ASERŢIUNI DESPRE EDUCAŢIE

Atenţia pleacă totdeauna de la trezirea unui sentiment puternic.

Nicolae Iorga,
„Cugetări”, p. 271

O conştiinţă curată, care n-are de ce roşi: iată zidul de aramă al înţeleptului.

Q. Horatius Flaccus,
„Satire şi scrisori”

Marile conştiinţe nu văd nimic decât drumul drept al chemării lor providenţiale.
Nicolae Iorga,
„Articole şi conferinţe”

Greşelile sunt umbra: nu poţi zice că soarele nu luminează, fiindcă e un colţ de

umbră unde ţi-e frig.
Este o corectitudine a viciului şi o incorectitudine a virtuţii.
Nicolae Iorga,
„Cugetări”, p. 29, 151

Cu cât omul e mai plin de greşeli, cu atât se poartă mai neruşinat cu cei care
greşesc şi ei.
J. N. Pestalozzi,
„Leonard şi Ghertruda”, p. 195

Curajul tuturora nu se alcătuieşte totdeauna din curajul fieştecăruia.

Nicolae Iorga,
„Cugetări”, p. 117

Datoria este o faptă sau o regulă de lucrat pe care simţim în cugetul sau în inima
noastră că trebuie a o face sau a o urma.
Nicolae Bălcescu,
„Opere”, vol. I

În general deprinderea din copilărie e de mare folos; vasul miroase mult timp a
lichidul cu care a fost plin.
Jan Amos Comenius,
„Didactica magna”, p. 320

Dreptatea este o virtute socială.

Cel mai groaznic lucru este nedreptatea înzestrată cu arme.
Aristotel,
„Politica”
 Cel ce fuge şi se teme de toate şi nu suportă nimic devine laş.
Aristotel,
„Etica nicomahică”

Prea multe făgăduieli trezesc neîncrederea.

Q. Horatius Flaccus,
„Satire şi scrisori”

Intuiţia cea mai complexă se compune din elemente simple. De îndată ce cineva
le-a înţeles, studiul cel mai complicat devine simplu.
J. H. Pestalozzi,
„Cum îşi învaţă Ghertruda copiii. Scrisori”, Scr. a V-a, p. 146

A învăţa pe altul înseamnă a şti ceva şi a face şi pe altul să înveţe şi să ştie.

Zadarnic vei vrea să-l înveţi pe cel ce nu e dornic să fie învăţat, dacă nu-l vei fi
făcut mai întâi dornic de a învăţa.
Nimic nu se învaţă decât învăţând...
A învăţa pe cineva ceva este mai uşor decât a-l dezvăţa.
Jan Amos Comenius,
„Arta idactică”, p. 15, 22, 34, 39

Poţi învăţa în patru feluri: pentru şcoală, pentru viaţă, pentru tine şi pentru
orişicine.
Nicolae Iorga,
„Cugetări”, p. 40

Nu sunt şi nici nu pot fi două metode bune de învăţământ; există una singură,
anume aceea care se întemeiază pe legile eterne ale naturii.
I. H. Pestalozzi,
„Cum îşi învaţă Ghertruda copiii. Scrisori”, Scr. a X-a, p. 259

Onoarea noastră nu e recunoscută decât în lumea în care trăim; gloria, din contra,
aleargă înaintea noastră cu repeziciunea cea mai uimitoare.
Arthur Schopenhauer,
„Viaţa, amorul şi moartea”

Simpatia nu se realizează ca fapt decât în prezenţa altor semeni, în tovărăşie.

Prin simpatie, omul surprinde identitatea sa cu alţi oameni şi astfel ia naştere
fenomenul cre stă la baza oricărei unităţi sociale, conştiinţa de grup.
Dimitrie Gusti,
„Opere”, vol. I, p. 270, 344

Conştiinţa cea mai clară să poruncească, nu îndrăzneala cea mai mare!

Nicolae Iorga,
„Cugetări”, p. 52
 În sufletul omului sunt două părţi: una mai bună şi una mai rea. Când partea mai
bună din fire e stăpână pe cea mai rea, se zice că omul e stăpân pe sine şi aceasta e o
laudă. Când însă, în urma creşterii rele, sau a unei societăţi rele, partea rea, care e cea mai
mare, se înstăpâneşte peste cea mai bună, cere e mai mică, atunci omul e hulit cu vorbe
de batjocură şi, în starea aceasta, se zice că e robul propriu şi că e neînfrânat.
Platon,
„Statul (republica)”

Acela are vocaţiune, care în momentul lucrării se uită pe sine.

Titu Maiorescu,
„Critice”, vol. II