Sunteți pe pagina 1din 62

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZ Ă DE DOCTORAT - UNIVERSITATEA; „ Transilvania ” din BRAŞOV

UNIVERSITATEA; „Transilvania” din BRAŞOV Facultatea; „ŞtiinŃa şi Ingineria Materialelor”

CATEDRA; „Ingineria Materialelor şi Sudură”

Ing. Ovidiu Madalin DINU

Materialelor şi Sudură” Ing . Ovidiu Madalin DINU - Rezumat - pag. 1 CERCETARI TEORETICE SI
- Rezumat -
- Rezumat -

pag.

1

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE

THEORETICAL AND EXPERIMENTAL RESEARCHES REGARDING ULTRASOUND UTILIZATION IN ORDER TO INCREASE WELDED JOINTS QUALITY

CONDUCĂTOR ŞTIINłIFIC

Prof.dr. ing. Rodica Mariana POPESCU

BRAŞOV

2010

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

2

MINISTERUL EDUCAłIEI CERCETĂRII TINERETULUI SI SPORTULUI

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

Către

Vă aducem la cunoştiinŃă că în ziua de 1.10.2010, ora 14 00 , în sala I1 6, la catedra de Ingineria

Materialelor şi Sudură, va avea loc susŃinerea publică a tezei de doctorat intitulată, „

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA

ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARILOR SUDATE”,

elaborată de ing. DINU Gh. Madalin Ovidiu în vederea obŃinerii titlului de doctor în domeniul

fundamental „ŞTIINłE INGINEREŞTI”, domeniul „ŞTIINłA MATERIALELOR”cu următaorea

componenŃă a comisiei:

PREŞEDINTE

COND. ŞTIINłIFIC

REFERENłI

1. Prof. Univ. Dr. Ing. Mircea Horia łIEREAN

Decan, Facultatea de ŞtiinŃa şi Ingineria Materialelor,

Universitatea „Transilvania” din Braşov

2. Prof. Univ. Dr. Ing. Rodica Mariana POPESCU

Universitatea „Transilvania” din Braşov

3. Prof. Univ. Dr. Ing. Adrian DIMA

Universitatea „Gheorghe Asachi” din Iasi

4. Prof. Univ. Dr. Ing. Rami SABAN

Universitatea “Politehnica”din Bucuresti

Prof. Univ. Dr. Ing. Teodor MACHEDON -PISU

Universitatea „Transilvania” din Braşov

În acest scop vă trimitem alăturat rezumatul tezei de doctorat şi vă invităm să luaŃi parte la

susŃinerea publică a tezei de doctorat.

În cazul când binevoiŃi să faceŃi aprecieri sau observaŃii asupra conŃinutului lucrării, vă rugăm să le

trimiteŃi la catedra I.M.S. a FacultăŃii S.I.M.

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

3

CUPRINS TEZĂ DE DOCTORAT

Introducere

CAPITOLUL I 1. STADIUL ACTUAL PRIVIND STAREA DE TENSIUNI, CAUZELE APARIłIEI ACESTORA Şl AL DETENSIONĂRII CONSTRUCłIILOR SUDATE 1.1 Originea şl importanŃa tensiunilor remanente

1.2. Clasificarea tensiunilor interne

1.3. Tensiunile remanente in construcŃiile sudate

1.4. Factorii care influenŃează apariŃia tensiunilor remanente

1.4.1. InfluenŃa materialului de bază şi a materialului de adaos asupra formării tensiunilor

remanente

1.4.2 InfluenŃa metodelor de sudare asupra tensiunilor remanente

1.4.3. InfluenŃa regimului de sudare

1.4.4 InfluenŃa dimensiunilor şl a formei pieselor sudate

1.4.5 InfluenŃa stării de tensiuni preexistente în piesă

1.5. Efectele tensiunilor remanente

1.6. Măsuri si procedee pentru prevenirea si combaterea deformaŃiilor si tensiunilor remanente

1.6.1. OperaŃii de sudare cu preîncălzire şi postlncălzire

1.6.2. Pretenslonarea sau deformările elastice în sens opus

1.6.3. Deformarea plastică în sens opus

1.6.4. Indreptarea prin încălzire locală a pieselor deformate în urma sudurii

1.6.5. PoziŃionarea corectă a pieselor ce se sudează pentru tensiuni reziduale minime

1.6.6. Prevenirea tensiunilor printr-o succesiune corectă a operaŃiilor de sudare

1.6.7. Alegerea corectă a configuraŃiei şi a dimensiunilor cordonului de sudura

1.6.8. Vibrarea în timpul sudării

1.6.9. Ultrasonarea în timpul sudării

1.6.9.1. Sudarea cu ultrasunete a metalelor

1.7. Metode mecanice de detensionare a construcŃiilor sudate

1.7.1. Detensionarea prin ciocănire

1.7.2. Detensionarea prin explozie

1.7.3. Detensionarea prin presiune Impusă din Interior a conductelor sudate

1.7.4. Detensionarea prin vibratii

1.7.5. Detensionarea cu ultrasunete

1.7.5.1. AbsorbŃia ultrasunetetor-baza detensionării

1.7.6. Detensionarea prin impulsuri hidroelectrice

1.7.7. Detensionarea electromagnetică

1.7.8. Tratamentul termic de detensionare

1.8. Calculul analitic al gradului de detensionare termică

1.9 Parametrii tehnologici al tratamentului de detensionare termica 1.10. Detensionarea termoplastică CAPITOLUL II 2. CONTRIBUłII TEORETICE PRIVIND TRASAREA CÂMPURILOR Şl A TENSIUNILOR TERMICE LA O ÎMBINARE SUDATĂ

2.1. Aspecte teoretice privind transferul de căldură la o îmbinare sudată

2.2. Trasarea computerizata a câmpurilor termice nestaŃionare

2.2.1. Câmpul termic produs de sursele permanente mobile de mare putere şi viteză (sudarea

automată sub strat de flux)

2.2.2. AplicaŃie a relaŃiilor câmpului termic produs de sursele permanente mobile de mare

putere şi viteză (sudarea automată sub strat de flux) la un corp masiv şi la o placă din oŃel

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

4

2.2.3. Metodă de rezolvare numerică a ecuaŃiei transferului termic la o placă sudată cu sursele permanente mobile de mare putere şi viteză (sudarea automată sub strat de flux) CAPITOLUL III

APARATURĂ Şl CERCETĂRII

3.1. Ansamblul sistemului ultraacustic

3.2. ConstrucŃia şl dimensionarea transductoarelor magnetostrictive

3.2.1. Determinarea principalilor parametrii de funcŃionare a unul transductor magnetostrictiv sub formă de pachet cu două coloane 3.3. ConstrucŃia şl dimensionarea concentratoarelor de energie 3.3.1. Determinarea parametrilor funcŃionali pentru concentratoare tip exponenŃial

INSTALAłIE EXPERIMENTALĂ, MATERIALE CERCETATE, METODICA

3.4.

Elemente de fixare mecanică şl izolare acustică ale instalaŃiei

3.5

Elemente de transfer a energiei ultraacustice în instalaŃia realizată

3.6.

InstalaŃia pentru sudare SAF tip "Tractor"

3.7.

Modul de utilizare a instalaŃiei de sudare şi detensionare cu ultrasunete

3.8.

Dispozitiv pentru determinarea amplitudinii de oscilaŃie a concentratorului

3.9.

Alegerea materialului pentru cercetare conform registrului naval român (RNR),

1990

3.10.

Metodica cercetării. Schema programului de analize şl încercări

CAPITOLUL IV

4.CONTRIBUłII TEORETICE PRIVIND MODELAREA MATEMATICĂ A PROCESELOR DE DETENSIONARE TERMICĂ ŞI CU ULTRASUNETE

4.1. Model matematic pentru studiul procesului de detensionare termică

4.2. Exemplu de calcul a funcŃiilor care intervin în ecuaŃia diferenŃială a procesului

de detensionare termică pentru un oŃel OLC45

4.3.

Determinarea valorilor tensiunilor interne în procesul de detensionare termică

4.4.

Model matematic pentru studiul procesului de detensionare cu ultrasunete

4.5

Concluzii

CAPITOLUL V

5.CONTRIBUłII PRIVIND CERCETĂRILE EXPERIMENTALE ASUPRA DETENSIONĂRII TERMICE Şl ULTRASONICE A CONSTRUCłIILOR METALICE SUDATE

5.1. Clasificarea metodelor de măsurare a tensiunilor remanente

5.2. Metoda rozetei tensometrice găurite

5.3. Metode nedistructive de măsurare a tensiunilor remanente

5.3.1. Măsurarea tensiunilor prin metoda cu ultrasunete

5.3.1.1. Măsurarea tensiunilor prin metoda L CR

5.3.2. Măsurarea tensiunilor prin metoda difracŃiei cu raze X

5.4. Concluzii privind metodele de măsurare a tensiunilor

5.5. Cercetări experimentale privind starea de tensiuni interne la îmbinări sudate

cap la cap folosind metoda rozetei tensometrice găurite

5.5.1.

Cercetări experimentale la proba martor (M)

5.5.2.

Cercetări experimentale la proba tratată termic (TT)

5.5.3.

Cercetări experimentale la proba sudată cu ultrasunete (SU)

5.5.4.

Cercetări experimentale la proba detensionată cu ultrasunete (U1)

5.6.

Compararea stărilor de tensiuni interne pe baza valorilor obŃinute la

măsurătorile tensometrice

5.7

Concluzii

5.8.

Determinarea caracteristicilor mecanice la îmbinări sudate cap la cap

5.8.1. ContribuŃii teoretice privind determinarea caracteristicilor mecanice ale unei

îmbinări sudate

5.8.2. Măsurarea caracteristicilor mecanice la îmbinări sudate cap la cap

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

5

5.8.3. Compararea valorilor obŃinute la încercările mecanice de rezistenŃă 5.9. Determinarea energiei consumate la rupere de încovoiere prin şoc la îmbinări sudate cap la cap 5.10. Măsurarea energiilor consumate la rupere pe îmbinări sudate cap la cap la încercarea de încovoiere prin şoc

5.11.

Analize metalografice şi variaŃia microdurităŃii HV 0,1 la îmbinări sudate cap la

cap

5.12 Concluzii

5.13. Cercetări difractografice cu raze x asupra îmbinărilor sudate cap la cap

CAPITOLUL VI 6. CONCLUZII FINALE SI CONTRIBUTII PERSONALE Bibliografie Anexa 1 Anexa 2 Anexa 3 Anexa 4 Anexa 5 Anexa 6

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

Introducere

pag.

6

Intre domeniile de vârf ale industriei se situează şi sudarea metalelor datorită avantajelor pe care le conferă în realizarea unor produse de înaltă complexitate. Pe lângă faptul că tehnologia sudării a cunoscut un avânt deosebit prin cunoaşterea comportării materialelor în timpul sudării şi după sudare, perfecŃionarea procedeelor de sudare şi a tehnologiilor de tratament a pieselor sudate, se impune tot mai mult utilizarea unor surse de energie neconvenŃională (energia ultrasunetelor) pentru sporirea calităŃii produselor şi realizarea de avantaje economice. Aplicarea ultrasunetelor în tehnică s-a datorat tocmai efectelor benefice induse de acestea în materialele metalice. Spre exemplu folosirea ultrasunetelor în procesele de deformare a metalelor a dus la obŃinerea unor efecte utile cum ar fi: reducerea efectului de prelucrare şi a numărului de faze tehnologice, îmbunătăŃirea calităŃii, realizarea unor produse noi inclusiv din materiale greu deformabile imposibil de prelucrat prin metode clasice. Se cunoaste faptul că după efectuarea operaŃiilor de sudare în construcŃiile sudate rămân importante tensiuni interne a căror valori sunt dependente de forma şi dimensiunile pieselor şi a îmbinărilor, precum şi de tehnologia de sudare aplicată. Lucrarea de faŃă s-a axat pe studiul influenŃei ultrasunetelor de mari energii asupra câmpului de tensiuni remanente de la îmbinările sudate cap la cap din oŃel naval. S-a pus în evidenŃă influenŃa activă a ultrasunetelor atunci când acestea au fost introduse direct în baia de metal lichid şi influenŃa ultrasunetelor în procesele de detensionare prin vibrarea plăcilor sudate.

Introduction

Among high tech areas of industry, metal welding has its advantages due to the possibility of realization of high complexity products. Besides the fact that welding technology has experienced a great development by knowing material behavior during and after welding, continuous improvement of welding and heat treatment procedures applied to welded joints, has been noticed that unconventional energy sources such as ultrasound energy is desired in order to improve quality aspects and economical issues. Application of ultrasounds within technical field was possible due to positive effects induced by them in metallic materials. As an example, using the ultrasounds during metal deformation processes following aspects have been noticed: reducing processing effect and technological stages, quality improvement, realization of new products including heavy deformed materials impossible to be machined by using classic methods. It is known that after welding operations within welded assemblies a certain amount of stresses will remain and these values are directly related to the shape and dimensions of the joints as well to the welding technology. This thesis presents a study regarding the influence of high energy ultrasounds over residual stress field from butt welding made from naval steel. Has been noticed an active ultrasound influence when introduced directly into molten bath and during stress relieving processes by using vibrations onto welded plates.

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

CAPITOLUL I

pag.

7

1. STADIUL ACTUAL PRIVIND STAREA DE TENSIUNI, CAUZELE APARIłIEI ACESTORA Şl AL DETENSIONĂRII CONSTRUCłIILOR SUDATE

Detensionarea termică reprezintă o tehnologie utilizată în direcŃia asigurării stabilităŃii şi reducerii tensiunilor remanente ale ansamblelor sudate, dar care prezintă totuşi o serie de inconveniente tehnico- economice. Având în vedere deficienŃele detensionării termice sub aspectul termic şi economic, ca şi preocupările pentru înlocuirea tehnologiilor mari consumatoare de energie şi combustibil, se recurge la aplicarea unor tehnologii neconvenŃionale cum ar fi şi detensionarea cu ultrasunete, care asigură eficient detensionarea pieselor şi subansamblelor cu gabarit mare. In acest caz, materialul este supus unor oscilaŃii mecanice, cu frecvenŃa şi amplitudinea reglabile. Se poate spune că detensionarea cu ultrasunete este o metodă nouă, efectele ei asupra materialelor metalice nefiind în totalitate studiate. Stabilitatea dimensională şi limitarea tensiunilor remanente în construcŃii sudate se realizează în mai multe etape prezentate în fig. 1.1.

STABILITATEA DIMENSIONALĂ Şl LIMITAREA TENSIUNILOR REMANENTE ÎN CONSTRUCłII SUDATE prin proiectarea
STABILITATEA DIMENSIONALĂ Şl LIMITAREA
TENSIUNILOR REMANENTE ÎN CONSTRUCłII SUDATE
prin proiectarea
constructlv-tehnologică,
care are în vedere
solicitările rezultate din
condiŃiile de exploatare,
dar şi modificările
proprietăŃilor materialelor
datorită tehnologiilor
aplicate în fabricaŃie
prin măsuri şi procedee
aplicate înainte şi după
sudare pentru prevenirea
deformaŃiilor şi tensiunilor
remanente
prin condiŃiile de execuŃie
efectivă a ansamblelor
sudate, care au în vedere
tehnologiile de sudare
aplicate, materialele
folosite, cu respectarea
normelor şi standardelor
prescrise pentru
realizarea produselor

Fig. 1.1 CondiŃii pentru asigurarea stabilităŃii dimensionale şi limitării tensiunilor remanente a ansamblelor sudate

In construcŃii, la organele de maşini, tensiunile remanente au fost considerate până recent ca fiind nedorite, ele constituind adesea cauze de defecŃiuni în exploatare, sau de fisuri, ori deformări supărătoare ale pieselor, chiar în timpul procesului de prelucrare (turnare, laminare, călire, etc.) sau al tratamentului termic. Această poziŃie faŃă de prezenŃa tensiunilor remanente a predominat mulŃi ani cu toate că încă de la sfârşitul secolului trecut au fost fabricate tuburi fretate utilizându-se tensiuni remanente. Astăzi sistemele favorabile de tensiuni remanente sunt folosite pe scară largă în industria de armament şi în alte domenii, ele constituind principalul mijloc pentru sporirea rezistenŃei construcŃiilor. In numeroase alte situaŃii, se impune aplicarea unor tehnologii pentru diminuarea stării de tensiuni remanente [53].

Măsuri si procedee pentru prevenirea si combaterea deformaŃiilor si tensiunilor remanente

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

8

In practică se urmăreşte diminuarea după sudare a tensiunilor remanente prin metode de detensionare termică sau mecanică, sau impiedicarea apariŃiei acestora prin măsuri preventive (fig. 1.24).

Masuri preventive pentru inpiedicarea tensiunilor remanente Preincalzire, postincalzire Stabilire ordine aplicare
Masuri preventive pentru inpiedicarea tensiunilor remanente
Preincalzire, postincalzire
Stabilire ordine aplicare cusatura sudata
Deformari plastice anterioare in sens opus
Pretensionare, (deformari elastice anterioare)
Sudare in camp vibrator

Fig. 1.24. Clasificarea măsurilor preventive pentru împiedicarea apariŃiei tensiunilor remanente

Intre deformaŃiile permanente şi eforturile unitare remanente ce apar în construcŃii sudate există o legătură reciprocă: energia neconsumată prin deformări plastice (permanente) se transformă în tensiuni (eforturi unitare) remanente, deci dacă se împiedică deformaŃiile vor apare tensiuni remanente mari. Se cunoaşte faptul că la construcŃiile sudate nu este posibil să fie înlăturate în întregime eforturile remanente, respectiv deformaŃiile, dar într-o anumită măsură pot fi menŃinute la valori mici nepericuloase.

1.6.1. OperaŃii de sudare cu preîncălzire şi postlncălzire

Sudarea cu preîncălzire simplă

Când se atinge temperatura de preîncălzire T pr , (fig. 1.25 a) sursa de tratament termic este oprită şi începe

operaŃia de sudare. Pe perioada sudării temperatura de lucru T, poate scădea. Această variantă de preîncălzire se aplică la sudarea componentelor simple executate din oŃeluri nealiate sau slab aliate. Dacă efectuarea preîncălzirii se face la o temperatură de peste 100°C se evită formarea structurii martensitice în zona de trecere.

Sudare şi preîncălzire cu menŃinere la temperatura constantă de lucru

1. Sudarea la o temperatură constantă de lucru Dacă temperatura componentelor de sudat este menŃinută şi în perioada procesului de sudare la o valoare cel puŃin egală cu cea de preîncălzire se spune că sudarea are loc la o temperatură constantă de lucru (fig. 1.25 c).

2. Sudarea izotermă Dacă temperatura de lucru este situată deasupra celei de început de transformare martensitică a oŃelului şi este menŃinută la aceeaşi valoare încă o perioadă de timp după încheierea operaŃiei de sudare astfel încât zonele de material cu structură austenitică să se descompună fie în constituienŃi de tip bainitic, fie în constituienŃi de tip perlitic se va spune că sudura este izotermă (fig. 1.25 d).

Postîncălzirea

Constă în întreruperea răcirii normale după sudare, impunând piesei sudate o menŃinere la o temperatură care poate fi egală cu cea de preîncălzire dacă aceasta a avut loc. Numai în cazuri rare postîncălzirea are ca obiectiv modificarea transformărilor la răcire, deoarece de cele mai multe ori se realizează sub punctul critic

M S . Ea permite prelungirea perioadei de difuzie a hidrogenului din îmbinarea sudată, o uniformizare a temperaturii şi o diminuare a tensiunilor interne (fig. 1.25 b).

Preîncălzirea combinată cu postîncălzirea

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

9

Se aplică la oŃeluri aliate pentru îmbunătăŃire 34MoCrNi16, 42MoCr11, 51VMnCr11 care au o călibilitate ridicată şi la care pericolul de fisurare este ridicat. Componentele de sudat sunt preîncălzite la T pr , după care se începe sudarea. Inainte ca temperatura să scadă sub o anumită valoare critică se va efectua postîncălzirea la

formarea structurii martensitice în zona influenŃată termic este evitată, riscul de deformare

este mic, iar tensiunile reziduale sunt mai reduse (fig. 1.25 e).

T p =600

700°C,

sunt mai reduse (fig. 1.25 e). T p =600 700°C, Fig. 1.25. a-Ciclul termic de sudare

Fig. 1.25. a-Ciclul termic de sudare şi tratament termic de preîncălzire simplă; b-Ciclul termic de sudare şi tratament termic de de postîncălzire; c-Ciclul termic de sudare şi preîncălzire la temperatură constantă; d-Ciclul termic specific sudării izoterme; e-Sudare cu pre- şi postîncălzire [37]

1.6.2. Pretenslonarea sau deformările elastice în sens opus Incovoierea sau arcuirea componentelor înainte de sudare este o metodă de pretensionare în direcŃie opusă contracŃ iei ce se produce după procesul de sudare. Prin folosirea unor cadre şi pene de fixare se diminuează deformaŃiile unghiulare care apar după sudare (fig. 1.26). Introducerea tensiunilor in piesă înainte de sudare se realizează ca rezultat al comportării elasto- plastice la încălzire a piesei. Se introduc în piesă tensiuni de sens opus celor de la sudură. Epura repartiŃiei tensiunilor de la pretensionare este foarte asemănătoare cu repartiŃia tensiunii la

sudură. Pene tabla tabla Dispozitiv
sudură.
Pene
tabla
tabla
Dispozitiv

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

10

Fig. 1.26. Pretensionarea, folosind cadre cu pene de fixare la tablele subŃiri [47]

1.6.3. Deformarea plastică în sens opus

La îmbinarea cu două suduri în colŃ valoarea unghiului de contracŃie α cu care este deviată tabla de bază este

indicată în fig. 1.27 în funcŃie de raportul dintre grosimea cusăturii şi grosimea tablei [56] [80].

grosimea cus ă turii ş i grosimea tablei [56] [80]. Fig. 1.27. Valuarea unghiului de contractie

Fig. 1.27. Valuarea unghiului de contractie α in functie de raportul grosimea cusaturii si grosimea tablei [80]

Deformarea prealabilă de sens contrar ce trebuie aplicată tablei sudate ca în fig. 1.28, folosind dispozitivul din aceeaşi figură.

a t c b
a
t
c
b

Fig. 1.28. Dispozitiv pentru deformarea plastică în sens opus [59] [80] c- reprezinta deformatia, a- inaltimea cordonului de sudura, t- grosimea tablei. b– deformatia talpei profiflului

Indreptarea prin încălzire locală a pieselor deformate în urma sudurii

O metodă de îndreptare a pieselor deformate, cea mai simplă este îndreptarea prin încălzire cu flacără,

procedeu care se aplică numai în cazul pieselor din oŃel cu conŃinut redus de carbon. In acest caz îndreptarea constă în realizarea unei încălziri locale, astfel condusă încat să se asigure o deformaŃie a piesei egală şi de sens contrar cu cea suferită de piesă la sudare. Prin încălzire la temperatura 700-850 0 C, regiunea încălzită tinde să se dilate şi fiindcă dilatarea este împiedicată materialul suferă o comprimare în stare plastică. Modul de încălzire, locul şi suprafaŃa regiunilor încălzite trebuie stabilite de la caz la caz, în funcŃie de forma şi dimensiunile piesei, astfel încât deformaŃia suferită de piesă, în urma încălzirii locale, să fie egală şi de sens contrar cu deformaŃia la sudare.

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

11

Indreptarea cu flacără prezintă o serie de avantaje şi se aplică foarte des deoarece:

nu necesită instalaŃii speciale;

se poate aplica la piese de orice formă şi în oricare parte a acesteia Dacă procedeul nu este aplicat corespunzător şi dacă mărimea zonei încălzită nu este corect stabilită, se pot introduce în piesele îndreptate noi tensiuni remanente.

In

fig.

1.29

se

indică

diametrul

zonei

încălzite

(D), in functie de grosimea piesei (t)

cu

flacără

d

[mm]

140

120

100

80

60

40

20

D d 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
D
d
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
20

D [mm]

200

180

160

140

120

100

80

60

t[mm]

(d)

şi distanŃa între zone

Fig. 1.29. Diametrul zonei încălzite cu flacără şi distanŃa între zone în funcŃie de grosimea piesei [59]

PoziŃionarea corectă a pieselor ce se sudează pentru tensiuni reziduale minime Piesele ce se sudeaza se recomandă să fie aşezate pe cât posibil, astfel încât deplasarea lor în timpul încălzirii si mai ales in timpul racirii sa se realizeze liber si sa ajunga la forme optime pentru exploatarea dupa racire.

La realizarea imbinărilor cap la cap tablele se aşează conform fig. 1.30 pentru ca in urma răcirii ele să rămână în acelaşi plan (α=0). Mărimea unghiului depinde de grosimea tablei, de felul cusăturii şi de procedeul de sudare utilizat.

α [ 0 ]

120

110

100

90

80

70

60

50

40

30

20

10

α a b 0 20 25 30 35 40 45 50
α
a
b
0
20
25
30
35
40
45
50

latimea tablei [mm]

Fig. 1.30. Valorile unghiului α pentru tablă sudată de 12 mm grosime (curba a) şi pentru tablă sudată de 20 mm grosime (curba b) [59] [ 8 0 ]

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

12

In raport cu alte metode care necesită diferite echipamente, această metodă prin poziŃionarea corectă a pieselor este simplă, iar starea de tensiuni remanente după operaŃia de sudare este acceptabilă. Un dezavantaj al acestei metode este acela ca trebuie găsit un mod de aranjare optim al pieselor, în strânsă legătură cu fenomenul de contracŃie la răcire. De regulă, pentru alegerea optimă a modului de poziŃionare corectă a pieselor se cere în prealabil realizarea unor probe.

Prevenirea tensiunilor printr-o succesiune corectă a operaŃiilor de sudare Cu cât o cusătură este mai scurtă cu atât deformaŃiile şi tensiunile interne vor fi mai reduse, din care cauză

mm, stabilite în aşa fel încât la fiecare

cusăturile lungi este necesar să fie executate pe porŃiuni de 100

porŃiune să se consume un număr întreg de electrozi în cazul sudării manuale cu arc.

In cazul sudurilor scurte (l< 400 mm) sudarea se face într-un singur sens de la un capăt la celălalt al piesei (fig. 1.31 a);

In cazul sudurilor cu lungime medie (l= 400-1200mm) sudarea se face de la mijlocul sudurii spre capete (fig. 1.31 b);

In cazul sudurilor cu lungime mare (peste 1200 mm) sudarea se tace în trepte inverse (pas de pelerin); lungimea unei secŃiuni este egală cu lungimea depusă cu un electrod (cca. 200-350 mm) (fig. 1.31 c)

200

a

ă cu un electrod (cca. 200-350 mm) (fig. 1.31 c) 200 a L < 3 0

L < 300-400 mm

b

1.31 c) 200 a L < 3 0 0 - 4 0 0 m m b

L = 400-1200 mm

c

5 4 3 2 1
5 4 3 2 1
5 4 3 2 1
5 4 3 2 1
5 4 3 2 1

5

4

3

2

1

L > 1200 mm

Fig. 1.31. Succesiunea depunerii cusăturilor în funcŃie de lungimea lor: a-lungimea l< 300-400 mm; b-lungimea l= 400-1200 mm; c-lungimea l >1200 mm [50]

La sudarea în mai multe straturi succesive se sudează în sensuri inverse, astfel încât sfârşitul cusăturilor să nu se suprapună (fig. 1.32).

influenŃează asupra tensiunilor

şi deformaŃiilor. Ordinea trebuie aleasă astfel încât deformaŃiile să fie minime.

La sudarea tablelor groase ordinea de depunere a straturilor (1, 2,

,14)

In cazul cusăturilor multistrat lungi, sudarea se face prin depunerea rândurilor următoare peste

0 C conform fig. 1.33 după următoarele

rândurile anterioare înainte de răcirea ultimelor straturi sub 150 scheme:

180

1- în cascadă (fig. 1.33 a), la care se depune un rând de sudură cu o lungime de 100-300 mm, după care se reia de la distanŃa de 100-300 mm şi se sudează până la începutul primului. Se continuă sudarea peste primul rând aflat încă în stare caldă;

ă sudarea peste primul rând aflat înc ă în stare cald ă ; Fig. 1.32. Sudarea

Fig. 1.32. Sudarea în mai multe straturi succesive [50]

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

13

2- în cocoaşă (fig. 1.33 b), la care după depunerea cordonului 2 peste cordonul 1
2-
în cocoaşă (fig. 1.33 b), la care după depunerea cordonului 2 peste cordonul 1 se continuă cu 100-300
mm în prelungirea primului, după care urmează cordonul 3;
a
c
Fig. 1.33. Schema sudurilor multistrat [50]
b
3-
In blocuri (fig. 1.33c) care constă în depunerea în straturi groase pe porŃiuni.

Lungimea porŃiunilor 1, 2, 3, 9 este de 80-100 mm ,între ele lăsându-se un spaŃiu de 30-40 mm care se sudează în final pentru a nu rigidiza piesa. La această operaŃie, de regula se sudează cu preîncălzire. Sudarea după schemele prezentate este avantajoasă pentru obŃinerea unor tensiuni şi deformaŃii minime, precum şi a unor efecte termice favorabile, în sensul că straturile anterioare

execută o preîncălzire pentru cele următoare, iar cele următoare o postîncălzire pentru cele anterioare. La sudarea din ambele părŃi, (fig. 1.34) rândurile trebuie amplasate alternativ pe cele două părŃi astfel încât tensiunile şi ca atare, deformaŃiile să se echilibreze cât mai mult.

atare, deforma Ń iile s ă se echilibreze cât mai mult. b Fig. 1.34. Schema depunerii

b Fig. 1.34. Schema depunerii cordoanelor la sudarea tablelor groase, a-marginale în X; b-de colŃ [50]

a

Modul de realizare a sudurilor cu rost nesimetric (în V) pentru table cu grosimi relativ mari este prezentat în fig. 1.35.

16 VI 15 6 5 4 3 I 2 1 II III 10 9 IV
16
VI
15
6
5
4
3
I
2
1
II
III
10
9
IV
11
12
V
14
13
I II III
I
II
III

VI

IV

V

Fig. 1.35. Schema depunerii cordoanelor la sudarea tablelor cu rost nesimetric (în V) [50]

In general pentru diminuarea tensiunilor, a deformaŃiilor şi a pericolului de fisurare trebuie luate următoarele măsuri:

asigurarea unei libertăŃi cât mai mari de mişcare a elementelor ce formează ansamblul;

sudarea la început a cusăturilor mai rigide şi apoi a celor mai mobile (fig. 1.36);

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

14

la sudarea nodurilor tipice şi secŃiilor. în primul rând se vor suda îmbinările ce atrag după

sine contracŃia maximă a construcŃiei. Ca o regulă generală. în cazul când în cadrul unui nod sau a unei secŃii există atât suduri cap la cap cât şi suduri de colŃ, primele suduri ce se vor executa vor fi cele cap la cap deoarece, acestea crează după sudare cele mai mari contracŃii, care pot aduce după sine deformaŃii peste limitele admise, tensiuni interne a căror valori pot fi de asemeni foarte mari. după care se vor executa sudurile de colŃ verticale, apoi cele orizontale;

nervurile de rigidizare se sudeaza la sfarsit,

se va evita intersectarea intr-un punct a mai multor suduri.

sudarea alternativă de o parte şi de alta a rostului;

odată produse, deformaŃiile sudurilor pot fi eliminate prin încălzire locală cu flacără şi îndreptare mecanică. In cazul încălzirii cu flacără, în zonele încălzite se produce, din cauza dilataŃiei împiedicate, o scurtare a piesei.

IV 4 6 V II 1 I 2 III VI 5 3 VII
IV
4
6
V
II
1
I
2
III
VI
5
3
VII

Fig. 1.36. Succesiunea de sudare a elementelor tip table [50]

Alegerea corectă a configuraŃiei şi a dimensiunilor cordonului de sudura InfluenŃa configuraŃiei şi dimensiunilor cordonului de sudură se manifestă în mod direct asupra tensiunilor şi deformaŃiilor. în scopul micşorării deformaŃiilor este necesar ca sudarea să se facă cu cordoane cu secŃiune minimă, care să satisfacă cerinŃele de solicitare mecanică, eventual utilizarea unor metale de adaos cu caracterisitici mecanice ridicate pentru a oferi rezistenŃa necesară la secŃiuni mici de cordon [91]. Cantitatea de metal de adaos depinde de secŃiunea rostului dintre table, care la rândul ei depinde de grosimea metalului de bază şi de modul de teşire a marginilor (fig. 1.37). SecŃiunile minime sunt cele mai avantajoase pentru a asigura deformaŃii cât mai reduse.

60 0 20 0 60 0 20 0 d A rost a b c [mm
60 0
20 0
60 0
20 0
d
A rost
a
b
c
[mm 2 ]
2900
a
2600
2300
c
1950
b
1625
1300
d
3473
350
325
0
12
26
38
50
62
76
t [mm]

Grosime tabla

Fig. 1.37. DependenŃa secŃiunii cordonului de grosimea tablei şi de geometria marginilor [91]

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

Vibrarea în timpul sudării

pag.

15

Vibrarea construcŃiilor în timpul sudării este cel mai avantajos mod de prevenire a formării tensiunilor. Datorită vibrării în timpul sudării se constată o micşorare a durităŃii materialului în zona încălzită, unde de regulă iau naştere cele mai mari tensiuni remanente. Prin vibrare după sudură deformaŃiile se micşorează până la mai puŃin de jumătate. Micşorarea tensiunilor de ordinul II şi III în timpul sudării în câmp vibrator se poate explica prin creşterea mobilităŃii dislocaŃiilor la temperaturi înalte, precum şi prin accelerarea procesului de difuzie [74]. Prin sudare în câmp vibrator s-a observat o creştere a aderenŃei materialului de adaos de circa 3 ori. Sudarea activată în câmp vibrator demonstrează că oscilaŃiile mecanice introduse în timpul sudurii conduc la îmbunătăŃirea proprietăŃilor zonelor sudate adiacente (de exemplu: degazarea metalului topit, micşorarea granulaŃiei, dispersia uniformă, reducerea substanŃială a tensiunilor interne). Vibrarea în timpul sudării la metale moi reduce porozitatea şi granulaŃia deoarece solidificarea metalelor este activată în câmp vibrator.

Ultrasonarea în timpul sudării Realizarea unui sistem acustic eficient pentru aplicaŃii tehnologice impune o analiză a întregii linii de energie radiantă, de la generator până la elementul terminal din incinta de utilizare a ultrasunetului. SoluŃiile detaliate trebuie să conducă la micşorarea pierderilor de energie acustică în fiecare element al sistemului acustic, prevăzând o bună impedanŃă de ajustare între componente, precum şi amplasamente de lucru şi legături acustice care să reziste la sarcinile statice şi dinamice impuse de condiŃiile de exploatare. Având în vedere că o instalaŃie de ultrasunete este determinantă în aplicarea unei tehnologii, respectiv de multe ori tehnologia se creează sau se adaptează pentru o anumită instalaŃie sau utilaj, schema şi principalele părŃi ce compun o asemenea instalaŃie sunt prezentate în fig. 1.38).

1 2 3 4 5 6 7 8 c a b Au
1 2
3
4
5
6
7
8
c
a
b
Au

Fig. 1.38. Schema de principiu a unui sistem de producere şi transmitere a ultrasunetelor, 1-sursa de energie primara (generator, convertizor de frecventa), 2- emitator ultrasonic (transductor), 3- sistem de fixare mecanic cu izolare acustica, 4- element de adaptare acustica, 5- concentrator de energie acustica, 6- cuplaj acustic, 7- element de transfer a energiei acustice,(ghid de unda), 8- incinta de utilizare, a- transductor, b- element de adaptare acustica, c- element de cuplaj si transfer a energiei acustice [27]

1.7.4. Detensionarea prin vibratii

Experimental s-a demonstrat că vibraŃiile sunt suficiente pentru reducerea tensiunilor de ordinul II şi

III.

Metoda de relaxare a tensiunilor remanente prin vibraŃii Ńine cont de următoarele fenomene:

Pentru un material dat proprietăŃile fizico-mecanice sunt influenŃate numai de gradul de "distorsionare" al reŃelei cristaline (imperfecŃiuni reticulare) [19] [59];

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

16

Distorsiunile neechilibrate ale reŃelei cristaline posedă o energie internă mai mare decât restul

materialului şi vor căuta să se autoanihileze prin trecerea spontană într-o stare de cvasiechilibru global

momentan;

Micşorarea concentraŃiei de imperfecŃiuni este însoŃită de micşorarea însemnată a tensiunii de ordinul

II;

Procesul de micşorare a concentraŃiei de imperfecŃiuni se realizează prin difuzie şi prin microdeforrnaŃii plastice datorate deplasării dislocaŃiilor, adică rearanjării planelor atomice;

Difuzia, deplasarea dislocaŃiilor, alunecarea şi maclarea sunt procese care necesită energie cu mult inferioară în comparaŃie cu procesele de apariŃie a fisurilor, propagarea lor, clivajul sau ruperea, deşi toate sunt procese asociate deformării plastice;

DislocaŃiile mixte sunt foarte mobile, ele putând depăşi cu uşurinŃă obstacolele prin alunecare sau căŃărare (climb), deplasarea lor prin cristale provocând deformarea plastică a cristalelor;

DislocaŃiile pot depăşi barierele prin creşterea temperaturii, prin acŃiunea combinată a temperaturii şi aplicarea unei solicitări exterioare (solicitare globală) sau numai prin aplicarea unei solicitări locale puternice (ca de exemplu, o rezonanŃă locală a vibraŃiei planelor atomice);

ReŃeaua cristalină nu opune nici o rezistenŃă deplasării dislocaŃiei, exceptând cazul în care dislocaŃia se găseşte într-o poziŃie de echilibru în raport cu atomii din planul de alunecare;

Relaxarea tensiunilor interne în metale este influenŃată de natura materialului, de compoziŃia chimică, de temperatura şi de modul de variaŃie, de valoarea tensiunilor interne iniŃiale, de timp, de tehnologia de execuŃie a produsului şi de modul de solicitare în exploatare; Din cele prezentate se poate concluziona că prin vibrare se activează energia latentă a câmpurilor de forŃe determinate de tensiuni interne, accelerându-se procesul de rearanjare a planelor atomice (deplasarea dislocaŃiilor) şi disiparea energiei interne a materialului.

Detensionarea cu ultrasunete Atenuarea ultrasunetelor în mediile solide stă la baza detensionării cu ultrasunete prin fenomenele de relaxare cauzate de absorbŃia (atenuarea) acestora. In urma interacŃiunii ultrasunetelor cu un metal, starea de echilibru termodinamic a acestuia va fi perturbată. Trecerea într-o nouă stare de echilibru se face după un anumit timp, numit timp de relaxare [60]. Acest timp caracterizează natura şi mărimea pierderilor de energie elastică. In general, absorbŃia ultrasunetului este rezultatul acŃiunii simultane a mai multor procese de relaxare. Calculul coeficientului de absorbŃie a pentru corpurile izotrope [4] raportat la un ciclu, are expresia:

unde;

α

1

=

2

π

2

γ

2

K

ρ

T

f

C

p

V

1

f

1

4

V

1

3

V

t

2

2

(1.9)

f - este frecvenŃa ultrasunetului;

γ - coeficientul de dilatare termică în volum; K-coeficientul de conductibilitate termică; ρ-densitatea; T-temperatura absolută;

v 1 v t - vitezele de propagare pentru undele longitudinale, respectiv transversale;

C p -capacitatea calorică raportată la unitatea de volum.

Detensionarea termoplastică Detensionarea termoplastică se realizează prin încălziri şi răciri pe direcŃii sau în puncte bine determinate funcŃie de repartiŃia şi mărimea tensiunilor interne existente în piesă.

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

17

Prin încălzire şi răcire imediată se realizează introducerea în masa piesei a unor tensiuni termice; pentru o detensionare corectă valoarea absolută a tensiunilor introduse trebuie să fie cât mai apropiată de a tensiunilor interne deja existente, dar de sens contrar. La încălzirea materialului într-o anumită zonă se modifică caractersiticile fizico-mecanice ale acestuia (acestea reprezentând printre altele o dilatare în volum limitat şi scăderea limitei de curgere) ceea ce duce la o deformare locală la nivelul grăunŃilor sub acŃiunea tensiunilor interne ce pot depăşi noua limită de curgere. La răcire se produce o contracŃie, sensul de acŃionare a tensiunilor trebuind să fie invers sensului de acŃionare a tensiunilor interne. Valoarea tensiunilor termice introduse în piesă trebuie să fie astfel aleasă încât să nu producă modificarea formei piesei sau să genereze fisuri. Răcirea cu apă provoacă contracŃii puternice, mai ales în apropierea suprafeŃei încălzite, încât datorită atât încălzirii diferenŃiate, cât şi a răcirii variind în grosime (viteza de răcire scade în adâncime) se obŃine un gradient însemnat al tensiunilor de contracŃie (fig. 1.56). Datorită gradientului de temperatură pe grosime, zona de material influenŃată termic poate fi considerată triunghiulară (fig. 1.57). Această distribuŃie a dilatării duce la o distribuŃie similară a eforturilor de compresiune exercitate asupra straturilor învecinate de material aflate la temperaturi mai joase.

racire

de material aflate la temperaturi mai joase. racire A incalzire B Md O Fig. 1.56. Tensiuni
A incalzire B Md O
A
incalzire
B
Md
O

Fig. 1.56. Tensiuni de contracŃie la răcire [59]

Fig. 1.57. M d -moment de dilatare; Mi-moment de încovoiere [59]

1

grd T E 200 T E T= ct T M 100 20 T= ct III
grd
T E
200
T E
T= ct
T M
100
20
T= ct
III
3
2
II
F T
F T
F L
F L
I

Fig. 1.58. Modul de acŃionare al recoacerii de detensionare cu flacără oxiacetilenică [59] 1- table sudate, 2- arzatoare, 3- dus apa, I, II, III- planurile sectiunilor, F L - forta de dilatare

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

CAPITOLUL II

pag.

18

2. CONTRIBUłII TEORETICE PRIVIND TRASAREA CÂMPURILOR Şl A TENSIUNILOR TERMICE LA O ÎMBINARE SUDATĂ

Aspecte teoretice privind transferul de căldură la o îmbinare sudată

Transferul de căldură prin materialul metalic la sudare se face prin conductivitate şi are la bază ciocnirile elastice între molecule sau mişcările relative de vibraŃie ale atomilor şi ionilor în reŃelele cristaline. La materialele metalice transferul de căldură are loc şi prin intermediul electronilor liberi. EcuaŃia care dă fluxul de căldură transferat prin conductivitate în regim staŃionar este [62] [77]:

unde:

Qx

= −λ

T

x

A

Q x este fluxul termic transferat pe direcŃia x;

T

x

-gradientul de temperatură pe direcŃia x;

A -suprafaŃa normală pe direcŃia x; λ -coeficientul de conductivitate termică.

(2.1)

EcuaŃia conductivităŃii termice se determină considerând un corp solid aflat în stare de repaus, care nu are la interior o sursă de căldură. In masa acestui corp se separă un element de volum de formă paralelipipedică cu laturile x, y, z prin care se transferă căldura prin mecanism conductiv (fig. 2.1). Transferul de căldură are loc după cele trei direcŃii ale axelor de coordonate: x, y, z. Conform principiului conservării energiei se poate scrie [58] [20]:

în care:

Q in =

Q xlx

+ Q yly

+

Q zlz

Q ac = Q in - Q ex

este cantitatea

de căldură intrată în elementul de volum în timpul t;

(2.5)

z Qz/z+∆z N Qy/y Qx/x+∆x Qx/x Qy/y+∆y M Qz/z 0 M(x,y,z) N(x+∆x, y+ ∆y,z+ ∆z)
z
Qz/z+∆z
N
Qy/y
Qx/x+∆x
Qx/x
Qy/y+∆y
M
Qz/z
0
M(x,y,z)
N(x+∆x, y+ ∆y,z+ ∆z)
x

y

Fig. 2.1. Element de volum [61]

ex = Q xlx+x + Q yly+y + Q zlz+z cantitatea de căldură ieşită din elementul de volum în timpul t.

Q

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

q

C

p

T

t

=

x


λ

T


x

+

y

 

 

λ

T

y

+

z


λ

T


z

pag.

19

(2.16)

RelaŃia (2.16) cunoscută drept ecuaŃia câmpului de temperatură mai poate fi scrisă simplificat ştiind că corpul este omogen şi conductivitatea termică este constantă:

q

C p

sau

q

C

p

T

t

T

t

=

=

λ

2

T

x

2

+

λ

⋅∇

2

T

2

T

y

2

+

2

T

y

2

(2.17)

(2.18)

împărŃind ambii membri ai ecuaŃiei (2.18) cu q·Cp se obŃine:

raportul

T

=

λ

2

T

t

q

λ

C

(2.19)

a

=

q

C

p

p

[m 2 /s] reprezinta difuzivitatea termica, care este o marime care caracterizeaza inertia termica

a corpurilor.

Trasarea computerizata a câmpurilor termice nestaŃionare Pentru un regim termic nestaŃionar este important de ştiut care este variaŃia temperaturii T în spaŃiu şi în timpul t şi asta se poate determina prin particularizarea legii Fourier din relaŃia (2.20) [50]. Se consideră o sursă termică instantanee care degajă o cantitate de energie termică Q într-un timp extrem de scurt. Această energie se transmite prin conductivitate termică zonelor învecinate modificându-le temperatura. Dacă avem o sursă punctiformă Q (fig. 2.4, a), liniară Q L (fig. 2.4, b) sau plană Q p (fig. 2.4, c), câmpul termic la un corp semiinfinit este dat de relaŃiile:

r

2

( − T , ) − 1 1.5 r t = 2 Q c (
(
T
,
)
1
1.5
r t
=
2
Q c
(
ρ
)
(
4
π
at
)
e
4 at
2
d
(
)
(
ρ )
− 1
− 1
T
d t
,
= 2
Q
c
(
4
π
at
)
e
4 at
L
2
h
T
(
h t
,
)
= 2 Q
(
ρ )
− 1
(
− 0.5
c
4
π
at
)
e
4 at
P
M
M
r
Q
Q L
a
b

(2.23)

(2.24)

(2.25)

M h Q p
M
h
Q
p

c

Fig. 2.4. Surse termice instantanee la corpul semiinfinit:

a-sursă termică punctiformă Q; b-sursă termică liniară Q L ; c-sursă termică plană Q P [50]

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

20

In cazul surselor punctiforme (sudură punctiformă cu electrod învelit) suprafeŃele izoterme în piesele masive sunt semisfere, având acelaşi centru cu punctul sudat.

In cazul suselor liniare (sudură automată sub flux realizată cu viteză mare de sudare pe suprafaŃa unei

piese masive), suprafeŃele izoterme sunt semicilindri având ca ax cordonul sudat.

In cazul surselor plane (sudură de încărcare cu electrod bandă aplicat cu o viteză sporită pe toată

suprafaŃa unui corp masiv), suprafeŃele izoterme sunt plane paralele cu suprafaŃa sursei. Pentru corpurile masive care acumulează căldură în masa lor, pierderile de căldură în mediul înconjurător pot fi neglijate, atât timp cât temperatura medie a piesei este încă redusă [50]. Pentru plăci, care faŃă de piesele masive au un volum mult mai redus de metal şi la care creşterea temperaturii sub acŃiunea unei surse termice este rapidă, nu pot fi neglijate din calcule pierderile în mediul înconjurător [50].

AplicaŃie a relaŃiilor câmpului termic produs de sursele permanente mobile de mare putere şi viteză (sudarea automată sub strat de flux) la un corp masiv şi la o placă din oŃel Cicluri termice la corpul masiv Relattile câmpurilor termice prezentate permit aprecierea fenomenelor care au loc la sudare. Punctele materiale aflate în zona de influenŃă a sursei termice, deci a cordonului de sudură sunt supuse unei variaŃii de temperatură caracterizată prin trei perioade:

încălzirea,

atingerea temperaturii maxime TM (cu sau fără menŃinerea la această temperatură) şi

răcirea.

O astfel de variaŃie a temperaturii reprezintă de fapt un ciclu termic şi se exprimă matematic prin

particularizarea relaŃiilor câmpurilor termice. S-a considerat un corp masiv din oŃel cu următorii parametri fizici de material:

conductivitatea termică λ = 50 [W/m 0 C],

densitatea otelului ρ = 7700 [Kg/m 3 ],

caldura specifica c = 630 [J/kg 0 C],

Drept sursă termică la sudarea sub strat de flux s-a folosit un tractor de sudură cu parametrii de sudare:

intensitatea curentului de sudare: l s = 450 [A] ;

tensiunea arcului U a = 29 [V] ;

viteza de sudare a tractorului v s =

0.37

60

= 0,00616 [m/s]

Aceşti parametri de sudare au fost folosiŃi pentru realizarea programului experimental şi s-au putut determina valorile unor mărimi cum ar fi:

difuzivitatea termică a = λ/ρ·c [m 2 /s]

energia liniară de sudare E l = k(Is · Ua/ v) = P/v = 4,2324 [J/m]

puterea sursei de sudare P = E l · v = 26,1 [KW] Cu valorile date mai sus relaŃia (2.26) poate fi rezolvată grafic. Figurile prezentate ne arată distribuŃia temperaturii pe anumite distanŃe r=constant de la suprafaŃa corpului, care sunt de fapt razele unor cercuri.

In fig. 2.7 aceste distanŃe sunt trasate cu un pas între ele de 3 mm, iar primul ciclu termic,

cel situat la temperaturile cele mai mari este trasat pentru r 1 =0,001 metri, al doilea la r 2 =4 mm, r 3 =7 mm şi tot aşa pâna la r 17 =49 mm într-un timp de jumătate de minut.

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZ Ă DE DOCTORAT - pag. 21 Fig. 2.7. Ciclurile termice

pag.

21

Fig. 2.7. Ciclurile termice trasate pentru diferite r (raze de cerc) la un corp masiv din otel [23]

In relatia (2.26) punem conditia lumita la;

t =

T

(

0,0,

t

)

=

P

2

π

λ

v

t

e

0

P

2

π

λ

v

1800

=

7.48 sec .

=

1800

0

C

(2.30)

s-a considerat că este temperatura de topire la distanŃele y=0 şi z=0, adică în cordonul de sudură şi din ecuaŃia de mai sus scoatem timpul până la care corpul masiv atinge temperatura de topire:

pân ă la care corpul masiv atinge temperatura de topire: Fig. 2.8. Ciclul termic spa Ń

Fig. 2.8. Ciclul termic spaŃial trasat pentru un corp masiv în condiŃie de limită [23]

pentru un corp masiv în condi Ń ie de limit ă [23] Fig. 2.9. Proiec Ń

Fig. 2.9. ProiecŃia în planul timp distanŃă a ciclului termic spaŃial [23]

planul timp distan Ńă a ciclului termic spa Ń ial [23] Fig. 2.10. Ciclurile termice trasate

Fig. 2.10. Ciclurile termice trasate pentru pentru condiŃia de limită la diferite raze r la un corp masiv din oŃel [23]

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

22

Cu acest timp determinat se pot găsi curbele de transfer termic la diferite distanŃe r faŃă de cordon şi la anumite intervale de timp (fig. 2.10). Temperatura incepe să scadă până când ajunge la temperatură egală cu cea a mediului (20 0 C). Este de remarcat faptul că distanŃa r la corpul masiv reprezintă raza câmpului termic care este de fapt o suprafaŃă sferică. Se face observaŃia că în condiŃiile corpului masiv această distanŃă r poate fi considerată şi grosime. Tensiuni termice la corpul masiv din oŃel La sudare materialul suferă un proces de încălzire şi de răcire favorizând apariŃia tensiunilor termice. Aceste tensiuni constituie un factor limitativ al valorilor vitezelor de încălzire sau răcire. Formarea acestor tensiuni este generată de nesimultaneitatea variaŃiilor de volum, produsă de gradientul de temperaturi existent pe secŃiunea corpului în timpul transferului de căldură. Valoarea acestui gradient de temperatură depinde de intensitatea cu care se realizează transferul de căldură între arcul electric şi corpul de sudat (placă sau corp masiv), de dimensiunile acestui corp şi de caracteristicile termofizice ale materialului metalic. In care nivelul tensiunilor nu depăşeşte valoarea limitei de elasticitate, odată cu schimbarea sau dispariŃia gradientului termic se modifică sau dispar şi tensiunile generate de el. Aceste tensiuni se numesc temporare şi odată ce ele dispar în corpurile metalice rămân tensiunile structurale cauzate de variaŃiile de volum specific ale fazelor apărute ca urmare a iniŃierii transformărilor în stare solidă. Răcirea piesei sudate provoacă trecerea oŃelului dintr-o stare cu plasticitate ridicată într-o stare cu plasticitate redusă. Tensiunile termice şi cele structurale în lipsa curgerilor plastice vor rămâne sub forma tensiunilor reziduale. Pe baza legii lui Hooke precum şi a mecanismului de formare a tensiunilor termoelastice se obŃine expersia legăturii dintre tensiunile termice şi deformaŃiile pe care acestea le implică [31]:

σ

β E

=

1

µ

 

  ⋅   

 

−−

T

T

(2.31)

unde; β este coeficientul dilatării liniare [1/C°],

−−

T -temperatura medie a corpului [C°], T-

temperatura corpului în elementul de volum luat în analiză [C°], E-modul de elasticitate [N/m 2 ], σ- tensiunea [N/m 2 ], µ=0,3 coeficientul lui Poisson, pentru oŃeluri.

In figura 2.11 se poate deduce că valorile tensiunilor termice scad pe măsură ce gradientul termic se micşorează. Aceste tensiuni îşi schimbă semnul pe măsură ce ne îndepărtăm de sursa instantanee cu temperatura T=1800°C, sursă care poate fi aproximată cu un punct din cordonul de sudură [23].

aproximat ă cu un punct din cordonul de sudur ă [23]. Fig. 2.11. Distribu Ń ia

Fig. 2.11. DistribuŃia tensiunilor tennice la diferite distanŃe r şi la anumite intervale de timp [23]

distan Ń e r ş i la anumite intervale de timp [23] Fig. 2.12.Câmpul spa Ń

Fig. 2.12.Câmpul spaŃial de tensiuni termice la un corp masiv [23]

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

23

Figurile 2.12 şi 2.13 prezintă câmpul spaŃial de tensiuni termice şi proiecŃia acestui câmp în coordonate timp-distanŃă în condiŃii limită la un corp masiv. Se observă din figura 2.12 că iniŃial, la un gradient mare de temperatură tensiunile sunt de compresie la distanŃă mică de sursa termică instantanee, iar pe măsură ce ne îndepărtăm de ea tensiunile îşi schimbă semnul devenind tensiuni de întindere. Cu timpul aceste tensiuni de compresie, din punctul în care a fost sursa, s-au transformat în tensiuni de întindere.

a fost sursa, s-au transformat în tensiuni de întindere. Fig. 2.13. Proiec Ń ia câmpul spa

Fig. 2.13. ProiecŃia câmpul spaŃial de tensiuni termice la un corp masiv [23]

Cicluri termice la o placă din oŃel Ciclurile termice de la placă sunt trasate în aceleaşi condiŃii ca la corpul masiv utilizându-se relaŃia (2.29). In figura 2.14 ciclurile termice sunt trasate la diferite distanŃe y faŃă de cordonul de sudură, care variază cu un pas de 3 mm astfel:

Y 1 = 0,001 m, y 2 =0,004 m, y 3 =0,007 m,

y 17 =0,049 m.

Ca şi la corpul masiv câmpul de temperaturi este ridicat dacă nu se pune condiŃie la limită

privind temperatura de topire. Dacă se pune condiŃia la limită

T

(

0,

t

)

=

P

1

⋅ ⋅ δ ⋅ v 2 π ⋅ λ ⋅ ρ ⋅ c ⋅ t
⋅ ⋅
δ ⋅ v
2 π
λ
ρ
c
t

e

0

=

1800

0

C

scoatem timpul până la care placa ajunge la temperatura de topire rezultă:

t =

P

2

1800

2

δ

2

v

2

4

π

λ ρ

c

=

28,34 sec .

δ 2 ⋅ v 2 ⋅ 4 π ⋅ λ ρ ⋅ ⋅ c = 28,34

(2.32)

Fig. 2.14. Ciclurile termice trasate la diferite distanŃe y faŃă de cordonul de sudură la o placa din otel [23]

CERCETARI TEORETICE SI EXPERIMENTALE PRIVIND UTILIZAREA ULTRASUNETELOR PENTRU MARIREA CALITATII IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZĂ DE DOCTORAT -

pag.

24

IMBINARII SUDATE - REZUMAT TEZ Ă DE DOCTORAT - pag. 24 Fig. 2 . 15 Ciclut

Fig. 2 .15 Ciclut termic spatial in conditiile de limita pentru o placa din otel [23]

spatial in conditiile de limita pentru o placa din otel [23] Fig. 2.16 Proiectia ciclului termic

Fig. 2.16 Proiectia ciclului termic spatial in planul timp-distanta y fata de coirdon pentru o placa din otel [23]

Ciclurile termice în condiŃie limită pentru o placă s-au trasat Ńinându-se cont de pierderile de căldură bp din relaŃia (2. 28). S-a considerat un coeficient de transfer de căldură ;

α

= α

convectie

+α

radiatie

=

6

+

50

=

56W / m

2

C

0