestionar cuprinzând un set de 10 itemi cu multiple variante de răspuns, cele mai multe răspunsuri
fiind închise de tipul da, nu, nu știu; a doua parte reprezintă o scurtă informare despre ceea ce
presupune o examinare post-mortem; cea de-a treia parte, este constituită dintr-un al doilea
chestionar cuprinzând un set de 4 itemi cu răspunsuri închise de tipul da, nu, nu știu și cu variante de
motivare a răspunsurilor alese.
Cei care au primit acest pliant, au fost informați asupra conținutului și scopului, asupra
faptului că nu au obligativitatea de a răspunde la aceste întrebări și că, prin returnarea chestionarelor
completate, consimt să participe la acest studiu (Anexa nr.2).
De menționat că formularul a fost conceput pe principiul unui pliant astfel încât pe parcursul
primului chestionar, respondentul să nu aibă acces nici la informare și nici la cel de-al doilea set de
întrebări (al doilea chestionar). (Anexa nr. 2)
29
În urma aplicării procedurii statistice, s-a constatat existența unei valori a coeficientului alfa
Cronbach de 0,784, fapt ce permite continuarea analizelor, întrucât nivelul de consistența internă,
interitemi al instrumentului este una rezonabilă, demonstrând că acesta măsoară ceea ce și-a propus.
II.3.4.2. Constituirea grupurilor de lucru
În vederea verificării ipotezelor enunțate, precum și a analizelor corelaționale, a fost necesară

stabilirea grupurilor populaționale de lucru. Grupurile populaționale utilizate în studiu au fost
stabilite în funcție de: aspectul privind experimentarea unui eveniment nefericit constând în decesul
unei persoane apropiate (rudă / membru al familiei) în spital, gradul de rudenie cu persoana decedată
la care subiecții au făcut referire, dacă, în cazul decedatului la care s-a făcut referire, a fost efectuată
sau nu autopsia prosecturală, perioada de timp care a trecut de la decesul rudei / membrului din
familie, la care subiecții au făcut referire.
II.3.5 Ipoteza nr. 1
În ceea ce privește percepția și atitudinea față de procedura autopsiei, presupunem că există

diferențe semnificative între grupurile de subiecți care au experimentat decesul unei persoane
apropiate în spital (rudă / membru al familiei), în funcție de gradul de rudenie al respondenților cu
persoana decedată.
În ce privește situațiile „în care” sau „pentru care” subiecții chestionați (aparținători) au
acceptat efectuarea autopsiei prosecturale rudei / membrului de familie decedat în spital din analiza
comparativă a modului în care au fost indicate variantele de răspuns se constată că, între cele două
grupuri, respectiv DR (respondenți cu rudă decedată) și DMF (respondenți cu membru din familie
decedat), există diferențe de percepție și atitudine față procedura autopsiei
Astfel, pentru situațiile în care a fost efectuată autopsia prosecturală, constatăm că marea
majoritate a respondenților, care au avut o rudă supusă acestui tip de examinare, au admis / acceptat
că aceasta este procedura care se aplică de regulă pacienților decedați în spital în vederea
diagnosticului de certitudine. În cazul respondenților care au avut un membru din familie, deși
marea majoritate nu ar fi vrut ca decedatul lor să fie supus acestui tip de examinare post-mortem,
30
aceștia au admis / au acceptat efectuarea autopsiei prosecturale tot ca modalitate de externare a
pacienților decedați dar, în situații diferite comparativ cu subiecții din grupul precedent, respectiv fie
urmare a faptului că decesul a survenit rapid după internare și astfel nu se cunoștea diagnosticul, fie
lipsa de reacție a aparținătorilor (acceptul tacit) ca urmare a stresului psiho-emoțional puternic
generat de evenimentul nefericit și totodată neașteptat.
Pentru cazurile la care nu s-a efectuat autopsia prosecturală, diferențele între cele două
grupuri de respondenți (DRfa și DMFfa) sunt mult mai evidente în ce privește modalitatea prin care
aceștia și-au motivat atitudinea de reticență față de această procedură.
În cazul aparținătorilor rude ale pacienților decedați, marea majoritate au apelat la asocierea
de motive prin care s-au opus acestei proceduri; acest fapt ne relevă două aspecte: pe de o parte
aparținătorii, în mentalul lor, nu reușesc să facă diferențierea între persoana care nu mai este în viață
și trupul neînsuflețit al acesteia, considerând astfel că orice procedură invazivă asupra corpului ar
provoca o suferință în plus persoanei decedate; pe de altă parte, probabil că legătura afectiv –
emoțională nu este atât de puternică precum în cazul membrilor de familie și atunci simt nevoia de o
„justificare” a atitudinii lor negativiste față de procedura autopsiei, pentru aceasta căutând
consolarea în faptul că știau boala respectivului pacient. Totodată, prin invocarea frecventă a
variantei de răspuns conform căreia procedura autopsiei ar contravine convingerilor religioase,
aparținătorii rudelor decedate „se tem” oarecum de faptul că persoana decedată ar fi dorit să fie
înmormântată în integritatea fizică a corpului; astfel, prin invocarea acestui motiv, de fapt
aparținătorii manifestă „credința și convingerile” rudei decedate. Acest fapt este susținut și de
modul de implicare în respectarea ritualurilor funerare.
În cazul respondenților care au experimentat nefericitul eveniment al decesului unui membru
al familiei în spital și s-au opus autopsierii acestuia, situația este mult diferită comparativ cu grupul
anterior, în sensul că refuzul procedurii este mult mai tranșant și categoric, marea majoritate
invocând o singură variantă de răspuns. Cel mai frecvent indicată este varianta conform căreia
aparținătorii, manifestându-și grija față de trupul neînsuflețit, nu acceptă în niciun fel vreo ingerință
de maniera unei autopsii, considerând că astfel asigură protecția persoanei decedate față de o altă
suferință peste cea determinată de boala avută.
În urma analizei datelor obținute, am constatat că, în ceea ce privește percepția și atitudinea
față de procedura autopsiei, există în mod evident diferențe semnificative între grupurile de subiecți
31
care au experimentat decesul unei persoane apropiate în spital (rudă / membru al familiei), în
funcție de gradul de rudenie al respondenților cu persoana decedată; considerăm astfel că ipoteza
nr.1 se confirmă.
II.3.6. Ipoteza nr. 2
Presupunem că, în ceea ce privește percepția și atitudinea față de procedura autopsiei,

există diferențe semnificative între grupurile de respondenți, care au experimentat decesul unei
persoane apropiate în spital (rudă / membru din familie), în funcție de perioada care a trecut de la
nefericitul eveniment.
Pentru verificarea acestei ipoteze s-a practicat analiza datelor obținute reprezentând modul în
care, cei 49 de subiecți, care s-au aflat în situația ca o rudă / un membru al familiei să decedeze în
spital, au răspuns la toți itemii chestionarului, raportat la perioada de timp (mai mult sau mai puțin
de 1 an) de la nefericitul eveniment. Astfel, cele două eșantioane populaționale utilizate pentru
verificarea acestei ipoteze, sunt reprezentate de grupul MMA constituit din 27 de participanți pentru
care a trecut mai mult de 1 an de la decesul unei rude / membru al familiei, respectiv grupul MPA
constituit din 23 de subiecți pentru care a trecut mai puțin de 1 an de la nefericitul eveniment
În urma aplicării testelor statistice de asociere, pentru fiecare item în parte, s-a constatat că
există diferențe între grupurile de subiecți analizate, dar nesemnificative din punct de vedere
statistic, fapt ce atrage după sine infirmarea ipotezei 2. Posibil ca, în cazul unei analize asupra unui
număr mai mare de subiecți, situația să fie cu totul alta.
Deși nesemnificative din punct de vedere statistic, totuși de remarcat diferențele dintre
grupuri, după cum urmează:
 la modul general, persoanele care au experimentat evenimentul nefericit al decesului unui apropiat
(rudă / membru din familie) în spital, prezintă reticență față de procedura autopsiei, aceeași reticența
manifestând-o și în cazul unei eventuale discuții / dezbateri care să abordeze această temă în afara
evenimentului respectiv, după o oarecare perioadă de la producerea acestuia;
 deși toți subiecții, aparținând celor două grupuri, s-au declarat inițial ca deținând cunoștințe
referitoare la autopsie, am constatat că marea majoritate au apreciat că prin informarea oferită au
aflat aspecte noi și edificatoare despre aceasta, fapt care i-a determinat fie în modificarea opiniei
32
anterior exprimate, fie i-a ajutat pe cei indeciși să se pronunțe ferm într-un fel sau altul
Rezultatele obținute arată că subiecții grupului MMA sunt ceva mai informați decât cei din MPA,
aspect explicabil prin faptul că trecând o perioadă de timp mai îndelungată, poate s-au mai documentat
sau poate au mai reflectat asupra eventualelor dileme cu privire la ce și cum s-a întâmplat; un alt aspect
poate fi acela că, după trecerea primul an de la eveniment, an în care aparținătorii sunt mult mai implicați
în respectarea și derularea diverselor obiceiuri ritualice (parastasele periodice), aceștia sunt oarecum mai
împăcați cu sine în ce privește „achitarea” obligațiilor morale și îndeplinirea rânduielilor, situație în care
sunt mai deschiși unei discuții asupra evenimentului morții. Este foarte posibil ca între timp să se fi mai
documentat cu privire la procedura unei autopsii, referitor la scopul în sine al acesteia.
Subiecții grupului MMA sunt ceva mai receptivi, față de cei din grupul MPA, la reluarea
unei discuții pe tema autopsiei și în aprecierea informațiilor noi legate de aceasta, mai ales acei
respondenți care inițial au declarat că „oarecum” știu câte ceva referitor la această procedură.
Numărul mare, respectiv 45 din 49 de respondenți care afirmă că prin informarea primită au
aflat lucruri noi referitoare la autopsie, denotă că de fapt ei nu dețineau cunoștințe, doar aveau
impresia că trecând printr-un astfel de eveniment, ar ști în ce constă și ce presupune procedura unei
examinări post-mortem. În aceste condiții, reticența față de autopsie, într-o primă etapă, și-au
manifestat-o absolut subiectiv; puținele cunoștințe se bazau mai mult pe presupuneri amplificate în
sens negativ și de aici percepția că prin autopsie se aduce un „rău” persoanei decedate.
O altă constatare este aceea că indiferent de perioada care a trecut de la decesul unei rude
apropiate sau unui membru din familie, acei respondenți care s-au declarat împotriva autopsiei își
mențin părerea și după informare; în cadrul grupului MMA se observă o scădere, iar în cadrul
grupului MPA apare o creștere a numărului de subiecți care își exprimă nehotărârea / doresc să mai
reflecteze asupra acestei dileme.
După informare, în cadrul ambelor grupuri, se înregistrează pe de o parte o creștere a numărului
de participanți care și-au afirmat acordul pentru efectuarea autopsiei în cazul decesului unei rude /
membru al familiei, iar pe de altă parte o reducere a numărului celor care nu agreează această
procedură și ca atare și-au exprimat dezacordul în legătură cu aceasta.

Presupunem că, în ceea ce privește percepția și atitudinea subiecților chestionați, există
33
diferențe semnificative în funcție de nivelul cunoștințelor referitoare la autopsie înainte și după
informarea primită.
Obiectivul a fost acela de evaluare a receptivității subiecților, față de tema abordată și, în ce
măsură, nivelul informațional poate influența opinia participanților cu privire la examinările post-
mortem, respectiv dacă nivelul de cunoștințe dobândit după informare, cu privire la avantajele
autopsiei anatomo-patologice și potențialii beneficiari ai acesteia, îi poate influența în menținerea
sau schimbarea opiniei anterior exprimate, iar pentru cei indeciși în ce măsură îi poate determina în
exprimarea unei opinii (schema nr.II.3.7/1).
Își mențin
opinia
Nivelul inițial
de cunoștințe
Cei
Reflectă indeciși își
informare asupra
informațiilor exprimă
opinia
Experiență de viață
își
schimbă
opinia
Schema nr. II.3.7/1 Reprezentarea ipotezei de lucru privind evaluarea modului în care nivelul de cunoștințe dobândit
în urma informării poate influența opinia participanților cu privire la examinările post-mortem.
În vederea verificării acestei ipoteze, atenția a fost orientată asupra grupului FD (fără deces)
constituit din 216 respondenți care nu s-au aflat în situația în care o rudă / un membru din familie să
decedeze în spital sau, chiar dacă s-au aflat într-o atare situație, respectivii subiecți, raportat la
gradul de rudenie cu persoanele decedate, nu au avut statutul de aparținători legali decidenți.
34
În cadrul acestui studiu, cifrele și proporțiile arată faptul că, inițial, subiecții chestionați au
acceptat mai degrabă problematica referitoare la acordul din timpul vieții pentru autopsia propriului
trup după deces, decât să admită situația că ar putea fi puși în situația de a decide pentru o rudă / un
membru din familie în cazul decesului acestuia.
Considerăm că prin numărul mare de răspunsuri „ nu”, înainte de informare, subiecții
respectivi nu-și exprimă lipsa răspunderii asupra deciziei în ce privește efectuarea autopsiei unui
membru al familiei, în cazul decesului acestuia, ci mai degrabă își manifestă atitudinea de protejare
a persoanei în fața unei asemenea proceduri. Alegerea variantei de răspuns „nu”, poate îmbrăca un
aspect dual; astfel, prin exprimarea NU-ului, respectivii subiecți fie și-au manifestat convingerea că
nu ar consimți la efectuarea autopsiei aproapelui lor, fie nu pot accepta gândul decesului unui
membru al familiei și cu atât mai puțin faptul că s-ar putea pune problema autopsierii acestuia.
Considerăm că, pentru acești respondenți, dilema propusă este de neacceptat în mentalul lor și ca
atare își resping gândul că o rudă / un membru al familiei ar putea ajunge într-o astfel de situație.
După informarea referitoare la autopsie, se înregistrează modificări semnificative ale
opiniilor anterior exprimate, atât în ce privește decizia asupra propriului corp după deces, cât și
decizia cu privire la examinarea post-mortem a unei rude / membru al familiei.
Diferențele între opinia privind decizia asupra propriului trup după deces și cea cu privire la
acordul pentru efectuarea autopsiei unei persoane apropiate, se estompează considerabil după
informarea referitoare la această procedură.
Aspectul menționat arată că, în fapt, respondenții nu dețineau inițial cunoștințe consistente
despre ceea ce presupune o autopsie. Din informarea pe tema autopsiei, participanții și-au lămurit o
serie de aspecte referitoare la această procedură, pe care le-au considerat suficient de edificatoare,
astfel încât, fie le-au confirmat prima percepție menținându-și opinia, fie i-a influențat într-atât încât
și-au schimbat total opinia, iar în cazul celor indeciși i-a determinat în a-și exprima o opinie.
În ce privește „migrarea” subiecților între opinii, după informare, facem următoarea
observație: numărul mare de respondenți care, după informare s-au exprimat în favoarea autopsiei s-
a constituit din subiecți care inițial s-au arătat reticenți față de această procedură, dar mai ales din
acei subiecți care inițial s-au declarat indeciși. S-au înregistrat și schimbări de opinie din „da” inițial,
în „nu” după informare, dar nesemnificative. Aspectul pe care l-am considerat cel mai interesant,
este acela în care foarte mulți respondenți care inițial s-au arătat reticenți față de autopsie, după
35
informare au trecut în „balans” dorind să mai reflecteze asupra acestei dileme.
Demne de luat în seamă sunt și aspectele privind motivările modificările de opinie; astfel
deosebim două planuri: pe de o parte, în cazul deciziei pentru o persoană apropiată (rudă / membru
din familie), cele mai frecvent invocate sunt certitudinea cauzei de deces și eventualele dubii asupra
modului de îngrijire în spital, motivări unice sau asociate; pe de altă parte, în cazul deciziei asupra
propriului trup, cel mai des menționate sunt utilitatea pentru știință și beneficiul familiei / altor
semeni, ca argumente pro autopsie.
Încă odată se confirmă grija mai mare pentru o persoană apropiată, comparativ cu grija
pentru propriul corp. Modul altruist, în care participanții și-au motivat decizia, din timpul vieții,
pentru autopsia propriului corp după deces, arată că respectivii subiecți au pătruns și au înțeles
beneficiile / avantajele acestei proceduri.
În cazul deciziei pentru o persoană apropiată, motivele invocate arată că respectivii
respondenții au înțeles avantajele unei examinări post-mortem dar, în sensul asigurării cu privire la
corectitudinea diagnosticului, implicit a tratamentului și a modului în care rudele / membrii din
familie au fost îngrijiți în spital.
Dintre motivele reticenței față de autopsie, cel mai frecvent invocate sunt conceptele de
ordin religios și respectarea integrității fizice a trupului.
Insistând asupra celor menționate, remarcăm că, aparținătorii pacienților decedați, acordă
importanță aspectelor privind „din ce cauză a murit?”, „cum / în ce condiții s-a întâmplat?”,
concomitent cu reticența față de examinarea post-mortem, de cele mai multe ori, invocând
preocuparea și temerea pentru „mutilarea” trupului celui decedat, sau că procedura autopsiei și
formalitățile ce derivă din acesta ar putea să dureze și, astfel să influențeze bunul mers al ritualului
de înmormântare.
Percepțiile populației, vis a vis de autopsie în general, indică modul de abordare a acestui
subiect deosebit de sensibil; în urma acestui studiu am constatat că oamenii, în general, nu dețin
cunoștințe adecvate cu privire la autopsia prosecturală sau, ceea ce cred ei că știu despre această
procedură conține multe erori informaționale; opiniile exprimate anterior informării au un grad
ridicat de subiectivism generat de o serie de idei preconcepute.
Este necesar și foarte util în același timp a se asigura o informare în masă cu privire la
această procedură subliniind pe de o parte avantajele acestei proceduri la nivelul întregii societăți,
36
iar pe de altă parte asigurarea că în timpul derulării manoperelor procedurale se acordă atenția
cuvenită pentru a nu prejudicia decât într-o foarte mică măsură trupul decedatului. Obiecțiile de
ordin religios sau cele de ordin socio-cultural pot fi estompate prin programe informative-
educaționale cu rolul bine determinat de creștere a nivelului de conștientizare a oamenilor asupra
utilității examinărilor post-mortem.
Presupunem că există diferențe semnificative în ceea ce privește opinia subiecților

chestionați asupra deciziei cu privire la consimțământul pentru examinarea post-mortem a unui
apropiat (rudă / membru al familiei) versus decizia pentru autopsia propriului trup după deces, în
funcție de plusul de cunoștințe adus de scurta informare pe tema autopsiei.
Obiectivul propus este acela de a evalua în ce măsură au fost receptate, de către participanți,
informațiile oferite cu privire la autopsia prosecturală, dacă și în ce măsură plusul de cunoștințe
dobândit îi poate influența în exprimarea opiniei cu privire la decizia asupra consimțământului din
timpul vieții pentru autopsia propriului trup după deces sau pentru examinarea post-mortem a unei
rude / membru din familie.
Punctul de plecare în verificarea ipotezei propuse, constă în analiza comparativă între
nivelul de cunoștințe acumulateîn urma informării cu privire la autopsia prosecturală și cel deținut
inițial de către participanți la începutul studiului.
Analiza modalității în care subiecții chestionați au indicat variantele de răspuns, oferă
posibilitatea de a afla care dintre aspectele informaționale prezentate au fost considerate, de către
aceștia, pro sau contra autopsiei, ce anume i-ar fi putut sensibiliza sau, dimpotrivă contraria, astfel
încât, fie să le confirme prima percepție și să-și mențină opinia exprimată, fie să îi influențeze în
schimbarea opiniei, iar în cazul celor indeciși să-i determine în a-și exprima o opinie.
În urma analizei efectuate, remarcăm că ponderea respondenților (158) care apreciază plusul
de cunoștințe adus de informare este net superioară față de cea reprezentată de 96 de subiecți care
apreciază cu „oarecum” nivelul de informație primit și cei 11 subiecți care nu consideră nici un plus
de noutate primit, care își modifică opiniile în urma acestei activități. Acest fapt conduce către
concluzia că, dacă opinia publică ar fi informată ar reacționa diferit în fața situației de a lua o decizie
37
cu privire la această procedură medicală, exprimându-și acordul pentru efectuarea autopsiei
prosecturale; astfel, ar fi acceptată mai ușor în vederea certitudinii de diagnostic pentru aflarea
cauzei decesului și în cazul obiecțiilor asupra modului de îngrijire din spital (Tabelul nr. II.3.8/4).În
ce privește argumentele prezentate de subiecții care și-au manifestat reticența față de autopsie și ca
urmare și-au exprimat opinia conform căreia nu ar consimți la o astfel de procedură dacă s-ar afla în
situația de a decide în cazul decesului unui membru din familie / unei rude, considerentele de ordin
religios și respectul pentru integritatea fizică a trupului sunt invocate, fie unice, fie asociate.
În urma aplicării testul statistic de asociere Chi pătrat, descoperim că diferențele între grupuri
sunt puternic semnificative statistic [χ2 (12) = 63,380, p = 0,000], iar mărimea efectului Phi de 0,491
arată că relația dintre variabile este una moderată spre puternică
Remarcăm proporția mai mare (158 de respondenți) care apreciază plusul de cunoștințe adus
de informare față de cei 96 de subiecți indeciși și cei 11 subiecți care nu văd un plus valoare primit,
care își modifică opiniile în urma acestei activități. Acest fapt ne duce la concluzia că opinia publică,
dacă ar fi informată ar reacționa diferit în fața acestei proceduri medicale, fiind de acord cu autopsia
propriului trup după deces, dacă aceasta ar fi în beneficiul semenilor și științei medicale.
În urma aplicării testul statistic de asociere Chi pătrat, descoperim că diferențele între grupuri
sunt puternic semnificative statistic [χ2 (10)= 55,656, p = 0,000], iar mărimea efectului Phi de 0,460
arată că relația dintre variabile este una moderată spre puternică.
În încercarea de a afla, ce anume a influențat opinia respondenților, am urmărit variantele
indicate de aceștia, respectiv situațiile pentru care ar consimți ca după deces trupul să fie supus
studiului; interesant este faptul că, mai mult de jumătate dintre respondenții care au apreciat plusul
de cunoștințe primit prin informare, au invocat argumentul altruist, respectiv „beneficiul pentru
familie, ceilalți semeni, știință în general”.
II.3.9. Ipoteza nr.5
În ceea ce privește percepția și opinia subiecților asupra deciziei pentru examinarea post-
mortem presupunem că există diferențe semnificative în funcție de vârsta respondenților.
Eșantionul populațional studiat este constituit din 265 de subiecți distribuiți în 6 grupe
38
cuprinse între a 2-a și inclusiv a 7-a decadă de vârstă.
Referitor la opinia respondenților cu privire la decizia pentru efectuarea autopsiei în cazul
decesului unei rude / unui membru al familiei, exprimată în cunoștință de cauză, ca urmare a
informării oferite, se remarcă creșterea numărului de respondenți, care își exprimă acceptul pentru
autopsie de la 41 (înainte de informare) la 118 (după informare), cu scăderea concomitentă atât a
numărului de subiecți încă indeciși de la 101 (înainte de informare) la 61 (după informare), cât și a
celor care și-au manifestat reticența față de această procedură de la 123 (înainte de informare) la 86
(după informare).
Acest fapt ne conduce către concluzia că, în urma informării nou primite, se înregistrează o
schimbare a atitudinii în luarea unei decizii privind consimțământul pentru efectuarea autopsiei în
cazul decesului unei rude / membru din familie. În grupul subiecților care, după informare, și-au
exprimat acordul cu privire la eventual decizie pentru efectuarea autopsiei în cazul decesului unei
rude / membru al familiei, predomină persoanele cu vârste de până în 60 de ani; reticența pentru
autopsie este manifestată de persoane cu vârste cuprinse de peste 40 de ani, iar cei mai nehotărâți în
exprimarea unei opinii sunt subiecți aparținând decadelor a 4-a și a 5-a de vârstă.
În specificarea motivului pentru care / condițiilor în care ar fi de acord cu efectuarea
autopsiei, în cazul decesului unei rude / membru din familie, respondenții au invocat fie
„necunoașterea cauzei de deces”, fie „obiecții asupra modului de îngrijire din spital”, fieambele.
„Necunoașterea cauzei de deces”, ca motivare a deciziei pentru efectuarea autopsiei în cazul
decesului unui membru din familie / rude apropiate, exprimată după informarea cu privire la avantajele /
beneficiile unei examinări post-mortem, a fost invocată de 106 subiecți, cei mai mulți aparținând decade
a 5-a de vârstă; de remarcat că nicio persoană de 70+ ani nu a indicat acest răspuns.
În urma aplicării testul statistic de asociere Chi pătrat, descoperim că diferențele între
grupuri sunt puternic semnificative statistic [χ2 (5) = 28.889, p = 0.000] mărimea efectului fiind una
moderată de phi = 0.330.
Eventualele „obiecții asupra modului de îngrijire din spital”, ca motivare a deciziei pentru
efectuarea autopsiei în cazul decesului unui membru din familie / rude apropiate, exprimată după
informarea cu privire la avantajele / beneficiile unei examinări post-mortem, a fost invocată de 110
participanți, cei mai mulți aparținând grupei de vârstă 50-59 ani. În urma aplicării testul statistic de
asociere Chi pătrat, se constată că diferențele între grupuri sunt puternic semnificative statistic [χ 2
39
(5) = 28.889, p = 0.000] mărimea efectului fiind una moderată de phi = 0.330.
Pentru argumentarea opoziției față de efectuarea autopsiei, în cazul decesului unei rude /
membru din familie, respondenții au invocat fie „considerentele de ordin religios”, fie „respectul
pentru integritatea fizică a trupului”, fie au asociat ambele.
Referitor la vârsta subiecților care constituie grupul „negativiștior” se observă un aspect
interesant, astfel: numaiconsiderentele de ordin religios, ca justificare a refuzului față de efectuarea
autopsiei, au fost invocate de persoane cu vârsta de peste 40 ani; numaigrija față de integritatea
fizică a trupului ca motivare a exprimării dezacordului privind efectuarea autopsiei în cazul
decesului unei rude / membru al familiei, a fost invocată de persoane cu vârsta până în 40 ani și de
peste 70 ani. Asocierea variantelor de răspuns a fost preferată majoritar de persoane aparținând
decadei a 4-a de vârstă, respectiv 13 subiecți (4,9%), urmând decada a 5-a cu 8 subiecți (3%), apoi
decadele a 2-a și a 6-a cu câte 6 subiecți fiecare (2,26%).
Referitor la opinia respondenților, cu privire la decizia privind consimțământul, din timpul
vieții, pentru ca, după deces, propriul trup să fie supus autopsiei / studiului, exprimată în cunoștință
de cauză, ca urmare a informării oferite, în ceea ce privește avantajele / beneficiile unei examinări
post-mortem, din analiza rezultatelor obținute se pot constata modificări considerabile în alegerea
variantelor de răspuns comparativ cu cele anterior informării.
Astfel, din analiza datelor obținute, se observă creșterea numărului de persoane care își
exprimă disponibilitatea, ca din timpul vieții, consimtă pentru autopsia / studiul asupra propriului
trup după deces de la 69 (înainte de informare) la 115 (după informare); totodată se constată o
scădere cu aproape 40% a numărului de persoane indecise de la 111 (înainte de informare) la 78
(după informare); numărul de subiecți care și-au exprimat reticența înregistrează o diminuare
discretă de la 85 (înainte de informare)la 78 (după informare).
În ce privește vârsta respondenților se observă că cei mai receptivi au vârste de până în 60
ani, reticența față de procedura autopsiei fiind apanajul persoanelor de peste 40 ani.
Acest fapt ne permite a aprecia că, în urma informării nou primite, se înregistrează o
schimbare a atitudinii în luarea unei decizii privind consimțământul din timpul vieții pentru
examinarea post-mortem a propriului trup.
În ce privește vârsta respondenților, care și-au arătat disponibilitatea de a-și da acordul ca
după deces propriul corp să poată fi supus unei examinări post-mortem, se observă că numai
40
varianta „utilitatea / beneficiul pentru știință” a fost aleasă doar de persoane care au peste 50 ani, iar
numai varianta „beneficiul pentru familie / alți semeni” a fost indicată majoritar de persoane
aparținând grupei de vârstă 30-39 ani; în schimb asocierea celor două răspunsuri a fost preferată de
persoanele aparținând primelor 4 decade, respectiv cu vârsta de până în 60 ani.
Reticența față de procedura autopsiei a fost exprimată prin „nu categoric” de 27,17% dintre
participanții la studiu, dintre care numai 7 au sub 40 ani, marea majoritate (respectiv restul de 65) au
peste această vârstă.În urma aplicării testul statistic de asociere Chi pătrat, descoperim că diferențele
între grupuri sunt puternic semnificative statistic[χ2 (5)= 20.132a, p = 0.001]mărimea efectului fiind
una modesta de phi=0.276.
Prin răspunsul privind indecizia / nehotărârea asupra deciziei privind consimțământul pentru
examinarea post-mortem a propriului trup, indicat de 78 de participanți,subiecții au posibilitatea de a
mai reflecta asupra problematicii; prin indicarea acestei variante, respondenții aflați încă „în balans” în
ceea ce privește o opinie fermă, au nevoie de oarecare timp de reflecție asupra dilemei care, chiar
ipotetică fiind, este o noutate ca și problematică pentru individ și, mai ales de mare sensibilitate.
Respondenții care au ales această variantă „nu știu / mai reflectez” aparțin tuturor grupelor de vârstă, în
proporții echilibrate.În urma aplicării testul statistic de asociere Chi pătrat, descoperim că diferențele
între grupuri nu este semnificativă statistic [χ2 (5) = 6.024a, p = 0.304].
II.4. Stidiul 4. Evaluarea percepției studenților mediciniști asupra utilizării

cadavrelor umane pentru studiu în procesul de predare – învățare
Studiul de față vizează evaluarea percepției studenților mediciniști asupra utilizării

cadavrelor umane (prin disecții și autopsii) în procesul de predare – învățare, precum și modul în
care este apreciată această metodă didactică specifică învățământului medical universitar.
II.4.1 Obiectivele studiului
Obiectivul principalal studiului constă în identificarea și compararea modului de percepție a

subiecților, asupra utilizării cadavrelor umane, în funcție de anumiți parametrii.
41
Obiective secundare stabilite au fost: construirea instrumentului de cercetare care să evalueze
nivelul impactului procedurilor constând în disecții / autopsii, asupra modului de raportare al studenților
la studiul aspectelor morfologice normale și patologice ale corpului uman; analiza relațiilor existente
între poziționarea moral-valorică, stările emoționale generate de metoda de învățare și ierarhizarea
beneficiilor obținute în procesul didactic de predare – învățare; analize comparative între răspunsurile
exprimând poziționările conceptuale ale diferitelor categorii de studenți.
II.4.2. Ipotezele cercetării constatative
1. În privința modului de raportare la utilizarea examinărilor post-mortem, în procesul

educațional medical, presupunem că există diferențe semnificative între grupurile de studenți din
primii doi ani de studiu comparativ cu cei din anii III – VI.
2. În privința modului de raportare la utilizarea examinărilor post-mortem, în procesul
educațional medical, presupunem că există diferențe semnificative între grupurile de studenți care
percep cadavrul uman ca „material de studiu” și cei care îl percep ca „fost om în viață”
3. În privința modului de poziționare față de utilizarea cadavrelor umane pentru studiu,
în procesul educațional medical, presupunem că există diferențe semnificative între grupurile de
studenți care consideră autopsia anatomo-clinică de importanță majoră în procesul de învățare și cei
care nu acordă importanță acestei metode de studiu.
Metoda de cercetare, folosită în acest studiu, este ancheta pe bază de chestionar,

instrumentul dezvoltat având ca scop să permită evidențierea principalelor impedimente care ar
putea influența modalitatea de raportare a studenților la dobândirea cunoștințelor pentru
aprofundarea și înțelegerea aspectelor morfologice normale și patologice ale corpului uman. De
asemenea, am dorit să aflăm dacă, simțămintele generate de demonstrațiile prin disecții / autopsii,
considerentele de ordin religios precum și modalitatea de percepție a cadavrelor umane utilizate
pentru studiu, influențează procesul de predare – învățare.
Chestionarul a fost pilotat pe 98 de studenți, anii I-VI, specializarea Medicină Generală,
42
Facultatea de Medicină din cadrul Universității „Transilvania” din Brașov. Rezultatele au permis
continuarea studiilor la o scară mai largă de subiecți.
Chestionarul conține 11 itemi pentru studenții din anii I – II de studiu, iar pentru studenții din
anii III-VI de studiu, mai sunt în plus încă 5 itemi, deci pentru ei sunt un total de 16 itemi. Diferența
de itemi este dată de experiența de învățare în plus, pe care o au studenții din anii mai mari.
Chestionarul are în componență doar itemi închiși, cu variante de răspuns prestabilite. Itemii
sunt dihotomici, trihotomici sau de alegere a variantelor de răspuns considerate de către subiecți, a fi
cele mai potrivite. O copie a acestui chestionar se găsește în Anexa nr. 3.
MENȚIUNE: s-a preferat distribuirea aleatorie a chestionarelor, fără precizarea facultății
unde studiază respectivul student - respondent, din următoarele considerente:este un studiu de
opinie;menționarea facultății unde studiază respondenții ar fi putut reprezenta o oarecare lipsă de
încredere, din partea acestora, privind identificarea, iar pe de altă parte nu am dorit a se fi considerat
ca „ingerință” în activitatea didatică a vreunei instituții de învățământ;dacă distribuirea
chestionarelor s-ar fi făcut concomitent la un grup mare de studenți, eventual într-o pauză de curs la
un an de studiu, respondenții s-ar fi putut simți obligați să completezechestionarul sau, fiind mai
mulți odată, s-ar fi putut influența în alegerea răspunsurilor.
Au fost distribuite 1000 de chestionare din care au fost returnate completate 760 (76%).
Cei care au primit chestionarul au fost informați asupra conținutului și scopului, precum și
asupra faptului că nu au obligativitatea de a răspunde la întrebări și că prin returnarea chestionarelor
completate, consimt să participe la acest studiu.
În analiza statistică a chestionarului, care investighează percepția studenților asupra
utilizării cadavrelor umane în procesul de predare – învățare, în urma aplicării procedurii statistice,
s-a constatat existența unei valori medie bună de 0,693 a coeficientului alfa Cronbach. Acest
coeficient permite continuarea analizei, întrucât nivelul de consistență internă interitemi este una
rezonabilă, demonstrând că instrumentul măsoară ceea ce și-a propus
II.4.4. Descrierea populației și constituirea grupurilor de lucru
Lotul de studiu este constituit dintr-un număr de 760 de subiecți, corespunzător numărului de
respondenți care au completat și returnat chestionarul. Cei 760 de subiecți sunt studenți mediciniști
43
aflați în ani de studiu diferiți, de la I la VI conform programei de studiu specifică învățământului
universitar medical uman
Au fost stabilite două grupuri de lucru astfel: - grupul 1 constituit din 307 studenți din anii I-
II, reprezentând 40,4% din totalul participanților și, grupul 2 constituit din 453 de studenți din anii
III-VI reprezentând 59,6% din totalul participanților la studiu
A fost aleasă această formulă de lucru în baza următoarelor considerente:
 în anii I–II studenții experimentează procesul de predare–învățare numai la orele de
demonstrație prin disecții în cadrul disciplinei anatomie;
 începând cu anul III, studenții încep să experimenteze raționamente deductive prin coroborarea
înformațiilor și cunoștințelor dobândite în cadrul mai multor discipline (fiziopatolgie, semiologie
medicală și chirurgicală, morfopatologie etc); tot în acest an de studiu este predată
morfopatologia / anatomia patologică în cadrul căreia sunt prezentate procesele lezionale la
nivelul țesuturilor și organelor (aspectul macoscopic și microscopic) cu explicitarea
mecanismelor patogenice ale acestora, precum și asocierea disfuncționalităților organice
(fiziopatologie), cu răsunet clinic (semiologie medicală și chirurgicală);
 tot din anul III studenții încep să participe la autopsiile anatomo-clinice efectuate pacienților
decedați în spital și, astfel, ei încep să se „familiarizeze” cu modalitatea de abordare a cazuisticii,
în sensul corelării manifestărilor clinice ale bolilor cu modificările la nivel organic pe care le
vizualizează macroscopic la examinările post–mortem, coroborând toate acestea cu datele de
anamneză (acuzele de boală), învestigațiile paraclinice (laborator, radiologice, imagistice etc) și
epicriza din foile de observație, precum și explicitarea mecanismului tanatogenerator;
 ulterior, în anii IV, V și VI, studenții sunt prezenți în mod activ în clinică unde își antrenează
raționamentele deductive și abilitățile de diagnosticare; totodată, în cazul deceselor survenite în
secțiile unde studenții își desfășoară stagiile practice, aceștia pot participa la examinările post-
mortem ale pacienților decedați, prilej pentru a înțelege mai bine corelațiile anatomo-clinice;
 pentru studenții din anul VI de studiu, aspectele sunt mult mai complexe în sensul că aceștia,
conform programei curiculare, experimentează și practica medico-legală prin participarea la
autopsiile specifice acestui tip de activitate.
Astfel, s-a considerat că există o diferență de percepție, asupra examinării cadavrelor umane
prin disecții / autopsii, între studenții din anii I-II pentru care această practică este ceva cu totul nou,
44
în comparație cu cei din anii III, IV, V care sunt mai „în temă” cu această procedură, iar studenții
din anul VI au în plus și contactul cu activitatea medico-legală.
Această diferență de percepție, vis a vis de studiul bazat pe utilizarea cadavrelor umane, cuprinde
toate aspectele, atât din punct de vedere emoțional și cognitiv, cât și din punct de vedere etic.
II.4.5. Analiza descriptivă constatativă
Rezultatele analizei descriptive constatative relevă diferențe semnificative între subiecții

celor două grupuri; astfel, raportat la utilizarea cadavrelor umane în procesul de predare-învățare,
studenții din anii I-II aleg răspunsurile în plan emoțional, în schomb, studenții din anii III-VI se
exprimă în plan pragmatic-cognitiv.
II.4.6. Interpretarea datelor analizelor statistice

Pentru a analiza rezultatele obținute am preferat prezentarea acestora în funcție de ipotezele
formulate.
II.4.6.1. Ipoteza nr. 1
În privința modului de raportare la utilizarea cadavrelor umane pentru studiu în procesul

educațional medical, presupunem că există diferențe semnificative între grupul 1 constituit din
studenții din primii doi ani de studiu și grupul 2 constituit din studenții din anii III – VI.
În cadrul acestei ipoteze a fost efectuată analiza comparativă a răspunsurilor subiecților din
cele două grupuri de lucru, respectiv grupul 1 constituit din studenți din anii I și II și grupul 2 care
cuprinde studenții din anii III, IV, V și VI de studiu.
Pentru verificarea valorii de adevăr a ipotezei nr. 1, participanții au fost distribuiți în două
grupuri; grupul 1 este constituit din studenții din anii I și II, iar din grupul 2 fac parte respondenții
din anii III, IV,V și VI
Așadar din totalul de 31 de itemi, marea majoritate, reprezentând 24 dintre aceștia, se
asociază semnificativ statistic cu variabila grup. Dintre aceștia, 13 itemi se asociază pozitiv,
semnificativ și puternic semnificativ cu variabila grup, indicând astfel o relație direct proporțională.
45
Ceilalți 11 itemi se asociază negativ, indicând astfel o relație invers proporțională.Acest fapt
arată că există diferențe între modurile de percepție a subiecților din cele două grupuri.
În privința modului de raportare la utilizarea cadavrelor umane în procesul educațional

medical, presupunem că există diferențe semnificative între grupurile de studenți care percep
cadavrul uman ca „material de studiu” și cei care îl percep ca „fost om în viață”.
Prin intermediul ipotezei nr. 2 s-a dorit a afla dacă există diferențe semnificative statistic
între răspunsurile subiecților la toate întrebările chestionarului, utilizând ca filtru modul de raportare
la percepția asupra cadavrul uman, utilizat în procesul de predare-învățare, de catre subiecții
chestionați, respectiv ca „material de studiu” sau ca „fost om în viață”.
Pentru ușurința folosirii, modul de raportare a fost codat astfel: MS = „material de studiu” și
FOV =„fost om în viață”.
Prin aplicarea testul statistic de asociere Chi pătrat s-a verificat gradul în care acesta se
asociază cu itemii chestionarului utilizat. Având în vedere diferența între modurile de raportare la
perepția vis a vis de cadavrul uman ca „material de studiu” și ca „fost om în viață”, s-a dorit a afla
dacă există diferențe semnificative statistic între opiniile participanților din cele două grupuri.
Așadar, din totalul de 36 de itemi, marea majoritate, reprezentând 28 dintre aceștia, se
asociază semnificativ statistic cu variabila grup. Au fost identificați 15 itemi care se asociază
pozitiv semnificativ și puternic semnificativ cu variabila grup, ceea ce perminte afirmarea faptului
că itemii descriși în continuare au fost aleși preponderent de către participanții grupului care se
raportează la cadavrul uman, utilizat în cadrul orelor de demonstrații practice pentru disecții /
autopsii, ca „fost om în viață.
În privința modului de poziționare față de utilizarea cadavrelor umane pentru studiu în

procesul educațional medical, presupunem că există diferențe semnificative între grupurile de
studenți care consideră autopsia anatomo-clinică ca fiind de „importanță majoră” în procesul de
46
învățare și cei care consideră a fi „fără importanță”.
Prin intermediul ipotezei nr. 3 s-a dorit a afla dacă există diferențe semnificative statistic
între răspunsurile subiecților la toate întrebările chestionarului, utilizând ca filtru grupurile de
studenți care consideră autopsia prosecturală ca fiind de „importanță majoră” în procesul de
învățare și cei care o consideră a fi „fără importanță” în privința modului de poziționare față de
utilizarea examinării post-mortem în procesul educațional medical. S-a aplicat testul statistic de
asociere Chi pătrat prin care s-a verificat gradul în care, variabila determinată de modul de
poziționare față de utilizarea examinării post-mortem în procesul educațional medical, se asociază
cu itemii chestionarului utilizat.
Așadar din totalul de 36 de itemi, marea majoritate, reprezentând 34 dintre aceștia, se
asociază pozitiv, semnificativ și puternic semnificativ statistic cu variabila determinată de modul de
poziționare față de utilizarea examinării post-mortem în procesul educațional medical.
II.5. Concluzii finale
Rezultatele studiilor efectuate și prezentate în cadrul tezei de doctorat demonstrează faptul că:
1. Autopsia prosecturală, ca practică medicală, în pofida tehnologiei moderne de investigație, își
menține valoarea de metodă certă în validarea diagnosticului clinic, oferind medicilor
posibilitatea antrenării și menținerii la cote înalte a abilității de diagnostic.
2. Participarea clinicienilor la autopsiile prosecturale constituie un bun prilej de a acumula noi
cunoștințe, iar din evidențierea neconcordanțelor anatomo-clinice, deși incomode în aparență,
urmare a informațiilor obținute, clinicienii vor avea posibilitatea ca, fie în viitoare cazuri
similare, fie în cazuri cu manifestări atipice, să poată anticipa evoluția bolii și/sau contracareze
apariția complicațiilor acolo unde este posibil.
3. În condițiile tehnologizării moderne a unităților sanitare și a tendinței de supraevaluare a
investigațiilor de înaltă rezoluție, este foarte posibil ca, medicii clinicieni, prin feedback-ul
primit din constatările făcute la o autopsie anatomo-patologică, să-și reconsidere poziția și să
admită că profesionalismul factorului uman este decisiv în diagnosticul și evoluția unei boli.
4. Autopsiile prosecturale, urmate de dezbateri anatomo-clinice au un rol fundamental în procesul
educațional medical, în formarea, instruirea și perfecționarea continuă a clinicienilor, aspect cu
47
consecințe pozitive asupra calității actului de îngrijire a sănătății.
5. În pofida faptului că populația în general fie nu deține cunoștințe, fie deține o imagine
distorsionată, cu privire la ce presupune o autopsie prosecturală, o informare corectă și
completă, referitor la procedurile de efectuare, la oportunitățile oferite, precum și asupra
beneficiilor extinse ce decurg din această practică de examinare medicală, poate avea efect
pozitiv asigurând minimizarea reticenței oamenilor față de acestă procedură medicală.
6. Prin aplicarea de programe cu caracter informativ-cognitiv atent concepute și „apelând”, în
limitele decenței, la sensibilitatea oamenilor față de semeni, rezultatele studiului arată că, în
pofida impactului psiho-emoțional al temei, populația este receptivă, poate să înțeleagă, să
accepte și, chiar să dorească să contribuie altruist la dezvoltarea științelor medicale ca beneficiu
social.
7. În pofida caracterului „provocator și solicitant” din punct de vedere emoțional, examinările
post-mortem prin disecții / autopsii constituie metoda didactică „ideală” în procesul de
învățământ medical universitar și în activitatea practică medicală.
8. Demnitatea umană, implică respect asupra persoanei chiar și după decesul acesteia, impunând
imperativ a nu se aduce prejudicii nici asupra corpului neînsuflețit și nici asupra imaginii
persoanei decedate; astfel este imperios necesar ca derularea tuturor procedurilor din timpul
autopsiei prosecturale să se desfășoare cu deosebită grijă, responsabilitate și respect față de
decedat, aspect care va cântări în decizia aparținătorilor, dacă aceștia îl vor percepe ca verosimil
și vor fi convinși asupra veridicității acestuia.
9. Din punct de vedere etic, cea mai necontroversată metodă de a examina post mortem un trup
uman, ar fi ca încă din timpul vieții, oamenii să-și poată exprima opțiunea (acordul /
dezacordul) pentru această procedură, ca și în cazul donatorilor de organe.
10. Prin multiplele valențe pozitive reprezentate de beneficiile acestei proceduri, autopsia
prosecturală obține acceptabilitatea din punct de vedere etic dacă este efectuată în condiții de
decență, responsabilitate și deplin respect față de persoana decedată.
II.6. Discuții. Contribuții personale originale. Direcții viitoare de cercetare.

Diseminarea rezultatelor.
Lucrarea de față a urmărit evaluarea modului în care sunt percepute examinările post-
48
mortem, în încercarea de identificare a potențialelor cauze care concură la scăderea ratei autopsiilor
anatomo-clinice; pe de altă parte, prin studiile derulate s-a urmărit evaluarea percepțiilor, asupra
examinărilor post-mortem și atitudinile manifestate față de această practică medicală, cunoscută și
validată prin multiplele beneficii, extinse de la individ la nivelul întregii societăți.
Rezultatele cercetării efectuate, ilustrează faptul că autopsia prosecturală ca practică
medicală este apreciată de către medici prin faptul că astfel au posibilitatea verificării și validării
profesionalismului lor.
Încrederea în tehnologia de înaltă rezoluție folosită în stabilirea diagnosticului, pe de o parte
și teama unor eventuale acuze în cazul neconcordanțelor anatomo-clinice pe de altă parte, converg
către tendința clinicienilor de a renunța mult prea ușor la a mai solicita acest tip de examinare în
cazul decesului unui pacient. Acest aspect este plauzibil în contextul în care, la nivelul întregii
societăți, asistăm la o adevărată „vânătoare” de erori medicale, care nu constituie neapărat erorile
sau incompetența factorului uman dar sunt prezentate în acest mod de formatori de opinie din rândul
societății (ziariști, ONG-uri, etc.).
În condițiile unui procent considerabil de neconcordanțe anatomo-clinice, care sunt în raport
de inversă proporționalitate cu numărul de autopsii efectuate, este foarte posibil ca nivelul de
eficiență al actului medical la nivelul unității sanitare respective, să fie oarecum pus sub semnul
incertitudinii; astfel, cu tot profesionalismul și dăruirea personalului medical, imaginea respectivei
unități sanitare să fie afectată. Într-o atare situație, reducerea numărului de neconcordanțe anatomo-
clinice este posibilă prin creșterea numărului de autopsii prosecturale care, asigură un bun
instrument de audit al actului medical, asigurând totodată cadrul legal în fața unor acuze, mai mult
/mai puțin pertinente, precum și suportul procesului educațional de instruire și perfecționare a
medicilor.
Un obiectiv social strategic este reprezentat de asigurarea și întreținerea sănătății populației;
pentru realizarea acestui obiectiv este necesară adoptarea și aplicarea unor politici sanitare coerente
și eficiente, însă fără o bază de date statistice, care să redea cât mai fidel aspectele legate de
morbiditate în rândul populației, măsurile adoptate rămân cu răsunet nesatisfăcător. Fidelitatea
bazelor de date este asigurată prin certificarea a cât mai multor decese în baza diagnosticului stabilit
post necropsie.
Prin reducerea numărului de autopsii, cele mai mari neajunsuri se evidențiază la nivelul
49
învățământului universitar medical uman. Rezultatele cercetării relevă faptul că, studenții
mediciniști apreciază și agreează studiul bazat pe utilizarea cadavrelor umane prin procedura
disecției / autopsiei.
Cercetarea de față, prin rezultatele obținute indică un aspect important legat de
consimțământul familiei unui decedat pentru efectuarea autopsiei în condițiile în care dețin
informații atât cu privire la ce oferă o astfel de examinare medicală, cât și cu privire la maniera
procedurală.
Limitele studiului sunt date de dificultatea de a asigura generalizarea constatărilor făcute
datorită dimensiunilor reduse ale eșantioanelor populaționale studiate și a faptului că percepțiile
populației asupra examinărilor post-mortem, urmare a sensibilității tematicii abordate, au fost
exprimate de respondenți poziționați ipotetic în postura de a decide cu privire la autopsia unui
membru al familiei, în cazul decesului acestuia și nu comparativ cu situația concretă în care trebuiau
să ia decizia într-o astfel de situație.
Contribuții personale originale.
Contribuții cu caracter de sinteză

 Legat de conținutul științific: s-au identificat problemele existente în procesul de acceptare a
efectuării autopsiei anatomo-patologice. Cercetările efectuate au demonstrat necesitatea
formării de echipe mixte, complexe, care să contribuie la explicarea necesității efectuării
autopsiei atât în cazul personalului medical cât și al aparținătorilor, educația trebuind să fie
realizată încă din perioada studenției.
Contribuții cu caracter teoretic și experimental
 Elaborarea chestionarelor structurate pe problematica specifică segmentelor populaționale
vizate (medici, populație, studenți mediciniști), distribuirea și colectarea acestora
 Studiul și analiza documentelor medicale (registre pacienți externați, registre pacienți
decedați, condica protocoalelor de necropsie, certificate constatatoare de deces, registrul de
rezultate histopatologice, foi de observație pacienți decedați);
 Constituirea și prelucrarea bazelor de date;
50
 Cercetare privind identificarea factorilor individuali și generali care influențează percepția
rolului și importanței autopsiei anatomo-patologice și analiza modului în care pot fi
influențați aceștia.
Contribuții cu caracter științific curricular
 Elaborarea rapoartelor de cercetare științifică pe parcursul programului de pregătire din
cadrul școlii doctorale;
 Finalizarea tezei de doctorat;
Noutatea tezei de doctorat:

 Primul studiu privind evaluarea percepției și atitudinii medicilor clinicieni față de autopsia
anatomo-patologică desfășurat în România
 Primul studiu privind evaluarea percepției și atitudinilor populației față de examinările post-
mortem, desfășurat în România
 Studiul privind evaluarea percepțiilor studenților mediciniști față de utilizarea cadavrelor
umane în procesul didactic de predare - învățare, prezintă particularitate prin faptul că
eșantionul populațional cuprinde studenți din toți cei șase ani de studiu specific pentru
învățământul medical uman, spre deosebire de alte studii din țară și străinătate care au avut
ca populație țintă studenți aparținând doar unui singur an de studiu, respectiv fie anul I
(pentru impactul disecțiilor la anatomie), fie anul III (pentru impactul autopsiilor anatomo-
clinice în cadrul disciplinei morfopatologie), fie anul VI pentru impactul autopsiilor medico-
legale. Am întâlnit o singură excepție constând într-un studiu efectuat în Nigeria asupra
studenților din anul IV, aspect explicabil prin faptul că în cadrul programei curriculare a
învățământului medical nigerian, disciplina de morfopatologie este cuprinsă în studiul anului
IV de facultate. Din căutările pentru țara noastră au fost identificate doar două studii, unul
asupra studenților din anul I, iar celălalt asupra celor din anul VI.
Utilitatea rezultatelor cercetării

 Din punct de vedere științific, rezultatele obținute subliniază rolul multivalent și importanța
autopsiilor prosecturale în practica medicală.
51
 Din punct de vedere didactic utilizarea cadavrelor umane prin disecții / autopsii prezintă
relevanță practică eficientă în cadrul procesului de predare – învățare care nu poate fi egalată
de metodele alternative / auxiliare (planșe, mulaje, atlase, programe computerizate).
Din punct de vedere aplicativ:

 De subliniat rolul informării privind necesitatea / utilitatea, procedurilor, beneficiilor și
potențialii beneficiari ai rezultatelor obținute din efectuarea autopsiilor prosecturale.
 Includerea unor programe educaționale în rândul populației, materialul de informare,
urmarea a sensibilității temei, trebuind astfel conceput încât să fie accesibil indiferent de
nivelul de cunoștințe deținut de individ sau comunitate.
 Materialul informativ trebuie să fie pe de o parte concis și realist, iar pe de altă parte să fie
redat în limbaj ușor de înțeles, plin de sensibilitate și decență.
 Conceperea și elaborarea unui material informativ, cu rol în sensibilizarea populației în
general asupra mulltiplelor beneficii ale examinărilor post-mortem și a implicațiilor acestora
la nivel social, necesită conlucrarea în echipe complexe formate din specialiști medicali,
psihologi, sociologi.
Recomandări:
 Medicii (clinicieni și anatomo-patologi) trebuie să se documenteze cu privire la aspectele ce
țin de conceptele socio-culturale și religioase asupra „morții”, mai ales în condițiile actuale
ale fenomenului de migrație populațională;
 La nivelul administrației unităților sanitare este necesară adaptarea foilor de observație ale
pacienților, care pe lângă celelalte date, să cuprindă și o rubrică specială de consemnare a
religiei pacientului respectiv, astfel încât, în cazul decesului acestuia, medicii să poată
anticipa reacțiile aparținătorilor și, printr-o comunicare adecvată, să preîntâmpine
eventualele situații neplăcute.
 Urmare a impactului emoțional, ar fi recomandabilă nu numai consilierea sau pregătirea
psihologică a studenților, ci și o informare și îndrumare a elevilor de liceu, chiar cu o testare
a aptitudinilor urmată de recomandare către o carieră profesională, în mod special pentru
52
domeniul medical și cel didactic.
Valorificarea și diseminarea rezultatelor cercetării în mediul academic științific

 Diseminarea rezultatelor cercetărilor efectuate s-a concretizat prin publicarea unui număr de
4 articole și prin prezentarea a 2 lucrări în cadrul unor conferințe naționale și internaționale;
 Susținerea referatelor și realizarea rapoartelor de cercetare științifică cuprinse în programul
de pregătire din cadrul școlii doctorale;
 Finalizarea tezei de doctorat.
Nr
Publicația Cat An Vol Nr Pg Titlul Autorii ISSN
crit
1 Bulletin of BDI 2014 7 2 85- The role and Daniela 2065-
the 92 importance of autopsy Marinescu 2216
Transilvania – a practical and Liliana Rogozea
University of ethical approach
Brasov
2 Archives of BDI 2015 50 1 89- Theimportance of Daniela 0041-
the Balkan 92 autopsyand its social Marinescu, 6940
Medical implications Ligia Neica
Union
Journal Plus BDI 2015 12 109 Ethical considerations Daniela Marinescu 1842-
Education - on using autopsy in 077x
3 113 medical process /
learning and research E-2068-
1151
American BDI 2015 2 140 Role of clinical Daniela Marinescu 2349-
International - autopsy in ensuring Ligia Neica 4425
Journal of 146 diagnosis certainty. Daniela
4 Contemporar Diaconescu
y Scientific Liliana Rogozea
Research
Nr Tip Tip Titlul

Conferința Locul Perioada Autorii
crit prez publicare lucrării
ARTICOLE PUBLICATE ÎN REZUMAT LA CONFERINȚE NAȚIONALE
53
1 Conferința Iași, 24-26 poster rezumat Dileme etice Daniela Marinescu,
Națională de România Octombrie Pg,83 în autopsia Liliana Rogozea
Bioetică, Ed. anatomo -
A IX-a, 2013 patologică
ARTICOLE PUBLICATE ÎN REZUMAT LA CONFERINȚE INTERNAȚIONALE
1 1st Constanta 12-14 poster rezumat Benefits Daniela Marinescu

International România Septembrie Book of and social Alexandru Keresztes
Medical abstracts, implications Andreea Neculau
Conference pp 167 of autopsy Liliana Rogozea
“Environment
and public
health” MED
ENV 2014
Direcții viitoare de cercetare
 Validarea instrumentelor de cercetare, utilizate în lucrarea de față, permite aplicarea acestora în

realizarea unui studiu pe un grup populațional mai mare la nivel național, în vedera obținerii unei
imagini cât mai complexe asupra percepțiilor și atitudinii populației față de această procedură
medicală; urmare a faptului că atitudinea oamenilor este influențată de factori socio-culturali și
conceptuali care prezintă diferențe de la o zonă la alta, cu atât mai mult extinderea unei asemenea
cercetări la nivel național ar fi benefică in elaborarea unui material informativ eficient.
 În ce privește utilizarea cadavrelor umane în procesul educațional medical de predare – învățare, în
vederea evaluării percepțiilor studenților mediciniști, precum și a evoluției atitudinii acestora, față de
examinările post-mortem ca metodă didactică, una din direcțiile de cercetare va fi legată de derularea
unui studiu transversal pe o perioadă de 6 ani asupra unei promoții de studenți începând din anul I
până în anul VI, evaluându-se modificarea percepției în cadrul aceluiași grup.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
54
1. AMA Council on Scientific Affairs: Autopsy: a comprehensive review of current
issues. 1996 Arch Pathol Lab Med 120, pp 721 – 726
2. Aufderheide A. C.: The Scientific Study of Mummies. 2003 Cambridge University Press
ISBN 0-521-81826-5, pp 5
3. Ayoub T., Chow J.: The conventional autopsy in modern medicine. 2008 Journal of the
Royal Society of Medicine 101(4), pp 177 – 181
4. Benbow E. W.: Medical students’ views on necropsies. 1990 J Clin Pathol 43, pp 969 – 976
5. Charlton R.: Autopsy and medical education: a review. 1994 J R Soc Med 87(4), pp 232 –
236
6. Guthrie D.: A history of medicine. 1945 London: Thomas Nelson, pp 60 – 78
7. He Miao Xia, Wang J. J., Zhu Z., Wang Y., Li L., Zhang P., Zheng J. M.: A survey study of
military medical students to autopsy in modern medical education. 2011 Scientific Research
and Essays 6(32), pp. 6666-6670
8. King L. S., Meehan M. A.: A history of the autopsy. 1973 Am J Pathol 73, pp 514 – 544
9. Lutgendorf P.: Hanuman's Tale: The Messages of a Divine Monkey 2007, ISBN
9780195309227, pp 348
10. Milcu M. Ș.: Istoria medicinii românești. 1972 Ed. Medicală, București
11. Niculescu St. I.: Istoricul Disciplinei de Anatomie Patologica. 1987 București, pp 5 – 7
12. Nutton V., The Unknown Galen. 2002 Bulletin of the Institute of Classical Studies
supplement 77, pp 89
13. O'Grady G.: Death of the teaching autopsy. 2003 BMJ 327(7418), pp 802 – 803
14. Parker L. M.: What's wrong with the dead body? 2002 Med J Aust 176(2), pp 74 – 76
15. Prioreschi P.: Determinants of the revival of dissection of the human body in the Middle
Ages. 2001 Medical Hypotheses 56(2), pp 229 – 234
16. Reichert C. M., O'Leary T. J., Levels D. L., Simrell C. R., Macher A. M.: Autopsy pathology
in the acquired immune deficiency syndrome. 1983 Am J Pathol 112(3), pp 357 – 382
17. Sanchez H., Ursell P.: Use of autopsy cases for integrating and applying the first two years
of medical education. 2001Acad Med 76(5), pp 530 – 531
18. Shojania K. G., Burton E. C.: The vanishing nonforensic autopsy. 2008 N Engl J Med
358(9), pp 873 – 875
55
19. Sonderegger-Iseli K., Burger S., Muntwyler J., Salomon F.: Diagnostic errors in three
medical eras: a necropsy study. 2000 The Lancet 355, pp 2027 – 2031
20. Talmon G.: The Use of Autopsy in Preclinical Medical Education A Survey of Pathology
Educators. 2010 Arch Pathol Lab Med 134, pp 1047 – 1053
21. Von Staden H.: Herophilus: The Art of Medicine in Early Alexandria. 1989,
ISBN9780521236461, pp 140
22. Wissler R. W.: The value ofthe autopsy for understanding cardiovascular disease: Past,
present, and future. 1984 Arch Pathol Lab Med 108, pp 479 – 483
23. Zatta P., Zambenedetti P., Reusche E., et al.: A fatal case of aluminium encephalopathy in a
patient with severe chronic renal failure not on dialysis. 2004 Nephrol Dial Transplant 19, pp
2929 – 2931
56

Rezumat Dana Micu Marinescu

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat Dana Micu Marinescu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

Universitatea Transilvania din Brașov

Drd. Med. Daniela MICU (MARINESCU)

Considerații etice asupra autopsiei prosecturale ca

Ethical considerations on prosectural autopsy as a

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Drd. Med. Daniela MICU (MARINESCU)

Considerații etice asupra autopsiei prosecturale ca

Ethical considerations on prosectural autopsy as a

PREŞEDINTE* 1. Conf. univ.dr. Lorena Dima – Universitatea Transilvania din

I. Parte generală ……………………………………………………………………….. 11

1. Autopsia anatomo-clinică ………………………………………………………. 12

1.1. Istoric și influențe socio-culturale în evoluția autopsiei anatomo-clinice … 12

1.2 Importanța, rolul și beneficiile autopsiei anatomo-clinice ……………….. 22

1.2.1 Valoarea clinică, epidemiologică și educațional – medicală ………… 22

1.2.1.1 Valoarea clinică a autopsiei prosecturale ……………………… 22

1.2.1.2 Valoarea epidemiologică a autopsiei anatomo-clinice; rolul

1.2.1.3 Valoarea educațională - importanța și rolul autopsiei / disecției

1.2.2 Beneficiile autopsiei anatomo-clinice ………………………………… 37

1.2.2.1 Beneficiile autopsiei prosecturale pentru medicii clinicieni ….. 37

1.2.2.2 Beneficii pentru familiile îndoliate ale pacienților decedați ….. 39

1.2.2.3 Beneficiile autopsiilor anatomo-clinice pentru societate ……… 41

1.3 Statusul autopsiei anatomo-clinice: declinul ratelor de autopsii anatomo-

1.4 Percepții și atitudini față de autopsia prosecturală ca procedură medicală …. 52

1.4.1 Concepte religioase legate de viață, moarte și corpul omenesc ……… 52

1.4.2 Percepții, atitudini și opinii ale clinicienilor cu privire la solicitarea și

1.4.3.1 Percepții și atitudini ale familiilor pacienților decedați ……….. 70

1.4.3.2 Percepții și atitudini în rândul populației în general ……………. 72

2. Aspecte etice …………………………………………………………………….. 74

2.1 Principiile eticii medicale ………………………………………………….. 74

2.2 Aspecte etice specifice activității din anatomie patologică ……………….. 76

2.3 Etica autopsiei prosecturale ………………………………………………… 85

2.3.1 Aspecte privind valorizarea moral-etică a cadavrului uman …………. 85

2.3.2 Consimțământul informat în practica prosecturală …………………… 91

2.3.2.1 Consimțământul informat pentru autopsia anatomo-clinică ……. 91

2.3.2.2 Aspecte privind consimțământul pentru alternativele autopsiei ... 97

2.4 Aspecte etice ale utilizării cadavrelor umane și fragmentelor de țesut

II. Parte specială ………………………………………………………………………… 105

1. Studiul 1. Rolul autopsiei anatomo-clinice în certitudinea diagnostică ……… 108

1.1 Obiectivele studiului ……………………………………………………….. 108

1.2 Material și metodă ………………………………………………………….. 108

1.3 Rezultate și discuții …………………………………………………………. 110

1.4 Concluzii studiu 1…………………………………………………………… 131

2. Stdiul 2. Evaluarea percepției și atitudinii medicilor clinicieni față de

2.1 Obiectivele studiului ………………………………………………………. 133

2.2 Ipotezele cercetării constatative …………………………………………… 133

2.3.1 Descrierea instrumentului utilizat ……………………………………. 134

2.4 Descrierea populației și eșantionului ………………………………………. 135

2.5 Analiza statistică descriptivă a rezultatelor cercetării studiului …………… 137

2.6 Analiza corelațională a datelor obținute …………………………………… 168

2.7 Analiza de varianță în funcție de variabila Gen …………………………….. 181

2.8 Analiza factorială confirmatorie …………………………………………… 189

2.9 Concluzii studiul 2…………………………………………………………. 195

3. Studiul 3. Evaluarea percepțiilor și opiniei în rândul populației cu privire la

3.1 Obiectivele studiului ……………………………………………………….. 196

3.2 Ipotezele cercetării constatative …………………………………………… 196

3.3 Metoda şi instrumentul de cercetare ……………………………………….. 197

3.3.1 Descrierea instrumentului utilizat ……………………………………. 199

3.4 Descrierea populației, a eșantioanelor (grupurilor) de lucru și prezentarea

3.4.1 Analiza descriptivă a lotului studiat …………………………………. 201

3.4.2 Constituirea grupurilor de lucru ……………………………………… 204

3.5 Ipoteza nr. 1 ………………………………………………………………… 207

3.6 Ipoteza nr. 2 ………………………………………………………………… 218

3.7Ipoteza nr. 3 ……………………………………………………………….. 238