Teza Doctorat

FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Investeşte în oameni!
Programul OperaŃional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Proiect POSDRU/6/1.5/S/16 – Doctoranzi în sprijinul inovării şi competitivităŃii
UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

Facultatea ŞtiinŃa şi Ingineria Materialelor
Catedra ŞtiinŃa Materialelor şi Metalurgie Fizică
Nr. Decizie Senat 210 din 20.07.2011
TEZĂ DE DOCTORAT
STUDII ŞI CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND PROPRIETĂłILE
MAGNETICE TERMOSENSIBILE ALE UNOR ALIAJE TERNARE DIN SISTEMUL
Fe-Ni-Cr
EXPERIMENTAL STUDIES AND RESEARCHES ON THERMOSENSITIVE

MAGNETIC PROPERTIES OF SOME TERNARY ALLOYS FROM Fe-Ni-Cr
SYSTEM
Autor: Ing. Alexandru IORGA
COMISIA DE DOCTORAT
Universitatea Politehnica din
Preşedinte Conf.Dr.Ing. Mircea IonuŃ PETRESCU de la
Bucureşti
Conducător de Universitatea Politehnica din
Prof. Dr. Ing. Rami SABAN de la
doctorat Bucureşti
Universitatea Politehnica din
Referent Prof. Dr. Ing. Mihai COJOCARU de la
Bucureşti
Referent Prof. Dr. Ing. Cornel MUNTEANU de la Universitatea Gh. ASACHI, Iasi
Referent Dr. Ing. Mirela CODESCU de la INCDIE ICPE-CA, Bucuresti
Bucureşti
Octombrie 2011___________
Studii şi cercetări privind proprietăŃile magnetice termosensibile ale unor aliaje ternare din sistemul Fe-Ni-Cr
2
CUPRINS:
INTRODUCERE....................................................................................................................... 6
MotivaŃia alegerii temei ...................................................................................................... 12
Partea I. CONCEPTE FUNDAMENTALE PRIVIND MATERIALELE CU PROPRIETATI
MAGNETICE TERMOSENSIBILE ...................................................................................... 17
Capitolul 1. TIPURI DE MATERIALE MAGNETICE ..................................................... 18
1.1 Caracteristici generale ale materialelor cu proprietăŃi magnetice ............................. 18
1.2 Materiale magnetic dure............................................................................................ 24
1.3 Materiale magnetic moi............................................................................................. 25
1.3.1. Fierul ..................................................................................................................... 26
1.3.2 Aliaje Fe-Ni............................................................................................................ 26
1.3.3 Aliaje cu proprietati speciale – termomagnetice .................................................... 28
Capitolul 2. INFLUENTA FACTORILOR INTRINSECI SI EXTRINSECI ASUPRA
PROPRIETĂłILOR MAGNETICE................................................................................... 30
2.1 InfluenŃa temperaturii................................................................................................ 30
2.2 InfluenŃa impurităŃilor ............................................................................................... 33
2.3 InfluenŃa tratamentelor termice ................................................................................ 35
2.4 InfluenŃa solicitărilor mecanice................................................................................. 36
Partea II. EXPERIMENTĂRI PROPRII PRIVIND ELABORAREA, INVESTIGAREA ŞI
TESTAREA MATERIALELOR MAGNETICE.................................................................... 38
Capitolul 3. METODE SI MIJLOACE DE INVESTIGARE SI TESTARE A
MATERIALELOR MAGNETICE ..................................................................................... 39
3.1 Metode si mijloace de investigare structurală ........................................................... 39
3.1.1 Microscopie optică ................................................................................................. 39
3.1.2 Microscopia electronica de baleiaj......................................................................... 40
3.1.3 DifracŃie de raze X (DRX) ..................................................................................... 42
3.2 Metode si mijloace de investigare a proprietăŃilor mecanice de duritate.................. 43
3.2.1 Duritate Rockwell .................................................................................................. 43
3.2.2 Microduritate Vickers ............................................................................................ 45
3.3 Metode si mijloace de investigare a proprietăŃilor magnetice................................... 46
3.3.1 Magnetometru cu proba vibranta ........................................................................... 46
3.3.2 Magnetometrul SQUID (Superconducting Quantum Interference Device)........... 47
3.3.3 Wattmetrul.............................................................................................................. 49
Capitolul 4. ELABORAREA MATERIALELOR CU PROPRIETĂłI MAGNETICE
TERMOSENSIBILE........................................................................................................... 50
4.1 Obiective şi metodologie de lucru............................................................................. 50
4.2 Realizarea aliajelor.................................................................................................... 51
3
4.2.1 Stabilirea compoziŃiei aliajelor experimentale....................................................... 51

4.2.2 Turnarea aliajelor Fe-Ni-Cr şi codificarea lor........................................................ 54
4.2.3 Analiza calitativa şi cantitativa a compoziŃiei chimice .......................................... 55
4.2.4 Concluziile capitolului ........................................................................................... 63
Capitolul 5. CARACTERIZAREA STRUCTURALĂ A ALIAJELOR ŞI
DETERMINAREA PROPRIETĂłILOR MECANICE DE DURITATE PENTRU
ALIAJELE Fe-Ni-Cr........................................................................................................... 65
5.1 Studii de microscopie optică şi electronică de baleiaj............................................... 65
5.2 DifracŃie de raze X (XRD) ........................................................................................ 74
5.3 Determinarea durităŃii Rockwell şi a microdurităŃii Vickers .................................... 81
5.3.1 Duritate Rockwell .................................................................................................. 81
5.3.2 Microduritate Vickers ............................................................................................ 82
5.4 Concluziile capitolului .............................................................................................. 82
Capitolul 6. CARACTERIZAREA ALIAJELOR Fe-Ni-Cr DIN PUNCT DE VEDERE AL
PROPRIETĂłILOR MAGNETICE................................................................................... 86
6.1 Trasarea curbelor de prima magnetizare ................................................................... 86
6.2 Trasarea ciclurilor de histerezis................................................................................. 88
6.3 Determinarea temperaturii Curie............................................................................... 90
6.4 Determinarea pierderilor totale ................................................................................. 96
6.5 Determinarea permeabilităŃii magnetice ................................................................... 99
6.6 Concluziile capitolului ............................................................................................ 101
Capitolul 7. CARACTERIZAREA ALIAJELOR Fe-Ni-Cr DIN PUNCT DE VEDERE AL
PROPRIETĂłILOR ELECTRICE................................................................................... 104
7.1 Determinarea rezistentei şi calculul rezistivităŃii electrice...................................... 104
Capitolul 8. APLICABILITATEA NOULUI ALIAJ MULTIFUNCłIONAL Fe-Ni-Cr 106
8.1 Realizare conductor electric aerian auto-protector la depunerile de chiciură / gheată -
model experimental (ME) ............................................................................................. 107
8.1.1 Calculul preliminar al conductorului auto-protector cu inserŃii de filamente din
aliaj Fe-Ni-Cr ................................................................................................................ 108
8.1.2 Proiect tehnic pentru realizarea model la scară reală ........................................... 110
8.1.3 Realizare fire din aliaj Fe-Ni-Cr........................................................................... 112
8.1.4 Tehnologie pilot pentru asamblarea modelului experimental la scară reală ........ 113
8.2 Teste funcŃionale model experimental .................................................................... 115
Capitolul 9. CONCLUZII GENERALE, CONTRIBUTII ORIGINALE ŞI
DISEMINAREA REZULTATELOR ............................................................................... 125
9.1 Concluzii generale si contribuŃii originale .............................................................. 125
9.2 Diseminarea rezultatelor ......................................................................................... 127
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................... 141
4
Doresc pe aceasta cale să aduc mulŃumirile mele şi profundă

recunoştinŃă d-lui Prof. Dr. Ing. Rami Saban, personalitate marcantă în
domeniul ŞtiinŃa Materialelor, conducătorul ştiinŃific al prezentei teze de
doctorat. De asemenea îi sunt recunoscător pentru generozitatea cu care mi-a
îndrumat cercetarea, pentru materialul bibliografic pe care mi l-a pus la
dispoziŃie, pentru indicaŃiile competente pe care mi le-a oferit şi care sunt
izvorâte dintr-o inegalabilă experienŃă şi valoare, cât şi pentru susŃinerea în
definitivarea acestei teze. Aceeaşi profunda recunoştinŃă şi mulŃumiri aduc şi
d-lui Conf. Dr. Sorin Ciucă, pentru întreaga susŃinere şi indicaŃiile
competente pe care mi le-a oferit de-a lungul acestor 3 ani de studii şi
cercetări.
Baza acestui studiu a fost făcută în cadrul Departamentului de
Materiale Avansate din cadrul Institutului NaŃional de Cercetare Dezvoltare
în Inginerie Electrica ICPE-CA Bucureşti. Doresc pe această cale să
mulŃumesc colegilor Dr. Ing. Mirela Codescu, Ing. Liviu Palii, Dr. Fiz Eros
Pătroi, Ing. Eugen Manta şi în special d-lui Director General Prof. Dr. Fiz.
Wilhelm Kappel pentru întreg sprijinul acordat. De asemenea, le mulŃumesc
pentru sfaturi, critici şi ajutor.
Pentru aprofundarea cunoştinŃelor în studiul proprietăŃilor
magnetice am efectuat, în cadrul pregătirii pentru doctorat, un stagiu la
departamentul Materiale Magnetice din cadrul Institutului de Fizica si
Chimia Materialelor din Strasbourg, FranŃa (IPCMS). Acest departament are
o veche tradiŃie în studiul materialelor magnetice şi a proprietăŃilor acestora.
Am avut la dispoziŃie material bibliografic, acces la baza de date şi am lucrat
efectiv în cadrul acestui departament. Ii mulŃumesc colectivului acestui
departament, condus de Prof. Dr. Geneviève Pourroy şi mulŃumirile mele se
îndreaptă si către dl. Prof. Dr. Fiz. Silviu Colis, care a avut întotdeauna un
sfat competent pentru cercetarea mea şi m-a îndrumat pe perioada stagiului.
Nu in ultimul rând doresc sa mulŃumesc părinŃilor mei, Petru şi
Elena, care m-au susŃinut şi m-au încurajat şi care m-au impulsionat în
momentele mai dificile din conceperea lucrării.
5
INTRODUCERE
„Originea unei lucrări originale este întotdeauna

urmărirea unui fapt care nu se încadrează în ideile
acceptate până atunci. “
Claude Bernard (1812-1889)
Teza de doctorat îşi are originea în recentele preocupările de cercetare ale

Departamentului de Materiale Avansate din cadrul Institutului NaŃional de Cercetare
Dezvoltare în Inginerie Electrică ICPE-CA Bucureşti, în domeniul proprietăŃilor magnetice
termosensibile, precum şi ale catedrei ŞtiinŃa Materialelor din cadrul FacultăŃii ŞtiinŃa şi
Ingineria Materialelor a UniversităŃii Politehnica Bucureşti. Ea prezintă cercetările asupra
unor aliaje din sistemul ternar Fe-Ni-Cr şi combină două etape de studiu: o parte de studiu
teoretic privind materialele magnetice şi o a doua parte de cercetări experimentale proprii
asupra aliajelor Fe-Ni-Cr cu proprietăŃi magnetice termosensibile. În concordanŃă cu
tendinŃele actuale, s-a studiat o aplicaŃie practică privind utilizarea acestor aliaje.
Scopul propus – acela de a realiza un aliaj tip „material inteligent”, este original şi
prezintă noutate la nivel naŃional. Până în prezent nu a fost înregistrate studii sistematice pe
tematica propusă. De asemenea, literatura de specialitate dezvolta destul de puŃin acest
subiect iar multe informaŃii sunt doar la nivel teoretic.
Principalele studii aprofundate şi cercetări experimentale întreprinse au fost asupra
fenomenelor magneto-electro-calorice aplicate asupra noului material funcŃional, ce s-a
realizat in cadrul prezentei teze, la parametrii şi funcŃionalitatea adecvată aplicaŃiei propuse.
Prin conŃinutul sau vast, studiul realizat a implicat activităŃi de cercetare cu caracter multi-
disciplinar (ŞtiinŃa Materialelor, Fizica Corpului Solid, Inginerie de Proces, Inginerie
Electrică).
6
Lucrarea de doctorat ia în considerare un subiect original, acela al realizării de

materiale funcŃionale performante, „proiectate” pentru aplicaŃii specifice, capabile să-şi
„autoregleze” comportarea în funcŃionare.
Prima etapă în derularea lucrării a constituit-o asigurarea bazei de date ştiinŃifice.
Pentru că pregătirea profesională de inginer în unele situaŃii nu oferea un fundament complet
de cunoştinŃe, multe din lucrările consultate se referă la fenomenele caracteristice
materialelor magnetice, sau la metode de caracterizare a proprietăŃilor magnetice. O altă
categorie de surse bibliografice cuprind cele mai noi date referitoare la problemele cauzate de
depunerea chiciurii pe liniile de înalta tensiune, nelipsind nici lucrările mai vechi, dar
recunoscute încă drept valoroase ale unor specialişti consacraŃi.
A doua etapă de lucru a fost rezervată elaborării bazei teoretice a lucrării. În acest
sens au fost realizate primele doua capitole, referitoare la:
- caracteristicile generale ale materialelor magnetice;
- tipuri de materiale magnetic dure
- tipuri de materiale magnetic moi
- dependenta proprietăŃilor magnetice de diverşi factori intrinseci.
Cea de-a treia etapă a fost dedicată conceperii celui de-al treilea capitol, considerat
capitolul plan de lucru. Cuprinde tehnicile de investigare ale aliajelor din punct de vedere
structural, mecanic, fizic şi electric.
Cea de-a patra etapă a inclus cercetările experimentale proprii, necesare derulării
tezei. Cu alte cuvinte, a coincis cu elaborarea aliajelor şi caracterizarea lor din punct de
vedere al proprietăŃilor de interes, specifice obiectivului propus. Dificultatea principală a
constat în designul materialului inteligent pe bază de Fe-Ni-Cr, care să corespundă aplicaŃiei
propuse, dar odată depăşit acest impediment fenomenele s-au corelat perfect cu obiectivul
propus.
A cincea etapă cuprinde realizarea conductorului aerian cu auto-protecŃie la
depunerile de chiciură / gheaŃă şi date experimentale privind măsurătorile pe cablu în camera
climatică.
Ultima etapă coincide cu momentul în care au fost sintetizate concluziile finale şi
contribuŃiile lucrării faŃă de subiectul abordat.
7
Prin studiul său, autorul a căutat să se încadreze în permanenŃă în conceptele impuse

de ŞtiinŃa materialelor – COMPOZIłIE – STRUCTURĂ – PROPRIETĂłI, chiar dacă, prin
tema lucrării de doctorat, tendinŃa de cercetare spre fizică a fost foarte mare.
Concluziile rezultate în urma acestei teze nu se constituie într-o finalitate, ci într-un
nou început, prin seria de întrebări care se ridică.
STADIUL ACTUAL, NAłIONAL ŞI INTERNAłIONAL
Pentru început se va aborda problema la nivelul analizei teoretice şi experimentărilor

preliminare pentru definirea parametrilor magneto-electro-termici ai noului material
multifuncŃional destinat ansamblului conductor pentru transport energie electrică pe liniile de
înalta tensiune 220 - 400 kV c.a., care să asigure funcŃionarea conductorului cu calitatea nou
adăugată de auto-protecŃie la depunerile de chiciură / gheaŃă pe acesta, aducând astfel un
element nou în asigurarea securităŃii energetice, prin eliminarea întreruperilor accidentale în
reŃelele magistrale şi secundare de transport a energiei electrice [1, 2, 3, 4, 5].
Se cunosc mai multe aliaje feromagnetice la care, prin reglarea compoziŃiei
elementare se poate obŃine, în anumite limite, valori prestabilite ale temperaturii Curie TC.
AplicaŃii practice pentru acestea sunt în prezent doar pentru termocompensarea variaŃiei
reversibile cu temperatura a fluxului / inducŃiei magnetice la magneŃii permanenŃi sau
circuitelor magnetice cu magneŃi permanenŃi, aplicate în special la aparatele electrice de
măsură de clasă superioară (contoare pentru energie electrică – varianta cu disc, avometre,
vitezometre auto, etc.) [6, 7, 8]. Astfel, pentru aceste scopuri, în practica actuală s-au impus
următoarele aliaje:
a) aliaje Ni + (30-40%)Cu (uzual, denumite Calmalloy), utile pentru termocompensări
magnetice de regula în intervalul de temperaturi + 20 ÷ 800C. Dezavantajul acestora
este ca au o inducŃie magnetică de saturaŃie mică, care abia atinge Bs ~ 2000 Gs, la
o temperatură de TC – 1000 C, ceea ce implica şunturi de dimensiuni mari, iar
variaŃia ∆Bs/10 C este foarte mică; este rar utilizat.
b) Aliaje Fe + ~30%Ni (denumiri uzuale: Termalloy, Termoflux); au o largă utilizare
în scopul menŃionat, se folosesc cu TC = + 10 ÷ +1200C. Deşi au inducŃie magnetică
mai mare, respectiv Bs ~ 4000 Gs, au de asemenea două dezavantaje majore:
8
dependenŃa foarte accentuată a TC de conŃinutul de Ni (în jurul conŃinutului de

+30%Ni, variaŃia cu 1%Ni determină o deplasare a TC cu ~ 400C (dificil de stăpânit
la elaborarea aliajului) precum şi în zona temperaturilor negative, Bs are o variaŃie
neuniformă / neliniară, iar la temperatura de ~ -500C, aliajul are o transformare
structurală ireversibilă, când apare o fază feromagnetică cu TC=+6000C (deci
funcŃional devine irecuperabil aliajul, dacă a atins odată aceasta temperatură scăzută
şi defectează ansamblul prin apariŃia bruscă a unor valori mari Bs, puternic
feromagnetic). Diagrama de echilibru este prezentată in fig. 1 [9, 10, 11, 12, 13].
Fig. 1. Diagrama de echilibru Fe-Ni [14]
Şi alte elemente de aliere aduc modificări controlate ale valorii TC în aceasta zona de
temperaturi, la alierea cu Ni, aşa cum sunt exemplificate în figura 2.
Încercări în scopul menŃionat au mai fost făcute şi cu aliaje Fe+32%Ni+5%Si, dar
dificultăŃile majore de tehnologizare a acestuia nu l-au putut impune în utilizarea practică,
similară fiind situaŃia şi în cazul alierii cu Al [15, 16].
9
Fig. 2. InfluenŃa adăugării unui element în Nichel, asupra modificării

temperaturii Curie, Tc (H. Reinboth 1974)
Este de remarcat că problema termocompensării magnetice în zona

temperaturilor negative se pare că în prezent nu şi-a găsit o rezolvare rezonabila şi nu am
întâlnit aplicaŃii în acest sens.
Un număr de cercetări pentru realizarea unui aliaj cu TC prestabilit în zona
temperaturilor apropiate de 00C utilizabil corespunzător în zona temperaturilor pozitive au
fost menŃionate [6, 10, 17] inclusiv în tara noastră [1, 9, 15, 16] în principal pe aliaje din
sistemul ternar Fe-Ni-Cr. De asemenea, unele consideraŃii teoretice recente, ca şi unele
semnalări ocazionale în literatura de specialitate metelurgica, indică şi o altă zonă de
compoziŃii cu nivel de aliaje mai scăzut pentru Cr, respectiv Ni, care pot fi de interes
obiectivului propus în prezenta teză. Conform unor considerente teoretice este de interes şi
alierea (exploratorie) cu Mn, ipoteză cu şanse de confirmare, întărita şi de unele considerente
derivate referitor la “interpretarea fazei γ” [18].
Din analiza aliajelor cunoscute la care se poate obŃine valori ale temperaturii Curie Tc
în zona de valori de interes ( ~ 10oC - + 40oC) prin modelarea compoziŃiei chimice, dar care
concomitent sa prezinte şi posibilităŃi conjugate de maximizare a proprietăŃilor magnetice şi
electrice ale aliajului, şi care să corespundă tehnologic realizării firelor, am optat pentru
sistemul de aliaje Fier – Nichel – Crom.
10
În baza diagramelor de echilibru fazic pentru sistemul ternar de aliaje Fe-Ni-Cr (după
ASTM International Metals Handbook – vol 3 [19]) atât la izoterma 13000C (circa 1000C sub
linia Lichidus) – figura 3 şi în continuare până la izoterma 6500C – figura 4, în aria de
compoziŃii chimice elementare, în care se va căuta ansamblul de proprietăŃi magneto-electro-
termice de interes conform conceptului dezvoltat mai sus, aliajul este monofazic, cu structură
cristalină de tip γ, cu sitem de cristalizare CFC, adică o soluŃie solidă de substituŃie.
Deformarea plastică în această zonă de temperaturi, nu reprezintă un impediment ştiut fiind
că structurile cristaline de tip CFC au o deformabilitate plastică ridicată. Dar o astfel de
structură realizată ca soluŃie solidă de substituŃie poate pune probleme de crăpaturi / fisuri la
faza iniŃiala a forjarii preliminare din lingou [20, 21, 22].
Fig. 3. Izoterma Fe-Ni-Cr la 1300oC [19]
11
Fig. 4. Izoterma Fe-Ni-Cr la 650oC [19]
MotivaŃia alegerii temei
Scopul propus este acela de a realiza un material inteligent auto-protector, pentru

creşterea siguranŃei în alimentarea cu energie electrica pe timpul iernii şi în zonele cu climat
sever. Când condiŃiile climatice locale determină depunerea de chiciură / gheaŃă pe
conductorii reŃelei aeriene de transport energie electrica, solicitarea mecanica suplimentara
(îngreunarea conductorului) duce la ruperea accidentala a conductorului şi implicit la
întreruperea accidentala a alimentarii cu energie electrica pentru teritorii importante, cu
consecinŃe negative majore, sociale şi economice. În aceste condiŃii, încălzirea liniei de
transport electric la o temperatură uşor superioară temperaturii de îngheŃ reprezintă un
deziderat major, o soluŃie extrem de eficientă in prevenirea disfuncŃionalităŃii grave amintite
[23, 24, 25, 26].
12
In multe Ńări nordice, proiectarea şi fiabilitatea linilor aeriene de reŃea se realizează în

strânsă legătură cu condiŃiile mediului prin care acestea trec, respectiv cu predispunere la
depuneri de gheaŃă / chiciură pe conductoare şi ruperea acestora din cauza vântului şi
suprasarcinii mecanice. Este din ce în ce mai important pentru a dezvolta o tehnologie /
metodă de încredere pentru a prevenii depunerile de chiciură / gheaŃă pe conductorii aerieni,
înainte ca stratul de gheaŃă depus să devină suficient mare şi astfel să afecteze negativ reŃeaua
de transport energie electrică. Depunerile de gheaŃă pe conductori sunt o importantă şi
frecventă cauză a avariilor linilor de transport energie electrică în zonele cu climat rece sever
ca SUA, Canada, Japonia, China, Rusia, etc. [27, 32, 33, 34].
Măsurători privind depunerile de gheaŃă pe liniile de înaltă tensiune au fost făcute
pentru a studia frecvenŃa şi severitatea acestor depuneri (Diem, 1956). Măsurători de teren au
fost efectuate prin amplasarea unor instalaŃii experimentale în zone unde depunerile de
chiciură / gheaŃă sunt frecvente (Govoni şi Ackley, 1983; Smith şi Barker, 1983; McComber
şi Govoni, 1985; Druez , 1988). Cu toate acestea, este dificil să se relaŃioneze măsurătorile
experimentale efectuate cu situaŃia şi parametrii reali din teren (Yip si Mitten, 1991). Stratul
de gheaŃă depus pe liniile de înaltă tensiune, nu a fost pana acum, niciodată măsurat într-un
mod sistematic, cum sunt precipitaŃiile de exemplu, de institute de meteorologie. De-a lungul
timpului, au fost dezvoltate diferite instrumente care să măsoare şi monitorizeze depunerile şi
stratul depus şi cum aceste depuneri influenŃează transportul energiei electrice dar şi liniile de
transport. Unul dintre aceste instrumente măsoară ratele de îngheŃ prin numărarea ciclurilor
de îngheŃ / dezgheŃ într-o unitate de timp, pe un cablu standard iar datele rezultate se
utilizează pentru a estima rata de îngheŃ pe liniile respective [28, 29, 30, 31].
Şi în sistemul Energetic din România au existat şi există anual numeroase incidente şi
avarii datorate acŃiunii vântului şi a depunerilor de gheaŃă, care se amplificată datorită
schimbărilor climato-meteorologice, determinate de fenomene meteo variate. Lucrarea
“Romanian experience in icing management” [35] prezintă preocuparea specialiştilor români
şi a autorităŃilor de a diminua efectele negative ale factorilor meteorologici asupra liniilor
electrice aeriene. Pentru aceasta au fost folosite metode precum iniŃierea şi materializarea de
studii şi cercetări ”in situ” despre efectul real al vântului şi al depunerilor de gheaŃă asupra
elementelor LEA, s-a îmbunătăŃit zonarea meteo a teritoriului, s-au promovat noi normative
de proiectare linii şi s-au aplicat cele mai moderne şi operaŃionale mijloace de deschiciurare
13
cu caracter preventiv şi / sau efectiv, însă cu un consum suplimentar de energie sau prin
intervenŃia umană.
O importantă contribuŃie la adoptarea şi implementarea acestor obiective au avut-o
specialiştii romani din Transelectrica, ISPE, ICEMENERG- Institutul de Cercetări şi
Modernizări Energetice, INMH- Institutul NaŃional de Meteorologie. În ultimii ani, în
România nu au fost mari schimbări sau noutăŃi în domeniul depunerilor de gheaŃă pe
elementele LEA precum în SUA, Canada, China, Rusia sau Japonia [28, 32, 33].
Între 1970 şi 1997 evoluŃia principalilor indicatori ai incidentelor LEA (Linii
Electrice Aeriene), în special a conductoarelor şi a stâlpilor, influenŃaŃi de depunerile de
gheaŃă, a fost monitorizata. Pentru a preveni incidentele şi a diminua efectele neplăcute ale
factorilor climato-meteorologici pe elementele Sistemului Energetic NaŃional (SEN), s-a
acŃionat prin împărŃirea teritoriului în zone meteo (Anexa 8.5), adoptându-se valori mai
elaborate, pentru viteza vântului şi grosimea stratului de chiciură, s-au modernizat metodele
de proiectare ale LEA şi ale elementelor lor structurale precum şi pe baza ameliorării
metodelor de exploatare operaŃională.
Primele valori (1950) ale parametrilor de bază în proiectarea unei LEA , aşa numite
încărcări de calcul precum viteza vântului v, grosimea stratului de chiciură b, greutatea
specifică a chiciuri g, şi diferenŃa de temperatura ∆θ sunt prezentate în tabelul 1 [35].
Tabel 1. Valori iniŃiale pentru v, b, şi g
Metodele de preîncălzire pentru evitarea depunerilor de gheaŃă sau procedeele de

topire a gheŃii pentru eliminarea ei, permit adoptarea unor valori mai mici pentru această
combinaŃie de factori, viteza vântului combinată cu depuneri de chiciură. Valorile actuale
pentru v, b sunt prezentate în tabelul 2 [35].
14
Tabel 2. Valori actuale pentru v, b, şi g*
* Valori mai mari se admit pe baza experienŃei de exploatare [35]
Pentru temperatura aerului s-au folosit date de la 300 de staŃii meteo, de-a lungul a 80
de ani. Numai temperatura medie prezintă o diferenŃă, pentru zone cu altitudini peste 1000 m,
unde este considerată 10oC faŃă de restul teritoriului de 15oC. Astfel, variaŃia vitezei vântului
cu înălŃimea (h) s-a luat din literatura iar densitatea chiciuri a fost aleasa aceeaşi: 0,75
kg/dm3, indiferent de tipul depunerilor, evident mult diferite.
VariaŃia grosimii stratului de chiciură b cu înălŃimea h rămâne necunoscută, ca şi
influenŃa răsucirii conductorului când stratul de chiciură este bătut de vânt. Aceste ipoteze
sunt imperfecte, în multe dintre Ńările vecine sunt cu totul alte opinii dar, de asemenea diferite
metodologii şi experienŃe de proiectare. Cea mai folosită şi cunoscută metodă în România, în
zone cu depuneri mari de gheaŃă / chiciură care depăşesc valorile limită, este topirea stratului
de gheaŃă. La noi, cele mai cunoscute linii de 220 kV cu acest tip de probleme, sunt cele care
traversează lanŃul munŃilor CarpaŃi. În prezent, nu este posibil de a aplica această metodă de
deschiciurare la LEA de 400 kV [35].
În realitate, posibilitatea de a crea curentul necesar topirii stratului de gheaŃă pentru
conductorul AL-OL cu secŃiunea de 300 mm2 este posibil doar prin alimentarea în curent
continuu. Metoda de topire a gheŃii este aplicată numai când metodele de preîncălzire nu sunt
eficiente, pentru că necesarul de energie pentru această metodologie este de 2-3 ori mai mare
decât cea de prevenire a formării gheŃii. Oportunitatea acestei metode constituie subiectul a
serioase discuŃii şi dezbateri conducând aproape la opinii şi orientări contrare.
Prima opinie consideră că metoda de topire este greoaie şi complicata de realizat, iar
implementarea ei duce la eforturi mari în exploatare pentru a menŃine toŃi consumatorii
alimentaŃi. A doua orientare consideră că soluŃia de deschiciurare este o metodă fiabilă,
aplicabilă pe scară largă cu efecte miraculoase în ceea ce priveşte îmbunătăŃirea
15
comportamentului liniilor şi de aici a securităŃii sistemului. Evident, chiar şi o abordare

superficială a aspectelor în legătură cu datele obiective, ştiinŃifice, care pot conduce la o
decizie corectă, arată că aplicarea metodei de deschiciurare prin topire are un caracter
opŃional [35].
Preocuparea de a menŃine interesul în această tehnologie rămâne în continuare
deschisă [4, 36, 37].
16
Partea I. CONCEPTE FUNDAMENTALE PRIVIND

MATERIALELE CU PROPRIETATI MAGNETICE
TERMOSENSIBILE
17
Capitolul 1. TIPURI DE MATERIALE MAGNETICE
1.1 Caracteristici generale ale materialelor cu proprietăŃi magnetice
Materialele magnetice reprezintă o clasă de materiale care se caracterizează prin stări

de magnetizare cu diverse funcŃii de utilizare. Prin stare de magnetizare se înŃelege starea
materiei caracterizată prin moment magnetic al unităŃii de volum diferită de zero. Ea este de
natură atomică, fiind generată de mişcarea electronilor pe orbită şi în jurul axei proprii,
mişcări ce dau naştere unor momente magnetice [38].
Starea de magnetizare a unui material magnetic poate fi: temporară (Mt), atunci când
depinde de existenŃa unui câmp magnetic extern şi se anulează odată cu acesta, sau
permanentă (Mp), atunci când este independentă de existenŃa unui câmp magnetic extern.
Vectorul magnetizare conŃine deci două componente:
M = Mt +Mp [emu/g] (1)
DependenŃa dintre intensitatea câmpului magnetic şi magnetizaŃiei temporare este
dată de legea magnetizării temporare:
Mt = χm H [emu/g] (2)
unde χm este susceptibilitatea magnetică şi depinde de natura materialului şi H este câmpul
magnetic şi se măsoară în Tesla [39, 40].
Din punct de vedere al stării de magnetizare, materialele se împart în: diamagnetice,
paramagnetice, feromagnetice, antiferomagnetice şi ferimagnetice.
Materialele diamagnetice au o permeabilitate magnetică relativă mai mică decât 1,
astfel susceptibilitatea magnetică este mai mică decât 0, şi sunt, prin urmare, respinse de
câmpurile magnetice exterioare. Totuşi, pentru că diamagnetismul este o proprietate slabă,
efectele sale nu sunt observabile în viaŃa de fiecare zi. De exemplu, susceptibilitatea
magnetică a materialelor diamagnetice, cum ar fi cea a apei este = −9.05×10−6. Cel mai
puternic material diamagnetic este bismutul, = −1.66×10−4, deşi grafitul pirolitic poate
avea o susceptibilitate = −4.00×10−4. Totuşi, aceste valori sunt cu câteva ordine de mărime
mai mici decât magnetismul manifestat de materialele paramagnetice şi feromagnetice.
18
Materialele paramagnetice au în absenŃa câmpului magnetic un moment magnetic

propriu. Momentele magnetice, orientate haotic datorită agitaŃiei termice, tind să se orienteze
în direcŃia câmpului aplicat. Materialele paramagnetice au valorile absolute ale susceptivităŃii
mici (de ordinul 10-6). Materialele cu comportare paramagnetică sunt: oxigenul, aluminiul,
platina, cromul, manganul, potasiul, etc.
Materialele feromagnetice au, ca şi cele paramagnetice moment magnetic propriu,
dar momentele magnetice ale atomilor vecini sunt orientate identic, formând domenii de
magnetizare spontană. Diversele domenii sunt orientate diferit, dar sub influenŃa unui câmp
magnetic exterior se orientează în acelaşi sens, ceea ce se materializează la nivel macroscopic
prin valori foarte mari ale permeabilităŃii magnetice, şi prin dependenŃa liniară cu histerezis a
inducŃiei de intensitatea câmpului – figura 1.1 [41, 42].
Se notează:
Hc – intensitatea câmpului coercitiv
Hs – intensitatea câmpului de saturaŃie
Br – inducŃia remanentă
Bs – inducŃia de saturaŃie
Fig. 1.1 DependenŃa B=B(H) la

materialele feromagnetice
Materialele feromagnetice se transformă în paramagnetice la temperaturi mai mari

decât temperatura Curie (Tc). Materialele cu comportare feromagnetică sunt: fierul, cobaltul,
nichelul, gadoliniul şi aliajele lor.
19
Materialele antiferomagnetice au în structura lor două sub-reŃele magnetice cu

momente magnetice egale şi orientate antiparalel. Materialele antiferomagnetice (cele mai
cunoscute fiind MnO, FeO) nu au importanŃă practică deosebită.
Materialele ferimagnetice au de asemenea două (sau mai multe) subretele magnetice
cu momente opuse dar acestea sunt recompensate. DependenŃa B = B(H) are forma unei
curbe de histerezis ca la materialele feromagnetice. Materialele ferimagnetice au rezistivităŃi
ridicate care determină pierderi reduse prin curenŃi turbionari, ceea ce le avantajează faŃă de
materialele feromagnetice (bune conductoare electrice).
Materialele metalo-ceramice cu proprietăŃi ferimagnetice se numesc ferite. După
metalul caracteristic din structura lor acestea poartă denumirea de ferite de cobalt, de nichel,
etc. [39, 41, 43]
Caracteristicile esenŃiale ale unui material magnetic sunt:
• saturaŃia magnetică Ms;
• magnetizaŃia remanentă Mr;
• câmpul coercitiv Hc;
• permeabilitatea iniŃială µ (la câmpuri magnetice mici când H → 0);
• permeabilitatea maximă µmax [43].
În practică, se foloseşte frecvent în locul lui Ms, Mr, inducŃia magnetică de saturaŃie
Bs (corespunzătoare câmpului la care se atinge Ms) şi inducŃia remanentă Br (fig. 1.2).
Pentru magneŃii permanenŃi este importantă şi energia magnetică creată în între-fier. Energia
magnetică creată în între-fier depinde atât de forma ciclului histerezis, cât şi de forma şi
dimensiunile magnetului. Astfel inducŃia remanentă Br corespunde magnetului sub formă de
tor (circuit magnetic închis). În cazul unui magnet cu poli liberi, apare câmpul demagnetizant
Hd, care reduce inducŃia magnetică la valoarea BD (Fig. 1.3); cu cît magnetul este mai scurt
sau cu cât între-fierul este mai mare, HD creste şi BD se reduce [44].
20
Fig. 1.2. Ciclul Histerezis B –H Fig. 1.3. Câmpul demagnetizant Hd
Energia magnetică creată de magnet în între-fier pentru unitatea de volum de magnet

este (BD · HD). Din figura 1.4 se vede că acest produs este o funcŃie cu maxim, de aceea
pentru a se caracteriza un material magnetic din punctul de vedere al energiei magnetice
create în între-fier se foloseşte mărimea (BD · HD)max . Evident că cea mai raŃională utilizare a
unui material magnetic corespunde cazului (BD · HD)max, fapt care trebuie avut în vedere la
proiectarea dimensiunilor şi a formei magnetului. În figura 1.4 este prezentată şi construcŃia
grafică care permite determinarea mărimii (BD · HD)max [44].
Fig. 1.4. Curba de demagnetizare şi

energia magnetică a unui corp
feromagnetic
Din punct de vedere magnetic (în domeniul utilizărilor practice), materialele

magnetice se clasifică în următoarele categorii:
21
• materiale magnetic moi, utilizate ca miezuri de transformatoare şi bobine, relee,

electromagneŃi, rotoare şi statoare la maşinile electrice, piese polare etc.; aceste
materiale sunt caracterizate prin ciclu histerezis îngust, câmp coercitiv mic,
permeabilitate magnetică mare, saturaŃie magnetică mare, iar pentru cele care
lucrează la frecvente relativ mari şi rezistivitate electrică relativ mare, pentru a
limita pierderile prin curenŃi de inducŃie (curenŃi Faucault); utilizările lor sunt
legate de caracteristicile ciclului de histerezis. Astfel, materialele cu ciclul de
histerezis înclinat şi k = Br/Bs <0,5 (fig. 1.5, a), deci cu permeabilitatea
magnetică mică şi constantă (în raport cu H), se utilizează la confecŃionarea
miezurilor bobinelor de inductivitate constantă. Materialele cu ciclul de
histerezis mai înclinat şi k = 0,5...0,8 (fig. 1.5, b), adică cu permeabilitate
magnetică mare şi dependenta de H, se utilizează la fabricarea miezurilor
transformatoarelor, electromagneŃilor, etc. Materialele cu ciclul dreptunghiular
(pentru care k > 0,8, fig. 1.5, c) se utilizează la fabricarea miezurilor pentru
memorii magnetice, circuite de comutaŃie, etc.
• materiale magnetic dure, utilizate în calitate de magneŃi permanenŃi,

caracterizate prin ciclu histerezis lat, câmp coercitiv şi inducŃie remanentă
mari, precum şi energie magnetică în între-fier mare; Utilizările lor sunt, de
asemenea, legate de mărimea lui k: cele pentru care k < 0,4 (fig. 1.6, a) se
utilizează pentru înregistrarea magnetică a informaŃiei, iar cele cu k > 0,4 (fig.
1.6, b) la fabricarea magneŃilor permanenŃi.
• materiale cu proprietăŃi magnetice speciale, cum sunt materialele cu

permeabilitate constantă cu câmpul (pe un domeniu limitat de valori),
materiale termo-compensatoare, la care permeabilitatea magnetică variază
puternic cu temperatura, materiale cu magnetostricŃiune mare, magneto-
dielectrici, semiconductoare magnetice (ferite) etc.;
• materiale magnetice cu proprietăŃi mecanice relativ mari cum sunt otelurile şi

fontele utilizate ca elemente de rezistentă mecanică în diferite circuite
magnetice [40, 44].
22
Fig. 1.5. Cicluri de histerezis ale materialelor magnetic moi.
Fig. 1.6. Cicluri de histerezis ale materialelor magnetic dure.
Trebuie remarcat că denumirea de material magnetic dur sau moale se referă la

caracteristicile magnetice şi nu la duritatea fizică a corpurilor, unele aliaje feromagnetice
utilizate la fabricarea magneŃilor permanenŃi având o duritate mult mai mică decât o serie de
fonte şi oŃeluri utilizate, ca materiale magnetic moi, în construcŃia circuitelor magnetice ale
maşinilor electrice.
Particulele magnetic polare (moleculele, atomii, ionii etc.) sunt particule care prezintă
momente magnetice spontane, adică momente nenule, chiar şi în absenta câmpurilor
magnetice exterioare, iar cele fără momente magnetice spontane se numesc (magnetic)
nepolare. După cum s-a mai spus, momentul magnetic al unei particule (molecula, atom, ion)
23
este egal, în general, cu suma momentelor magnetice orbitale şi de spin ale electronilor γ a
momentului magnetic de spin al nucleului. Dintre acestea, însă, pentru materialele
feromagnetice prezintă importanta numai momentul magnetic de spin al electronilor.
Calitatea unei particule de a fi magnetic polara este determinata, în cazul celor mai
importante elemente pentru aplicaŃiile tehnice, de momentele magnetice de spin ale
electronilor din atom. Sunt magnetic polari, adică au moment magnetic (microscopic)
spontan (moment magnetic permanent mp), atomii cu substraturi interioare incomplet ocupate
de electroni (sau în care se produc astfel de substraturi, prin promovări ale electronilor în
sub-straturile superioare, datorita interacŃiunilor atomilor cu alŃi atomi sau cu câmpurile
exterioare).
Materialele diamagnetice au particulele constituente (atomii, moleculele, ionii)
magnetic nepolare, iar cele para-, fero-, feri- şi antiferomagnetice au particulele constituente
magnetic polare [43, 44].
1.2 Materiale magnetic dure
Materialele magnetic dure sunt caracterizate prin ciclu histerezis lat, cu câmp
coercitiv şi inducŃie remanenta mare [45]. Materialele magnetic dure sunt folosite pentru
fabricarea magneŃilor permanent [43]. Din categoria acestor materiale fac parte unele oŃeluri
aliate şi oŃeluri-carbon, diferite aliaje pe bază de Fe-Ni-Al , V-Cr sau metale preŃioase.
La baza explicării fenomenului de magnetizare stă momentul magnetic de spin.
Astfel, mişcarea electronului pe orbită în jurul nucleului (asemeni unui curent electric)
produce un câmp magnetic propriu al atomului. La unele materiale (printre care preponderent
fierul, nichelul şi cobaltul precum şi aliajele acestora) momentul magnetic de spin este mult
mai mare decât la altele, astfel că şi fenomenele legate de magnetizarea propriu-zisă sunt mai
importante [45].
Procesul de magnetizare poate fi explicat prin existenŃa unei magnetizări spontane în
interiorul unor domenii în care este împărŃit materialul. Pe ansamblu însă materialul apare ca
fiind nemagnetizat, datorită orientării haotice a a magnetizaŃiei din interiorul domeniilor [41].
Atunci când este introdus într-un câmp magnetic, materialul se magnetizează prin
24
reorientarea magnetizaŃiei în sensul câmpului aplicat, pe de o parte, şi, pe de altă parte,

datorită măririi volumului domeniilor cu magnetizarea orientată în sensul câmpului, în
detrimentul celor cu magnetizaŃia orientată altfel. În figura 1.7 de mai jos, este prezentată
evoluŃia unui eşantion dintr-un astfel de material, pe măsură ce câmpul magnetic creşte
progresiv, într-o anume direcŃie [40].
Fig. 1.7. Curba de primă magnetizare
Se observă cum, pe măsură ce creşte intensitatea câmpului magnetic, domeniile cu

magnetizaŃia orientată în sensul câmpului îşi măresc volumul iar magnetizaŃia din interiorul
domeniilor (marcată prin săgeată) îşi schimbă orientarea până la o aproximativă coincidenŃă
cu câmpul aplicat [40].
1.3 Materiale magnetic moi
Materialele magnetic moi sunt acele materiale care feromagnetice care se pot
magnetiza şi demagnetiza relativ uşor, având în vedere valoarea relativ redusă a câmpului
coercitiv şi deci un ciclu de histerezis îngust, inducŃia magnetică având totuşi valori ridicate.
Din punctul de vedere al proprietăŃilor, aceste materiale au permeabilitatea magnetică destul
de ridicată şi pierderile prin magnetizare relativ reduse [46].
La acest tip de materiale, în practică se utilizează curba tehnică de magnetizare,
trasată ca loc geometric al vârfurilor ciclurilor de histerezis, corespunzătoare diferitelor valori
25
maxime ale intensităŃii câmpului magnetic aplicat. Din categoria materialelor magnetic moi
fac parte fierul tehnic, fonta, oŃelul, aliajele de Fe-Si, Fe-Ni, Fe-Co cu eventuale adaosuri.
Deoarece pierderile de putere necesare magnetizării sunt mici, materialele magnetic
moi se utilizează, în electrotehnică, în special la realizarea circuitului magnetic (miezurilor
magnetice) al maşinilor, aparatelor şi transformatoarelor electrice [39, 41].
1.3.1. Fierul
În electrotehnică se folosesc mai multe sorturi de fier pur, cel mai răspândit fiind
fierul tehnic pur, fierul suedez sau fierul Armco, elaborat după tehnologiile specifice otelului,
dar cu un conŃinut de impurităŃi de 0,06.....0,1 % [2]. Are o permeabilitate magnetică maxima
µmax = 8000....32000, Hc = 6...10A/m, Br = 1...1,2 T şi Bs > 2T [43, 47].
Fierul moale a fost primul material utilizat în fabricarea miezurilor magnetice ale
maşinilor şi transformatoarelor electrice şi conŃine mai puŃin de 30 ppm (parŃi dintr-un
milion, în greutate) de azot şi de carbon, sub 20 ppm de oxigen şi sub 10 ppm de sulf. Are
doua doze critice de fragilitate: prima între 260 şi 450oC iar a doua între 815 şi 1050oC.
Fierul utilizat în aplicaŃiile industriale nu este un fier pur, ci conŃine diferite impurităŃi care
nu trebuie sa depăşească anumite concentraŃii: C <0,02%, Si < 0,3%, Mn < 0,5 % şi P, S şi O
(fiecare) < 0,05%. În funcŃie de gradul de puritate, se disting trei sortimente de fier moale:
tehnic pur, pur şi extra pur [43].
Sortimente de puritate mai înaintata sunt fierul electrolitic şi fierul carbonil. Fierul
electrolitic se obŃine prin electroliza fierului, anodul fiind deci fier pur, catodul din otel
extramoale, iar electrolitul, din soluŃie de sulfat sau clorura ferică. Atât fierul electrolitic, cât
şi fierul carbonil au conŃinutul total de impurităŃi sub 0,05% în primul predominând ca
impuritate hidrogenul, iar în al doilea carbonul. Cele mai dăunătoare impurităŃi sunt carbonul
şi oxigenul.
1.3.2 Aliaje Fe-Ni

Structura magnetică a aliajelor FeNi faza γ cu o compoziŃie de aproximativ 65% Fe
este intens studiata. Una din proprietăŃile de seama ale acestor aliaje este aşa numitul
comportament INVAR, denumire data de dilatarea termică foarte mică (neglijabila) a
acestora într-un domeniu mare de temperaturi. Acest comportament INVAR este în strânsa
26
legătură cu structura magnetică şi este reprezentat ca fiind rezultatul volumului spontan

maxim magnetostrictiv într-un interval de temperaturi dat. O alta proprietate interesanta a
acestor aliaje o reprezintă scăderea substanŃială a momentului magnetic şi a temperaturii
Curie în zona INVAR. Se presupune că starea magnetică a aliajelor FeNi în zona INVAR,
implică structuri mult mai complexe şi diferite fata de structura feromagnetică [43, 44, 47]
Aliajele fier-nichel sunt cele mai reprezentative materiale moi, ele având
permeabilitate magnetică foarte mare (2 H/m), pierderi prin histerezis mici şi câmp coercitiv
foarte redus (0,3 A/m). ProprietăŃile acestor aliaje variază foarte mult cu conŃinutul de nichel.
Astfel, aliajele cu conŃinut mare de nichel (65...80% Ni) au permeabilitate foarte mare, câmp
coercitiv şi pierderi prin histerezis reduse, dar au inducŃie la saturaŃie şi raportul Br/Bs relativ
mic (Bs ≈ 1 T). Aliajele cu conŃinut redus de nichel (35% Ni) au permeabilitate mică (< 9
mH/m), dar rezistivitate electrică mare (0,75 µΩm) deci, pierderi prin curenŃi turbionari
reduse. Adăugându-se mici cantităŃi de Mo, Co, Cu, Cr, etc., se obŃin aliaje cu caracteristici
îmbunătăŃite. De exemplu, un conŃinut de 2% Mo determina o creştere a permeabilităŃii
aliajului cu un ordin de mărime (concomitent cu o majorare a rezistivităŃii), iar dacă se
adaugă Cu şi Co se obŃin aliaje cu permeabilitate constanta. Aliajele cu 30-80 % Ni sunt
foarte maleabile – ceea ce obŃinerea unor eşantioane foarte subŃiri (până la câŃiva microni) -
şi au o diagrama echilibru foarte simpla - ceea ce permite efectuarea tratamentelor de
recoacere la orice valoare a temperaturii [44].
La aliajele fier-nichel cuprinse între 75 şi 82% Ni, cunoscute sub numele de
permalloy, permeabilitatea magnetică foarte mare este legata de faptul că la 75% Ni
constanta de anizotropie K trece prin zero, iar constanta de magnetostrictiune λ devine nulă la
82% Ni. Aliajele fier-nichel de tip permalloy sunt mai puŃin sensibile la impurităŃi decât
fierul şi aliajele fier-siliciu, dar pentru a obŃine valorile maxime ale proprietăŃilor electrice
este necesara reducerea la maximum a impurităŃilor, în special carbon, oxigen şi sulf. Pentru
a se înlătura în proporŃie câte mai mare aceste impurităŃi, este recomandabil ea tratamentul
termic aplicat acestor aliaje sa fie efectuat în vid sau în atmosfera de hidrogen.
Cele mai bune caracteristici magnetice se obŃin la aliajele de tip permalloy, prin
tratamentul termomagnetic, la care răcirea după tratamentul termic are loc într-un câmp
magnetic de 800......1.000 A/m. În acest caz, ca urmare a fenomenului de magnetostricŃiune,
fiecare monodomeniu, sub temperatura Curie, se va alungi după acea axa de magnetizare
27
care face cel mai mic unghi cu direcŃia câmpului magnetic aplicat, astfel încât după răcire
corpul poseda o orientare preferata a tensiunilor magnctostrictionale, numita textura
magnetică. La aplicarea ulterioara a unui câmp magnetic pe direcŃia de texturare magnetică,
magnetostricŃiunea nu mai împiedică magnetizarea, permeabilitatea magnetică fiind foarte
mare pe aceasta direcŃie. Efectul de texturare magnetică, constând în deformarea
monodomemilor imediat sub temperatura Curie, este cu atât mai pregnant cu cât temperatura
Curie este mai mare, astfel încât cele mai bune rezultate se obŃin nu la aliajele cu 78,5 %Ni,
ci la cele cu 67 %Ni, care prezintă cea mai înalta temperatura Curie [40, 44].
1.3.3 Aliaje cu proprietati speciale – termomagnetice

Aliajele termomagnetice sunt soluŃii solide pe baza de nichel (Ni-Fe, Ni-Fe-Cu Ni-
Cu, Ni-Si-Fe) cu punctul Curie foarte scăzut (sub 100oC) şi coeficientul de variaŃie a
rezistivităŃii cu temperatura negativ. Deoarece inducŃia lor magnetică variază destui de mult
cu temperatura (fig. 1.8), aceste materiale se utilizează în construcŃia şunturilor magnetice
pentru compensarea erorilor de temperatura din aparatele de măsură. Au inducŃia la saturaŃie
foarte mică, cuprinsa între 0,2 şi 0,3 T. Cele mai cunoscute sunt aliajele Calmalloy (70 %Ni,
30%Cu), Thermalloy (70 %Fe, 30 %Ni) şi Compensator (57%Fe, 35%Ni, 8%Cr) variaŃiile
proprietăŃilor sale fiind reversibile şi după răciri de până la – 65oC) [43].
Fig. 1.8. VariaŃia inducŃiei magnetice B cu

temperatura T, pentru Calmalloy (1) şi
thermalloy (2)
Temperatura Curie TC este definita ca temperatura la care un material în stare solida,

alcătuit din atomi cu momentul magnetic atomic µa≠0, trece de la starea ordonata a
momentelor magnetice de tip feromagnetic (T<TC // momente magnetice paralele şi de
acelaşi sens – macroscopic, permeabilitatea magnetică µ >>> 1), trece la starea
28
paramagnetică (T>TC // momentele magnetice atomice µa≠0, dar orientate aleatoriu, vectorial
∑ µa = 0 – macroscopic, permeabilitatea magnetică µ ~ 1). Starea feromagnetică a solidului
este condiŃionata şi de unele particularităŃi ale structurii cristaline, specifice fiecărui tip de
atom, ansambluri de atomi şi proporŃiei molare a acestora, exprimate prin “Integrala
interacŃiunii de schimb cuantic, A”, a cărei valoare pozitiva, A>0 indică realizarea cuplajului
de tip feromagnetic între momentele magnetice atomice ale componenŃilor.
Fig 1.9. VariaŃia de temperatura Curie Tc şi a inducŃiei magnetice de saturaŃie Bs la aliaje Fe – Ni cu conŃinut
de Crom // în Gmelins Handbuch vol 59 – Magnetische und Electrische Eingenschafte.
În figura 1.9 sunt semnalate zone cu proprietăŃi magnetice de interes în aliaje Fe-Ni-
Cr; unele realizări preliminare au indicat proprietăŃi magnetotermice mai extinse ca valori, în
zona compoziŃiilor Fe-Ni cu +10-13%Cr; de asemenea, unele consideraŃii teoretice recente,
ca şi unele semnalări ocazionale în literatura de specialitate metalurgică, indică şi o altă zona
de compoziŃii cu nivel de aliaje mai scăzut pentru Cr, respectiv Ni, care pot fi de interes
scopului nostru. Conform unor considerente teoretice menŃionate in ipoteza noastră mai sus
expusa, este de interes şi alierea (exploratorie) cu Mn, ipoteza cu şanse de confirmare,
întărita şi de unele considerente derivate referitor la “interpretarea fazei γ” [18].
29
Capitolul 2. INFLUENTA FACTORILOR INTRINSECI SI

EXTRINSECI ASUPRA PROPRIETĂłILOR MAGNETICE
2.1 InfluenŃa temperaturii
Creşterea temperaturii intensifică mişcarea de agitaŃie termică a particulelor şi prin

îngreunarea orientarea momentelor magnetice spontane ale acestora de către câmpurile
magnetizante, aceasta provoacă o reducere a valorilor magnetizaŃiei şi a inducŃiei magnetice
a corpurilor. Drept urmare, ciclurile de histerezis M(H} şi, respectiv B(H) se îngustează, iar
magnetizaŃia (şi inducŃia magnetică) la saturaŃie termică şi permeabilitatea magnetică se
reduc considerabil, pe măsura ce temperatura se apropie de temperatura Curie de
paramagnetism (respectiv, de feromagnetism). În cazul fierului electrotehnic, aşa cum se
poate observa şi în figura 2.1, această temperatură este de aproximativ 770oC [43].
Fig. 2.1. Cicluri de histerezis ale fierului pentru temperaturi apropiate temperaturii
Curie de feromagnetism (770oC).
În cazul materialelor magnetic moi apare o reducere a permeabilităŃii magnetice (fig.

2.2) şi a inducŃiei magnetice de saturaŃie (fig. 2.3).
30
Fig. 2.2. VariaŃii ale permeabilităŃii magnetice relative a

fierului µr cu temperatura T şi cu intensitatea câmpului Fig. 2.3. Curbe de primă magnetizare a fierului pentru
magnetic aplicat H: 1 - H = 40 A/m; 2 H = 160 A/m; 3 – diferite temperaturi (după recoacere la 800oC).
H = 240 A/m; 4 -H = 800 A/m.
În cazul materialelor magnetic dure, creşterea temperaturii determina o reducere a

densităŃii de volum a energiei magnetice înmagazinate în corp şi a magnetizaŃiei Mr,
respectiv a inducŃiei remanente Br (fig. 2. 4). Scăderea inducŃiei remanente este legata de
reducerea, odată cu creşterea temperaturii, atât a magnetizaŃiei de saturaŃie a domeniilor
magnetice (Weiss), cât şi a anizotropiei de magnetizare a corpurilor. În primul caz este vorba
de un proces reversibil, scăderea inducŃiei anulându-se atunci când corpul îşi recapătă
temperatura iniŃiala [43].
Fig. 2.4. VariaŃii (∆Br) reversibile (1) şi

ireversibile (2) ale inducŃiei remanente Br
cu temperatura pentru Alnico 600.
31
În cel de-al doilea caz, apare însă un câmp demagnetizant care provoacă o rotaŃie
ireversibila a vectorului magnetizaŃie şi deci o reducere ireversibila a inducŃiei remanente
(care poate fi compensată doar printr-un proces de remagnetizare). Micşorarea inducŃiei
remanente depinde de natura materialului, la aliajele Alni şi Alnico, fiind de zece ori mai
mică decât la ferite.
Temperatura Curie TC este o transformare de ordin II (ordine – dezordine), se produce
într-un interval mic de temperatură ∆T şi se admite că se defineşte ca valoarea rezultată la
intersecŃia ordonatei [T 0C], cu tangenta în punctul de inflexiune al curbei Bs=f(T 0C).
În jurul temperaturii TC se produc şi modificări ale valorilor unor parametrii fizici ai
materialului, ca: ρel, dρ/dt, căldura specifică cp, E - modulul de elasticitate, etc. Pentru scopul
nostru, importanta este trecerea de la starea paramagnetică (T>TC), la starea feromagnetică
(T<TC) care implică obŃinerea, evidenŃierea şi evoluŃia favorabila a mărimilor magneto-
electrice de interes pentru obŃinerea efectelor calorice în aliaj şi asigurarea unei evoluŃii a
acestora funcŃie de temperatura, corespunzătoare scopului propus – producerea unui efect
caloric autoreglat funcŃie de temperatura mediului.
Si alte elemente de aliere aduc modificări controlate ale valorii TC în această zonă de
temperaturi, la alierea cu Ni, aşa cum sunt exemplificate în fig. 2.5.
Fig 2.5. InfluenŃa adăugării unui element

în Nichel, asupra modificării
temperaturii Curie, Tc (H. Reinboth 1974)
32
Pentru valori ale temperaturii superioare temperaturii Curie de paramagnetism (θ),

materialele, atât cele magnetic moi, cât şi cele magnetic dure, îşi pierd proprietăŃile
feromagnetice şi trec, din starea feromagnetică, în starea paramagnetică, în care ciclul de
histerezis B(H) se transforma într-o dreaptă care trece prin origine [43].
2.2 InfluenŃa impurităŃilor
ImpurităŃile (îndeosebi acelea care formează cu materialele feromagnetice soluŃii de

interstiŃie) deformează reŃelele cristaline, producând puternice tensiuni interne. Aceste
eforturi (locale), împreuna cu acŃiunea de ,,fixare" a pereŃilor de domenii (Bloch) de către
impurităŃi (nemagnetice) îngreunează - în cazul magnetizării – deplasarea pereŃilor Bloch,
deci magnetizarea materialelor, împiedicând în cazul corpurilor magnetizate revenirea
pereŃilor Bloch în poziŃia iniŃială. Contribuie astfel la mărirea magnetizaŃiei, a inducŃiei
remanente şi a câmpului coercitiv. Mai mult, impurităŃile, care formează cu materialele
feromagnetice soluŃii solide de interstiŃie au o actiune metastabilă. Prin fenomene de
precipitare matricea solventului modificând starea de tensiuni interne, ceea ce determina la
nivel global variaŃii importante ale proprietăŃilor magnetice.
În funcŃie de natura, de procesul tehnologic de elaborare şi de destinaŃia materialelor
magnetice, impurităŃile existente pot fi considerate ca favorabile sau dăunătoare. Astfel, în
cazul materialelor magnetic moi, sulful, fosforul, manganul, azotul, hidrogenul, oxigenul,
carbonul etc. determina o reducere a proprietăŃilor magnetice caracteristice ale acestora (µ,
Bs), constituind impurităŃi dăunătoare (carbonul măreşte câmpul coercitiv şi reduce
permeabilitatea şi inducŃia magnetică de saturaŃie, sulful şi fosforul măresc câmpul coercitiv,
etc.). Spre deosebire de acestea, Ni, Co, Si, Al, Cr, Mo etc. constituie impurităŃi (sau chiar
elemente de adaos) favorabile. Astfel, nichelul măreşte permeabilitatea magnetică şi scade
câmpul coercitiv, cobaltul creste inducŃia la saturaŃie (fig. 2.6), siliciul măreşte rezistivitatea
aliajului, reducând pierderile prin curenŃi turbionari (dar scade plasticitatea şi inducŃia la
saturaŃie) [43, 47].
33
Fig.2.6. InfluenŃa impurităŃilor asupra inducŃiei Fig. 2.7. VariaŃia energiei magnetice specifice (BH)max (1)
la saturaŃie a fierului. şi a câmpului coercitiv Hc (2) cu conŃinutul de carbon.
În cazul materialelor magnetic dure, o serie de elemente considerate ca dăunătoare

pentru o grupa de aliaje sunt favorabile pentru altele. De exemplu. Mn, S, Si, Se, etc. sunt
dăunătoare aliajelor Alni şi Alnico, dar favorabile aliajelor cu structura columnară.
Întotdeauna însă carbonul este considerat ca element nefavorabil, aliajele cu conŃinut mare de
carbon prezentând valori mai reduse ale inducŃiei remanente, câmpului coercitiv şi indicelui
de calitate (fig. 2.7).
Ştiută fiind caracteristica Ni, chiar în aliaj fiind, de a dizolva atomii de azot in stare
lichida din atmosfera normală, pe care îl eliberează la solidificare şi astfel formează zone de
microporozităŃi în lingoul turnat, este indicat astfel ca elaborarea sa se facă în vid sau
atmosferă controlată (exista totuşi o modalitate de protecŃie parŃiala fata de dizolvarea
azotului în aliajul lichid prin microalierea cu Zr, dar nu este cunoscut cum va influenŃa acesta
asupra proprietăŃilor magnetice din acest aliaj).
MotivaŃia şi consecinŃele acestor elemente nocive, nedorite în aliaj, sunt:
1. Prezenta sulfului duce la formarea unor sulfuri de Ni, ce se plasează preponderent
la limita grăunŃilor cristalini – NiS are temperatura de topire de ~ 8000C, ceea ce determina
fragilitatea la cald în timpul forjarii. Impurificarea cu sulf se poate datora în parte calităŃii
materiilor prime sau auxiliare folosite la elaborarea aliajului (căptuşeala creuzetului,
instrumentar, etc.) cât mai adesea, difuziei sulfului în procesul de încălzire a lingoului în
cuptoare cu flacăra (păcură, gaz, etc. acestea conŃin de regula şi sulf), sau la contactul cu
34
vatra cuptorului de încălzire pentru DPC, în care au fost operate anterior alte materiale
metale, care de regula conŃin şi sulf ca impuritate, la un nivel mai ridicat dar admis pentru
acele materiale
2. Prezenta carbonului in aceste aliaje duce la formarea Fe3C – cementita, ca o fază
independentă sau asociată, care are proprietăŃi feromagnetice diferite de ale aliajului urmărit,
perturbând într-o oarecare măsură răspunsul materialelor la proprietăŃile magnetice urmărite
la aceste aliaje. De asemenea prezenta carbonului în aceste aliaje, micşorează plasticitatea
aliajului. De regula carbonul ajunge în aceste aliaje de la materia prima Fe utilizat în
alcătuirea şarjei de elaborare.
În aliajele Fe-Ni-Cr, impurităŃile de orice natura au o mare influenŃă în deosebi asupra
proprietăŃilor mecanice şi chimice, în esenŃă asupra comportării aliajului în diferitele etape
tehnologice [40].
2.3 InfluenŃa tratamentelor termice
ImplicaŃiile operaŃiilor tehnologice de prelucrare la rece (stanŃare, taiere, îndoire,

găurire, etc.), se manifesta inclusiv la nivel cristalin. Local materialul se ecruisează apărând
astfel, tensiuni interne care înrăutăŃesc caracteristicile magnetice. Efectul este cu atât mai
important, cu cât materialele au proprietăŃi magnetice mai bune iar dimensiunea
dispozitivelor sub forma cărora sunt prelucrate sunt mai mici.
Pentru înlăturarea acestor efecte negative, materialele magnetice se supun unor
tratamente termice ale căror parametrii (temperatura, mediu de incălzire, etc.) depind atât de
tipul, dimensiunile şi structura materialului, cât şi de specificul circuitului magnetic în care
acestea urmează sa fie utilizate. Astfel, în cazul fierului, pentru piese solicitate la B > 1,2
Wb/m2 se indică temperatura de 760oC, la piese normale - T = 800 ± 10oC, piese de secŃiuni
mari - T > 910oC. În urma acestor tratamente se elimina tensiunile interne din corp, se reface
structura cristalina, scade câmpul coercitiv, rezistivitatea electrică şi pierderile prin histerezis
şi cresc inducŃia şi permeabilitatea magnetică (fig. 2.8) [40, 43].
35
Fig. 2.8. VariaŃii ale inducŃiei B (1,2) şi

permeabilităŃii magnetice µr pentru fier moale
prelucrat la rece, înainte (2,4) şi după
tratamentul de recoacere (1,3).
În cazul magneŃilor permanenŃi se efectuează un tratament termic tip recoacere de

omogenizare (1100 – 1300oC, pentru Alni) şi, apoi, unul de detensionare, la o temperatură
mai redusă (600oC pentru Alni).
2.4 InfluenŃa solicitărilor mecanice
Sub acŃiunea forŃelor mecanice se produc rearanjări ale orientărilor momentelor

magnetice ale corpurilor (respectiv, modificări ale echilibrului energetic al reŃelelor
cristaline) şi apariŃia unor tensiuni mecanice locale, care frânează deplasarea pereŃilor Bloch.
Drept urmare, apar variaŃii importante ale proprietăŃilor magnetice (permeabilitatea şi
inducŃia magnetică scad), importanta lor depinzând, atât de natura şi structura materialului,
cât şi de mărimea şi direcŃia forŃei perturbatoare fata de direcŃiile de cristalizare ale corpului
(fig. 2.9) [43].
Corpurile a căror permeabilitate magnetică variază - într-un sens sau altul – sub
acŃiunea unor solicitări mecanice îşi modifică şi dimensiunile, dacă sunt introduse într-un
câmp magnetic. Acest fenomen - numit magnetostrictiune - este utilizat, printre altele, pentru
realizarea de traductoare ultrasonice pentru sonarele navale, elemente de memorie digitala,
instrumente pentru intervenŃii chirurgicale, etc.
36
Fig. 2.9. VariaŃia inducŃiei magnetice B cu

intensitatea câmpului magnetic H, pentru
Permalloy (1, 2) şi Nichel (3, 4), în stare
normala (1,3) şi tensionată (2, 4).
Cristalele feromagnetice sunt anizotrope din punctul de vedere al magnetostricŃiunii

şi, în cazul unui agregat policristalin, rezulta o comportare medie, corespunzătoare
comportării tuturor grăunŃelor care constituie agregatul.
Efectele solicitărilor dinamice, ale şocurilor şi vibraŃiilor asupra proprietăŃilor
materialelor magnetice - mai ales asupra celor dure - sunt mai puŃin cunoscute. Cu excepŃia
însa a unui număr redus de aliaje (Alni, Alnico), proprietăŃile magnetice ale materialelor se
reduc în urma acestor solicitări [43, 47].
37
Partea II. EXPERIMENTĂRI PROPRII PRIVIND

ELABORAREA, INVESTIGAREA ŞI TESTAREA
MATERIALELOR MAGNETICE
38
Capitolul 3. METODE SI MIJLOACE DE INVESTIGARE SI

TESTARE A MATERIALELOR MAGNETICE
Metodele de analiză fizico-structurală a materialelor constituie elementele de bază în

determinarea relaŃiei dintre structură-proprietate-procesare pentru orice domeniu al ştiinŃei
materialelor. Ele furnizează date despre comportarea şi proprietăŃile acestora legate de
structură, natura forŃelor de interacŃiune, organizare structurală. Cum fiecare domeniu din
ştiinŃa materialelor are metode de investigare specifice ele se pot sub-clasifica în metode
structurale, mecanice şi magnetice, pentru a măsura o proprietate particulară [48].
3.1 Metode si mijloace de investigare structurală
3.1.1 Microscopie optică

Formarea imaginii unei probe intr-un microscop optic este datorată contrastului de
imagine (diferenŃa între înnegrirea maximă şi minimă într-un loc pe probă) care poate fi de
doua feluri: contrast de relief (cauzat de existenta pe suprafaŃa oricărei probe a unor micro-
denivelări obŃinute la pregătirea suprafeŃei probei ca urmare a faptului că fazele componente
au caracteristici mecanice diferite şi se comportă diferit la atacul chimic) şi contrast de
material (care apare datorită diferenŃelor existente în proprietăŃile fizice ale fazelor
componente şi datorită dependentei capacităŃii de reflexie de orientarea cristalografică a
fazelor constituente). În principiu, microscopul optic reprezintă o combinaŃie de doua sisteme
optice: primul, numit sistem obiectiv, care măreşte obiectul iar al doilea, sistemul ocular,
măreşte imaginea obŃinută cu ajutorul obiectivului.
Microscopia optică este o metodă de lucru indispensabilă în studiul microstructurii
materialelor. Nivelul de măriri asigură suficient studierea constituenŃilor structurali din aliaje.
Studiul microstructurii aliajelor prin microscopie optică permite determinarea microscopică a
incluziunilor nemetalice în aliaje (sulfuri, oxizi, silicaŃi, nitruri), identificarea constituenŃilor
structurali din aliaje, a formei, mărimii şi distribuŃiei lor; studiul structurilor de tratament
termic, studiul transformărilor în stare solide, etc.[49]
39
Pentru caracterizarea aliajelor prin microscopie optica, am folosit microscopul optic

Zeiss cu program complex de efectuare a metalografiei din Laboratorul de Caracterizări
Magnetice, ICPE-CA Bucureşti.
3.1.2 Microscopia electronica de baleiaj

Microscopul electronic este astăzi un instrument de studiu indispensabil în fizica şi
ingineria materialelor, oferind informaŃii multiple despre structura materialelor. Dezvoltarea
microscopiei electronice, începând cu anul 1931, s-a axat pe doua tipuri de microscoape
electronice, fundamental diferite: microscopul electronic de transmisie, cunoscut în literatura
de specialitate sub prescurtarea TEM (în engleza Transmision Electron Microscope) şi
microscopul electronic de baleiaj, SEM (în engleza Scanning Electron Microscope) [49, 50].
Ca la toate tipurile de microscoape, principalul obiectiv este de a mari şi focaliza în
scopul obŃinerii unei imagini clare. Un microscop optic utilizează lentile pentru a direcŃiona
şi transmite razele luminoase, lentilele fiind de asemenea ajustate pentru a focaliza razele
luminoase. În SEM, sunt utilizaŃi electromagneŃi pentru a direcŃiona fascicolul de electroni
care sunt utilizaŃi pentru a produce imaginea pe ecran. Prin utilizarea de electromagneŃi un
observator poate avea un mai mare control asupra magnificaŃiei obŃinute. Fascicolul de
electroni oferă de asemenea o mai mare claritate imaginii produse [51].
Microscopul electronic cu baleiaj consta din tunul electronic, doua sau mai multe
lentile magnetice, doua lentile de baleiaj, diafragme, lentile stigmator, unui sau mai multe
detectoare de semnale şi partea electronica de prelucrare a semnalelor culese de la proba şi de
formare a imaginii (figura 3.1). Componentele microscopului electronic cu baleiaj pot fi
grupate în patru sisteme: sistemul de iluminare / imagine - produce fasciculul de electroni şi-l
focalizează pe proba; sistemul de culegere a informaŃiilor - culege şi amplifica semnalele
fizice produse la interacŃia electronilor cu proba; sistemul de formare a imaginii - produce pe
cale electronica o imagine convenŃionala a probei şi sistemul de vid. Proba este aşezata în
camera probei, într-un suport special care permite 5 grade de libertate: doua de rotaŃie şi trei
de translaŃie, x, y, z [49, 52].
40
Fig. 3.1. Schema constructiva a unui microscop electronic cu baleiaj [53].
Structurile metalografice se pun în evidenta pe probe şlefuite şi atacate cu reactivi

specifici. Întrucât atacul chimic produce un relief specific pe suprafaŃa probei, acesta poate fi
examinat cu contrast topografic. Examinarea microstructurilor în SEM oferă doua avantaje
fata de microscopia optica: rezoluŃie şi putere de mărire mult mai mare (aceasta permite
observarea unor faze fin distribuite) şi adâncime de câmp foarte mare, ceea ce da senzaŃia
unor imagini în relief [49, 52].
Pentru prezenta teză, microscopia electronică a fost realizată cu ajutorul microscopul
electronic cu baleiaj marca JEOL model JSM 6700F aflat în dotarea ICPMS Strasbourg,
FranŃa şi microscopul electronic cu baleiaj marca Carl Zeiss Auriga aflat în dotarea ICPE-CA
Bucureşti.
41
3.1.3 DifracŃie de raze X (DRX)

DifracŃia de raze X este o tehnica analitica non distructiva versatila folosita la
identificarea şi determinarea cantitativa a diferiŃilor compuşi cristalini, cunoscuŃi sub
denumirea de "faze", compuşi care sunt prezenŃi în materialele solide şi în pulberi [54, 55].
Un experiment de difracŃie necesita o sursa de raze X, un monocromator (nu pentru
toate metodele), proba şi un detector pentru măsurarea radiaŃiei difractate de proba. Am putea
adăuga şi diferite fante sau dispozitive pentru colimarea fasciculului de raze X, fie că acestea
sunt montate în calea fasciculului înainte sau după proba [56, 57, 58].
Fig. 3.2. Ilustrarea schematică a montajului Bragg - Brentano.
În metoda difractometrului radiaŃia X este monocromatică, iar proba poate fi sub

forma de pulbere sau material compact cu suprafaŃa de analiza plana. Majoritatea
difractometrelor pe pulberi policristaline utilizează, pentru detectarea radiaŃiei X difractate,
detectoare cum ar fi cele cu scintilaŃie, cu gaz, cu semiconductori, etc. Geometria
goniometrelor cu care lucrează aceste difractometre poate fi în θ - θ sau θ - 2 θ (montaj
Bragg- Brentano), figura 3.2. În marea majoritate a cazurilor este utilizata geometria Bragg -
Brentano. Goniometrele θ – θ presupun rotaŃia tubului de raze X şi a detectorului cu unghiul
θ fata de proba, care în aceasta geometric este fixa. în montaj Bragg - Brentano, tubul de raze
X este fix, iar proba şi detectorul se rotesc cu unghiurile θ şi respectiv 2 θ. Difractometrele
moderne permit atât lucru în θ - θ cât şi în θ – 2θ. Metoda permite efectuarea următoarelor
42
studii: determinarea structurilor cristaline, analiza calitativa şi cantitativa de faze, studiul

transformărilor de faze, studiul texturii cristalografice, studiul tensiunilor interne, măsurători
la temperaturi joase sau la temperaturi înalte, difracŃii la unghiuri mici pe straturi subŃiri, etc.
[49, 56, 57].
Toate măsurătorile din prezenta teză cu privire la difracŃia de raze X, s-au realizat pe
difractometrul BRUKER AXS D8 ADVANCE aflat în dotarea ICPE-CA Bucureşti.
3.2 Metode si mijloace de investigare a proprietăŃilor mecanice de duritate
3.2.1 Duritate Rockwell

Duritatea reprezintă capacitatea unui corp de a se opune tendinŃei de distrugere a
straturilor superficiale de către un alt corp, care acŃionează asupra sa cu presiuni localizate pe
arii foarte reduse şi care nu capătă deformaŃii permanente.
În cazul metodei Rockwell nu se recurge la calculul durităŃii prin raportul dintre forŃa
aplicată asupra penetratorului şi aria urmei produse de acesta în material, ci pe baza evaluării
adâncimii urmei remanente de pătrundere, măsurată faŃă de un plan de referinŃă ales
convenŃional.
Metoda constă în imprimarea, într-un material, a unui penetrator de formă dată sub
acŃiunea unei sarcini. Procesul se desfăşoară în două etape. În prima etapă se aplică asupra
penetratorului o sarcină iniŃială F0, după care dispozitivul de măsurare a adâncimii de
penetrare se aduce la zero. În a doua etapă se aplică suprasarcina F1.
După epuizarea curgerii materialului, vizibilă la dispozitivul de măsurare a adâncimii
de pătrundere a penetratorului, manifestată prin oprirea practic completă a mişcării acului
indicator, se îndepărtează suprasarcina F1 şi se citeşte direct adâncimea remanentă de
pătrundere a penetratorului în material (figura 3.3) [59, 63].
43
Fig. 3.3 Schema încercării de duritate prin metoda Rockwell
În practică, durata de menŃinere a sarcinii totale de încercare F = F0 + F1 este

recomandată a fi de 15, 30 sau 60 secunde, în funcŃie de material. Aceasta pentru a se asigura
o epuizare practic completă a deformaŃiilor locale sub presiunea de contact a penetratorului.
Unitatea de duritate Rokwell corespunde unei adâncimi de pătrundere de 0,002 mm pentru
metodele obişnuite de determinare a durităŃii.
Deoarece duritatea variază invers proporŃional cu adâncimea de pătrundere a
penetratorului şi pentru ca durităŃilor crescânde să le corespundă valori crescânde, duritatea
Rockwell se defineşte ca diferenŃa dintre o valoare convenŃională E şi valoarea adâncimii de
penetrare. Valoarea convenŃională E este în funcŃie de scara utilizată şi poate fi de 100 (fig.
3.3 a) sau de 130 (fig.3.3 b). Această diferenŃă se realizează, practic, prin folosirea ca reper
zero a gradaŃiei 100 sau 130 şi mişcarea inversă a indicatorului faŃă de scara gradată.
Duritatea Rockwell se determină deci prin relaŃia:
HR = E-e, (1)
în care: e este valoarea adâncimii remanente de pătrundere, exprimată în unităŃi Rockwell. O
unitate Rockwell este egală cu 2 µm. În funcŃie de duritatea probabilă a materialului se alege
tipul penetratorului [59, 63].
Determinările de duritate pentru întregul set de şarje experimentale au fost realizate
pe un durimetru Rockwell bila de Ø10 mm, aflat în dotarea ICPE-CA Bucureşti.
44
3.2.2 Microduritate Vickers

Metoda Vickers consta în imprimarea un timp dat cu o forŃă F, a unui penetrator de
forma unei piramide pătratice drepte, din diamant, perpendicular pe suprafaŃa de încercat şi
măsurarea diagonalei, d, a urmei remanente (vezi figura 3.4 a) [59, 60, 63].
Duritatea Vickers se exprima ca o mărime convenŃionala, prin valoarea numerica data
de formula:
(2)
.
Fig. 3.4. Schema încercării de duritate după metoda Vickers;

stabilirea geometriei penetratorului.
Geometria penetratorului, piramida pătratică dreapta cu unghiul diedru a doua fete

laterale opuse de 1360, s-a obŃinut pornind de la încercarea de duritate Brinell, executata
astfel încât să se obŃină d = 0,372 ⋅ D (vezi figura 3.4 b). Aceasta geometrie face ca
amprentele să fie întotdeauna asemenea, rezultând ca cifra de duritate obŃinuta nu depinde de
sarcina. Adâncimea de pătrundere a penetratorului h = 1/7 ⋅ d, face ca metoda să poată fi
utilizată la determinarea durităŃii straturilor subŃiri şi a constituenŃilor metalografici, putându-
se folosi sarcini foarte mici. Din punct de vedere al mărimii sarcinii, metodele de încercare
Vickers se clasifică în:
- încercare Vickers: F = 5; 10; 20; 30; 50; 100 kgf;
- încercare Vickers cu sarcini mici : F = 0,5; 1; 2; 3; 4 kgf;
- microduritate Vickers: F = 0,005; 0,010; 0,020; 0,050; 0,100; 0,200 kgf [49].
45
Determinările de microduritate s-au realizat cu ajutorul microscopului prevăzut cu

program de deteminare a microduritatii, Microdurimetru FM 700, AHOTEC, aflat în dotarea
ICPE-CA Bucureşti.
3.3 Metode si mijloace de investigare a proprietăŃilor magnetice
3.3.1 Magnetometru cu proba vibranta

Progresul în domeniul electronic precum şi posibilitatea achiziŃionării relativ facile a
bobinelor supraconductoare, care pot dezvolta, în mod uzual, câmpuri magnetice de pana la
15 Tesla, au condus la mărirea sensibilităŃii magnetometrelor cu proba vibranta făcând ca
acestea să fie tot mai prezente în laboratoarele de măsurători magnetice. Electronica
performanta şi câmpurile magnetice mari au făcut posibila obŃinerea unor performante
ridicate, care permit utilizarea acestor instalaŃii şi în studiul proprietăŃilor magnetice a unor
probe a căror magnetizare este relativ slaba.
Principiul de funcŃionare al magnetometrului este relativ simplu şi este ilustrat în
figura 3.5. Proba (1), de magnetizare M, este vibrata pe direcŃia z, după o lege sinusoidala cu
amplitudine constanta A. Datorita mişcării de vibraŃie a probei pe direcŃia z, fluxul magnetic
dat de proba, prin suprafaŃa bobinelor de detecŃie (2), este variabil în timp şi este dat de
relaŃia:
Φ(t) = MhA sinωt (3)
unde h este o constanta dependenta de poziŃia reciproca bobine-proba iar ω este pulsaŃia
mişcării de vibraŃie.
46
Fig. 3.5. Principiul de funcŃionare al magnetometrului cu proba vibranta
Bobinele de detecŃie (pick-up coils) (2) sunt pe cât posibil identice, au axele paralele
cu direcŃia de vibrare, aria transversala a, un număr n de spire, şi sunt conectate în serie-
opoziŃie pentru a se obŃine un semnal util maxim cu un semnal de zgomot minim.
Magnetometrele cu proba vibranta au cunoscut o larga răspândire odată cu
introducerea în circuitul de măsura a detectoarelor sincrone, care elimina sursele majore de
erori la prelucrarea semnalului şi cresc sensibilitatea la detecŃie, astfel încât circuitul de
măsura este sensibil doar la modificarea proprietăŃilor magnetice ale probei [49].
Măsurătorile privind unele caracteristici şi proprietăŃi magnetice, au fost realizate pe
un VSM LAKE SHORE model 7300, aflat în dotarea ICPE-CE Bucureşti.
3.3.2 Magnetometrul SQUID (Superconducting Quantum Interference Device)
SQUID este cel mai sensibil aparat disponibil pentru măsurarea câmpurilor
magnetice, şi deşi este un instrument cu o sensibilitate remarcabila, totuşi el nu detectează
direct câmpul magnetic din proba. În schimb, proba se mişca printr-un miez de detecŃie care
este conectat la firele superconductoare ale SQUID, permiŃând curentului din miezul de
detecŃie să se cupleze automat cu senzorul SQUID. În consecinŃa, aparatul SQUID
funcŃionează ca un convetor curent-voltaj extrem de sensibil [61, 62].
SQUID face parte din MPMS (Quantum Design’s Magnetic Property Measurement
System) care este un instrument extrem de complex destinat cercetărilor în domeniului
magnetismului. Principalele componente ale MPMS sunt sistemul de control a temperaturii
(controlează cu precizie temperatura probei în intervale de 2K până la 400K), sistemul de
47
control a câmpului magnetic (produce câmpuri magnetice de la –7T până la +7T), sistemul
SQUID cu amplificator, sistemul de manevrare a probei şi sistemul de control computerizat.
Aparatul este configurat să detecteze momentul magnetic a unei probe din material, din care
pot fi aflate ulterior magnetizaŃia şi susceptibilitatea magnetica.
Figura 3.6 prezintă configuraŃia şi localizarea bobinei de detecŃie superconductoare, a
părŃii active a SQUID, unde este plasată proba şi de unde sunt colectate informaŃiile analizei
[64].
Fig. 3.6. ConfiguraŃia şi localizarea bobinei de detecŃie superconductoare [64].
FuncŃiile SQUID sunt de a converti liniar curentul la voltaj, variaŃiile curentului în

mantaua de detecŃie produce variaŃii corespunzătoare în voltajul de la ieşire a SQUID care la
48
rândul sau este proporŃional cu momentul magnetic al probei. Într-un sistem complet calibrat,
măsurătorile variaŃiilor voltajului din detectorul SQUID pe măsura ce proba se mişcă prin
mantaua de detecŃie, oferă o măsurare de o înalta acurateŃe a momentului magnetic a probei.
Sistemul poate fi calibrat cu acurateŃe utilizând o piesă mica cu o masă cunoscuta şi cu
susceptibilitate magnetica de asemenea cunoscute.
Măsurătorile magnetice realizate pe magnetometrul SQUID în prezenta teză, s-au
efectuat pe un model Quantum Design MPMS 5XL, aflat în dotarea IPCMS Strasbourg.
3.3.3 Wattmetrul
Watmetrele sunt utilizate pentru ridicarea ciclului de histerezis al materialelor
magnetic moi (figura 3.7). CurenŃii din cele două bobine, proporŃionali cu intensitatea H a
câmpului, respectiv cu inducŃia B, permit atunci trasarea ciclului de histerezis al materialului.
Sensibilitatea fluxmetrului depinde de forma ciclului, cea mai bună sensibilitate fiind
obŃinută în cazul ciclurilor accentuat dreptunghiulare. Pe de altă parte, pentru ca puterea
consumată de instrument să nu fie prea mare, ciclul ar trebui să fie cât mai îngust posibil.
Sensibilitatea fluxmetrului este cuprinsă între 10–10 T şi 10–2 T [65, 66].
Răspunsul în frecvenŃă este limitat de intensitatea câmpului de excitaŃie şi de
constanta de timp a materialului feromagnetic. Această limită se situează în jurul a 10 kHz.
Fig. 3.7 Schema fluxmetrului
Fluxmetru poate fi orice bobină calibrată (tensiometru) care este legată la un

integrator numeric sau analogic.
49
Capitolul 4. ELABORAREA MATERIALELOR CU

PROPRIETĂłI MAGNETICE TERMOSENSIBILE
4.1 Obiective şi metodologie de lucru
Acesta teză ia în considerare un subiect original, acela al realizării de materiale

funcŃionale performante, „proiectate” pentru aplicaŃii specifice, capabile sa-si „autoregleze”
comportarea în funcŃionare. Noutatea adusă de această teză este realizarea unor aliaje
multifuncŃionale care să fie folosite pentru prima dată la realizarea unor cabluri electrice
aeriene capabile să se auto-protejeze la depunerile de chiciură si gheată.
Obiectivele generale de bază promovează cercetarea romanească şi se refera la:
a. Un înalt nivel ştiinŃific în ceea ce priveşte materialele ce funcŃionează în condiŃii extreme,
proiectate pentru aplicaŃii precise;
b. Metode de procesare moderne şi complexe (elaborare / turnare în atmosferă controlată,
deformări plastice la cald şi la rece, tratamente termice, etc.);
c. InvestigaŃii complexe ale noilor materiale, şi investigaŃii de profunzime, modelare şi
aproximări teoretice ale fenomenelor şi mecanismelor legate de Fizica Materialelor la
nivel micro;
d. Promovarea unei largi arii de diseminare de cunoştinŃe şi rezultate de un înalt nivel
ştiinŃific.
ActivităŃile desfăşurate în etapa de studii şi cercetări experimentale, au urmat
prevederile din structura planului de cercetare, iar principalele activităŃi propuse spre
realizare au fost:
- elaborarea-turnarea aliajelor eşantion, prelucrări termice şi mecanice pentru obŃinerea
eşantioanelor de material destinate determinărilor pentru caracterizarea complexă prin
prisma materialului multifuncŃional, Ńinta acestei teze.
- executarea unui set de măsurători - caracterizări ale materialului (7 aliaje), prin
următoarele modalităŃi principale:
Analiza chimica elementală calitativă şi cantitativă
Analiza metalografică, optică şi electronică
50
Determinări de microduritate. Determinări ale durităŃii Rockwell

Determinări asupra structurii şi infrastructurii cristaline prin metode de
difracŃie cu raze X (XRD)
Determinări / măsurători ale unor proprietăŃi magnetice şi electrice de
interes, la aliajele Fe-Ni-Cr
Realizarea in etapa următoare a proiectului tehnic al produsului Ńintă, bazat pe studiile
şi cercetările experimentale efectuate, va alege varianta de aliaj care armonizează cel mai
bine caracteristicile fizice intrinseci şi optime in funcŃionarea performantă a ansamblului
conductor aerian LIT 400 kV cu protecŃie la depunerile de chiciură/gheată.
4.2 Realizarea aliajelor
4.2.1 Stabilirea compoziŃiei aliajelor experimentale

În baza considerentelor parŃial expuse în capitolele şi subcapitolele anterioare, s-a
stabilit un număr de 7 compoziŃii de aliaje experimentale – seria de aliaje experimentale P
(vezi Tabel 4.1) – destinate studiului principalelor caracteristici fizice şi magneto-electrice şi
identificarea zonelor de compoziŃie, care ulterior să fie rafinate în sensul alcătuirii
ansamblului de proprietăŃi magneto-electro-termice destinate realizării unor materiale cu
proprietăŃi magnetice termosensibile prestabilite.
Tabel 4.1 CompoziŃii nominale pentru cele 7 aliaje studiate

Cod CompoziŃie chimica elementara / nominal
aliaj
% masă % atomice
Ni = 31,2 Ni = 29,92
Cr = 3,3 Cr = 3,57
PA Mn = 1,75 Mn = 1,79
Si = 0,45 Si = 0,91
Fe = 63,3 Fe = 63,81
Σ = 100% Σ = 100%
Ni = 33,5 Ni = 32,19
Cr = 3,4 Cr = 3,66
Mn = 0,4 Mn = 0,4
PB Si = 0,45 Si = 0,9
Fe = 62,25 Fe = 62, 85
51
Σ = 100% Σ = 100%
Ni = 34,0 Ni = 32,55
Cr = 11,5 Cr = 12,42
Mn = 0 Mn = 0
PC Si = 0,20 Si = 0,39
Fe = 54,3 Fe = 54,64
Σ = 100% Σ = 100%
Ni = 34,0 Ni = 32,51
Cr = 11,0 Cr = 11,9
Mn = 3,0 Mn = 3,09
PD Si = 0,2 Si = 0,39
Fe = 51,8 Fe = 52,11
Σ = 100% Σ = 100%
Ni = 35,0 Ni = 33,70
Cr =10,0 Cr = 10,67
PE Mn = 0 Mn = 0
Si = 0,2 Si = 0,21
Fe = 54,8 Fe = 55,5
Σ = 100% Σ = 100%
Ni = 35,0 Ni = 33, 67
Cr = 11,0 Cr = 11,72
Mn = 0 Mn = 0
PF Si = 0,2 Si = 0,205
Fe = 53, 8 Fe = 54,41
Σ = 100% Σ = 100%
Ni = 35,00 Ni = 33,65
Cr = 12,00 Cr = 12,78
Mn = 0 Mn = 0
PG Si = 0,2 Si = 0,205
Fe = 52,8 Fe = 53,35
Σ = 100% Σ = 100%
În aliajele Fe-Ni-Cr, impurităŃile de orice natură au o mare influentă în deosebi asupra

proprietăŃilor mecanice şi chimice, în esenŃă asupra comportării aliajului în diferitele etape
tehnologice [43, 47, 67].
Nivelul de precizie la realizarea/elaborarea aliajului a fost de ± 0,1 % puncte
procentuale pentru fiecare element component, în special pentru Ni şi Cr. Materiile prime
metalice destinate alcătuirii încărcăturii pentru topire / elaborare, au fost debitate la forme şi
mărimi adecvate introducerii în creuzetul de topire, în prealabil curăŃate de impurităŃile
52
aderate pe suprafaŃa acestora – uzual s-a practicat o curăŃire mecanică în special pentru
îndepărtarea oxizilor, urmată de o spălare pentru degresare şi uscare.
Calculul pentru alcătuirea încărcăturii de şarja (destinată topirii), a avut în vedere ca pe
parcursul topirii/elaborării se produc o serie de fenomene fizico-chimice care conduc la
modificarea compoziŃiei elementală a aliajului turnat, faŃă de cea din alcătuirea şarjei la
încărcarea în creuzet. În esenŃă, este vorba de pierderea unor cantităŃi, adesea de nivel relativ
mare, a fiecăruia din elementele componente ale şarjei, dar în proporŃii / cantităŃi diferite,
aceasta fiind funcŃie de mulŃi factori specifici, atât de natura fizico-chimică a elementelor
componente, cât mai ales de particularităŃile utilajului de topire, modul cum se conduce
procesul de topire/elaborare şi de temperatura maximă la care se ajunge cu topitura, şi durata
totală a procesului de topire/elaborare. Cuantificarea iniŃială a fiecărui din aceşti factori este
adesea dificilă – în practică se procedează adesea la compararea între compoziŃia elementală
a încărcăturii şi compoziŃia elementală a şarjei turnate; la elaborările ulterioare, păstrând toŃi
factori operaŃionali constanŃi se poate defini suficient de exact procentul necesar de adaus
pentru fiecare element în parte, aşa zisele „arderi la elaborare”, care pot asigura elaborarea de
precizie, adică cu compoziŃia elementală exactă, cu nivel de eroare de < 0,1 %.
În cazul aliajelor Fe-Ni-Cr-Mn-Si, principalele procese fizico-chimice care conduc la
decompozarea încărcăturii iniŃiale pe parcursul operării topire – elaborare – turnare, sunt:
• Evaporarea accentuată din topitura a manganului / are o tensiune de vapori mare,
diferenŃă mare între temperatura de topire a elementului Mn şi cea de elaborare –
turnare a aliajului; într-o măsură ceva mai mică dar notabilă este valabil şi pentru
crom.
• Oxidarea/oxizi trec în zgură, în ordine descrescătoare ca intensitate, pentru Si, Mn,
Fe. Pentru dezoxidare acestui aliaj se foloseşte în mod frecvent Mn şi Si, care în
cazul particular al aliajelor noastre, Mn şi Si sunt concomitent şi elemente de aliere.
• InteracŃiunea cu căptuşeala creuzetului, la unele materiale refractare din care este
confecŃionat creuzetul, absorŃia unor elemente din topitura, este notabilă (ex. la Mn
dacă creuzetul este magnezitic sau aluminic).
• Trecerea selectiva în zgură, în cazul folosirii unei zguri sintetice, a unor elemente,
dar funcŃie şi de natura zgurii sintetice [15] .
53
PrezenŃa Mn ca element de aliere asigura totodată şi un efect de dezoxidare a topirii,

acŃiune prin care o parte din Mn se pierde din aliaj – se va tine cont de aceasta la calcul
arderilor la elaborarea aliajului. Deseori, Si, mai eficace în dezoxidarea topiturii va avea şi un
rol în formarea grăunŃilor cristalini prin zecimile de procent ce rămân în şarja elaborată. Alte
“artificii tehnologice” vor fi de asemenea avute în vedere, ca probabil necesare pentru
înlăturarea fisurilor/crăpăturilor în aliajul turnat şi mai ales la procesele de deformare plastică
(DPC si DPR), aplicabile doar în măsura în care nu influenŃează semnificativ performanŃele
magnetice ale aliajului [9].
4.2.2 Turnarea aliajelor Fe-Ni-Cr şi codificarea lor

Materiile prime metalice utilizate au fost de puritate tehnica avansată, respectiv: Cr,
Ni, Mn de puritate electrolitica (plachete rezultate din electroliză), iar Fe este de tip Armco
(extramoale), şi Si de puritate > 99,5%. Materialele au fost debitate şi curăŃate termic de
materiale străine adiŃionate la exterior şi mecanic de stratul superficial de oxizi – a fost
necesar numai la Fe folosit. La alcătuirea/cântărirea şarjelor s-a Ńinut seama de adaosurile
necesare la fiecare element în parte – estimat deocamdată funcŃie de particularităŃile
comportamentale ale elementului în condiŃiile date (pierderi în zgură, căptuşeală, vaporizări,
etc.), a căror nivel va fi evaluat mai exact după analizele chimice elementare ale lingoului,
astfel utilizate la eventualele elaborările ulterioare.
Topirea / elaborarea s-a realizat în cuptorul Hereus, cu încălzire prin inducŃie la
10KHz. Acest echipament are şi incintă etanşa pentru asigurarea atmosferei controlate, vid
sau gaz protector, la elaborare şi turnare.
Caracteristicile de turnare ale şarjelor experimentale, au fost următoarele:
- greutatea nominală a şarjei ÷ 0,300Kg
- cântărirea compoziŃiei s-a făcut cu balanŃă de precizie ± 0,01gr
- creuzet: tub de cuarŃ cu baza din placa ceramică sinterizată, superaluminoasa
- elaborarea în atmosfera protectoare, respectiv în Argon la presiunea de ~ 1atm
- turnarea lingoului în forma de trunchi de con, cu dimensiunile de Ø30 x Ø40 x
50 mm (Figura 4.1), în lingotieră de cupru răcită cu apă, turnare directă din
creuzetul de topire.
54
Fig. 4.1. Lingou de aliaj Fe-Ni-Cr
La elaborarea şarjelor, aspectele tehnologice specifice au fost:

- întreaga compoziŃie cântărită a unei şarje a fost încărcată in creuzet de la
început, mai puŃin Siliciul, din care jumătate a fost adăugat spre sfârşitul
elaborării, în baia lichidă, iar restul de jumătate a fost pus direct în lingotieră
în care s-a deversat aliajul lichid;
- durata totală a topirii/elaborării aliajului a durat aproximativ 15 minute;
- temperatura la momentul turnării, estimată la 1550 – 1600 0C.
După solidificarea aliajului, acesta a fost supus tratamentului termic cu scopul de
detensionare şi omogenizare chimica la nivelul structurii, la regimul termic: 11000C cu
menŃinere 3 ore la palier, răcire odată cu cuptorul. Tratamentul s-a realizat în atmosfera
controlată (argon) la presiunea atmosferica [9].
În aliajele cu conŃinut ridicat de Ni, sulful ca impuritate în aceste aliaje, chiar şi la
nivelul de 0,001% S, formează sulfuri de nichel care se separa la graniŃa dintre grăunŃii
cristalini, şi care are o temperatura de topire de cca. 8500C, şi astfel, în cursul procesului de
forjare la cald (~11000C) duce la pronunŃate fisuri intergranulare în lingou, distrugându-se
integritatea materialului în cursul acestui proces de DPC. Aceste circumstanŃe fiind
cunoscute, am luat măsurile tehnologice adecvate şi în acest sens [67, 68].
4.2.3 Analiza calitativa şi cantitativa a compoziŃiei chimice

Pentru a verifica compoziŃia chimica şi corectitudinea cu care au fost realizate cele 7
aliaje distincte, am realizat verificări compoziŃionale chimice calitative şi cantitative pe toate
cele 7 aliaje distincte realizate. CompoziŃia chimica elementară, calitativă şi cantitativă s-a
realizat prin microscopie electronică de baleiaj (MEB) cu ajutorul microscopului electronic
de înalta rezoluŃie, marca JEOL model JSM 6700F, aflat în dotarea IPCMS Strasbourg.
55
Aliajele destinate măsurătorilor şi determinărilor de laborator, au fost prelevate din

zone reprezentative ale lingoului şi s-au evitat suprafeŃele de contact cu lingotiera. S-au
prelevat eşantioane şi pentru investigaŃii structurale si pentru evaluarea / testarea unor
proprietăŃi fizice de interes (magnetice, electrice).
Înainte de analiza, pregătirea aliajelor s-a făcut prin polisare fină (succesiv pe hârtie
abrazivă de rugozităŃi de 30, 15, 7, 3 şi respectiv 1µm) urmată de lustruire finală cu silice
coloidală 0,5µm, până la aducerea la suprafaŃă “oglindă” (Figura 4.2).
Fig. 4.2. Probe pregătite pentru MEB
Pe fiecare aliaj, s-au efectuat 4 măsurători în 4 locuri diferite, măsurători prezentate în

continuare in tabelele 4.2 – 4.5 (M1 – măsurătoarea 1, M2 – măsurătoarea 2, M3 –
măsurătoarea 3 şi M4 – măsurătoarea 4). Reprezentarea grafică privind concentraŃia măsurată
este ilustrată în figurile 4.3, 4.4 si 4.5. Măsurătorile privind compoziŃia chimica sunt redate in
figurile 4.6 – 4.12.
Tabel 4.2. Măsurători privind concentraŃia de Fe

Aliajul M1 M2 M3 M4 Media măsurătorilor ConcentraŃie
%masă %masă %masă %masă % masă iniŃială %masă
PA 63,88 64,09 61.03 62,91 62,98 63,30
PB 61,36 62,45 63,00 63,03 62,46 62,25
PC 54,81 54,57 53,77 55,26 54,60 54,30
PD 51,51 51,82 52,56 51,74 51,90 51,80
PE 55,03 55,39 54,99 55,07 55,12 54,80
PF 53,01 54,75 52,94 53,55 53,56 53,80
PG 54,07 52,79 51,96 53,07 52,97 52,80
56
Fe
evolutie teoretica
65
64 evolutie masurata
63
62
media masuratorilor % masa

61
60
59
58
57
56
55
54
53
52
51
51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64
compozitie initiala % masa
Fig. 4.3. Reprezentare grafică privind concentraŃia de Fe măsurată
Tabel 4.3. Măsurători privind concentraŃia de Ni

PA 30,55 30,36 32,74 31,24 31,22 31,20
PB 33,53 32,68 32,47 32,72 32,85 33,50
PC 32,90 33,52 33,84 32,69 33,24 34,00
PD 34,11 33,45 33,36 33,36 33,57 34,00
PE 34,35 34,23 34,71 34,52 34,46 35,00
PF 34,98 34,13 35,33 34,95 34,86 35,00
PG 33,79 34,66 35,05 34,52 34,51 35,00
57
Ni
evolutie teoretica
evolutie masurata
35

34
33
32
31
31 32 33 34 35
Fig. 4.4. Reprezentare grafică privind concentraŃia de Ni măsurată
Tabel 4.4. Măsurători privind concentraŃia de Cr

PA 3,18 3,16 2,94 3,18 3,12 3,30
PB 3,62 3,69 3,42 3,15 3,47 3,30
PC 11,95 11,59 12,02 11,76 11,83 11,50
PD 11,11 11,00 11,22 11,18 11,12 11,00
PE 10,35 10,04 9,90 10,12 10,10 10,00
PF 11,51 10,72 11,15 11,00 11,09 11,00
PG 11,96 12,26 12,62 12,08 12,23 12,00
58
Cr
evolutie teoretica
13
12
evolutie masurata
11

10
2
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Fig. 4.5. Reprezentare grafică privind concentraŃia de Cr măsurată
Tabel 4.5. Măsurători privind concentraŃia de Si şi Mn

Aliajul Si Mn Media măsurătorilor ConcentraŃie iniŃială
% masă % masă % masă % masă
PA 0.53 1,86 Mn = 2,05 Mn = 1,75
0,72 1,67 Si = 0,63 Si = 0,45
0,77 2,52
0,51 2,16
PB 0,54 0,63 Mn = 0,64 Mn = 0,4
0,69 0,79 Si = 0,57 Si = 0,45
0,54 0,58
0,52 0,58
PC 0,34 0 Mn = 0 Mn = 0
0,31 0 Si = 0,33 Si = 0,2
0,37 0
0,30 0
PD 0,37 2,90 Mn = 3,07 Mn = 3
0,29 3,44 Si = 0,32 Si = 0,2
0,31 2,55
0,32 3,40
PE 0,26 0 Mn = 0 Mn = 0
0,34 0 Si = 0,32 Si = 0,2
0,40 0
0,30 0
59
PF 0,50 0 Mn = 0 Mn = 0
0,40 0 Si = 0,49 Si = 0,2
0,58 0
0,50 0
PG 0,18 0 Mn = 0 Mn = 0
0,29 0 Si = 0,29 Si = 0,2
0,38 0
0,32 0
ALIAJUL PA
Fig. 4.6. Spectrul de emisie a radiaŃiilor X
ALIAJUL PB
60
ALIAJUL PC
ALIAJUL PD
61
ALIAJUL PE
ALIAJUL PF
62
ALIAJUL PG
4.2.4 Concluziile capitolului
Din rezultatele analizate, rezulta ca aliajele au fost corect elaborate şi corespund din
punct de vedere al compoziŃiei chimice calitative şi cantitative cu cele iniŃiale.
Rezultatele şi graficele pentru măsurătorile privind concentraŃia chimică la elementele
Fe, Cr şi Ni (Figurile 4.3 – 4.12 si Tabelele 4.2 – 4.5) ne indica faptul ca am atins valorile
nominale propuse, deci şarjele au fost realizate corect şi fără pierderi majore de elemente. De
obicei, într-un aliaj, metalele componente cu procent mare de aliere sunt uşor de stăpânit
pentru a atinge valoarea nominala propusă însă, după cum era de aşteptat, elementele cu
procent mic de aliere sunt mai greu de atins la valoarea propusă dar în acest caz diferenŃele
nu sunt foarte mari deci se consideră ca per ansamblu şarjele corespund din punct de vedere
compoziŃional cu cele iniŃial propuse.
Având în vedere corelaŃia structură – proprietăŃi în materialele metalice şi
independenŃa relaŃională simultană a unui număr mare de factori, rezultă tot atât de multe
posibilităŃi de modelare a proprietăŃilor, calea fiind acŃionarea asupra elementelor de structură
şi sub-structură a materialului prin diversitatea de modalităŃi tehnologice.
63
Dificultatea gestionarii acestui mod de acŃiune constă în interdependenta cvasi-totală

şi simultană a tuturor elementelor de sub-structură a materialului, chiar şi atunci când factorul
de influenŃare tehnologică este singular.
La modul concret în cazul obiectivelor Ńintă pentru arealul aliajelor în prezentul
studiu, principalele direcŃii de influenŃare prin procedee tehnologice (comune) sunt:
- omogenizarea compoziŃiei chimice inter-cristaline prin deformare plastică la cald şi la
rece, şi tratamente termice adecvate stadiului materialului;
- introducerea controlată de defecte structurale în reŃeaua cristalină prin DPR şi ajustarea
fina a densităŃii acestora, prin tratamente termice care vizează restaurarea parŃială a
reŃelei şi efecte conexe;
- principala cale, şi primară, rămâne ajustarea fină a compoziŃiei chimice şi alcătuirea
iniŃială a acesteia pe baza considerentelor de reŃea cristalina stabilă, a unor rapoarte
molare adecvate proceselor structurale scontate, şi evitării generării de compuşi metalici
definiŃi;
- în toate modelările proprietăŃilor multifuncŃionale ce vor fi adoptate, se va Ńine seamă şi
de restricŃiile legate de procesarea tehnologică a materialului ce urmează a fi finisat, cu
ansamblul proprietăŃilor funcŃionale în concordantă armonizate cu parametrii funcŃionali
Ńintă preconizaŃi.
64
Capitolul 5. CARACTERIZAREA STRUCTURALĂ A

ALIAJELOR ŞI DETERMINAREA PROPRIETĂłILOR
MECANICE DE DURITATE PENTRU ALIAJELE Fe-Ni-Cr
5.1 Studii de microscopie optică şi electronică de baleiaj
Cu ajutorul microscopului Zeiss cu program complex de efectuare a metalografiei din

Laboratorul de Caracterizări Magnetice ICPE-CA Bucureşti, s-a realizat metalografia optică
a aliajelor (după codificare de la PA la PG) după cum rezultă din imaginile de mai jos.
Microscopia electronică a fost executata pe microscopul electronic cu baleiaj de înalta
rezoluŃie marca JEOL model JSM 6700F aflat în dotarea ICPMS Strasbourg, şi s-au urmărit
aspecte de morfologie a suprafeŃei.
Observarea metalografică a fost efectuată pentru fiecare dintre cele 7 aliaje /
compoziŃii distincte, din aceeaşi zonă (geometrie) a mini lingoului turnat.
Metoda de lucru. Eşantioanele s-au prezentat sub forma de pastile, cu diametrul de 8

mm şi înălŃime de 5mm. Acestea au fost înglobate în răşină epoxidică pentru pregătire
metalografica. Prepararea eşantioanelor pentru observarea metalografică s-a făcut prin
polisare fină urmată de lustruire pe pâslă, pana la aducerea la suprafaŃă “oglindă”, exact ca şi
în cazul probelor pregătite pentru verificarea chimică calitativă şi cantitativă.
Reactiv metalografic folosit: MARBLE’S ( CuSO4 + HCl + H2O) [19].
Cele 7 aliaje analizate nu au evidenŃiat caracteristici morfologice sau structurale de
diferenŃiere între acestea. Astfel, observaŃiile detaliate mai jos sunt valabile pentru oricare
dintre acestea, diferenŃieri fiind numai de ordin cantitativ. Aceasta caracteristica comuna era
de aşteptat, întrucât toate compoziŃiile elementale analizate se situează în acelaşi areal
structural din diagrama ternară Fe-Ni-Cr, respectiv în zona monofazică γ – soluŃie solidă de
substituŃie cu structură cristalină de tip CFC (cub cu feŃe centrate). Geneza stării structurale
observate pentru oricare din aliaje a fost aceeaşi, după cum urmează:
• aliajul în stare lichidă, turnat la temperatura de 1550 – 16000C (verificare cu
pirometru).
65
• solidificarea în lingotiera metalica (cupru), cu o viteză relativ mare şi nu toate

lingourile au avut strict aceeaşi temperatură la turnare – aceasta diferenŃiere a
determinat şi mărimile medii ale grăunŃilor cristalini sa fie pe o dispersie de 100
microni ÷ 1000 microni.
• intervalul de temperatură lichidus – solidus (început de solidificare – sfârşit de
solidificare) este relativ mic de ~ 40 ÷ 700C, pentru compoziŃiile analizate.
În cele ce urmează sunt prezentate imagini reprezentative pentru particularităŃi ale

structurii observate prin microscopie optică şi microscopie electronica, particularităŃi care se
regăsesc ca tip în fiecare dintre aliajele analizate, diferenŃele fiind numai de ordin cantitativ.
Fig. 5.1. Aliajul PA – microscopie optică Fig. 5.2. Aliajul PB – microscopie optică
morfologia suprafeŃei morfologia suprafeŃei
Fig. 5.3. Aliajul PC – microscopie optică Fig. 5.4. Aliajul PD – microscopie optică
66
Fig. 5.5. Aliajul PE – microscopie optică Fig. 5.6. Aliajul PF – microscopie optică
Fig. 5.7. Aliajul PG – microscopie optică

morfologia suprafeŃei
Microscopiile optice prezente in fig. 5.1 – 5.7 si proprii fiecărui aliaj experimentat,
evidentiaza structuri asemănătoare, fara detalii speciale de individualizare. Caracteristicile lor
pot fi sintetizate astfel:
• in toate cazurile compozitionale se evidentiaza o structura monofazica, cu graunti
alotriomorfi (fara o geometrie bine precizata), echiacsi si divers nuantati. Dispunerea
echiaxa se considera benefica pentru aplicatia urmarita intrucat nu conduce la o
anizotropie de proprietati.
• Natura constituentului monofazic se considera a fi soluŃie solida γ cu baza Fe.
• La nivelul grăuntelui cristalin solutia solida are o morfologie tipica, de turnare; adica
o solutie solida cu aspect dendritic. Dendritele sunt fine, cu o dispunere orientata in
67
directia avansului frontului de solidificare. Gradul de finete al dendritelor este

justificat de intervalul restrans de temperatura intre linia lichidus si solidus, adica
40......70oC.
Studiile de microscopie optica au oferit o succesiune de date care atesta caracterul

dendritic mult atenuat in urma recoacerii de omogenizare. Prin microscopia electronica cu
baleiaj asociata cu spectroscopia după dispersie de energii se vor obŃine informaŃii mult mai
riguroase privind mecanismul de omogenizare.
Elementele utilizate in aceasta etapa a cercetării au fost:
• Imagini SEM produse de electroni secundari
• Imagini de compozitie produse de electroni retrodifuzati
• Analiza EDAX redand prezenta cantitativa a diverselor elemente chimice in
particula analizata
Analiza a fost efectuata cu un microscop de tip Carl Zeiss Auriga aflat in dotarea
ICPE-CA. Probele selectate pentru analiza au fost cele codificate:
PA (Cr3,3 Ni31,2 Fe63,3 Mn1,75 Si0,45)
PD (Cr11 Ni34 Fe51,8 Mn3 Si0,2)
PG (Cr12 Ni35 Fe52,8 Si0,2)
Justificarea consta in faptul ca aceste probe au compoziŃie chimica mai diferita, iar
prin studiile de microscopie electronica se va urmării obŃinerea de date mai precise privind
eficienta tratamentului de recoacere pentru omogenizare aplicat in toate cazurile la aceiaşi
parametrii. In figurile 5.8, 5.9, 5.10 sunt redate imaginile SEM ale aliajelor analizate.
68
Fig. 5.8 Imagine SEM a probei PA, neatacat – stanga, atacat – dreapta
Fig. 5.9 Imagine SEM a probei PD, neatacat – stanga, atacat – dreapta
69
Fig. 5.10 Imagine SEM a probei PG, neatacat – stanga, atacat – dreapta
Cele trei micrografii SEM redau sensul ascendent al omogenizării rezultate in urma
recoacerii de omogenizare. Astfel prin desfasurarea proceselor difuzie in stare solida,
structura materialului metalic cu segregaŃie interdendritica se omogenizează, aspectul
caracteristic dendritic atenandu-se semnificativ. Cel mai relevant aspect de omogenizare se
identifica in microstructura aliajului PD, cea care conŃine in compoziŃie si Mn, in cantitatea
cea mai ridicata (3%).
Scopul acestui grupaj de investigaŃii este sa ofere date compoziŃionale precise privind
eficienta tratamentului termic de omogenizare. In continuare se vor prezenta imaginile de
compoziŃie cu localizarea a 4-5 zone in care a fost investigata analiza chimica punctuala
(figurile 5.11, 5.12, 5.13).
70
Fig. 5.11 Imagine de compoziŃie a aliajului PA
Tabelul 5.1 Rezultatele analizei EDAX

Spectru Si Cr Mn Fe Ni Total
Spectru 1 0.53 3.31 1.80 63.93 30.44 100.00

Spectru 2 0.54 3.36 1.83 63.23 31.04 100.00
Spectru 3 0.49 3.37 1.95 62.96 31.22 100.00
Spectru 4 0.61 3.43 2.12 62.48 31.36 100.00
Spectru 5 0.39 3.33 1.60 65.09 29.60 100.00
Compozitie 0.45 3.30 1.75 63.30 31.20 100.00
chimica PA
71
Fig. 5.12 Imagine de compoziŃie a aliajului PD

Spectru Si Cr Mn Fe Ni Total
Spectru 1 0.33 11.35 2.59 53.03 32.70 100.00

Spectru 2 0.30 11.46 3.08 51.40 33.76 100.00
Spectru 3 0.40 11.57 3.31 50.43 34.29 100.00
Spectru 4 0.35 11.56 3.44 50.14 34.52 100.00
Spectru 5 0.25 11.30 2.36 53.08 33.01 100.00
Compozitie 0.20 11.00 3.00 51.80 34.00 100.00
chimica PD
72
Fig. 5.13 Imagine de compoziŃie a aliajului PG

Spectrum Si Cr Fe Ni Total
Spectru 1 0.32 13.07 50.75 35.87 100.00

Spectru 2 0.22 12.31 52.80 34.68 100.00
Spectru 3 0.28 12.36 52.35 35.02 100.00
Spectru 4 0.18 12.10 53.54 34.18 100.00
Compozitie chimica 0.20 12.00 52.80 35.00 100.00
PG
Ca şi imaginile de electroni secundari, şi imaginile de electroni retrodifuzati oferă o

idee generala a microstructurii, localizând particulele fazelor şi dimensiunea acestora.
Analiza chimică punctuală a fost efectuată, aşa cum s-a menŃionat, în 4-5 zone – o zonă a fost
73
aleasă ca fiind axul dendritei, o altă zonă a fost selectată drept spaŃiul interdendritic, în fine
celelalte au fost stabilite în mod aleator.
Ca remarcă globală, în toate cazurile se poate observa distribuŃia uniforma a
compoziŃiei chimice în axul dar şi în spaŃiul interdendritic. Aceeaşi distribuŃie este remarcată
şi în analiza chimică efectuată în zonele alese aleator. În toate cazurile, fară nici o excepŃie,
compoziŃiile înregistrare se încadrează perfect în valorile compoziŃionale ale aliajelor
stabilite în etapa de elaborare a lor.
În concluzie, se poate afirma că tratamentul termic de omogenizare, chiar daca a lasat
în unele cazuri un aspect uşor dendritic, a permis efectuarea unui transfer de masă
corespunzător. Astfel, materialul poate fi considerat apt din punct de vedere structural şi
compoziŃional pentru aplicaŃia pentru care a fost elaborat.
5.2 DifracŃie de raze X (XRD)
Metode de investigare a structurii şi elemente de infrastructura a reŃelei cristaline,

bazate pe fenomenul de difracŃie a unei radiaŃii cu lungime de undă de acelaşi ordin de
mărime cu distantele interplanare, cuprinde o arie vastă de metode şi tehnici de investigare,
oferind o paleta largă de informaŃii; în mod frecvent sunt folosite fascicule incidentale de
radiaŃii, razele X, fascicule de neutroni termici (nepolarizaŃi sau polarizaŃi magnetic) sau
fascicul de electroni [69].
La investigaŃiile pe aliajele acestei teze, a fost folosită radiaŃia X caracteristică de la o
anticatodă de Molibden, filtrată cu filtru de Zirconiu, obŃinându-se astfel radiaŃia monocromă
Mo λKα = 0,7093Å.
Determinările au fost realizate pe un aparat Difractometru BRUKER AXS D8
ADVANCE aflat în dotarea ICPE-CA Bucureşti prin metoda probă solidă, cu reflexie înapoi,
şi culegerea informaŃiei din radiaŃia emergentă difractată, cu ajutorul unui goniometru de
precizie şi un contor de radiaŃie, pentru localizarea unghiulară a radiaŃiei difractate şi
măsurarea intensităŃii acesteia, date prelucrate de softul aparatului şi redate sub forma
difractogramei în coordonate unghi de difracŃie 2θ şi intensitate relativă a picului de difracŃie.
74
Toate aliajele prezintă o singură fază cristalină, structură cubică cu fete centrate.
Dimensiunea medie de cristalit a fost determinată cu formula Debye-Scherrer [69], pentru
fiecare pic, pentru fiecare direcŃie de cristalizare.
D = 0,9·λ / w·cosθ
unde, D – diametrul grauntelui cristalin
λ – lungimea de unda a razelor X
w – lăŃimea (banda) la jumătatea înălŃimii pentru diferitele vârfuri din difractogramă.
θ – este unghiul de difracŃie.
Dimensiunea de cristalit are valori diferite pentru fiecare direcŃie de cristalizare, adică
au crescut mai mult într-o anumită direcŃie. Se observă că de obicei valoarea cea mai mare
corespunde direcŃiei (111), excepŃie făcând aliajele PC şi PD, unde valoarea cea mai mare
corespunde direcŃiei (220). Mărimea grăunŃilor este redată în tabelul 5.4.
Tabel 5.4. Dimensiunea grăunŃilor pentru fiecare direcŃie

Aliajul PA (hkl) D (nm) Aliajul PE (hkl) D (nm)
Cr3,3Ni31,2Fe63,3Mn1,75Si0,45 (111) 37.1 Cr10Ni35Fe54,8Si0,2 (111) 30.4
(200) 28.7 (200) 27.3
(220) 22.0 (220) 25.4
(311) 22.0 (311) 23.8
Aliajul PB (111) 47.6 Aliajul PF (111) 32.0
Cr3,4Ni33,5Fe62,25Mn0,4Si0,45 (200) 33.3 Cr11Ni35Fe53,8Si0,2 (200) 28.1
(220) 33.4 (220) 20.8
(311) 17.2 (311) 15.3
Aliajul PC (111) 26.0 Aliajul PG (111) 48.2
Cr11,5Ni34Fe54,3Si0,2 (200) 19.2 Cr12Ni35Fe52,8Si0,2 (200) 25.6
(220) 26.8 (220) 38.9
(311) 17.1 (311) 16.3
Aliajul PD (111) 29.7
Cr11Ni34Fe51,8Mn3Si0,2 (200) 25.7
(220) 38.5
(311) 19.5
75
Tabel 5.5. Parametrul a al celulei elementare

Aliajul a (Å)
PA - Cr3,3Ni31,2Fe63,3Mn1,75Si0,45 3.585
PB - Cr3,4Ni33,5Fe62,25Mn0,4Si0,45 3.586
PC - Cr11,5Ni34Fe54,3Si0,2 3.579
PD - Cr11Ni34Fe51,8Mn3Si0,2 3.582
PE - Cr10Ni35Fe54,8Si0,2 3.576
PF - Cr11Ni35Fe53,8Si0,2 3.558
PG - Cr12Ni35Fe52,8Si0,2 3.561
fisa Fe0.64Ni0.36 - 47-1405 3.591
Se consideră structura etalon cea a aliajului Fe0.64Ni0.36. Conform diagramei de

echilibru binar Fe-Ni, între Feγ şi Ni se formează o soluŃie solidă continuă şi izomorfă γ.
Cunoscând parametrul real al Feγ a = 3,656 Å şi al Ni a = 3,524 Å [44] în baza legii lui
Vegard [47], care stabileşte o variaŃie liniară a parametrului de reŃea pentru soluŃii solide
continue şi izomorfe, se poate aprecia parametrul de reŃea al aliajului-etalon printr-un calcul
de aditivitate
a Fe0.64Ni0.36 = 0,64 · a Feγ + 0,36 · a Ni = 0,64 · 3,653 Å + 0,36 · 3,524 Å = 3,604 Å
În cazul tuturor probelor se poate observa că parametrii au valori mai mici decât în
cazul structurii Fe0.64Ni0.36 [70].
Micşorarea celulei elementare se observă în cazul substituŃiei atomilor din reŃeaua
soluŃiei solide continue şi izomorfe şi cu atomi ai altor elemente care au rază mai mică, sau
prin apariŃia unor vacante în reŃea.
Elementele comune pentru întregul set de 7 compoziŃii şi importante pentru cercetare,
care a rezultat din aceste determinări, sunt:
1. Aliajele sunt monofazice la temperatura obişnuită aşa cum rezulta din aceasta
determinare XRD, şi în concordanta cu rezultatele cercetării metalografice şi chiar
mai mult, este monofazic pe tot intervalul de temperaturi superioare, de la
temperatura camerei şi pană la topire (~ 1450 0C) în concordanta cu diagramele de
fază ale sistemului ternar Fe-Ni-Cr pentru mai multe izoterme (Ttpp ÷ 650 oC) [9].
2. Tipul de fază este soluŃie solidă de substituŃie; având în vedere învecinarea imediata a
elementelor constitutive, în tabelul periodic al elementelor, respectiv z => 24 / Cr; 25
76
/ Mn; 26 / Fe; 28 / Ni, precum şi razele atomice / ionice de valori foarte apropiate,
este previzibil a avea şi coeficienŃii de difuzie – interdifuzie de valori ridicate, şi
astfel este de aşteptat ca această fază γ / soluŃie solidă de substituŃie să prezinte şi o
puternică tendinŃă de ordonare în reŃeaua cristalina, adică anumite specii de atomi din
această compoziŃie, să ocupe preferenŃial anumite poziŃii definite din reŃeaua c.f.c.
Acest aspect al gradului de ordonare în soluŃia solidă γ / c.f.c. nu poate fi decelat din
tipurile de investigaŃii structurale abordate, dar trebuie Ńinut seama de aceasta întrucât
o astfel de topologie în reŃeaua cristalină determină modificări notabile ale valorilor
unor mărimi magnetice specifice ale materialului.
3. Parametrul de reŃea a [Å] al structurii γ, cubică cu fete centrate, pentru întreaga arie
de 7 compoziŃii analizate, se sintetizează, ca valori extreme în intervalul de valori
determinate: a = 3,558 Å / aliajul PF ÷ 3.586 Å / aliajul PB, intervalul de diferenŃa
fiind de ∆a = 0,055 Å, adică ceva mai mult de 1%.
ImportanŃa acestui aspect structural, rezidă şi în următoarele: mărimea/valoarea

interacŃiunii de schimb cuantic între 2 atomi limitrofi, ambii cu moment magnetic atomic
diferit de zero, determină gruparea/aranjarea ordonată paralelă a momentelor magnetice
atomice; în cazul unor distante interatomice adecvate semnul momentelor magnetice
limitrofe este acelaşi, deci aceste momente magnetice se însumează şi rezultă un material cu
proprietăŃi feromagnetice (cazul Fe, Ni). Dacă aceste distante de vecinătate sunt mai mici, se
realizează între momentele magnetice limitrofe, un cuplaj de tip paralel şi de sens opus (al
momentelor magnetice atomice), defineşte proprietatea de material antiferomagnetic
(ferimagnetizm compensat) ceea ce se găseşte la Cr şi Mn, ca element solid. Temperatura
Curie (Tc) la feromagneti sau echivalentul acesteia temperatura Neel (TN) la ferimagnetism
(compensat sau necompensat), este în directa legătura cu fenomenologia mărimii interacŃiunii
de schimb magnetic şi distantele interatomice de coordinaŃie (mai exact conform teoriei şi
curbei Bethe-Slater [9], este dependentă de valoarea raportului între diametrul orbitei cu
electroni cu spin necompensat şi distanta între centrele atomilor consideraŃi).
Difractogramele pentru fiecare aliaj in parte, sunt prezentate după cum urmează în figurile
5.14 – 5.20.
77
1
4000
Intensitate (u.a)
2000
(111) (200)
(311)
(220)
15 20 30 40
2θ
Fig. 5.14 Difractogramă pentru aliajul PA
2
4000
Intensitate (u.a)
2000 (200)
(111)
(311)
(220)
15 20 30 40
2θ
Fig. 5.15. Difractogramă pentru aliajul PB
78
3
4000
Intensitate (u.a)
2000
(220)
(111) (200)
(311)
15 20 30 40
2θ
Fig. 5.16. Difractogramă pentru aliajul PC
4
4000
Intensitate (u.a)
2000
(220)
(200)
(111)
(311)
15 20 30 40
2θ
Fig. 5.17. Difractogramă pentru aliajul PD
79
5
4000
Intensitate (u.a)
2000
(200)
(111)
(311)
(220)
0
15 20 30 40
2θ
Fig. 5.18. Difractogramă pentru aliajul PE
6
4000
Intensitate (u.a)
2000
(200)
(111)
(220) (311)
15 20 30 40
2θ
Fig. 5.19. Difractogramă pentru aliajul PF
80
7
4000
Intensitate (u.a)
2000 (111)
(200)
(220)
(311)
15 20 30 40
2θ
Fig. 5.20. Difractogramă pentru aliajul PG
5.3 Determinarea durităŃii Rockwell şi a microdurităŃii Vickers
Determinările de duritate pentru întregul set de şarje experimentale au fost realizate în

metoda/scara Rockwell B, cu bilă de Ø10 mm, urmărind procedura de determinare conform
precizărilor standardizate, şi au fost făcute pe epruvete Ø8x5mm, în stare turnat – tratament
termic 1100oC / 3h, iar cele de microduritate s-au realizat cu ajutorul microscopului prevăzut
cu program de determinare a microduritaŃii, Microdurimetru FM 700, AHOTEC.
5.3.1 Duritate Rockwell
Procedura de lucru:
Cu ajutorul durimetrului Rockwell, s-a determinat duritatea aliajelor (după codificare
de la PA la PG) după cum rezultă din Tabelul 5.6.
Probele s-au prezentat sub forma de pastile, cu diametrul de 8 mm şi înălŃime de 5
mm.
81
Tabelul 5.6. Valorile măsurate ale durităŃii Rockwell pentru aliajele PA ÷ PG
1 HRB 2 HRB 3 HRB 4 HRB

Aliaj HRB 10/60 (media)
10/60 10/60 10/60 10/60
PA 116 113 116 118 115.75
PB 117 119 120 118 118.5
PC 117 115 119 118 117.25
PD 109 115 117 115 114
PE 117 116 117 119 117.25
PF 118 116 115 115 116
PG 112 112 113 112 112.25
5.3.2 Microduritate Vickers
Procedura de lucru:
Cu ajutorul microdurimetrului prevăzut cu program de determinare a microdurităŃii
numit Hardtest, s-a determinat microduritatea aliajelor (după codificare de la PA la
PG) după cum rezultă din Tabelul 5.7.
Probele s-au prezentat sub forma de pastile, cu diametrul de 8 mm şi înălŃime de 5
mm. Sarcina amprentării a fost de 0,3 kgf şi durata de amprentare 10 secunde.
Tabelul 5.7. Valorile măsurate ale microdurităŃilor aliajelor PA÷PG
Nr. Cod CompoziŃie material Duritatea probei

crt. aliaj (%masice) (HV micro)
1 PA Fe63,3Ni31,2Cr3,3Si0,45Mn1,75 132
2 PB Fe62,25Ni33,5Cr3,4Si0,45,Mn0,4 128
3 PC Fe54,3Ni34Cr11,5Si0,2 128
4 PD Fe51,8Ni34Cr11Si0,2Mn3 157
5 PE Fe54,8Ni35Cr10Si0,2 113
6 PF Fe53,8Ni35Cr11Si0,2 119
7 PG Fe52,8Ni35Cr12Si0,2 134
5.4 Concluziile capitolului
Elementele de bază şi concrete privind corelaŃia structură - proprietăŃi în studiul

asupra aliajelor de tip Fe-Ni-Cr, cu Ńinta definită de proprietăŃi multifuncŃionale, au fost
82
detaliate, explicitate şi evaluate, respectiv: verificare preliminare compoziŃie chimica,

cercetarea metalografica, analiza morfologică şi difracŃie de raze X; datele / măsurătorile
obŃinute au fost analizate, evaluate, explicitate prin evidentă sau ipoteză, şi implicit corelate
între ele, ca ansamblu coerent, subliniind totodată şi posibilităŃile de modificare a acestora
prin procedeele tehnologice implicite pana la obŃinerea unor aliaje care sa corespunda
scopului propus, si anume realizarea unor aliaje magnetice termosensibile cu temperatura
Curie prestabilită.
Astfel, se remarcă a fi de interes scopului propus şi reies din aceasta parte a cercetării
experimentale, următoarele aspecte:
(a) – morfologia aliajului monofazic, soluŃie solidă de substituŃie de tip γ / c.f.c., este
cea mai convenabilă pentru obŃinerea valorilor ridicate ale magnetizaŃiei / inducŃiei de
saturaŃie Js, evident Ńinând seama de natura elementelor / tipurilor de atomi ce o alcătuiesc, în
cazul nostru Cr, Ni, Fe, Mn, Si şi capabilitatea maximă a acestei alcătuiri de a defini o
magnetizaŃie de saturaŃie mare; reamintim ca magnetizaŃia de saturaŃie este o mărime fizica
insensibila structural, adică nu depinde decât în foarte mică măsură de mărimea grăuntelui
cristalin, mărimea blocurilor în mozaic si nivelul tensiunilor interne de ordinul II. Totuşi, este
de aşteptat ca aici, în acest caz definit de soluŃie solida de substituŃie, în care componenŃii
atomici, toŃi sunt cu momente magnetice atomice µa ≠ 0, la un anume grad înalt de ordonare
în reŃea, să obŃin o contribuŃie suplimentară la Js prin aportul posibil cu µa al atomilor
elementelor Cr şi Mn care individual (metal pur) are o ordonare magnetică de tip
antiferomagnetic şi efect macroscopic / feromagnetic, nul.
Acest aspect nu a putut fi pus în evidenta în stadiul actual, deoarece nivelul de
precizie, fineŃea determinărilor realizate este mult inferioara pentru a pune în evidenta acum,
şi în acest context, realizarea acestui fenomen. Dacă acesta ar putea fi pus în evidentă cu
determinări relevante ar constitui o premieră în evidenŃierea acestui fenomen pe cale
experimentală.
O altă caracteristică structurală evidenŃiată prin difracŃie XRD este mărimea medie a
blocurilor în mozaic (uneori denumite şi cristalite). Acestea au o mărime medie în jur de
400Å, valoare normală la astfel de materiale, Ńinând cont şi de istoria termică a materialului.
Acest parametru structural are o influenta moderata asupra valorii câmpului coercitiv al
83
materialului, mărime magnetică care contribuie la valoarea efectului termic, în condiŃiile date
de funcŃionare a materialului multifuncŃional în analiza.
Mărimea blocurilor în mozaic va fi influenŃată implicit prin procesările de deformări
plastice (DPC, DPR), în sensul micşorării mărimii medii a acestora pana la a zece parte din
valoarea acestuia, şi astfel micşorarea acestora va aduce un câmp coercitiv Hc mai mare şi
implicit un efect termic de încălzire a aliajelor mai pronunŃat.
Alte aspecte decelabile de pe difractogramele executate pot fi cele referitoare la
intensitatea radiaŃiei difractate respectiv înălŃimea picurilor din difractogramă comparabile
între diferitele aliaje doar cele care se referă la acelaşi plan cristalografic de difracŃie – nu
aduce aici elemente noi.
Compararea evoluŃiei relative de intensitate a picurilor rezultate de la plane de
difracŃie cu indici diferiŃi (ex. (111) cu (200)) nu este relevanta – acestea indicând doar
frecvente mai mari a unor plane de difracŃie în microvolumul probei difractate şi nu date
reale privind o eventuala anizotropie cristalină a materialului.
PoziŃionarea relativa pe axa de măsurare 2θ, cu referire la acelaşi tip de plane
cristalografice de difracŃie (ex. doar pentru (111)) indica modificările de parametru de reŃea
calculat şi se constata ca sunt în concordanta cu prezumŃiile şi premizele mai sus analizate.
Valorile parametrului duritate astfel obŃinute, sunt grupate la ~ 110 – 120 HRB pentru
toate cele 7 aliaje, fără a prezenta diferenŃe notabile ale durităŃii pentru anumite probe.
Măsurătorile de microduritate în sistem Vickers au relevat o situaŃie asemănătoare,
valorile obŃinute fiind grupate la nivel de ~ 115 – 135 HV micro. Aici valorile medii sunt mai
disperse datorită particularităŃilor acestui tip de determinare – valorile, punctual, sunt funcŃie
şi de incidenŃa direcŃiei cristalografice a grăuntelui cristalin pe care se face determinare cu
planul de observare al şlifului metalografic analizat.
Reamintesc că, conform celor cunoscute, valorile cifrice ale determinărilor HRB şi
HVmicro, la durităŃi mai mici decât 250 HRB sunt sensibil egale, ceea ce regăsim şi noi aici.
Valorile durităŃii/microdurităŃii astfel obŃinute, indică o stare selectiv moale a
materialului metalic, ceea ce este avantajos pentru procesele ulterioare de deformare plastică
la rece (DPR), materialul va prezenta durităŃi sensibil superioare după procesul de ecruisare
în DPR.
84
Conform cu materialele de literatură de specialitate studiate, nu este vorba de o

transformare propriu-zisa de fază, de la faza anterioară γ / CFC la alta, ci mai curând un efect
temporar cauzat de neomogenitatea chimică intragranulară în arealul dendritelor
intercristaline, observat şi la analiza metalografică, şi care local şi temporar se
microstructurează faza limitrofă α(αFe, Cr). Oricum, această neomogenitate chimică dispare
în procesul tehnologic preconizat, prin deformare plastică la cald (DPC) ce se aplică
lingoului turnat. Dacă aceasta ipoteză este corectă, arată că omogenizarea chimică fină, la
nivel intergranular, pentru a fi obŃinută, tratamentul termic este necesar la temperaturi mai
mari de 10000C (eficient la ~11000C), daca se porneşte cu starea structurală de după turnare-
solidificare. Confirmarea ipotezei privind neomogenitatea chimică la nivelul dendritelor
intracristaline se poate confirma prin înregistrarea diagramei şi pe sensul descrescător al
temperaturii.
85
Capitolul 6. CARACTERIZAREA ALIAJELOR Fe-Ni-Cr DIN

PUNCT DE VEDERE AL PROPRIETĂłILOR MAGNETICE
În paleta mărimilor magnetice ce caracterizează un material, deosebim: mărimi

magnetice insensibil structural, care depind doar de natura şi cantitatea fazelor structurale
componente şi proprietăŃilor magnetice intrinseci ale acestora (la rândul lor dependente de
compoziŃia, cum este de exemplu magnetizaŃia de saturaŃie şi altele) care sunt dependente de
starea structurală ca: câmpul coercitiv Hc, permeabilitatea magnetică µ, pierderile totale în
c.a – W/Kg, etc.
Este de semnalat că influenŃa factorilor structură-infrastructură asupra proprietăŃilor
magnetice este simultană în sensuri şi cu cuantumuri de influenŃă diferite, rezultând ca
majoritatea parametrilor magnetici să nu aibă nici pe departe o evoluŃie liniară sau
caracterizată prin formule matematice, ceea ce face ca la definirea acestora, rezultatele să se
bazeze pe măsurători directe, în paşi mici de variaŃie a unor parametri şi în general este
inaplicabilă predicŃia pe baza extrapolărilor.
6.1 Trasarea curbelor de prima magnetizare
Faptul ca elementele componente de baza ale aliajului Fe-Ni-Cr au greutăŃi atomice şi

raze ionice sensibil apropiate ca valoare, precum şi celula cristalină în sistemul cubic, asigură
o zonă largă de compoziŃii ca fază unică, soluŃie solidă cu atomii elementelor de aliere în
poziŃii de substituŃie.
De asemenea, faptul că toŃi aceşti atomi constitutivi au momentul magnetic atomic
diferit de zero (µa≠0), rămâne ca, condiŃia realizării unei structuri atomice magnetic ordonate,
respectiv aici, starea structurală feromagnetică se reduce, în principiu, la realizarea unei
structuri cristaline cu raportul a / γ (a – distanŃa interatomică în reŃeaua cristalină; γ – raza
stratului electronic al atomului cu electroni cu spin magnetic necompensat), astfel că
integrala cuantică de schimb A > 0 să aibă o valoare pozitivă (condiŃionată şi de temperaturi
T < TC respectiv TN) pentru obŃinerea unui cuplaj paralel de tip feromagnetic în care sa fie
antrenaŃi şi atomii de Cr şi Mn. Scopul macroscopic al acestor alcătuiri structurale este de a
86
obŃine o magnetizaŃie J, respectiv inducŃie magnetică Bs mai mare şi o rată ∆ Bs / 10C, în

zona de temperaturi imediat inferioară TC, cât mai mare.
Pentru început, s-a realizat trasarea curbelor de prima magnetizare (figura 6.1), pentru
a vedea în mare comportamentul magnetic al acestora şi ce diferenŃe există între aliajele
studiate, dacă acestea există. Toate măsurătorile au fost realizate în aceleaşi condiŃii şi la
temperatura camerei. Rezultatele privind câmpul coercitiv măsurat al celor 7 aliaje s-a
determinat prin trasarea curbelor de prima magnetizare, acestea fiind redate sunt redate în
tabelul 6.1
PA
PB
0,9 PC
PD
0,8 PE
PF
0,7
PG
0,6
0,5
J (T)
0,4
0,3
0,2
0,1
0,0
0,00 0,05 0,10 0,15 0,20 0,25 0,30 0,35 0,40
µ0Hapl(T)
Fig. 6.1 Curbe de prima magnetizare ale aliajelor studiate
În vederea realizării acestor măsurători, cele 7 aliaje studiate au fost realizate sub
forma unor sfere cu mase conform tabelului 6.1, prezentat mai jos. Măsurătorile au fost
realizate pe un VSM LAKE SHORE model 7300, aflat in dotarea ICPE-CA Bucureşti.
87
Tabel 6.1. Rezultate măsurătorilor magnetice pe probele sferice – câmp coercitiv

Proba sferica Masa [mg] Hc [Oe] ρ [g/cm3]
PA 2,60 14 7,845
PB 6,60 32 7,842
PC 4,32 22 7,835
PD 7,40 24 7,821
PE 6,75 15 7,833
PF 3,00 27 7,826
PG 8,66 12 7,836
Valoarea mica a câmpului coercitiv este în concordanŃa cu aşteptările şi confirmă

faptul că aliajele sunt din punct de vedere al proprietăŃilor magnetice, magnetic moi.
6.2 Trasarea ciclurilor de histerezis
ProprietăŃile magnetice intrinseci, cele care caracterizează din punctul de vedere al

nivelului parametrilor mărimii magnetice ale unui material, sunt dependente atât de
compoziŃia chimică elementară (primară) a acestuia, cat mai ales de starea structurală a
acestuia, definită prin alcătuirea structurală, cat mai ales prin elementele de infrastructură
(gradul de ordonare în soluŃie solidă, nivelul şi anizotropia tensiunilor interne de ordin II şi
modul de distribuŃie al acestora, anizotropia magneto-cristalină şi gradul de textură cristalină
al structurii, mărimea blocurilor în mozaic, etc.).
Merita de amintit că, în practica de investigare / evaluare a unor aspecte caracteristice
din elementele de infrastructură a materialelor, sunt folosite chiar însăşi metode magnetice de
evaluare, ca exemplu amintim: determinarea conŃinutului de austenită a unui otel (prin
măsurarea Js), nivelul tensiunilor interne din unele materiale (prin variaŃia Hc) etc.
Pentru caracterizări magnetice suplimentare, a fost necesara si trasarea ciclurilor de
histerezis (figura 6.2). Acestea ne indică comportamentul magnetic al aliajelor, momentul
magnetic al fiecărui aliaj în parte şi inducŃia de saturaŃie.
88
80
60
40
20
M [uem/g]
0
PA
-20 PB
PC
-40 PD
PE
-60 PF
PG
-80
-20000 -15000 -10000 -5000 0 5000 10000 15000 20000
H [Oe]
Fig. 6.2 Cicluri histerezis ale aliajelor studiate
Tabel 6.2. Rezultate măsurătorilor magnetice – magnetizaŃie

Aliajul M [emu/g]
PA 51,45
PB 74,72
PC 31,74
PD 29,17
PE 50,49
PF 60,00
PG 45,16
89
6.3 Determinarea temperaturii Curie
Setul de determinări a măsurătorilor magnetice, efectuate în cadrul acestei teze,

pentru cele 7 aliaje / compoziŃii distincte, cu privire la temperatura Curie, au fost realizate pe
două geometrii de eşantioane, adecvate aparaturii din dotare, respectiv:
- sfere cu masa cuprinsă între 2,6 – 8,66 mg; caracteristicile acestora sunt redate în
tabelul 6.3.
- toruri Ø30 x Ø25 x 5mm, caracteristicile acestora sunt redate în tabelul 6.4.
ambele în stare turnată şi tratate termic.
Tabel 6.3. Caracteristici probe sferice

Aliajul Masa [mg] Densitate [g/cm3]
PA 2,6 7,845
PB 6,6 7,824
PC 4,32 7,835
PD 7,4 7,821
PE 6,75 7,833
PF 3,0 7,826
PG 8,66 7,836
Torurile au fost bobinate cu un număr egal de spire, astfel s-au folosit 70 de spire
pentru primar şi 30 de spire pentru secundar.
Tabel 6.4. Caracteristici probe toroidale

Aliajul Masa Densitate ÎnălŃime Diametru Diametru SuprafaŃă
[g] [g/cm3] [mm] exterior [mm] Interior [mm] [mm2]
PA 8,2920 7,845 4,96 30,06 25,06 12,4
PB 8,5069 7,824 4,97 29,97 25,01 12,326
PC 8,5233 7,835 5 30,05 25,09 12,4
PD 8,5374 7,821 5,03 30 25,09 12,349
PE 7,9953 7,833 5 29,74 25,15 11,725
PF 8,6137 7,826 5 30,04 25,05 12,225
PG 8,5881 7,836 5 30,04 25,08 12,4
Principalele tipuri de determinări şi mărimile magnetice măsurate, precum şi

evaluarea / interpretarea acestora în contextul materialului / setului de eşantioane dat, sunt
după cum urmează:
90
(1) Js = f(toC)
(2) M = f(T),
pentru determinarea în principal a temperaturii Curie Tc. Trebuie precizat ca tranziŃia
feromagnetică la paramagnetică determinată de temperatura probei, aici pe sensul crescător al
temperaturii, este o transformare structurală de ordinul II, în fapt este o tranziŃie de la o stare
de ordonare de tip feromagnetic a momentelor magnetice atomice, la starea dezordonată a
acestora, cea definitorie pentru starea paramegnetică. Acesta tranziŃie se produce progresiv
într-un interval de temperatură şi nu la o temperatură fixă [8].
O modalitatea convenită de determinare a temperaturii Curie este construcŃia grafică
prin care, tangenta la începutul inflexiunii curbei, se prelungeşte până întâlneşte axa
temperaturii. IntersecŃia axei cu linia temperaturii da valoarea temperaturii Curie. Acest mod
de determinare, ca şi procesul fizic în sine, conduce implicit la un grad de inexactitate a
valorii Tc determinate, fapt de care trebuie sa se tina seama în interpretarea datelor
referitoare la Tc.
(1) Curbe de determinare a punctului Curie pe probe toroidale Js = f(t oC)

Măsurătorile au fost efectuate în circuit magnetic închis pe probe toroidale, utilizând
un wattmetru digital şi o cameră climatică. Graficele trasate în urma măsurătorilor şi cu
ajutorul cărora s-a determinat temperatura Curie sunt redate în figurile 6.3 – 6.9, iar
rezultatele in tabelul 6.5.
Tabel 6.5. Valori determinate ale temperaturi Curie Tc

Aliajul CompoziŃie chimică nominală Valoare determinată MagnetizaŃie de
[% masice] a TC [oC] saturaŃie – 10oC [T]
Cr3,3 Mn1,75 Ni31.2 Si0.45
PA + 55 0.280
Fe63.3
Cr3.4 Mn0.4 Ni33.5 Si0.45
PB + 120 0.800
Fe62.25
PC Cr11,5 Ni34 Si0,2 Fe54.3 + 24 0.210
PD Cr11,0 Mn3,0 Ni34 Si0.2 Fe51.8 + 10 0.040
PE Cr10,0 Ni35 Si0.2 Fe54.8 + 60 0.480
PF Cr11,0 Ni35.0 Si0.2 Fe53.8 + 65 0.480
PG Cr12,0 Ni35; Si0.2 Fe52.8 + 45 0.450
91
-20 -10 0 10 20 30 40 50 60 70 0 20 40 60 80 100 120 140 160 180

0.30 0.30 0.8 0.8
Js
Js(5) 0.7 0.7
0.25 0.25
Linear Fit of Data1_I
0.6 PB 0.6
0.20 0.20
PA 0.5 0.5
Js (T)
Js (T)
0.15 0.15 0.4 0.4
0.3 0.3
0.10 0.10
0.2 0.2
0.05 0.05
0.1 0.1
0.00 0.00 0.0 0.0

-20 -10 0 10 20 30 40 50 60 70 0 20 40 60 80 100 120 140 160 180
0
o
T ( C) Temp ( C)
Fig. 6.3. Reprezentare grafică Js = f(t oC) pentru aliajul PA Fig. 6.4. Reprezentare grafică Js = f(t oC) pentru aliajul PB
-10 0 10 20 30 40 50 60 70 -20 -10 0 10 20 30 40 50

0.24 0.24 0.14 0.14
0.22 0.22 0.13 0.13
Js(5)
Js(5) PD
0.20 0.20 0.12 0.12
0.18 0.18 0.11 0.11
0.16 0.16 0.10 0.10
0.14 PC 0.14 0.09 0.09
Js (T)
Js (T)
0.12 0.12 0.08 0.08

0.10 0.10 0.07 0.07
0.08 0.08 0.06 0.06
0.06 0.06 0.05 0.05
0.04 0.04 0.04 0.04
0.02 0.02 0.03 0.03
0.00 0.00 -20 -10 0 10 20 30 40 50
-10 0 10 20 30 40 50 60 70
o
o T ( C)
T ( C)
Fig. 6.5. Reprezentare grafică Js = f(t oC) pentru aliajul PC Fig. 6.6. Reprezentare grafică Js = f(t oC) pentru aliajul PD
92
-10 0 10 20 30 40 50 60 70 -20 0 20 40 60 80 100 120
0.50 0.50 0,50 0,50

Js
0.45 Js(5) 0.45 0,45 0,45
0.40 0.40 0,40 0,40

PF
PE
0.35 0.35 0,35 0,35
0.30 0.30 0,30 0,30

Js (T)
Js (T)
0.25 0.25 0,25 0,25
0.20 0.20 0,20 0,20
0.15 0.15 0,15 0,15
0.10 0.10 0,10 0,10
0.05 0.05 0,05 0,05
0.00 0.00 0,00 0,00

-10 0 10 20 30 40 50 60 70 -20 0 20 40 60 80 100 120
o
T ( C) 0
Temp ( C)
Fig. 6.7. Reprezentare grafică Js = f(t oC) pentru aliajul PE Fig. 6.8. Reprezentare grafică Js = f(t oC) pentru aliajul PF
-10 0 10 20 30 40 50
0.35 0.35
0.30 Js(5) 0.30
0.25 0.25
PG
0.20 0.20
Js (T)
0.15 0.15
0.10 0.10
0.05 0.05
-10 0 10 20 30 40 50
o
T ( C)
Fig. 6.9. Reprezentare grafică Js = f(t oC) pentru aliajul PG
(2) Curbe de determinare a punctului Curie pe probe sferice M = f(T)

Acest set de măsurători s-au efectuat pe setul de probe sferice, cu ajutorul instalaŃiei
MPMS (Magnetically Proprieties Measurement System) SQUID; câmpul în care au fost
efectuate determinările a fost de 100 Oe. Graficele trasate în urma măsurătorilor şi cu
ajutorul cărora s-a determinat temperatura Curie sunt redate în figurile 6.10 – 6.16, iar
rezultatele in tabelul 6.6.
93
Tabel 6.6 Valori determinate ale temperaturi Curie Tc

Aliajul CompoziŃie chimică nominală [% masice] Valoare determinată a TC [oC]
PA Cr3,3 Mn1,75 Ni31.2 Si0.45 Fe63.3 + 57
PB Cr3.4 Mn0.4 Ni33.5 Si0.45 Fe62.25 + 125
PC Cr11,5 Ni34 Si0,2 Fe54.3 + 25
PD Cr11,0 Mn3,0 Ni34 Si0.2 Fe51.8 +12
PE Cr10,0 Ni35 Si0.2 Fe54.8 + 64
PF Cr11,0 Ni35.0 Si0.2 Fe53.8 + 67
PG Cr12,0 Ni35; Si0.2 Fe52.8 + 46
PA Cr3,3 Ni31,2 Fe63,3 Mn1,75 Si0,45 (PB Cr3,4 Ni 33,5 Fe62,25 Mn0,4 Si0,45 )
0.0192
0.008
0.0190
0.007
0.0188
0.006
0.0186
0.005
M [uem/g]
M [uem/g]
0.0184
0.004
0.0182
0.003
0.0180
0.002
0.0178
0.001
0.0176
0.000 0.0174
220 240 260 280 300 320 340 360 380 400 420
220 240 260 280 300 320 340 360 380 400 420
T [K]
T [K]
Fig. 6.10. Reprezentare grafică M = f (T ) pentru aliajul PA Fig. 6.11. Reprezentare grafică M = f (T ) pentru aliajul PB
(PC Cr11,5 Ni34 Fe54,3 Si0,2 ) (PD Cr11 Ni34 Fe51,8 Mn3 Si0,2 )
0.020
0.012
0.010
0.015
0.008
M [uem/g]
M [uem/g]
0.010
0.006
0.004
0.005
0.002
0.000
0.000
220 240 260 280 300 320 340 360 380 400 420 220 240 260 280 300 320 340 360 380 400 420
T [K] T [K]
Fig. 6.12. Reprezentare grafică M = f (T ) pentru aliajul PC Fig. 6.13 Reprezentare grafică M = f (T ) pentru aliajul PD
94
(PE Cr10 Ni35 Fe54,8 Si0,2) (PF Cr11Ni35 Fe53,8 Si0,2)

0.020
0.018 0.008
0.016
0.007
0.014
0.006
0.012
M [uem/g]
0.005
M [uem/g]
0.010
0.004
0.008
0.006 0.003
0.004 0.002
0.002
0.001
0.000
0.000
220 240 260 280 300 320 340 360 380 400 420 220 240 260 280 300 320 340 360 380 400
T [K] T [K]
Fig. 6.14 Reprezentare grafică M = f (T ) pentru aliajul PE Fig. 6.15 Reprezentare grafică M = f (T ) pentru aliajul PF
(PG Cr12 Ni35 Fe52,8 Si0,2)
0.025
0.020
0.015
M [uem/g]
0.010
0.005
0.000
220 240 260 280 300 320 340 360 380 400
T [K]
Fig. 6.16 Reprezentare grafică M = f (T ) pentru aliajul PG
Cele doua metode de determinare a temperaturii Curie au relevat valori asemănătoare

cu mici diferenŃe care se pot datora erorilor de măsurare, de interpretare a curbelor sau erori
ale aparatului.
95
6.4 Determinarea pierderilor totale
Disiparea de energie este în funcŃie de parametrii intrinseci, cum ar fi rezistenŃa,

caracteristicile micro-structurale, etc., dar şi de parametrii care depind de condiŃiile de
măsurare, cum ar fi frecvenŃa de magnetizare sau inducŃia de pic care reglează variaŃia
temporală a fluxului magnetic.
Dată fiind importanta dependentei de frecvenŃa de magnetizare f, atât din punct de
vedere fundamental al cercetării procesului de magnetizare, cât şi din punct de vedere
aplicativ, pentru a face aşa zisa separare a pierderilor, în baza căreia se exprimă pierderile ca
sumă a unui contribut de histerezis Whyst, care reprezintă limita la care tinde pierderea când
frecvenŃa tinde la zero (regim quasistatic), şi un contribut dinamic (pentru f > 0) Wdyn. Deci
pierderea totală pe ciclu poate fi compusă din doi termeni:
W = Whyst+Wdyn (1)
La componenta dinamică Wdyn, contribuie atât deplasarea pereŃilor Bloch cât şi rotaŃia
coerentă a spinilor. Trebuie notat că prezenŃa contribuŃiei histerezisului face imposibilă
anularea energiei de disipare, chiar şi atunci când materialul este magnetizat foarte lent, din
cauza că in procesul de magnetizare se verifică mereu o pierdere de energie datorată
salturilor Barkhausen.
Pierderea prin histerezis, sau pierderea clasică, este manifestarea macroscopică a
faptului că modificarea magnetizaŃiei este un proces discontinuu, constituit din secvenŃe
stocastice de salturi Barkhausen, fiecare leagând două stări de echilibru. Acest fenomen este
legat de structura materialului însuşi şi este independent de frecvenŃa de magnetizare şi de
geometria probei. Salturile au o durată estimată în jurul a 10-7 -10-9 s şi generează curenŃi
induşi care sunt puternic localizaŃi în jurul centrilor de ancorare a pereŃilor Bloch.
Originea pierderilor clasice se datorează curenŃilor induşi în regim dinamic, care sunt
generaŃi de variaŃia fluxului magnetic legată de două procese diferite: deplasarea pereŃilor şi
rotaŃia coerentă a magnetizaŃiei (figura 6.17 – 6.20). Se poate observa ca pierderile sunt mai
crescute la frecvente mai mari (50 Hz) si cresc odată cu creşterea inducŃiei maxime. O
variatie a acestor pierderi este redata in tabelul 6.7.
96
10 Hz
15 Hz
0,24
20 Hz
0,22 30 Hz
0,20 40 Hz
50 Hz
0,18
0,16
0,14
Ps (W/kg)
0,12
0,10
0,08
0,06
0,04
0,02
0,00
0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500
Bmax (mT)
Fig. 6.17 Pierderile specifice în funcŃie de inducŃia maximă (PB)
10 Hz
0,24 15 Hz
0,22 20 Hz
30 Hz
0,20 40 Hz
0,18 50 Hz
0,16
0,14
Ps (W/kg)
0,12
0,10
0,08
0,06
0,04
0,02
0,00
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55
He (A/m)
Fig. 6.18 Pierderile specifice în funcŃie de câmpul maxim aplicat (PB)
97
0
Temp 25 C
0,12
5 Hz
10 Hz
0,10
15 Hz
20 Hz
30 Hz
0,08
40 Hz
50 Hz
Ps (W/kg)
0,06
0,04
0,02
0,00
0 2000 4000 6000 8000 10000 12000 14000 16000
Hmax (A/m)
Fig. 6.19 Pierderi specifice vs. câmp maxim aplicat la 25oC (PC)
0
0,026 temp -5 C
10 Hz
0,024 15 Hz
0,022 20 Hz
30 Hz
0,020
40 Hz
0,018 50 Hz
0,016
Ps (W/kg)
0,014
0,012
0,010
0,008
0,006
0,004
0,002
0,000
0 5 10 15 20 25 30 35
Hmax (A/m)
Fig. 6.20 Pierderi specifice vs. câmp maxim aplicat la -5oC (PC)
98
Pentru 3 eşantioane reprezentative s-au efectuat incercari in conformitate cu CEI 404-

2/1996 privind determinarea pierderilor specifice de remagnetizare si a inductiei magnetice.
Determinarea pierderilor specifice de remagnetizare, pentru o inductie de 1,5 T a fost
cuprinsa intre (7,1 ÷ 8,4) ±0,02 W/kg, incadrandu-se in valoarea impusa de norme pentru
conductoare de 9,4 W/kg.
Tabelul 6.7 Variatia pierderilor de magnetizare in functie de inductia magnetica

Pierderi specifice de InducŃia
Aliaj ConŃinut de Cr [%] remagnetizare P1,5 [W/kg] magnetică
impusă măsurată B [T]
PB 3,4 8,4 1,56
PC 11,5 ≤9,4 7,1 1,58
PD 11 7,5 1,57
Determinarea inducŃiei magnetice a materialului s-a efectuat pentru o intensitate

variabilă 0÷2500A/m÷0, cu o rată de variaŃie bilateral simetrică de 42A/m*s. Valorile
obŃinute s-au situat în intervalul 1,56T ÷ 1,58 T.
6.5 Determinarea permeabilităŃii magnetice
Raportul dintre inducŃia magnetică B şi intensitatea câmpului magnetic H se numeşte

permeabilitate magnetică absolută şi se notează cu µ. Ea are valori diferite pentru diferite
materiale, la acelaşi câmp magnetic:
µ =B/H sau B= µH (2)
Permeabilitatea magnetică absolută se exprimă în weber / amper · metru (Wb / A*m)

sau henry/metru (H/m). Pentru aceeaşi intensitate a câmpului magnetic, raportul dintre
permeabilitatea absolută µ a unui mediu material oarecare şi permeabilitatea absolută a
vidului µ0 (practic egală cu a aerului) se numeşte permeabilitate magnetică relativă a
materialului şi se notează cu µr :
µr = µ/ µ0, (3)
99
Permeabilitatea absolută µ0 a vidului este o mărime constantă egală cu 4 π * 10 -7 H/m

Permeabilitatea magnetică relativă µr este o constantă de material, fără unitate de măsură.
0
PB (50 Hz) temperatura camerei -10 C
6500
6000
5500
5000
4500
µ
4000
3500
3000
2500
2000
0 100 200 300 400 500
Js(mT)
Fig. 6.21 Permeabilitate vs. polarizaŃie de saturaŃie la 50Hz
0
PB (40 Hz) temperatura camerei -10 C
6500
6000
5500
5000
4500
µ
4000
3500
3000
2500
2000
0 100 200 300 400 500

Js(mT)
Fig. 6.22 Permeabilitate vs. polarizaŃie de saturaŃie la 50Hz
100
10 Hz
7000 15 Hz
20 Hz
6500 30 Hz
40 Hz
6000
5500
5000
µ 4500
4000
3500
3000
2500
2000
0 50 100 150 200 250 300 350
Je (mT)
Fig. 6.23 Permeabilitate vs. polarizaŃie maxima efectiva la diferite frecvente
Din figurile 6.21, 6.22 si 6.23, se poate observa că, cu cât creste frecvenŃa, scade
permeabilitatea datorită creşterii pierderilor prin curenŃi turbionari.
În ansamblu, determinările de tip magnetic vor putea fi extinse şi la alte condiŃii şi

urmărirea altor parametrii, dar se simte necesitatea validării exactităŃii acestor mărimi
măsurate; cele doua metode de determinare a temperaturii Curie au demonstrat realizarea
corectă a determinărilor, dar şi o metodă de verificare. Nu sunt diferenŃe notabile privind
valorile celor două măsurători.
Aliajul pe care se va merge în final pentru aplicaŃie va fi definit după faza de
proiectare tehnică a ansamblului funcŃional Ńintă, dimensionare care are în vedere
concomitent mai mulŃi factori şi stabilirea unui echilibru avantajos între aceşti parametri
funcŃionali.
Întrucât procesarea tehnologică a materialului implică inevitabile modificări în
caracteristicile de structură şi sub-structură (chiar la aceeaşi compoziŃie nominală), unele
caracteristici magnetice vor putea avea valori semnificativ diferite de cele acum determinate.
101
PotenŃialul operaŃiilor tehnologie în modificări de caracteristici structură – infrastructură, va

fi folosit şi în direcŃia optimizării acestor valorii în acord cu necesităŃile funcŃionale ale
materialului pe ansamblu, si in principal cu aplicaŃia propusă.
Starea structurala în care a fost analizat materialul nostru, respectiv detensionat –
omogenizat este starea structurala care prezintă cele mai mici valori ale Hc – materialul este
lipsit de tensiuni interne, are o densitate minimală (~ 107 defecte / cm3) de defecte structurale
de reŃea (vacante, dislocaŃii, defecte plane, etc.).
Aceasta corelaŃie logica între Hc şi aceste elemente de sub-structură, poate fi
exploatată în procesarea tehnologică în sensul dorit de creştere a Hc , efectiv o dublare a
acestuia (adică valori de ~ 20 – 50 Oё). Acest gen de modificare tehnologică a structurii, va
afecta însă permeabilitatea magnetică a materialului, care conform scopului propus, este de
dorit sa fie Ńinută la valori cât mai mari, mai ales având în vedere că materialul lucrează în
câmpuri magnetice alternative, relativ mici.
Materialul studiat în starea structurală „tensionată” va prezenta de asemeni şi o
valoare relativ crescută a rezistivităŃii electrice, parametru de asemeni de interes ρel aduce
implicit o majorare a efectului termic pozitiv la nivelul curenŃilor turbionari induşi – acest
sens de relaŃionare are limitele sale, căci valori prea mari ale rezistivităŃii electrice vor
diminua valoarea curenŃilor turbionari.
După cum se poate relaŃiona din cele mai sus expuse, interdependenta factorilor de
corelaŃie structură – proprietăŃi este complexă, simultană şi cu niveluri şi sensuri de
influenŃare diferite. Punerea în ecuaŃie a corelaŃilor structurilor – proprietăŃi, este visul din
totdeauna dar nerealizat în forma sa cuprinzătoare, a celor ce abordează teoria structurala a
proprietăŃilor metalelor.
Sub aspectul compoziŃiei chimice elementale am definit aceasta, şi argumentat
considerentele, delimitând un areal compoziŃional, corespunzător scopului, având în vedere
ca prima prioritate, obŃinerea unor valori de temperaturi Curie Tc de ~ 0oC ÷ 100oC adecvat
conceptului fenomenologic de obŃinere a materialului multifuncŃional portivit aplicatiei
propuse.
Aspecte importante pe linia corelaŃiei compoziŃie – parametri, reies din cercetările
noastre experimentale. Valoarea temperaturii Curie Tc depinde esenŃial de compoziŃia
chimica elementară, şi practic nu depinde de starea structurală a materialului. De asemeni,
102
corelaŃia compoziŃie – Tc nu are o evoluŃie liniara, chiar şi în limitele materialului cu o

singura faza structurală solida, ca în acest caz. Cu atât mai mult se complică predictibilitatea
parametrului Tc, cu cat materialul studiat de noi are 3 (Cr – Ni – Fe), sau 4 (+Mn)
componente active magnetic. Această constatare a dus la necesitatea extinderii numărului de
compoziŃii experimentate, în principal prin rafinarea ecartului compoziŃional, sau menŃinerea
constanta a unor componente.
Zona compoziŃională este de interes la ~ 30 – 50 % Ni concentrat cu un conŃinut de
Cr ~ 10 -15 %, rest Fe. Dar aceasta alcătuire compoziŃionala are un număr de neajunsuri
tehnologice şi de performantă. În premieră, (conform informaŃiilor avute), am investigat şi
introducerea unui al 4-lea component, +Mn, pe baza unor prezumŃii teoretice.
Am constatat ca adaosul de Mn (+ 2 – 3 %) influenŃează evident coborârea dorita a
Tc, cu o eficacitate superioara fata de adaosul de Cr şi în plus un avantaj, căci o însumare a
procentelor Cr + Mn ≈ 4 ÷ 6 % este mai eficace şi avantajoasă fată de alierea numai cu Cr
(10 -12 %), care este şi de ~ 4 ori scump ca Mn.
Aspectele structurale noi aduse în aliajul Cr – Ni – Fe prin alierea cu Mn în forme
superioare de modificare controlata a infrastructurii acestui aliaj, apreciem ca va putea releva
noi aspecte de interes ştiinŃific şi practic.
103
Capitolul 7. CARACTERIZAREA ALIAJELOR Fe-Ni-Cr DIN

PUNCT DE VEDERE AL PROPRIETĂłILOR ELECTRICE
7.1 Determinarea rezistentei şi calculul rezistivităŃii electrice
Măsurătorile privind determinarea variaŃiei parametrilor electrici în funcŃie de

compoziŃia materialului utilizat s-au efectuat cele 7 epruvete la temperatura de 250C, având
următoarele dimensiuni:
• lăŃime = 5 mm,
• lungime = 75 mm,
• grosime = 2mm
RezistenŃa în curent continuu a fost măsurată cu ajutorul unei instalaŃii complexe
injectându-se un curent de 100 A şi culegând-se tensiunea pe capetele epruvetelor. Principiul
de măsură este cel al punŃii Kelvin, schema de măsură şi montaj fiind prezentată în figura
7.1, iar rezultatele obŃinute în tabelul 7.1. [49].
Fig. 7.1. Schema de măsură şi montaj a rezistenŃei în curent continuu
104
Tabelul 7.1. RezistenŃa determinată pentru cele 7 probe studiate.

Aliajul RezistenŃa [Ω/km]
PA 158.7879
PB 177.7273
PC 183.1818
PD 186.6667
PE 188.7879
PF 179.2424
PG 183.9394
Măsurătorile s-au efectuat culegând tensiunea la o distanŃă de 3 cm între clemele de

măsură. Pentru calculul rezistivităŃii s-a considerat valoarea rezistentei măsurate la 25°C.
Rezistivitatea ρ s-a calculat cu relaŃia [49] :
ρ = R·s / l [Ω·m] (1)
Unde:
R – este rezistenta electrica măsurată, in Ω;
s – secŃiunea, in m2;
l – lungimea, in m.
Caracteristicile electrice ale materialului sunt prezentate in Tabelul 7.2.
Tabelul 7.2. Rezistivitatea calculată pentru cele 7 probe
Aliajul Rspecifica [Ω/m] S [mm2] l [m] ρ [Ω*m]
PA 0,158788 150 0,05 1,68315E-05
PB 0,177727 150 0,05 2,84364E-05
PC 0,183182 150 0,05 2,74773E-05
PD 0,186667 150 0,05 3,09867E-05
PE 0,188788 150 0,05 3,20939E-05
PF 0,179242 150 0,05 1,97167E-05
PG 0,183939 150 0,05 2,20727E-05

Materialul după deformarea plastică la rece va prezenta o valoare relativ crescută a
rezistivităŃii electrice, parametru de asemeni de interes ρel aduce implicit o majorare a
efectului termic pozitiv la nivelul curenŃilor turbionari induşi – acest sens de relaŃionare are
limitele sale, căci valori prea mari ale rezistivităŃii electrice vor diminua valoarea curenŃilor
turbionari. Aliajele măsurate realizat se încadrează în limita admisă de rezistenŃă ohmică a
conductorului pe km de reŃea electrică.
105
Capitolul 8. APLICABILITATEA NOULUI ALIAJ

MULTIFUNCłIONAL Fe-Ni-Cr
Aliajele studiate în prezenta teză, au fost astfel concepute şi realizate pentru a fi

utilizate la realizarea unui conductor electric destinat reŃelelor aeriene de transport energie
electrică - 220 - 400 kV c.a., care să fie capabil să se auto-protejeze la depunerile de chiciură
sau gheată ocazionate de condiŃiile meteo-climatice nefavorabile, când greutatea
suplimentară adăugată astfel conductorului aerian, duce la ruperea accidentală a
conductorului şi la întreruperea accidentală a alimentării cu energie electrică pe vaste zone
teritoriale, cu consecinŃe negative majore, sociale şi economice [71, 72].
Singura practică disponibilă de înlăturare a acestui pericol, constă într-o manevră pe
reŃea, în următoarea secvenŃialitate:
1. întreruperea anunŃata a alimentarii consumatorilor;
2. scurcircuitarea reŃelei;
3. preluarea unei cantităŃi suplimentare de energie electrică din altă sursă majoră
(dacă aceasta este disponibilă);
4. punerea sub tensiune a reŃelei supraîncărcate şi în scurtcircuit (în acest timp
consumatorii sunt deconectaŃi de la reŃea), manevră care are ca efect o
încălzire rezistivă, puternică şi de scurtă durată, a conductorilor aerieni ai
reŃelei de transport energie electrică, şi ca consecinŃa, în acele momente,
topirea chiciurii / gheŃii, şi astfel eliberarea conductorilor reŃelei de sarcina
mecanică suplimentară ce punea în pericol integritatea fizică a reŃelei de
transport energie electrică.
Este de menŃionat că aplicarea acestei manevre este condiŃionată de:
- alegere oportună / optimă a momentului aplicării manevrei;
- existenŃa unui surplus suplimentar major de energie electrică;
- posibilitatea sau impedimentele întreruperii pentru câteva minute a alimentarii
la toŃi consumatorii din reŃea (spitale, reŃele transporturi, instalaŃii de securitate,
instalaŃii industriale cu foc continuu, etc.) [73].
106
Cu toate acestea, sunt consemnate evenimente de rupere a conductorului reŃelei

aeriene de transport energie electrica, îndeosebi în teritorii cu climat rece [74 - 79]. Calitatea
nouă / inovatoare a acestui conductor destinat transportului aerian de energie electrică 220 -
400 kV c.a., constă în aceea că funcŃionează în regim de auto-protecŃie (fără manevre sau
acŃionari în acest sens), permanent, auto-reglabil şi fără consum suplimentar de energie, este
de aceeaşi forma, tip constructiv şi caracteristici de exploatare ca şi conductorii standard
utilizaŃi în prezent pentru acest scop în reŃelele aeriene de transport energie electrica.
Calitatea nouă de auto-protecŃie la depunerile de chiciură / gheată îi este conferită
acestui conductor destinat transportului aerian de energie electrică, de noul material
funcŃional studiat din aliaj Fe-Ni-Cr. Conform cercetărilor efectuate în capitolul 4 al acestei
teze, acesta prezintă caracteristici magneto-electro-calorice adecvate acestei misiuni şi este
dimensionat pentru a putea realiza efectul scontat, acela de împiedecare a depunerii sau
formarii de chiciură sau gheată pe conductorul aerian de transport energie electrică, chiar şi
în condiŃiile climatice când depunerea acestora este iminentă [1].
8.1 Realizare conductor electric aerian auto-protector la depunerile de

chiciură / gheată - model experimental (ME)
SoluŃia constructivă aleasă pentru realizarea conductorului auto-protector la

depunerile de chiciură / gheată este cea cu inserarea unui număr de fire din materialul
multifuncŃional studiat, aşa cum reiese din calculele de fundamentare a bilanŃului termic,
înlocuind un număr de n fire din stratul exterior al conductorului; firele din aliaj Fe-Ni-Cr au
acelaşi diametru cu firele din cablu iniŃial, astfel conductorul nu suferă nici un fel de
modificare ca aspect şi proprietăŃi mecanice, faŃă de conductorul iniŃial.
Testele de deformare plastică la rece au confirmat interpretarea determinărilor
structurale anterioare constatându-se deformarea plastică facilă, un înalt grad de coeziune
intrinsecă a materialului precum şi o tendinŃă scăzută la ecruisarea acestuia. Aceste teste au
constat în deformări la rece a unor plachete din aliaj Fe-Ni-Cr cu grosimi de 20mm în benzi
până la grosimea de 0,05mm, nefiind afectată coeziunea materialului, iar efectul ecruisării
fiind practic insesizabil la proba de îndoire.
107
Una din problemele esenŃiale a fost alegerea valorii temperaturii Curie Tc a variantei
de aliaj multifuncŃional favorabil, în raport cu temperatura de formare chiciură / gheată ~ -5 ÷
0oC pe conductor. Am avut în vedere ca Tc fire aliaj multifuncŃional, sa aibă o valoare cat
mai apropiată de temperatura de formare a chiciurii / gheŃii, astfel evitând un aport termic
suplimentar al sistemului şi eventualele neajunsuri ale acestei stări.
Într-o astfel de alcătuire a ansamblului conductor auto-protector, evoluŃia funcŃionala
în exploatare are următoarele consecinŃe: valoarea scăzuta a Bs în imediata apropiere a Tc
aduce un aport termic insuficient pentru evitarea formarii chiciuri – aportul termic substanŃial
şi neformarea chiciuri ar fi fost atins la ~ - 10oC, dar atunci ar fi fost necesar un aport caloric
substanŃial mai mare (de ~ 5 ori) pentru topirea gheŃii, şi chiar aşa, regimul termic şi de auto-
protecŃie ar fi avut un caracter tranzitoriu – oscilant, nesigur şi necorespunzător scopului.
Astfel, s-a ales varianta construcŃiei cu un aliaj cu temperatura Curie Tc ceva mai sus,
respectiv cu Tc = + 12oC (aliajul studiat PD); aportul caloric va avea valori mai mici,
neglijabile la temperaturi ale mediului când nu se formează chiciura, dar la temperatura de –
3oC ÷ – 5oC când se poate forma chiciura, aportul termic al ansamblului asigură o
temperatura a conductorului pentru a nu se forma / depune chiciură (astfel nu este nevoie de
un aport caloric specific mai mare care ar implica topirea chiciuri sau a gheŃii). În plus
ansamblul conductor astfel alcătuit va avea o funcŃionare termo-calorică stabilă şi asigurarea
auto-protecŃiei la depunerea de chiciură / gheată, şi care se va autoregla la scăderea
temperaturii mediului ambiant prin caracteristica specifică a aliajului, de creştere a inducŃiei
magnetice de saturaŃie Bs, şi astfel creşterea cantităŃii specifice de energie calorică produsă în
sistem, pe măsură ce temperatura mediului ambiant scade [1, 6].
8.1.1 Calculul preliminar al conductorului auto-protector cu inserŃii de filamente din

aliaj Fe-Ni-Cr
Chiciura se depune pe conductorii aerieni când temperatura mediului ambiant atinge

valoarea de – 3oC. Pentru calcule practice vom utiliza temperatura de 0oC, pentru a fi siguri
ca aportul suplimentar de căldură datorat efectului magneto-electro-termic al noului
conductor cu fire din aliaj Fe-Ni-Cr, va menŃine o temperatură minimă a conductorului de
00C. Aliajele Fe-Ni-Cr realizate pentru acest scop, caracterizate printr-o temperatură Curie
108
prestabilită cu valori între 10oC - 65oC, sunt uşor de prelucrat prin procese metalurgice in
vederea obŃinerii firelor şi proprietăŃi fizice si caracteristici structurale bune pentru procesele
termice caracteristice.
Pentru a atinge un proces termic stabil, s-a ales un aliaj cu temperatura Curie Tc mai
mare decât 0oC, însa nu mai mare de 30oC – 50oC pentru a evita supraîncălzirea
conductorului când temperatura mediului ambiant este pozitivă.
Aportul termic suplimentar al noului conductor aerian adus de prezenta firelor
multifuncŃionale inserate, se datorează prin captarea radiaŃiei electromagnetice la frecventa
standard de 50 Hz când la temperatura de 0oC firele sunt în stare feromagnetică. Efectul de
încălzire al curenŃilor turbionari induşi în firele noi inserate şi schimbarea alternativă a valorii
câmpului magnetic cu câmpul magnetic coercitiv oponent al firelor, se calculează cu formule
cunoscute in electrotehnică. ContribuŃia curenŃilor turbionari se calculează cu formula :
π d 2 ω 2 Bmax
2
d2
Pe = N ⋅ ⋅
4 16 ρ (1)
unde,
Pe – pierderi prin curenti turbionari [W]
N – numărul de fire ce urmează a fi înlocuite
B – densitatea fluxului magnetic [T]
ω = 2πf – frecvenŃa [Hz]
ρ – rezistivitatea [Ω·m]
d – diametrul conductorului [mm]
Când câmpul magnetic prin miezul materialului se schimbă, magnetizarea miezului

materialului se schimbă semnificativ prin expansiunea si contracŃia domeniilor magnetice
mici din care acesta este compus, datorita mişcării pereŃilor domeniilor. Acesta este un
proces de pierdere, deoarece pereŃii domeniilor se „agată” de defectele din structura cristalină
disipând energie sub forma de căldură. Acestea se numesc pierderi prin histerezis. Se pot
trasa sub forma unui grafic a inducŃiei câmpului B funcŃie de câmpul magnetic H al
materialului, având forma unei bucle închise. Cantitatea de energie pierdută în material într-
109
un ciclu al câmpului aplicat este proporŃionala cu aria din interiorul buclei de histerezis.
Pierderile prin histerezis cresc prin creşterea frecvenŃei cu cât mai multe cicluri sunt supuse
pe unitatea de timp. Dacă B se presupune uniform la frecvenŃe de putere, puterea medie a
randamentelor pe unitatea de volum rezultă:
2
2 fSBmax
Ph =
µ (2)
unde,
Ph – pierderi prin histerezis [W]
B – densitatea fluxului magnetic [T]
f – frecvenŃa [Hz]
S – factorul de forma buclei [mm2]
µ – permeabilitate
Din cantitatea de căldură pierdută de sistem şi cantitatea de căldură generată de un

singur fir realizat din noul aliaj multifuncŃional înlocuit, a rezultat numărul de fire necesare
ce trebuiesc înlocuite în stratul exterior al conductorului standard ACSR. Din considerente
practice şi bazate pe calcule, s-a considerat ca inserŃia cu un număr de 4 fire este cea mai
avantajoasă şi corespunde obiectivelor propuse [16].
8.1.2 Proiect tehnic pentru realizarea model la scară reală
Normativ de proiectare: NTE 003/04/00:2004 [80]

Standard de referinŃă: SR CEI 61089:1996 + A1:1999 [81]
Tip construcŃie cablu: ACSR – Aluminium Conductor Steel Reinforced (Conductor
de aluminiu întărit cu oŃel) – Anexa 8.1
A. Caracteristici tehnice
Regimul de lucru: de lungă durată, cu sarcină constantă şi încărcare 48%,

corespunzătoare unei puteri transportate maxime de 100MWA
la 400 kV.
110
Capacitatea maximă de transport a curentului: 1013 A

Curent transportat în regim de lucru (corespun- 486 A
zător încărcării de 48%)
SecŃiune:
• Al: 266.2 mm2
• Aliaj multifuncŃional CrNiFe: 48.4 mm2
• OŃel: 51.3 mm2
• Totală: 366.0 mm2
Număr sârme:
• Al: 22
• Aliaj multifuncŃional CrNiFe: 4
• OŃel: 7
• Total: 33
Nr. Straturi: Anexa 8.2

Nr. Sârme/strat: Anexa 8.2
Diametru:
• Al: 3.9 mm/sârmă
• Aliaj multifuncŃional FeNiCr (PD): 3.9 mm/sârma
• OŃel: 3 mm/sârmă
• Total: 24.90 mm
ForŃa de rupere nominală: min. 105000 N

RezistenŃa specifică la 20ºC: max. 0.095 Ω/km
Temperatura maxim admisibilă în regim de

70ºC
lungă durată cu încărcare 100%
VariaŃia intensităŃii câmpului magnetic la Anexa 8.3

suprafaŃa conductorului în funcŃie de
curentul parcurs
111
VariaŃia inducŃiei magnetice la suprafaŃa Anexa 8.4

conductorului în funcŃie de curentul parcurs
B. Caracteristici determinate de condiŃiile climato – meteorologice
Zona climatică: Zona E - Anexa 8.5

Altitudinea: >800 m
Temperatura aerului:
• Maximă: +40ºC
• Minimă: - 30ºC
• Medie: +10ºC
• De formare a chiciuri: - 5ºC
8.1.3 Realizare fire din aliaj Fe-Ni-Cr

Elaborarea aliajului a fost realizată efectiv respectând prescripŃiile tehnologice redate
în Capitolul 4, „Realizarea şi pregătirea aliajelor”. Aliajul s-a turnat prin subducŃie sub formă
de baghete diametru 10 mm şi lungime 500 – 800 mm, fără a urma faza tehnologică necesară
de preformare a structurii turnatului prin operaŃia de forjare, nedispunând de această facilitate
tehnologică.
După turnare, s-a realizat un tratament termic preliminar / 11000C – 3h pentru
detensionare şi omogenizare chimică a baghetelor. Apoi, au fost prelucrate prin procedee de
deformare plastică la rece (laminare şi trefilare), succesiv următoarele faze tehnologice:
- laminare de la diametru 10 mm la secŃiune pătrat 4,2mm prin mai multe laminari
succesive
- tratament termic pentru îndepărtarea ecruisării (înmuiere): 6000C / 3h, răcire lentă cu
cuptorul
- trefilare, de la secŃiunea pătrat 4,2mm trecere prin filiera cu diametrul 4,00mm şi 3,9
mm. Viteza de tragere a firelor (Figura 8.1) a fost de ~ 0,8 m/sec.
112
Fig. 8.1. Fire realizate din aliaj Fe-Ni-Cr
8.1.4 Tehnologie pilot pentru asamblarea modelului experimental la scară reală

Realizarea modelului experimental (figura 8.2) s-a făcut prin înlocuirea cu numărul
stabilit de fire din aliaj multifuncŃional Fe-Ni-Cr a aceluiaşi număr de fire din Al dintr-un
eşantion de funie conductoare jumelată având caracteristicile constructive necesare.
Asamblarea modelului experimental la scara reală s-a realizat respectând următoarea
metodologie:
• S-a debitat funia conductoare jumelată la o dimensiune egală cu lungimea necesară
plus 4 x diametrul exterior în stare afânată (nestrânsă);
• La fiecare capăt al funiei conductoare jumelată, pe o distanŃă egală cu 4 x diametrul
exterior în stare afânată se matisează cu fir de matisare sau conductor de cupru blanc
de maxim 1mm diametru şi se asigură capetele matisării împotriva desfacerii;
• Pe jumătatea interioară a matisării s-a aplicat un colier metalic şi s-a strâns până la
închiderea inelului;
• La nivelul dinspre capăt al colierului se face o decupare a porŃiunii jumelate
(conductor din Al) până la inima de oŃel. Pe capătul de oŃel rămas liber se aplică fie o
matisare (de preferat), fie un colier metalic care să Ńină sârmele de oŃel strânse în
mănunchi;
Notă: Aceste operaŃii s-au efectuat în mod identic şi la celălalt capăt al eşantionului;
• Capătul de oŃel s-a prins într-un batiu (care poate fi ataşat unui echipament de
rigidizare tip menghină);
113
• S-au ales firele de pe generatoarea funiei conductoare jumelată care trebuiesc

înlocuite şi s-au îndoit cu 90 de grade faŃă de axul conductorului, pe o distanŃă de
30mm;
• După îndoire celelalte fire rămase s-au rigidizat prin strângere cu colier metalic;
• La capătul opus s-a procedat numai la rigidizarea părŃii jumelate;
• Se desfăşoară firele îndoite de pe generatoarea funiei conductoare jumelată în mod
simultan câte două diametral opuse, fără a se scoate din rigidizarea de la capătul
terminal;
• S-au introdus două conductoare (sârme) din aliajul multifuncŃional Fe-Ni-Cr în
capătul rigidizat în batiu şi se aşează simultan în locul celor scoase;
• Înlocuirea pe capătul liber a conductoarelor (sârmelor) vechi cu cele noi s-au efectuat
consecutiv, păstrând strângerea iniŃială a capetelor;
Notă: Pe capătul terminal liber conductoarele (sârmele) pot fi prelucrate mecanic
prin micşorarea secŃiunii, dar numai pe distanŃa de rigidizare (matisare).
• Procedeul s-a repetat pentru fiecare pereche de conductoare (sârme) înlocuită;
• La final s-a procedat la uniformizarea diametrului exterior şi strângerea elicei de
înfăşurare prin operaŃiuni succesive de detrosionare – torsionare a funie conductoare
jumelată.
Fig. 8.2. Conductor electric

aerian auto-protector la
depunerile de chiciură /
gheată – model experimental
114
8.2 Teste funcŃionale model experimental
Pentru testarea modelului experimental la scară reală s-a utilizat o instalaŃie de

încercare complexă, prezentată schematic în figura 8.3, care poate combina realizarea
condiŃiilor de asigurare a ciclului termic şi climatic nominal precum şi a condiŃiilor electrice
nominale, alcătuirea acestei instalaŃii, modul de pregătire a încercării, de culegere a datelor şi
de prelucrare a rezultatelor putând fi sintetizată într-o procedură operaŃională [82].
Fig. 8.3 Schema instalaŃiei de verificarea a comportării la curentul de încărcare a ME scară reală în condiŃiile
favorabile depunerii de chiciură
Legendă:
• 1: Cameră climatică;
• 2: Ansamblul conductor cu fir multifuncŃional scară reală;
• 3: Conductor standard scară reală;
• 4: Terminale de alimentare (legătură);
• 5: Conductor standard nealimentat;
• 6: Conexiuni de racord;
• 7: Şunt 1000A/0.25V;
• 8: Sursă 0-500A;
• 9: Panou de comandă.
115
InstalaŃia de încercare este compusă în principal dintr-o cameră climatică cu

posibilitatea reglării temperaturii în gama -30oC ÷ +50oC, a umidităŃii până la 100% şi a
curenŃilor de aer de până la 16m/s. ConstrucŃia camerei este de tip compact, etanş şi cu
posibilitatea de conectare prin placă de trecere a circuitelor de măsură şi de alimentare cu
curent până la 500A.
Circuitul de alimentare permite alimentarea unui curent de 500A în regim
permanent (până la 10 h), cu dispozitiv de conectare pentru cabluri jumelate cu sau fără
papuci de prindere. Tensiunea de alimentare la curentul maxim este de ordinul 5÷10V.
Circuitul de alimentare este prevăzut cu sistem de măsură de curent cu clasă de
precizie de ±1% şi cu sistem de reglaj automat al curentului în buclă închisă, pentru
compensarea creşterii rezistenŃei eşantionului încercat prin efect termic. De asemenea exista
posibilitatea conectării mai multor cabluri în paralel (de secŃiune echivalentă cu a
conductorului încercat) cu terminale pentru papuci sau bară de Al [82].
Sistemul de măsurare
1. Măsurarea curentului
• Şunt 1000A/0.25V;
• Cleşte ampermetric 200÷1000A, clasă 0.5;
2. Măsurarea temperaturii
• Cameră termoviziune, unghi minim 15 grade, domeniu de măsură -
50oC÷100oC, 6.8f, clasă 1;
Măsurarea temperaturii mediului ambiant (interior – exterior cameră climatică), a
umidităŃii şi a vitezei curenŃilor de aer au fost asigurate de echipamentele proprii ale camerei
climatice.
Mod de lucru
Pentru demonstrarea calităŃilor noului material s-au executat încercări de simulare a
situaŃiei reale de funcŃionare în sistem a unui eşantion de conductor jumelat oŃel – Al, în
condiŃiile formării chiciuri. Încercările, realizate la ICEMENERG Bucureşti, au fost
116
executate înseriind eşantionul de funie conductoare jumelată normală cu eşantionul de funie

conductoare jumelată modificată, păstrând condiŃiile de încercare [73, 82].
S-au executat următoarele operaŃii:
• S-au introdus eşantioanele în camera climatică şi s-au racordat la circuitul de
alimentare cu curent şi la circuitul de măsură efectuându-se conexiunile în cutia de
borne a camerei climatice;
• S-a închis etanş camera climatică şi se procedează regimul de lucru necesar stabilind
temperatura, umiditate şi viteza curenŃilor de aer;
• Sa pornit instalaŃia de comanda a camerei climatice şi s-a alimentat cablul cu energie
de la sursa de curent;
• S-a măsurat intermitent (15 ÷ 30 min.) temperatura de pe suprafaŃa funiei conductoare
jumelată până la stabilizarea termică a ansamblului. Stabilizarea termică a
ansamblului s-a obŃinut în momentul în care variaŃia temperaturii într-o oră este mai
mică de 1oC.
• După stabilizarea termică a ansamblului s-au făcut măsurătorile finale care conŃin
(Figura 8.4):
Temperatura mediului ambiant;
Temperatura la suprafaŃa funiei conductoare jumelată;
Imaginea eşantioanelor în spectrul vizibil şi infraroşu.
Fig. 8.4. Termogramă

privind măsurătorile
efectuate in camera
climatica
117
Din rezultatele încercărilor in camera climatică, remarcam:

- la conductorul ME cu 4 fire din aliaj Fe-Ni-Cr (aliajul studiat PD), la
temperatura din camera climatică, după stabilizarea termică a sistemului, de tc = -
15,8oC, la o alimentare a circuitului de testare cu 320A/50Hz (este doar 50% din
capacitatea conductorului),
- pe conductorul standard alimentat, se observă existenta chiciurii, iar
temperatura măsurată este de – 4,2oC, în timp ce pe ME, nu exista chiciură, iar
temperatura măsurată este de + 0,3oC.
Este de remarcat ca datorită proprietăŃilor specifice ale noului material funcŃional, la

temperaturile ambientale pozitive, acesta se comportă ca un conductor electric obişnuit (este
metalic, cu rezistivitatea electrică de cca. douăzeci ori mai mare ca cea a conductorului
dedicat, executat din cupru sau aluminiu). La temperaturi negative, prin transformările sale
de stare, reversibile şi cu histerezis termic nesemnificativ, materialul funcŃional devine
feromagnetic, cu o creştere progresivă a inducŃiei de saturaŃie magnetică BS, pe măsură ce
temperatura scade, producând energie calorică în cantitate crescândă.
Utilizând datele din rapoartele de încercare a fost făcută evaluarea rezultatelor la
testele funcŃionale şi în urma acestor evaluări s-a determinat modul de distribuŃie a curentului
injectat între componentele rezistive ale conductoarelor şi implicit închiderea bilanŃurilor de
puteri pe conductoare.
Conform calculelor încălzirea conductoarelor în timpul încercărilor la curentul de
încărcare în condiŃiile depunerii la chiciură nu se datorează efectului Joule, curentul care
parcurge firele din aliaj Fe-Ni-Cr fiind de cca 200 de ori mai mic decât cel care parcurge
firele din aluminiu.
Conform bilanŃului de puteri, puterea disipată prin efect Joule în firele din aliaj Fe-Ni-
Cr faŃă de ansamblul conductor este de 0,47% din pierderile totale ale conductorului cu fire
din aliaj Fe-Ni-Cr.
Având în vedere că încălzirea conductorului energie electrică cu fir din aliaj Fe-Ni-
Cr faŃă de cel standard reprezintă 29% iar pierderile prin efect Joule sunt mai mici de 1,5%,
118
rezultă că încălzirea suplimentară a conductoarelor energie electrică cu fir din aliaj Fe-Ni-Cr
la temperaturi negative nu se datorează pierderilor prin efect Joule.
Rezultatele finale ale măsurătorilor şi testele efectuate atestă realizarea în totalitate a
obiectivelor şi dezideratelor de performanŃă, aducând astfel un produs original necesar în
zona de aplicabilitate – reŃelelor aeriene de transport energie electrică pe linii de înaltă
tensiune realizabil în condiŃii într-totul similare cu fabricaŃia actualilor conductori
standardizaŃi.
119
Anexa 8.1
Conductor de aluminiu întărit cu oŃel tip ACSR
120
Anexa 8.2
Noul conductor de aluminiu întărit cu oŃel tip ACSR – geometrie
121
Anexa 8.3
122
Anexa 8.4
123
Anexa 8.5
Zonarea teritoriului României din punct de vedere al condiŃiilor climato-meteorologice
124
Capitolul 9. CONCLUZII GENERALE, CONTRIBUTII

ORIGINALE ŞI DISEMINAREA REZULTATELOR
9.1 Concluzii generale si contribuŃii originale
Lucrarea de doctorat cu titlul „Studii si cercetări experimentale privind proprietăŃile

magnetice termosensibile ale unor aliaje ternare din sistemul Fe-Ni-Cr “ se constituie într-o
analiză cât mai cuprinzătoare a fenomenelor termo-magneto-electrice, toate acŃionând cu
scopul bine definit de realizare a unor aliaje cu proprietăŃi termosensibile utilizate în
construcŃia cablurilor aeriene de înalta tensiune cu auto-protecŃie la depunerile de chiciură /
gheată.
În urma unui program de cercetare amplu şi original, elaborat în viziunea celor mai
moderne concepte privind proprietăŃile termosensibile şi alte aspecte tehnologice, s-a obŃinut
un ansamblu de informaŃii care permite evidenŃierea următoarelor concluzii şi contribuŃii
originale.
Din analiza, coroborarea şi prelucrarea datelor experimentale, principalele concluzii
de interes care au reieşit din aceasta cercetare, sunt:
- alierea cu 2-4% Mn, ca al patrulea element adăugat la compoziŃia de bază Fe-Ni-Cr,
măreşte mult şi eficient aducerea valorii temperaturii Curie, Tc, în zona
temperaturilor scăzute (ex. PD: Tc = 10oC). InfluenŃa pozitivă a alierii cu Mn se
relevă şi prin aceea că, pentru valori Tc ≈ 20 – 100oC obŃinute cu conŃinuturi de Cr =
10 ÷ 13 %, dar fără Mn, în cazul adăugării Mn + 2 ÷ 4 % se poate reduce conŃinutul
de Cr la numai ¼ faŃă de cel din compoziŃia de comparaŃie (ex. PG vs. PA)
- investigarea metalografică şi XRD, relevă că toate aliajele cercetate sunt monofazice,
pe toată scala de temperaturi pozitive şi până la turnare, faza din aliaj este soluŃie
solidă de substituŃie, cu structură cristalină de tip γ / CFC, cu parametru de reŃea a ≈
3,570 Å, calată pe structura iniŃiala a Ni / a ≈ 3,524 Å. Se pare că această soluŃie
solidă de substituŃie are tendinŃe de ordonare, ceea ce ar putea releva proprietăŃi
magnetice superioare.
125
- Starea structurala a acestor aliaje relevă posibilitatea operării tehnologice prin

deformare plastică la rece şi deformare plastică la cald, fără probleme deosebite
(pentru obŃinerea firelor Ø 4,2 mm), dar concomitent şi manipularea controlată a unor
elemente de sub-structură cu relevanŃă în evoluŃia proprietăŃilor magnetice intrinseci.
- Elemente de preŃ-cost estimate pentru conductorul aerian cu funcŃia de auto-protecŃie
la chiciură / gheată, realizabil conform variante constructive prezentate in capitolul 5,
suportă o creştere a costului cu 3 – 5% în comparaŃie cu costul conductorilor standard
utilizaŃi in prezent pe liniile de înalta tensiune 220 – 400 kV.
- Realizarea firelor din aliajul multifuncŃional comportă două grupe succesive de etape
tehnologice, respectiv: elaborare – turnare mini lingouri şi prelucrarea metalurgică
prin deformare plastică la cald (DPC) şi la rece (DPR) până la obŃinerea firelor cu
diametrele stabilite, dezvoltate în lucrare în Raportul tehnic (Capitolul 8).
- Testele şi măsurătorile parametrilor tehnico-funcŃionali pe modelul experimental
(ME) scara reala de conductor electric aerian cu auto-protecŃie la depunerile de
chiciură / gheaŃă, au fost realizate în conformitate cu procedurile si standardele
actuale de către instituŃii specializate / autorizate, ICEMENERG Laboratorul de
Eficienta Electrica si respectiv INCDIE ICPE-CA Bucureşti.
- Conductorul ME realizat se încadrează în limita admisă de rezistenŃă ohmică a
conductorului pe km de reŃea electrică şi aportul caloric-termic constatat la testul în
camera climatică nu se datorează efectului Joule.
- Testele realizate în camera climatică pun in evidenta funcŃionalitatea auto-protecŃiei
conferită de firele din aliaj multifuncŃional înlocuitoare în ansamblul conductorului,
evidenŃiind pozitiv şi convingător realizarea funcŃiei de auto-protecŃie la depunerile
de chiciură / gheaŃă, constatate şi prin diferenŃa de temperatură măsurată pe
conductorul martor, în regim de alimentare electrică la 50Hz, chiar şi numai la
jumătate din capacitatea de transport a conductorului standard de aceeaşi dimensiune
şi structură.
126
Pentru a trata subiectul lucrării de faŃă s-au parcurs mai multe etape grupate in aria
experimentelor, investigaŃiilor, prelucrării datelor experimentale. Analiza rezultatelor
obŃinute permite in final evidenŃierea următoarelor contribuŃii originale mai importante:
1. Realizarea ştiinŃifico – tehnică a doua produse tehnice originale şi cu activitate

relevanta:
a) aliaje multifuncŃionale cu proprietăŃi magneto-termice prestabilite (tehnologie de
laborator pentru set aliaje si fire trase) necesare la realizarea conductorului cu auto-
protecŃie, dar utilizabile şi în alte aplicaŃii,
b) conductor electric pentru reŃelele de transport energie electrică cu auto-protecŃie la
depunerile de chiciură / gheaŃă.
2. Utilizarea produsului original, a cărui bază este pusă pe acest proiect, elimină
evenimentele de disfuncŃionalitate şi pierderi economice majore, cauzate de
accidentele pe reŃeaua de transport energie electrică de înaltă tensiune la depunerile
de chiciură / gheaŃă – contribuie la realizarea siguranŃei energetice.
3. Conductorul realizat este un produs tehnic original, asigură o funcŃionalitate în
reŃeaua de transport energie electrică de înaltă tensiune fără altă intervenŃie şi
permanent, este aproape similar la cost de producŃie cu conductorii similari
standardizaŃi utilizaŃi în prezent, este ecologic şi funcŃionează fără consum
suplimentar de energie.
9.2 Diseminarea rezultatelor
Rezultatele parŃiale sau finale realizate in cadrul prezentei teze, au constituit subiect
de diseminare a rezultatelor, accentul fiind pus pe elementele de originalitate ale aliajului
studiat si obŃinerea modelului experimental a conductorului electric aerian cu auto-protecŃie
la depunerile de chiciură / gheată, pentru liniile de înaltă tensiune utilizate la transportul
energiei electrice.
În acest sens, principalele activităŃi de diseminare desfăşurate pe tematica lucrurilor
executate în cadrul tezei au fost:
127
A. Participarea la manifestări expoziŃionale, prezentând modele experimentale, fişe de

produs, postere, discuŃii de prezentare, etc.:
1. Târgul Tehnic Industrial Bucureşti, ROMANIA – 2009 si 2010.
2. Târgul Hannover Messe, GERMANIA - 2010
3. iENA / International Trade Fair „Ideas, Innovation, New Products”,
Nuremberg, GREMANIA - 2010
4. Eureka / The Belgium and International Trade Fair for Technological
Innovation, Bruxelles, BELGIA – 2010
5. General Electric ecomagination Challenge „Powering the grid” – competiŃie
idei inovatoare în domeniul energiei - 2010.
6. Salonul InternaŃional de InvenŃii de la Geneva ElveŃia – 2011
7. Parlamentul European, „EU progress through Romanian Inventions”, Bruxelles
2011
B. Workshop-uri şi simpozioane ştiinŃifice:

1. OptoTech 2009 / First Symposium – Application of Measuring and Monitoring
Methods in Romanian power Grid, Cheia România 2009.
2. The eighth international congress in materials science and engineering ISSIM
Iaşi România 2011
3. The 2nd International Energy, Life Cycle Assessment, and Sustainability
Workshop & Symposium, Nisyros Grecia 2011
C. Articole ştiinŃifice publicate sau în curs de publicare:

1. V. Paşcan, E. Manta, D. Pătroi, A. Iorga, F. Rădulescu, Some observations
about Solid State Diffusion in Metals and Alloys, publicat în Metalurgia
InternaŃional – Vol 10, pag 44-46, articol cotat ISI, ISSN 1582-2214.
2. L. Palii, A. Iorga, M.Codescu, I. Racovitean, I. Ionescu, Conductor electric
aerian de inatla tensiune autoprotector la depunderile de chiciura/gheata,
publicat în revista Tehnologiile Energiei, vol 12, pag. 18-21 cat. B CNCSIS, ISSN
1842-7189.
128
3. A. Iorga, R. Saban, L. Palii, E. A. Patroi., S. Iorga, Thermo-sensitive magnetic

properties in the alloy system Fe-Ni-Cr, Buletinul Institutului Politehnic din Iaşi,
Volumul LVII (LXI) Fasc. 3, pag. 195-200 cat. B CNCSIS, ISSN 1453-1690
4. S. Iorga, M. Cojocaru, A. Iorga, Kinetics of the lazers formation in iron
matrices through charbocromiyation, Buletinul Institutului Politehnic din Iaşi,
Volumul LVII (LXI) Fasc. 3, pag. 201-210 cat. B CNCSIS, ISSN 1453-1690
5. A. Iorga, R. Şaban, L. Palii, E. A. Pătroi, Electrical overhead conductor for
electric energy transports, self-protective at frost and ice deposition, 2nd
International Energy, Life Cycle Assessment, and Sustainability Workshop &
Symposium, Nisyros Grecia 2011, pag. 191 – 197, ISBN 978-960-243-679-0
6. A. Iorga, R. Saban, L. Palii, M. Codescu, Low Curie temperature in Fe-Cr-Ni-
Mn alloys, Buletinul ŞtiinŃific UPB, Seria B: Chimie şi ştiinŃa materialelor, ISSN
1454-2331 (in curs de publicare, ID 854)
7. A. Iorga, L. Palii, M. Codescu, New thermo-magnetic material wire used for
self-protection HVL overhead conductors against frost/ice deposits,
Optoelectronics and Advanced Materials, articol cotat ISI, ISSN: 1842-6573 (in
curs de publicare).
D. Brevet:
1. OSIM – Cerere de brevet InvenŃie, nr. A 2010 00690 depus la 02.08.2010
„Conductor electric aerian cu auto-protecŃie la depunerile de chiciură / gheată”
E. Medalii si diplome obŃinute:

1. Diplomă + Medalie „Cel mai Valoros brevet”, acordat prin Decizia
Ministerului EducaŃiei de ANCS, nr. 9967/18.11.2010, cu ocazia Zilei
Cercetătorului şi Proiectantului din România – 19 nov. 2010 (Anexa 9.1.)
2. Medalie de Aur si Diplomă la „XIV INVENTIKA 2010” / Bucuresti – 2010
(Anexa 9.2.)
3. Medalie de Aur si Diplomă la Salonul InternaŃional de InvenŃii de la Geneva,
ElveŃia – 2011 (Anexa 9.3).
129
4. Medalie de Argint si Diplomă la iENA 2010, International Trade Fair „Ideas,

Innovation, New Products”, Nuremberg, Germania 2010 (Anexa 9.4).
5. Medalie de Argint si Diplomă la EUREKA 2010 / the Belgium and
International Trade Fair for Technological and Innovations, Brussels 2010 (Anexa
9.5).
6. Certificat si Premiu special acordat de Turkish Patent Institute, la iENA
2010/Nuremberg 2010 (Anexa 9.6).
7. Diplomă, acordată de International Warsaw Invention Show IWIS 2010 /
Bucureşti (Anexa 9.7).
8. Diplomă si Medalie, “For the high scientific and technological level of the
invention” acordata de ANCS la Nuremberg 2010 (Anexa 9.8).
130
Anexa 9.1
131
132
133
Anexa 9.2
134
Anexa 9.3
135
Anexa 9.4
136
Anexa 9.5
137
Anexa 9.6
138
Anexa 9.7
139
Anexa 9.8
140
BIBLIOGRAFIE
[1] L. Palii, A. Iorga, M.Codescu, I. Racovitan, I. Ionescu: „Conductor electric aerian de înatla
tensiune autoprotector la depunerile de chiciura/gheata, Tehnologiile Energiei, vol. 12, 2010, pag.
18 - 21
[2] Huang Xinbo, Liu Jiabing, Cai Wei, et al. Present Research Situation of Iceing and Snowing of
Overhead Transmission Lines in China and Foreign Countries [J]. Power System Technology, 2008,
32(4): 23-28.
[3] Yuan Jihe, Jiang Xingliang, Yi Hui, et al. The present study on conductor icing of transmission
lines [J]. High Voltage Engineering, 2003, 30 (1):6-10.
[4] Gang Liu, Xuezeng Zhao, Yonghui Chen, et al. A De-icing Method of Electric Transmission Line
by Adjusting Load Based on Controllable Inductor and Capacitor Compensation [C]. PowerTech
2009 IEEE Bucharest, June 28th-July 2nd, 2009
[5] HU Yi. Analysis and Countermeasures Discussion for Large Area Icing Accident on Power
Grid[J]. High Voltage Engineering, 2008, 34 (2):215-219.
[6] Toshico Kitamura, Snow-melting Magnetic Material Wire, în Fujikura Technical Review 2003,
pag. 23 - 25
[7] V.A Desnenko and E.L Fertman, Low temperature magnetic sensor based on the age-hardenable
Fe–Cr–Ni alloy, Sensors and Actuators A: Physical Volume 91, Issues 1-2, 5 June 2001, pag 120-122
[8] Turek, Ab Initio Calculations of Curie Temperatures, Encyclopedia of Materials: Science and
Technology, pag 1-6, 2009
[9] L. Palli, „Cercetari privind obtinerea aliajelor pentru termocompensarea fluxului magnetic” – in
Vol . Sesiunea de comunicări stintifice ICEM 1981, pag. 14 – 18.
[10] G. Cacciamani, A. Dinsdale, M. Palumbo, A. Pasturel, „The Fe-Ni system: Thermodynamic

modelling assisted by atomistic calculations” Intermetallics 18, 2010, pag. 1148-1162
[11] P. Franke, H.J. Seifert, The influence of magnetic and chemical ordering on the phase diagram
of Cr–Fe–Ni, CALPHAD: Computer Coupling of Phase Diagrams and Thermochemistry 35 (2011)
148–154
141
[12] M. Güner, E. Güler, H. Aktaş, Effect of homogenization temperature on the martensitic

transformation kinetics in a Fe–32%Ni–0.4%Cr alloy, materials characterization 59 (2008) 498 –
502
[13] Lina Kjellqvist, Malin Selleby a, Bo Sundmanb, Thermodynamic modelling of the Cr–Fe–Ni–O
system, Computer Coupling of Phase Diagrams and Thermochemistry 32 (2008) 577–592
[14] Latanision, R.M., Staehle, R.W., Stress corrosion cracking of iron--nickel--chromium alloys,
Conference on Fundamental Aspects of Stress Corrosion Cracking, Athens, Ohio. UNCL 1968
[15] L. Palli : „Aliaj cu proprietati de compensare a variatiilor cu temperatura ale fluxului magnetic
util in sisteme cu magneti permanenti” Dosar I nr. 12/1970 / SC Electromagnetica SA, pag. 1 – 5.
[16] A. Iorga et al., Thermo-sensitive magnetic properties in the alloy system Fe-Ni-Cr, Buletinul
Institutului Politehnic din Iaşi, Volumul LVII (LXI) Fasc. 3, pag. 195-200
[17] Takashi Todaka, Tomoyasu Kishino, Masato Enokizono, „Low Curie temperature material for
induction heating self-temperature controlling system” Journal of Magnetism and Magnetic
Materials 320, 2008, pag.702–707
[18] J.M. Jonbert: “Crystal Chemestry and Calphad modeling of the γ phase” in “Progress in
materials science”. Vol 51, issue 3, March 2008
[19] ASTM International Metals Handbook, vol 03/1999, pag. 730 – 752.
[20] J.W.Fu, Y.S.Yang, J.J.Guo, Formation of a blocky ferrite in Fe–Cr–Ni alloy during directional
solidification, Journal of Crystal Growth 311 (2009) 3661–3666
[21] Raluca Voicu, Jacques Lacaze, Eric Andrieu, Dominique Poquillon, Jader Furtado, Creep and
tensile behaviour of austenitic Fe–Cr–Ni stainless steels, Materials Science and Engineering A 510–
511 (2009) 185–189
[22] Josef Tomiska, „The system Fe–Ni–Cr: revision of the thermodynamic description” Journal of
Alloys and Compounds 379, 2004, pag. 176–187
[23] Jiang Xingliang, Zhang Lihua. De-icing and anti-icing of transmission lines [J]. High Voltage
Engineering, 1997, 23 (1):73-77.
[24] Petrenko VF, Whitworth RW, Physics of Ice. Oxford: Oxford University Press, 1999.
[25] Frankenstein S, Tuthill AM. Ice adhesion to locks and dams: Past work; future directions? [J].
Journal of Cold Regions Engineering, 2002, 16(2): 83-96.
142
[26] Polhman JC, Landers P. Present state-of-the-art of transmission line icing. IEEE Trans. 1982,
PAS 101(8): 2443-2450
[27] Adolphe WD (1992) Ice melting of sub-transmission lines. Manitoba Hydro, CEA paper,
Toronto:1-27
[28] Qiang Xie, Ruiyuan Zhu., Damage to electric power grid infrastructure caused by natural
disasters in China, in IEEE power&energy magazine, vol.9, no. 2, March/April 2011, pag. 28 -36
[29] MA Jun, JIANG Xing-liang, ZHANG Zhi-jin, et al. Impact Mechanism of AC Electric Field on
Formation of Icing on Insulators[J], Power System Technology, 2008, 32(05): 7-11
[30] Li Chengrong, Lv Yuzhen, Cui Xiang, et al. Research Issues for Safe Operation of Power Grid in
China under Ice-Snow Disasters[J]. Power System Technology, 2008, 32(4):14-22
[31] Huang Qiang, Wang Jiahong, Ou Mingyong. Analysis on accidents caused by icing damage in
Hunan power grid in 2005 and its countermeasures[J]. Power System Technology, 2005, 29(24): 16-
20
[32] Masoud Farzaneh et al., Anti-icing and De-icing Techniques for Overhead Lines, în
Atmospheric Icing of Power Networks, Springer Science + Business Media 2008, pag 229 - 232
[33] Pierre Van Dyke et al., Effect of Ice and Snow on the Dynamics of Transmission Line
Conductors, in Atmospheric Icing of Power Networks, Springer Science + Business Media 2008, pag.
171 -175
[34] InternaŃional Journal of Offshore and Polar Engineering Vol. 5, No. I, March 1995 (ISSN 1053-
5381)
[35] Goia L.M., Romanian experience in icing management, Lucrările forumului Regional al
Energiei – FOREN, Neptun 2008, pag. 1-7.
[36] WEN Kai-Cheng. Study on Feasiblity of Ice-Melting for Long HV Transmission Lines by Short-
Circuit Method [J]. Power System Technology, 2009, 33(2):46-50.
[37] FU Chuang, RAO Hong, LI Xiaolin, et al. Development and Application of DC Deicer[J].
Automation of Electric Power Systems, 2009, 33(11):53-56.
[38] D.J. Dunlop and Ö. Özdemir, 5.08 - Magnetizations in Rocks and Minerals, Treatise on
Geophysics, Volume 5, Pages 277-336 2007
[39] Yi Liu , David J. Sellmyer and Daisuke Shindo, „Handbook of Advanced Magnetic Materials”
vol I 2006, pag. 1-56
143
[40] S. Cedighian: Materiale magnetice, Editura Tehnică 1984
[41] François Cardarelli: Materials Handbook, 2nd Edition 2008, pag. 478-516
[42] Bogomir Zidaric, DamijanMiljavec, A new ferromagnetic hysteresis model for soft magnetic
composite materials, Journal of Magnetism and Magnetic Materials 323 (2011) 67–71
[43] Notingher P.: Materiale pentru electrotehnică, vol. 2 Editura Politehnica Press, Bucureşti 2005,
pag. 186-215
[44] Ursache M.: ProprietăŃile Metalelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1982, pag.
416-463
[45] Fausto Fiorillo Chapter 8 - Characterization of Hard Magnets Characterization and

Measurement of Magnetic Materials 2004, Pages 475-547
[46] Fausto Fiorillo Chapter 7 - Characterization of Soft Magnetic Materials Characterization and
Measurement of Magnetic Materials 2004, Pages 307-474
[47] Notingher P.: Materiale pentru electrotehnică, Vol. 1 Editura Politehnica Press, Bucureşti
2005, pag. 515-613
[48] Fausto Fiorillo, Chapter 9 - Measurement of Intrinsic Magnetic Properties of Ferromagnets

Characterization and Measurement of Magnetic Materials 2004, Pages 549-579
[49] V. Pop, Fizica materialelor – Metode experimentale, Editura Presa Universitara Clujeana,
2001, pag 45 – 305
[50] R. Marassia, F. Nobilia MEASUREMENT METHODS Structural and Chemical Properties:

Scanning Electron Encyclopedia of Electrochemical Power Sources Pages 758-768 2009
[51] Egerton, “Physical principles of electron microscopy” Springer 2005.
[52] Baghaei Rad, Leili, "Computational Scanning Electron Microscopy". International Conference
on Frontiers of Characterization and Metrology 2007.
[53] http://mse.iastate.edu/microscopy
[54] H. Dittricha and A. Bienioka MEASUREMENT METHODS Structural Properties: X-Ray and
Neutron Diffraction Encyclopedia of Electrochemical Power Sources Pages 718-737 2009
[55] George N. Dolenko, Oleg Kh Poleshchuk and Jolanta N. Latośińska, X-Ray Emission
Spectroscopy, Methods Encyclopedia of Spectroscopy and Spectrometry (Second Edition) Pages
2984-2988, 2010
144
[56] Massa W, “Crystal Structure Determination”, Berlin: Springer 2004.
[57] Rhodes G, “Crystallography Made Crystal Clear”, San Diego: Academic Press 2000.
[58] Åke Kvick, Materials Science Applications of X-Ray Diffraction Encyclopedia of Spectroscopy
and Spectrometry (Second Edition) Pages 1470-1478, 2010
[59] Revankar, G., Introduction to hardness testing. Mechanical testing and evaluation, ASM Online
Vol. 8, 2003
[60] M. R. Sridhar and M. M. YovanovichEmpirical methods to predict Vickers microhardness Wear

Volume 193, Issue 1, April 1996, Pages 91-98
[61] Alex I. Braginski, Hans-Joachim Krause and Jiri Vrba, Chapter 6 - Squid Magnetometers
Handbook of Thin Film Devices 2000, Pages 149-225
[62] J. Clarke, SQUIDS: The Instrument Encyclopedia of Materials: Science and Technology Pages
8792-8798, 2008
[63] Davis, J. R., “Surface hardening of steels: Understanding the basics” Materials Park, OH: ASM
International 2002.
[64] Mike McElfresh, „Fundamentals of magnetism and magnetic measurements. Featuring

Qunatum Design’s Magnetic Property Measurement System” Purdue University, 2006.
[65] Horia Gavrilă, Valentin IoniŃă, “Metode experimentale în magnetism” Ed. Univ. “Carol
Davila” Bucureşti 2003.
[66] Valentin IoniŃă, Metode experimentale curs master Magnetism Tehnic şi Aplicat, 2005.
[67] François Cardarelli, “Materials Handbook”, chapter 7 “Magnetic Materials”, Springer,

London, New York 2007
[68] Smithells, Metals Reference Books, editia a VIII – a / 1999
[69] Cullity, B.D., Elements of X-Ray Diffraction (2nd ed.). Reading, Massachusetts: Addison-Wesley
Publishing Company. 1978.
[70] Theo Hahn, „International Tables for Crystallography” Volume A, Space-group Symmetry (5
ed.). Dordrecht: Kluwer Academic Publishers, for the International Union of Crystallography, 2002
[71] Horwill C, Davidson C C, Granger M, et al. An application of HVDC to the de-icing of

transmission lines[C]. Transmission and Distribution Conference and Exhibition, Dallas, TX, USA.
2005/2006: 529-534.
145
[72] FU Chuang, RAO Hong, LI Xiaolin, et al. Development and Application of DC Deicer[J].
Automation of Electric Power Systems, 2009, 33(11):53-56.
[73] F. Ciuprina, „Materiale electrotehnice”, Editura Printech, Bucureşti, 2007
[74] Deng Jian, Xiao Shunliang, Yao Pu, et al. Improvement on Ice-Melting Scheme for 220kV
Transmission Line[J]. Power System Technology, 2008, 32(4): 29-30.
[75] Li Zaihua, Bai Xiaomin, Zhou ziguan, et al. Prevention and Treatment Methods of Ice Coating in
Power Networks and Its Recent Study [J]. Power System Technology, 2008, 32(4):7-13
[76] Shan Xia, Shu Naiqiu, Discussion on methods of de-icing for overhead transmission lines[J].
High Voltage Engineering, 2006, 32(4):25-27.
[77] Chang Hao, Shi Yan, Yin Weiyang, et al. Ice-Melting Technologies for HVAC and HVDC
Transmission Line[J]. Power System Technology, 2008, 32(5):1-6
[78] MA Yu-long, XU Ling-ling, SHI Yan, et al. Simulation Test of Ice-Melting Operation Mode for
HVDC Power Transmission Project from the Three Gorges Hydropower Station to Guangdong[J].
Power System Technology, 2008, 32(19):22-25.
[79] ZHANG Qingwu, LV Pengfei, WANG Delin. De-icing Scheme for UHVDC Transmission
Line[J]. Automation of Electric Power Systems, 2009, 33(7):38-42
[80] *** NTE 003/04/00:2004, “ Normativ pentru construcŃia liniilor aeriene de energie electrică cu
tensiuni peste 1000 V”
[81] *** SR CEI 61089:1996 + A1:1999, “Conductoare pentru linii aeriene cu sârme rotunde,
cablate în straturi concentrice”
[82] *** PO-SIMP-01, EdiŃia 5, Revizia 0/2008 “Verificarea încălzirii”, ICEMENERG - CEE-SIMP
[83] S. Gadea, M. Petrescu, „Metalurgie fizica si studiul metalelor”, Vol I, Editura Didactica si
Pedagogica 1979
[84] S. Gadea, M. Petrescu, „Metalurgie fizica si studiul metalelor”, Vol II, Editura Didactica si
Pedagogica 1979
[85] S. Gadea, M. Petrescu, „Metalurgie fizica si studiul metalelor”, Vol III, Editura Didactica si
Pedagogica 1979
[86] N. Geru, „Metalurgie fizica”, Editura Didactica si Pedagogica 1981
146
[87] V. Paşcan, E. Manta, D. Pătroi, A. Iorga, F. Rădulescu, Some observations about Solid State
Diffusion in Metals and Alloys, publicat în Metalurgia InternaŃional – Vol 10, pag 44-46
[87] Yongbo Xu, H.J. Yanga, Marc Andre´ Meyers, Dynamic recrystallization in the shear bands of
Fe–Cr–Ni monocrystal: Electron backscatter diffraction characterization, Scripta Materialia 58
(2008) 691–694
[88] Nishith Kumar Das, Ken Suzuki, Kazuhiro Ogawa, Tetsuo Shoji, Early stage SCC initiation
analysis of fcc Fe–Cr–Ni ternary alloy at 288oC: A quantum chemical molecular dynamics approach,
Corrosion Science 51 (2009) 908–913
[89] S. Akturk, T.N. Durlu, Formation and magnetic properties of butterfly-shaped martensite in an
Fe–Ni–Cr alloy, Materials Science and Engineering A 438–440 (2006) 292–295
[90] I.A. Stepanov, V.A. Pechenkin, Yu.V. Konobeev, Modeling of radiation-induced segregation at
grain boundaries in Fe–Cr–Ni alloys, Journal of Nuclear Materials 329–333 (2004) 1214–1218
[91] Yee-wen Yen, Jian-wei Su, Dong-ping Huang, Phase equilibria of the Fe–Cr–Ni ternary systems
and interfacial reactions in Fe–Cr alloys with Ni substrate, Journal of Alloys and Compounds 457
(2008) 270–278
[92] Songhai Fan, Xingliang Jiang, Caixin Sun, Zhijin Zhang, Lichun Shu, Temperature
characteristic of DC ice-melting conductor, Cold Regions Science and Technology 65 (2011) 29–38
[93] P. Franke, H.J. Seifert, The influence of magnetic and chemical ordering on the phase
diagramof Cr–Fe–Ni, CALPHAD: Computer Coupling of Phase Diagrams and Thermochemistry 35
(2011) 148–154
147

Teza Doctorat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teza Doctorat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

Nr. Decizie Senat 210 din 20.07.2011

EXPERIMENTAL STUDIES AND RESEARCHES ON THERMOSENSITIVE

Autor: Ing. Alexandru IORGA

4.2.1 Stabilirea compoziŃiei aliajelor experimentale....................................................... 51

Doresc pe aceasta cale să aduc mulŃumirile mele şi profundă

„Originea unei lucrări originale este întotdeauna

Teza de doctorat îşi are originea în recentele preocupările de cercetare ale

Lucrarea de doctorat ia în considerare un subiect original, acela al realizării de

Prin studiul său, autorul a căutat să se încadreze în permanenŃă în conceptele impuse

STADIUL ACTUAL, NAłIONAL ŞI INTERNAłIONAL

Pentru început se va aborda problema la nivelul analizei teoretice şi experimentărilor

dependenŃa foarte accentuată a TC de conŃinutul de Ni (în jurul conŃinutului de

Fig. 1. Diagrama de echilibru Fe-Ni [14]

Fig. 2. InfluenŃa adăugării unui element în Nichel, asupra modificării

Este de remarcat că problema termocompensării magnetice în zona

Fig. 3. Izoterma Fe-Ni-Cr la 1300oC [19]

Fig. 4. Izoterma Fe-Ni-Cr la 650oC [19]

MotivaŃia alegerii temei

Scopul propus este acela de a realiza un material inteligent auto-protector, pentru

In multe Ńări nordice, proiectarea şi fiabilitatea linilor aeriene de reŃea se realizează în

Tabel 1. Valori iniŃiale pentru v, b, şi g

Metodele de preîncălzire pentru evitarea depunerilor de gheaŃă sau procedeele de

Tabel 2. Valori actuale pentru v, b, şi g*

* Valori mai mari se admit pe baza experienŃei de exploatare [35]

comportamentului liniilor şi de aici a securităŃii sistemului. Evident, chiar şi o abordare

Partea I. CONCEPTE FUNDAMENTALE PRIVIND

Capitolul 1. TIPURI DE MATERIALE MAGNETICE

1.1 Caracteristici generale ale materialelor cu proprietăŃi magnetice

Materialele magnetice reprezintă o clasă de materiale care se caracterizează prin stări

Materialele paramagnetice au în absenŃa câmpului magnetic un moment magnetic

Fig. 1.1 DependenŃa B=B(H) la

Materialele feromagnetice se transformă în paramagnetice la temperaturi mai mari

Materialele antiferomagnetice au în structura lor două sub-reŃele magnetice cu

Fig. 1.2. Ciclul Histerezis B –H Fig. 1.3. Câmpul demagnetizant Hd

Energia magnetică creată de magnet în între-fier pentru unitatea de volum de magnet

Fig. 1.4. Curba de demagnetizare şi

Din punct de vedere magnetic (în domeniul utilizărilor practice), materialele

• materiale magnetic moi, utilizate ca miezuri de transformatoare şi bobine, relee,

• materiale magnetic dure, utilizate în calitate de magneŃi permanenŃi,

• materiale cu proprietăŃi magnetice speciale, cum sunt materialele cu

• materiale magnetice cu proprietăŃi mecanice relativ mari cum sunt otelurile şi

Fig. 1.5. Cicluri de histerezis ale materialelor magnetic moi.

Fig. 1.6. Cicluri de histerezis ale materialelor magnetic dure.

Trebuie remarcat că denumirea de material magnetic dur sau moale se referă la

1.2 Materiale magnetic dure

reorientarea magnetizaŃiei în sensul câmpului aplicat, pe de o parte, şi, pe de altă parte,

Fig. 1.7. Curba de primă magnetizare

Se observă cum, pe măsură ce creşte intensitatea câmpului magnetic, domeniile cu

1.3 Materiale magnetic moi

1.3.2 Aliaje Fe-Ni

legătură cu structura magnetică şi este reprezentat ca fiind rezultatul volumului spontan

1.3.3 Aliaje cu proprietati speciale – termomagnetice

Fig. 1.8. VariaŃia inducŃiei magnetice B cu

Temperatura Curie TC este definita ca temperatura la care un material în stare solida,

Capitolul 2. INFLUENTA FACTORILOR INTRINSECI SI

2.1 InfluenŃa temperaturii

Creşterea temperaturii intensifică mişcarea de agitaŃie termică a particulelor şi prin

În cazul materialelor magnetic moi apare o reducere a permeabilităŃii magnetice (fig.

Fig. 2.2. VariaŃii ale permeabilităŃii magnetice relative a

H = 240 A/m; 4 -H = 800 A/m.

În cazul materialelor magnetic dure, creşterea temperaturii determina o reducere a