Olarescu (Biliboc)

Investeşte în oameni!
FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoa ştere”
Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării”
Titlul proiectului: Burse doctorale si postdoctorale pentru cercetare de excelenta
Numărul de identificare al contractului: POSDRU/159/1.5/S/134378
Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov
Partener:
Universitatea Transilvania din Brasov

Școala Doctorală Interdisciplinară
Departament: Prelucrarea Lemnului și Designul Produselor din
Lemn
Ing. Cristina Marinela OLĂRESCU
Îmbunătăţirea unor proprietăţi ale panourilor reconstituite

din lemn masiv prin realizarea acestora din frize
termotratate în vederea utilizării acestora în condiţii de
exterior
Improvement of some properties of solid wood panels made

from heat-treated wood strips for outdoor uses
Conducător ştiinţific
Prof.dr.ing. Mihaela CÂMPEAN
BRASOV, 2015
I
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525
RECTORAT
D-lui (D-nei) ..............................................................................................................
COMPONENŢA
Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov
Nr. 7120 din 17. 12. 2014
PREŞEDINTE: Prof. Dr. Ing. Mihai ISPAS

Decan-Facultatea de Ingineria Lemnului
Universitatea Transilvania din Braşov
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. Dr. Ing. Mihaela CÂMPEAN
REFERENŢI: Prof. Dr. Ing. Francisc PETER
Universitatea Politehnica din Timişoara
Cercet. şt. gr. I Dr. Ing. Iovu Adrian BIRIŞ
Institutul de Cercetǎri şi Amenajǎri Silvice Bucureşti
Conf. Dr. Ing. Camelia COŞEREANU
Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 09.02.2015, ora 12:00
sala L III 3.
Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să

le transmiteţi în timp util, pe adresa cristina.olarescu@yahoo.com.
Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de

doctorat.
Vă mulţumim.
II
MULȚUMIRI
Finalizarea tezei de doctorat reprezintă momentul în care se încheie o etapă din pregătirea
mea profesională și este rezultatul efortului meu și în special al coordonatorului ştiinţific
Prof.dr.ing. Mihaela CÂMPEAN, căreia îi datorez deosebită recunoștință pentru
profesionalismul și răbdarea de care a dat dovadă în îndrumarea competentă și permanentă pe
parcursul elaborării acestei teze de doctorat.
Doresc să le adresez mulțumiri tuturor acelor oameni minunați care mi-au oferit
consultanță științifică și care și-au rupt din timpul lor pentru a-mi fi de ajutor mie.
Doresc să aduc sincere mulţumiri domnilor Prof. dr. ing. Mihai ISPAS, Ivan CISMARU
cât și doamnei Conf. dr. ing. Camelia COȘEREANU pentru sfaturile pertinente în calitate de
membri în comisia de îndrumare care au fost alături la toate referatele susținute.
Mulțumesc încă o dată doamnei Camelia COȘEREANU alături de doamna Conf.dr.ing.
Luminița BRENCI pentru ajutorul și încrederea acordată în efectuarea testelor de planeitate și
transfer termic.
Mulțumesc cu drag doamnei cercetător științific Dr. ing. Anca VARODI pentru realizarea
testelor de culoare la panourile realizate. Mulțumesc de asemenea doamnei Prof. Dr.ing. Maria
Cristina TIMAR pentru acordul dat în realizarea acestor teste.
Alese mulțumiri fratelui meu, Şef.luc.dr.ing. Alin OLĂRESCU pentru realizarea
epruvetelor și consultanță pe toată perioada stagiului de doctorat.
Țin să mulțumesc doamnei Şef.luc.dr.ing. Mihaela POROJAN pentru ajutorul acordat în
realizarea testelor de rezistență a încleierii, precum și doamnei Şef.luc.dr.ing. Emilia SALCĂ
pentru încurajarea și susținerea pe parcursul celor trei ani de studii doctorale. Mulțumesc de
asemenea doamnei laborant Vasilica MOCĂNAŞU pentru ajutorul și încrederea acordată ori de
câte ori am avut nevoie.
Nu în ultimul rând doresc să mulțumesc întregului personal de la Atelierul școală al
Facultății de Ingineria Lemnului pentru ajutorul acordat ori de câte ori am solicitat.
Mulțumesc de asemenea domnului tehnician Ing. Sergiu Georgescu pentru ajutorul
acordat pe parcursul celor trei ani de cercetări experimentale atât în cadrul Laboratorului de
Tratamente termice ale lemnului cât și în cadrul Institututului de Cercetare al Universitătii
Transilvania din Brașov (CDI Produse High – Tech pentru Dezvoltare Durabilă PROD-DD
Nr.11/2009/ ID:123/SMIS:2637).
Doresc să mulţumesc în mod deosebit părinţilor pentru sprijinul moral şi material acordat
pe parcursul celor trei ani de studii doctorale, precum și soţului meu pentru ajutorul, înţelegerea
şi răbdarea acordată.
Drd.ing. Cristina Marinela OLĂRESCU (căs BILIBOC)
III
CUPRINS
Pg. Pg.
teză rezumat
LISTA DE ABREVIERI VII VIII

INTRODUCERE 1 1
CAPITOLUL 1. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND
TERMOTRATAREA LEMNULUI ŞI EFECTELE ACESTUI PROCES 4 2
ASUPRA PROPRIETĂŢIILOR LEMNULUI
1.1. Procedee de termotratare aplicate la lemn 4 2
1.2. Efectele termotratării asupra proprietăţilor lemnului 17 4
1.3. Particularităţi ale termotratării asupra proprietăţilor lemnului juvenil 23 7
1.4. Concluzii....................................................................................................... 26 9
CAPITOLUL 2. OBIECTIVELE TEZEI............................................................. 28 10
CAPITOLUL 3. CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND
AMELIORAREA PRIN TERMOTRATARE A UNOR PROPRIETĂŢI ALE 31 13
LEMNULUI DE MOLID, PIN NEGRU, TEI ŞI FAG ..............................
3.1. Obiectivul cercetării ..................................................................................... 31 13
3.2. Metodica cercetării ....................................................................................... 31 13
3.2.1. Material ............................................................................................... 31 13
3.2.2. Aparatură ............................................................................................... 33 14
3.2.3. Metodă ................................................................................................. 37 14
3.3 Rezultate experimentale şi discuţii ................................................................ 42 18
3.3.1. Densitatea materialului lemnos înainte de termotratare ....................... 42 18
3.3.2. Pierderea de masă ................................................................................. 42 18
3.3.3. Coeficienţii de umflare ......................................................................... 47 22
3.3.4. Stabilitatea dimensională ...................................................................... 54 25
3.3.5. Culoarea lemnului termotratat şi stabilitatea acestuia în urma
58 28
expunerii la radiaţie solară sub sticlă .......................................................................
3.4. Concluzii ....................................................................................................... 69 30
CAPITOLUL 4. CERCETĂRI TEORETICE ŞI EXPERIMENTALE
PRIVIND PANOURILE RECONSTITUITE DIN FRIZE 73 33
TERMOTRATATE DIN LEMN DE MOLID ŞI TEI ........................................
4.1. Obiectivele cercetării ..................................................................................... 73 33
4.2. Cercetări teoretice în vederea elaborării metodologiei de cercetare ............. 73 33
4.2.1. Stabilirea regimului de termotratare a frizelor ...................................... 73 33
4.2.2. Stabilirea metodologiei de expunere în condiţii de exterior a 74 34
IV
panourilor .................................................................................................................
4.2.3. Cercetări teoretice privind evaluarea stabilităţii dimensionale a
75 34
panourilor .................................................................................................................
4.2.4. Cercetări teoretice privind evaluarea planeităţii panourilor .................. 76 35
4.2.5. Cercetări teoretice privind evaluarea stabilităţii culorii panourilor ...... 77 35
4.2.6. Cercetări teoretice privind evaluarea conductivităţii termice a
78 36
panourilor .................................................................................................................
4.2.7. Cercetări teoretice privind evaluarea rezistenţei încleierii la panouri
80 37
reconstituite din lemn masiv ....................................................................................
4.3. Cercetări experimentale privind proprietăţile panourilor reconstituite din
82 38
frize termotratate comparativ cu panourile realizate din frize netratate ...................
4.3.1. Material, metodă, aparatură .................................................................. 82 38
4.3.2. Rezultate experimentale şi discuţii ....................................................... 99 46
4.3.2.1. Umiditatea panourilor ............................................................... 99 46
4.3.2.2. Stabilitatea dimensională a panourilor ...................................... 101 48
4.3.2.3. Planeitatea ................................................................................. 105 50
4.3.2.4. Stabilitatea culorii .................................................................... 109 54
4.3.2.5. Conductivitatea termică ............................................................. 115 59
4.3.2.6. Rezistența încleierii ................................................................... 116 60
4.4. Concluzii ...................................................................................................... 118 61
CAPITOLUL 5. CONCLUZII. CONTRIBUŢII ORIGINALE.
DISEMINAREA REZULTATELOR. DIRECTII VIITOARE DE 120 63
CERCETARE.
5.1. Concluzii ..................................................................................................... 120 63
5.2. Contribuţii originale .................................................................................... 126 68
5.3. Diseminarea rezultatelor ............................................................................. 127 69
5.4. Direcții viitoare de cercetare ....................................................................... 129 70
BIBLIOGRAFIE 130 71
Scurt Rezumat (romȃnă/engleză) ..................................................................... 146 75
CURRICULUM VITAE .................................................................................... 147 76
V
TABLE OF CONTENTS
Pg. Pg.
thesis summary
ABREVIATIONS.................................................................................................... VII VIII

INTRODUCTION 1 1
CHAPTER 1. PRESENT STATE OF RESEARCH CONCERNING THE
HEAT-TREATMENT OF WOOD AND THE EFFECTS OF THIS 4 2
PROCESS UPON THE PROPERTIES OF WOOD .........................................
1.1. Heat-treatment methods applied to wood .................................................... 4 2
1.2. Effects of the heat-treatment upon wood properties 17 4
1.3. Peculiarities of the heat-treatment upon the properties of juvenile wood 23 7
1.4. Conclusions.................................................................................................. 26 9
CHAPTER 2. OBJECTIVES............................................................... 28 10
CHAPTER 3. EXPERIMENTAL RESEARCHES CONCERNNG THE
IMPROVEMENT OF SOME PROPERTIES OF SPRUCE, BLACK PINE, 31 13
LIME AND BEECH WOOD THROUGH HEAT-
TREATMENT........................................................................................................
3.1. Research objective ..................................................................................... 31 13
3.2. Research method ......................................................................................... 31 13
3.2.1. Materials ............................................................................................. 31 13
3.2.2. Equipment ............................................................................................ 33 14
3.2.3. Method ................................................................................................. 37 14
3.3 Results and discussions ................................................................................. 42 18
3.3.1. Wood density before heat-treatment 42 18
3.3.2. Mass loss ............ .......................................................................... 42 18
3.3.3. Swelling coefficients ............................................................................ 47 22
3.3.4. Dimensional stability............................................................................ 54 25
3.3.5. Colour of heat-treated wood and its stability after solar radiation
58 28
under glass ...............................................................................................................
3.4. Conclusions .................................................................................................. 69 30
CHAPTER 4. THEORETICAL AND EXPERIMENTAL RESEARCHES
ON SOLID WOOD PANELS MADE FROM HEAT-TREATED SPRUCE 73 33
AND LIME WOOD STRIPS ................................................................................
4.1. Research objectives .................................................................................... 73 33
4.2. Theoretical research for elaboration of research method.............................. 73 33
VI
4.2.1. Establishing the heat-treatment conditions for wood strips.... ............. 73 33
4.2.2. Establishing the outdoor exposure conditions of the panels 74 34
4.2.3. Theoretical research concerning the evaluation of the dimensional
75 34
stability of the panels ..............................................................................................
4.2.4. Theoretical research concerning the evaluation of the panel
76 35
planity.......................................................................................................................
4.2.5. Theoretical research concerning the evaluation of the colour stability
77 35
of the panels .............................................................................................................
4.2.6. Theoretical research concerning the evaluation of the thermal
78 36
conductivity of the panels ........................................................................................
4.2.7. Theoretical research concerning the evaluation of the gluing strength
80 37
of the panels ............................................................................................................
4.3. Experimental research concerning the properties of solid wood panels
made from heat-treated wood strips compared to the ones made from untreated 82 38
wood strips................................................................................................................
4.3.1. Materials, method and equipment ........................................................ 82 38
4.3.2. Results and discussionss...................................................................... 99 46
4.3.2.1. Moisture content of the panels ................................................ 99 46
4.3.2.2. Dimensional stability of the panels ........................................... 101 48
4.3.2.3. Planity....... ................................................................................ 105 50
4.3.2.4. Colour stability .... .................................................................... 109 54
4.3.2.5. Thermal conductivity ............................................................... 115 59
4.3.2.6. Gluing strength ......................................................................... 116 60
4.4. Conclusions.................................................................................................. 118 61
CHAPTER 5. CONCLUSIONS. ORIGINAL CONTRIBUTIONS.
DISSEMINATION OF THE RESULTS. DIRECTIONS FOR FUTURE 120 63
RESEARCH
5.1. Conclusions ................................................................................................. 120 63
5.2. Original contributions ................................................................................. 126 68
5.3. Dissemination of the results......................................................................... 127 69
5.4. Directions for future research...................................................................... 129 70
REFERENCES 130 71
Short abstract (Romanian/English) ................................................. 146 75
Curriculum vitae (Romanian/English) ........................................... 147 76
VII
LISTA DE ABREVIERI
Parametru U/M Simbol

Umiditatea relativă a aerului % RH
Conținutul de umiditate % U
Temperatura °C T
Pierderea de masă % PM
Punctul de saturație al fibrei PSF
Densitatea la stare anhidră Kg/m3 ρ0
Masa epruvetei la stare anhidră g m0
Volumul epruvetei la stare anhidră m3 V0
Masa epruvetei înainte de tratare g mi
Masa aceleiaşi epruvete după tratare g mf
Coeficientul de umflare totală în direcție radială % αrmax
Coeficientul de umflare totală în direcție tangențială % αtmax
Coeficientul de umflare totală volumică % αvmax
Coeficientul de umflare al lemnului netratat αlemn_netratat
Coeficientul de umflare al lemnului tratat αlemn_netratat
Dimensiunea epruvetei în stare absolut uscată, în
mm ltmin
direcție tangențială
Dimensiunea epruvetei în stare absolut uscată, în
mm lαmin
lungul fibrelor
Dimensiunea epruvetei la umiditatea de saturație a
mm lrmax
fibrei, în direcție radială
mm ltmax
fibrei, în direcție tangențială
mm lαmax
fibrei, în lungul fibrei
Coordonatele spațiului de culoare tridimensional L*, a* b*
CIEL*a*b*
Variația luminozității ΔL*
Variația totală a culorii ΔE*
Variația coordonatei de culoare roşu-verde Δa*
Variația coordonatei de culoare galben-albastru Δb*
Coeficientul de stabilitate dimensională în direcție
% ASEr
radială
VIII
Coeficientul de stabilitate dimensională în direcție
% ASEt
tangențială
Coeficientul de stabilitate dimensională în întregul
% ASEv
volum
Dimensiunea panoului (lungimea L, lățimea b sau mm lmin
grosimea g) în stare inițială
Dimensiunea panoului (lungimea L, lățimea b sau
grosimea g) după 1, 2, 3 luni de expunere în condiții de mm lmax
exterior
Abaterea de la planeitate mm AP
Valoarea absolută a abaterii maxime mm Apmax
Valoarea absolută a abaterii minime mm Apmin
Punctele de măsurare a planeității panourilor T1,T2,T3,T4,T5
Coeficientul de conductivitate termică W/mK λ
Rezistența la forfecare a încleierii N/mm2 fv
Forța maximă la care s-a produs ruperea N F
Lungimea ariei de forfecare mm l
Lățimea ariei de forfecare mm b
Media aritmetică a rezultatelor obținute în urma
x
testelor sau măsurătorilor
Abaterea standard (STDEV) s
Molid matur netratat NMM
Molid subțire tratat MS
Molid subțire netratat NMS
Pin matur tratat PM
Pin matur netratat NPM
Pin subțire tratat PS
Pin subțire netratat NPS
Tei matur tratat TM
Tei matur netratat NTM
Tei subțire tratat TS
Tei subțire netratat NTS
Fag matur tratat FM
Fag matur netratat NFM
Fag subțire tratat FS
Fag subțire netratat NFS
IX
INTRODUCERE
Prezenta cercetare abordează o temă de actualitate în domeniul ingineriei lemnului, cu
aplicabilitate directă în practica industrială şi anume aceea a îmbunătăţirii unor proprietăţi ale
panourilor reconstituite din lemn masiv prin realizarea lor din frize termotratate. După cum se
ştie, datorită modificărilor care apar în compoziţia chimică a lemnului sub efectul temperaturii
ridicate (peste 160°C), tratamentul de modificare termică a lemnului (pe scurt, „termotratarea”)
este o modalitate ecologică recunoscută de îmbunătăţire a unor proprietăţi ale lemnului precum
higroscopicitatea, stabilitatea dimensională şi durabilitatea, adică acele proprietăţi care crează
premisele utilizării lemnului astfel tratat în condiţii de exterior.
Tematica prezentei teze de doctorat se încadrează în Planul Naţional de Cercetare,
Dezvoltare şi Inovare 2007 – 2013 / Materiale, procese şi produse innovative / Materiale
avansate / Materiale şi biomateriale avansate pentru creşterea calităţii vieţii.
Cercetarea în cadrul tezei de doctorat a pornit de la dorinţa de evaluare a efectelor
tratamentului de termotratare cu diferite regimuri (temperatură şi durată), asupra a diferite specii
lemnoase. Pentru acest studiu s-au selectat în primă fază patru specii indigene, astfel încât să fie
reprezentate toate categoriile, respectiv: răşinoase fără duramen: molidul (Picea abies), răşinoase
cu duramen: pinul negru (Pinus nigra), foioase moi: teiul (Tilia cordata), foioase tari: fagul
(Fagus sylvatica).
Probele provenite din acelaşi areal U. P. II Stroeşti – Argeş (45° 8' 0" Nord, 24° 47' 0"
Est), au fost debitate atât din trunchiuri mature (cu diametru peste 26cm), cât şi din trunchiuri
subţiri (cu diametru ȋntre 11 - 17cm), pentru a evalua, în premierǎ, efectele acestui tratament
asupra lemnului cu proporţie ridicatǎ de lemn juvenil, mai instabil dimensional decât cel provenit
din trunchiuri mature. Cercetarea a vizat astfel, evaluarea potenţialului de valorificare superioară
a acestei resurse secundare de masă lemnoasă, la fabricarea panourilor reconstituite din lemn
masiv pentru condiţii de exterior, fără a solicita rezistenţe mecanice deosebite, ci având un scop
mai mult decorativ şi de izolare termică (ex: pentru placări verticale, pardoseli de verandă etc.).
Prin tematica propusă şi abordarea experimentală de concepţie proprie, teza are un
pronunţat caracter de originalitate. Rezultatele experimentelor realizate constituie date valoroase
cu privire la proprietăţile lemnului tratat termic din speciile şi sortimentele mai sus amintite, dar
şi cu privire la proprietăţile panourilor reconstituite din frize termotratate, care vin să
îmbogăţească literatura de specialitate.
Lucrarea este structurată pe cinci capitole mari, prezentând dezvoltarea studiului pas cu
pas: pornind de la stadiul actual al cercetărilor pe tematica aleasă, formularea obiectivelor
propuse, apoi cercetările teoretice şi experimentale, urmând ca în final să fie prezentate
concluziile generale şi posibilele direcţii de valorificare a rezultatelor acestor cercetări.
1
CAPITOLUL 1.
STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND
TERMOTRATAREA LEMNULUI ŞI EFECTELE ACESTUI
PROCES ASUPRA PROPRIETĂŢILOR LEMNULUI
1.1. Procedee de termotratare aplicate la lemn

Modificarea termică a lemnului (numită pe scurt „termotratare”) este procesul în care
lemnul uscat este supus unor temperaturi înalte (160 - 260ºC) timp de câteva ore. În aceste
condiţii, componenţii chimici principali ai lemnului suferă o serie de modificări, determinând
astfel şi modificarea unor proprietăţi ale lemnului, în principal reducerea higroscopicităţii,
creşterea stabilităţii dimensionale şi creşterea rezistenţei la biodegradare. Astfel, fără nici un
adaos de substanţe chimice, ci doar sub influenţa temperaturii ridicate, lemnul devine un material
adecvat utilizărilor în condiţii de exterior şi umiditate ridicată (de exemplu pentru mobilier de
grădină, pontoane, faţade, saune, piscine etc.)
Temperatura de tratare trebuie aleasă astfel încât să producă pe cât posibil doar acele
modificări de structură chimică favorabile ameliorării (afectarea hemicelulozelor – componentul
cel mai hidrofil şi higroscopic) şi care să afecteze mai puțin structura celulozei (care asigură
rezistențele mecanice).
Conform datelor din literatura de specialitate, temperaturile la care descompunerea
compuşilor chimici principali ai lemnului are loc cu viteză maximă sunt: 180°C pentru
hemiceluloze, 270°C pentru lignină şi 340°C pentru celuloză (rezultate obținute pe lemn de plop
şi molid, raportate de Bobleter şi Binder 1980, citați de Timar 2003). Dar modificări în structura
chimică a lemnului, semnalate prin pierderi de masă, apar deja la temperaturi mai mici, în funcție
şi de specia lemnoasă (Oelhafen 2005). Astfel, Kollmann şi Fengel (1965) au raportat că
degradarea lemnului începe la 100ºC la pin, dar numai la 130-150ºC la stejar. În plus, la alegerea
temperaturii şi mediului de tratare trebuie ținut cont că începând de la 150°C poate avea loc
aprinderea lemnului, în special în prezența aerului (Timar 2003), motiv pentru care majoritatea
tratamentelor de modificare termică dezvoltate până în prezent fie că se realizează în mediu
umed, în atmosferă de vapori supraîncălziți puri (ThermoWood, Bois Perdure), în apă şi presiune
înaltă (Plato Wood), în uleiuri fierbinți (procedeul Menz Holz), fie într-un mediu de nitrogen
(Retiwood) (Leithoff 2001, Timar 2003, Militz şi Mai 2008, Esteves şi Pereira 2009).
În Tabelul 1.1 sunt prezentate sintetizat cele mai importante procedee de modificare
termică a lemnului aplicate în prezent la scară industrială în lume (Boonstra 2008, Esteves şi
Pereira 2009, Rapp şi Sailer 2001, http://files.kotisivukone.com/fr.thermowood,
http://www.thermotreatedwood.com,http://welldoneproducts.com, http://www.saegeindustrie.de,
www.menzholz.de).
2
Preţul de vânzare al lemnului termotratat variază în următoarele intervale de valori
(http://www.thermotreatedwood.com):
- în Europa: 300-500 €/m3
- în Rusia: 400-500 $/m3
- în Canada: 300-500 CAD/m3.
Tabelul 1.1
Tehnologii de modificare termică a lemnului
Temperatura
Specii la Capacitatea
Denumire în timpul Durata
Agent de care se produsă
procedeu tratării totală a
tratare poate
(țara) propriu-zise procesului
aplica [m3] (anul)
[°C] [h]
Vapori
ThermoWood supraîncălziți Răşinoase vezi
185 - 230 36 - 72
(Finlanda) (sub 5% Foioase Fig. 1.1
oxigen)
Plato Process Vapori

160 - 190 240 - 312 Răşinoase 700 (2007)
(Olanda) supraîncălziți
OHT – Menz
Răşinoase
Holz Ulei fierbinte 180 - 220 24 - 36 800 (2007)
Foioase
(Germania)
Rétification Azot (sub 2% Răşinoase
200 - 240 8 - 12 3500 (2003)
(Franța) oxigen) Foioase
Bois Perdure
Vapori
(Franța şi 200 - 240 24 - 36 Răşinoase -
supraîncălziți
Canada)
Fig. 1.1 Evoluția capacității de producție a Thermowood în ultimul deceniu

Sursa: http://files.kotisivukone.com/fr.thermowood
Aplicarea temperaturilor înalte schimbă structura, proprietăţile fizice şi chimice ale

lemnului. Micrografiile din Fig. 1.2 arată modul în care structura lemnului diferă între pinul
netratat şi pinul tratat termic prin acest procedeu. Modificarea proprietăţilor este cauzată în
principal de degradarea termică a hemicelulozei; acestea încep să apară deja la aproximativ
3
150ºC şi continuă odată cu creşterea temperaturii. Ca urmare, atât umflarea cât şi contragerea
scad, iar durabilitatea biologică este îmbunătăţită.
a. b.
Fig. 1.2 Structura lemnului de:
a - pin netratat b - pin tratat prin procedeul ThermoWood
Sursa: ThermoWood Handbook 2003
1.2. Efectele termotratării asupra proprietăţilor lemnului

De-a lungul timpului au fost realizate numeroase determinări experimentale privind
efectele tratamentului la temperaturi înalte asupra proprietăţilor lemnului de diferite specii
lemnoase. Cele mai multe cercetări au fost realizate pe lemn de răşinoase, care este mai puţin
sensibil la temperatură şi se tratează uşor.
În continuare sunt prezentate sintetic doar cele mai importante rezultate obţinute de
diverşi cercetători din lume cu privire la efectul temotratării asupra principalelor proprietăţi
fizico-mecanice şi mai ales asupra stabilităţii dimensionale la cele patru specii selectate să facă
obiectul cercetărilor şi în prezenta lucrare.
Lemnul de molid. Alén ş.a (2002) tratând molid la temperatura de 180°C timp de 4 ore
au obţinut o pierdere de masă de 1,5% iar la temperatura de 225°C timp de 6 ore 12,5%.
Bekta si Niemz (2003) au constatat că epruvetele de molid expuse la temperaturi ridicate
(de 200°C timp de 2, 4, 8, 10 şi 24 de ore) se umflă mai puţin cu 7-9% decât cele netratate (în
direcţie tangenţială).
Mazela ş.a. (2003) au comparat pierderile de masă rezultate în urma tratării termice a
lemnului de molid în prezenţa oxigenului cu pierderile de masă rezultate în urma tratării termice
într-o atmosferă de vapori supraîncălziţi; ambele tratări au fost efectuate la temperaturile de 160,
190 şi respectiv 220°C timp de 6 – 24 de ore. S-a constatat că tratamentul timp de 6 ore la
ambele variante a fost similar pe când la 24 de ore s-au observat creşteri mai mari ale pierderii de
masă la tratarea în prezenţa oxigenului.
4
Borrega si Kärenlampi (2008) au studiat comportamentul mecanic al lemnului de molid
tratat termic; acesta a fost investigat în legătură cu pierderea de masă care apare în urma
tratamentului termic. La acelaşi conţinut de umiditate, rezistenţele lemnului s-au redus odată cu
creşterea pierderii de masă. Rigiditatea nu a fost afectată până la o pierdere de masă de
aproximativ 3%; ulterior a scăzut.
Este un fapt recunoscut că la temperaturi peste 150°C rezistenţele mecanice ale lemnului
scad. Motivul principal pentru pierderea rezistenţelor mecanice este degradarea hemicelulozelor,
care sunt mai puţin rezistente la temperaturi înalte decât celuloza şi lignină (Hillis 1984).
Degradarea se datorează în principal unor reacţii de depolimerizare (Kotilainen 2000, Wikberg şi
Maunu 2004). Există însă şi studii în care în urma tratamentului termic s-au obţinut valori mai
mari ale rezistenţelor comparativ cu probele netratate. De exemplu, Allegretti ş.a. (2012) au
tratat termic în vid, prin procedeul TERMOVUOTO lemn de molid la temperatura de 160°C
timp de 15h şi respectiv la temperatura de 200°C timp de 7h. Contrar aştepărilor (conform cărora
termotratatrea reduce rezistenţele mecanice ale lemnului), rezistenţa la compresiune a lemnului
tratat cu regimul 160°C/15h a fost cu 2,8% mai mare decât cea a probelor de control (netratate).
O posibilă explicaţie găsită de autori este aceea potrivit căreia în prezenţa vidului, sunt evacuate
din material cantităţi semnificative de produse de degradare termică (de exemplu, acid acetic)
ceea ce frânează distrugerea hemicelulozei.
Lemnul de pin. Zaman ş.a (2000) au tratat pin silvestru (Pinus sylvestris) la temperatura
de 200°C timp de 4 şi respectiv 8 ore. În urma acestui studiu au obţinut o pierdere de masă de
5,7% (la 4h) şi respectiv 7,0% (la 8h).
Un alt studiu, realizat de Kaymakci si Akyidiz (2011) pe epruvete de pin silvestru în
mediu inert (de azot) arată că valorile umflării şi contragerii descresc cu aproximativ 7,15% o
dată cu creşterea temperaturii (în domeniul 120-210ºC timp de 2 respectiv 6 ore).
Un studiu asemănător cu lemn de pin negru a fost realizat de Guller (2012), probele de
material (20x20x30mm) fiind supuse tratării termice la temperaturi înalte de 190, 200, 212
respectiv 225°C combinate cu trei durate de timp: 1, 2 si 3 ore după procedeul ThermoWood.
După tratare, probele au fost imersate în apă timp de 2, 4, 8, 24, 48 şi 72 de ore. În urma acestui
studiu autorii au ajuns la următoarele concluzii: stabilitatea dimensională creşte cu cca. 25% în
urma tratării la 200°C/1h; cu 28,5% prin tratarea la 200°C/2h şi cu cca. 36% prin tratarea la
200°C/3h.
Korkut ş.a. (2008) au tratat termic la presiune atmosferică pin silvestru (Pinus sylvestris)
la trei temperaturi diferite (120, 150 şi 180°C) combinate cu trei durate diferite (2, 6 şi 10h).
Rezultatele testelor au arătat că o dată cu creşterea temperaturii şi majorarea duratei, rezistenţele
mecanice (rezistenţa la compresiune, încovoiere, modulul de elasticitate la încovoiere, rezistenţa
la şoc) scad. Astfel, în urma testelor de rezistenţă la compresiune, epruvetele care au fost tratate
5
cu regimul 120°C/6h au înregistrat valori cu 5,12% mai mici decât probele de control, pe când la
cele tratate cu regimul de 180°C/6h s-a observat o scădere de 15,78% faţă de probele martor.
Asemănător cu Allegretti ş.a. (2012) la lemn de molid, Tjeerdsma ş.a. (1998) au obţinut o
creştere cu 28% a rezistenţei la compresiune paralelă cu fibrele pentru lemnul de pin silvestru
tratat prin procedeul Plato.
Kol (2010) a realizat un studiu complex asupra proprietăților fizico-mecanice ale
lemnului de pin negru (Pinus nigra Arnold.) în urma tratării termice la 190°C şi respectiv 212°C
timp de 2 ore prin procedeul Thermowood. Conform rezultatelor obținute în acest studiu
modulul de elasticitate a fost redus cu 13,1%, rezistența la încovoiere statică a fost şi ea redusă
cu 59,5% aceasta datorându-se în principal degradării hemicelulozei (Estevez ş.a. 2007a), şi în
acest caz s-a constatat creşterea rezistenţei la compresiune paralelă cu fibrele cu aproximativ
4,2% în urma tratamentului termic (42,42 N/mm2 la probele netratate comparativ cu 44,22
N/mm2 la probele tratate). Umflarea volumică şi contragerea au scăzut cu 63,9% şi respectiv
51,8%.
Esteves ş.a. (2008) au studiat efectele tratamentului termic în aer, la presiune atmosferică,
la o temperatură de 170-200°C timp de 2–24h asupra pierderii de masă, stabilității dimensionale,
modulului de elasticitate şi a rezistenței la încovoiere ale lemnului de pin. În urma acestui studiu
au ajuns la concluzia că o dată cu creşterea temperaturii şi duratei de tratare creşte şi pierderea de
masă; spre exemplu au obținut aceeaşi pierdere de masă şi anume 3% la următoarele regimuri:
170°C/17h, 180°C/9h, 190°C/5h, 200°C/3h. În ceea ce priveşte stabilitatea dimensională, au
obținut un maxim de 63 – 73% pe când reducerea modulului de elasticitate a fost nesemnificativă
la durata de 2 ore: 2% pentru 180°C, 0% pentru 190°C şi 200°C, ajungând până la 6% la 180°C,
12% pentru 190°C şi 19% pentru 200°C. Rezistența la încovoiere la probele tratate a scăzut cu 4
– 38% în cazul tratării la 2 ore la temperaturile de 180 - 200°C şi 31% (180°C), 58% (190°C,
200°C) pentru 12 ore de tratament.
Lemnul de tei. Lemnul de tei este caracterizat prin durabilitate naturală şi stabilitate
dimensională relativ scăzute. Aceşti factori restricționează esențial aplicațiile acestei specii
lemnoase. Aspectul său (natur) nu îl scoate în evidenţă: culoare bej pal, fără o textură specială.
Cu toate acestea când este expus la temperaturi ridicate, culoarea se închide şi dobândeşte un
luciu mătăsos, crescând astfel valoarea estetică a acestei specii. În literatura de specialitate există
până în prezent o singură referinţă bibliografică cu privire la efectele termotratării asupra unor
proprietăți fizico-mecanice ale lemnului de tei (Tilia cordata Mill.): Barboutis ş.a. (2011) au
tratat termic la temperaturile de 180, 200 şi 220°C dar numai timp de 15 şi 30 de minute probe
de tei. Concluzia generală a acestui studiu a fost că doar tratamentul termic cu o durată mai lungă
poate conduce la o stabilitate dimensională semnificativă. Tratamenul termic aplicat la regimul
cel mai sever în cazul referinţei amintite (220°C/30min.) a dus la o pierdere de masă de 8,7%, o
6
reducere cu 57% al coeficientului de umflare şi o scădere a rezistenței la încovoiere şi a durităţii
cu 22,9% şi respectiv 15%.
Lemnul de fag. Kaymakci şi Akiyldiz (2011) au studiat umflarea şi contragerea lemnului

de fag (Fagus orientalis Lipsky) tratat termic la temperaturile de 120, 160 şi 210°C timp de 2 şi
6 ore în mediu inert (de azot). În urma tratării, umflarea în direcție tangențială a variat de la
13,5% (la 120°C/2h) până la 12,8% (la 200°C/6h), în timp ce probele de control (netratate) au
avut o umflare în direcție tangențială de 15,1%. Contragerea în direcție tangențială a variat de la
10,76% (la 120°C/2h) până la 8,46% (la 200°C/6h), în timp ce probele de control au avut o
contragere în direcție tangențială de 11.85%.
Mitani şi Barboutis (2012) au studiat efectele termotratării la 200°C timp de 2-10 ore
asupra culorii şi higroscopicităţii lemnului de fag (Fagus sylvatica L). După imersia în apă timp
de 3 zile, absorbţia de apă în lemnul termotratat timp de 10h a fost de 42,73%, în timp ce în
lemnul tratat doar 4h, ea a fost de 44,11%, iar în lemnul netratat 52,26%. Ȋnchiderea culorii s-a
realizat în cea mai mare parte în primele 4h de termotratare, timp în care luminozitatea (L*) a
scăzut de la 68 la 33. Pierderea de masă înregistrată în urma termotratării a condus la valori
foarte mari: 12,8% la tratamentul de 2h până la 37% în cazul lemnului tratat timp de 10h.
Ferrari ş.a. (2013) au tratat termic prin procedeul TERMOVUOTO® la temperaturi de
160 - 220ºC timp de 45 de minute până la 5 ore, la diferite presiuni: 160, 210 şi 330 mbar, probe
de fag (Fagus sylvatica L.) cu dimensiunile de 32x150x1000mm. În urma acestui studiu, autorii
au obținut o pierdere de masă de 9,4% pentru regimul de 220°C/5h.
1.3. Particularităţi ale termotratării asupra proprietăţilor lemnului juvenil

Lemnul juvenil (lemnul tânăr) reprezintă zona de lemn din jurul axei trunchiului şi
ramurilor, generată de cambiul tânăr, cu caracteristici structurale şi proprietăţi fizice, chimice şi
tehnologice diferite de restul lemnului, de regulă inferioare (Beldeanu 1999). Prin contrast,
lemnul rezultat din activitatea ulterioară a cambiului este denumit lemn matur.
Lemnul subţire provenit din arbori cu diametrul de  =1,1...26cm, aşa cum rezultă din
operaţiile de rărituri, conţine o mare parte de lemn juvenil fiind o resursă importantă de lemn
secundar. Comparativ cu lemnul provenit dintr-un arbore matur de aceeaşi specie, lemnul din
trunchiurile subţiri (reprezentând în principal, lemn juvenil), are o densitate mai mică, duritate
mai scăzută şi o rezistenţă mecanică redusă (Gryc ş.a. 2011, Guler ş.a. 2007, Olărescu ş.a. 2011,
Zobel şi Sprague 1998). Lemnul juvenil este, de asemenea, caracterizat de instabilitate
dimensională mai mare decât lemnul matur. Acest lucru se datorează în principal prezenţei fibrei
răsucite (Gapare ş.a. 2007, Watt ş.a. 2013), precum şi unghiului aparte de înclinare a
microfibrilelor de celuloză din pereţii celulelor de lemn juvenil (Barnett şi Bonham 2004).
7
În literatura de specialitate există puţine referiri cu privire la particularităţile lemnului
juvenil tratat termic (Bal 2014, Bal şi Bektas 2012, Guler ş.a. 2007, Severo ş.a. 2012).
Bal (2014) a tratat termic probe de pin negru (Pinus nigra Arnold), atât din lemn matur
cât şi juvenil la trei temperaturi diferite şi anume 140, 170 şi 200°C timp de trei ore. Scopul
testelor a fost de a determina modul în care tratamentul termic la diferite regimuri influenţează
comparativ proprietăţile lemnului juvenil respectiv matur. Rezultatele au arătat că tratamentul
termic a avut efecte mai mari asupra pierderii de masă şi densităţii lemnului juvenil comparativ
cu lemnul matur. De asemenea, rezultatele au arătat că tratamentul termic a redus mai puţin
rezistenţa la încovoiere statică şi modulul de elasticitate la probele provenite din lemn juvenil
decât la cele din lemn matur.
În alt studiu, Bal şi Bektaş (2012) au experimentat efectele tratamentului termic pe
lemnul de Eucalyptus grandis. Autorii au tratat termic (la presiune atmosferică în prezenţa
aerului) probe cu dimensiunile de 30x20x20mm la temperaturile de 120, 150 şi 180°C timp de 4,
6, 8h, apoi probele au fost imersate timp de patru săptămâni după care s-au determinat conţinutul
de umiditate (U), pierderea de masă (PM), umflarea volumică totală (v) şi umiditatea punctului
de saturaţie a fibrei (PSF). Rezultatele acestor teste sunt prezentate în Tabelul 1.2.
Tabelul 1.2
Valorile proprietăților testate ale lemnului juvenil vs. lemnului matur
Lemn juvenil Lemn Matur

Temperatura Durata
[°C] [ore]
PM αv U PSF PM αv U PSF
4 0,21 -0,32 7,49 1,71 0,39 0,18 1,12 -0,83
120 6 0,25 1,97 7,95 2,11 0,63 0,67 1,39 -0,94
8 0,28 2,76 7,22 3,54 0,85 1,05 1,62 -1,17
4 0,57 2,77 8,63 1,65 1,05 1,64 4,22 0,81
150 6 0,76 5,06 11,61 6,52 1,20 3,42 4,85 1,04
8 0,83 5,51 11,19 6,85 1,36 4,94 6,1 1,54
4 1,65 13,3 13,33 12,24 1,83 5,66 17,63 4,19
180 6 1,93 13,45 16,82 13,07 2 11,27 18,71 9,26
8 2,01 16,68 18,79 16,17 2,24 17,34 19,31 13,96

Sursa: Bal şi Bektaş (2012)
În urma acestor experimente, autorii au ajuns la concluzia că lemnul juvenil a fost mult
mai afectat de schimbările produse în urma tratării termice comparativ cu lemnul matur.
8
Severo ş.a. (2012) au efectuat un studiu având ca scop evaluarea efectului tratamentului
termic (la 200°C/4h) asupra proprietăţilor fizice şi chimice ale lemnului juvenil şi lemnului
matur de Pinus elliottii. Probele supuse testului au avut lungimea de 600mm şi grosimea de
32mm. Rezultatele au indicat faptul că tratarea termică a condus la scăderea cu 20,1% a
umidităţii de echilibru şi cu 16,1% a umflării volumice la sortimentul matur pe când lemnul
juvenil a înregistrat o scădere a umidităţii de 22,9% iar umflarea volumică de 14,8%. S-a
demonstrat astfel că, la această specie, influenţa tratamentului termic asupra lemnului juvenil a
fost mai mică decât la lemnul matur.
1.4 Concluzii
În urma analizei rezultatelor obţinute de diferiţi cercetători cu privire la efectele
termotratării asupra diferitelor proprietăţi fizico-mecanice ale lemnului de molid (Picea abies
Karst.), pin negru (Pinus nigra Arnold), tei (Tilia cordata Mill) şi fag (Fagus sylvatica L.) se pot
sintetiza următoarele concluzii:
- în cazul LEMNULUI DE MOLID, pierderea de masă „optimă” în urma tratamentului
termic se consideră PM=5%, valoare la care se consideră că se atinge un maxim de
stabilizare dimensională şi totodată mărirea rezistenţei la atacul de către ciuperci, fără ca
rezistenţele mecanice să fie afectate semnificativ (rezistența la încovoiere statică scade cu
8%, iar rigiditatea cu 3%); peste această valoare de prag s-a constatat reducerea
accentuată a rezistențelor mecanice;
- în ceea ce priveşte parametrii de tratare, termotratarea în mediu inert la 180°C/4h a dus la
o pierdere de masă de doar 1,5% şi deci o eficiență insuficientă a tratamentului, în timp
ce tratarea la 225°C/6h a condus la PM=12,5% şi deci o afectare semnificativă a
rezistențelor mecanice;
- ținând cont şi de faptul că la termotratarea în prezența oxigenului pierderea de masă este
mai mare, condițiile de tratare considerate optime a fi investigate în cadrul prezentei
cercetări în cazul lemnului de molid sunt temperaturile de 180-200-220°C cu durate
de la 1 la 4 ore;
- în cazul LEMNULUI DE PIN NEGRU, aplicarea unei temperaturi de peste 200°C chiar
şi cu o durată minimă de 2 ore a condus la scăderea accentuată a rezistenței la încovoiere
statică (cu aproape 60%) şi a modulului de elasticitate (cu 13%); conform părerii mai
multor cercetători combinațiile optime în cazul acestei specii ar fi 180°C/9h, 190°C/5h,
200°C/3-4h, condiții care conduc la pierderi de masă sub 6% şi o stabilizare
dimensională de 30-40%;
9
- în cazul LEMNULUI DE TEI, aplicarea unei temperaturi de 220°C chiar şi cu o durată
foarte mică, de numai 30 de minute, a condus la o pierdere de masă de 8,7%, o reducere a
coeficientului de umflare cu 57%, o scădere a rezistenței la încovoiere cu 22,9% şi a
durităţii cu 15%; aceasta ne arată că lemnul de tei, spre deosebire de speciile de răşinoase
analizate anterior, este mai sensibil la temperatură iar valoarea de 200°C nu ar trebui
depăşită;
- totodată, tratamentul la 180°C nu a avut efecte semnificative, ceea ce conduce spre
concluzia că pentru a realiza un tratament eficient fără a intra în zona de descompunere
accelerată, combinațiile optime în cadrul investigării termotratării lemnului de tei ar fi
temperatura de 180°C cu durate de ordinul orelor (2-4 ore) şi 200°C cu durate de 1
până la 3 ore;
- în cazul LEMNULUI DE FAG, aplicarea temperaturilor de peste 200°C a dat rezultate

bune numai la termotratarea în mediu inert; cercetările realizate în mediu de aer în
prezența oxigenului s-au limitat la temperatura de 200°C şi au condus la rezultate
promițătoare din punct de vedere al stabilizării dimensionale la durate de peste 6 ore.
Trebuie subliniat şi faptul că numărul referințelor bibliografice existente în literatura de

specialitate, pe care se bazează aceste concluzii, au fost numeroase în cazul speciilor de
răşinoase, dar foarte reduse ca număr în cazul lemnului de tei şi fag, ceea ce evidențiază
caracterul de pionierat al investigațiilor urmărite în cadrul prezentei teze de doctorat pe cele două
specii de foioase. Aceasta se aplică şi la lemnul juvenil al tuturor celor patru specii, pentru care
puținele referințe bibliografice sunt contradictorii: doar la unele specii (de exemplu, la eucalipt)
sunt raportate îmbunătăţiri vizibil mai mari la lemnul juvenil ale unor proprietăţi importante
precum higroscopicitatea şi stabilitatea dimensională; la altele (de exemplu, pin) s-a constatat,
dimpotrivă, un comportament inferior al sortimentului juvenil termotratat.
CAPITOLUL 2.
OBIECTIVELE TEZEI
Obiectivul general al prezentei cercetări l-a constituit îmbunătățirea unor proprietăți
ale panourilor din lemn masiv prin termotratarea elementelor (frizelor) constituente din lemn
masiv în vederea utilizării acestor panouri în condiții de exterior, pentru placări verticale şi
orizontale (faţade, pardoseli de verandă etc.)
Pornind de la acest obiectiv general s-a stabilit metodologia de experimentare bazată pe
două obiective specifice, după cum urmează:
10
● Realizarea unui studiu experimental privind influența a diferite regimuri de
termotratare asupra proprietăților fizice (densitatea, pierderea de masă, umflarea și efectul
de stabilizare dimensională, culoarea,) ale lemnului din patru specii (molid, pin negru, tei
și fag) și respectiv din două sortimente (trunchiuri mature și trunchiuri subțiri),
comparativ cu lemnul netratat;
● Realizarea unor panouri reconstituite din lamele termotratate și testarea principalelor
proprietăți ale acestora (stabilitatea dimensională, planeitatea, stabilitatea culorii,
conductivitatea termică şi respectiv rezistenţa încleierii), care le califică pentru utilizarea
ca fațade și pardoseli de exterior.
Pentru atingerea obiectivelor propuse a fost necesară o abordare interdisciplinară, prin
apelarea la cunoștințe din domenii precum: anatomia lemnului, fizica și mecanica lemnului,
uscarea și tratarea termică a lemnului, dar și din domenii conexe precum: prelucrarea statistică a
datelor experimentale, termotehnică, spectrofotometrie.
Primul obiectiv specific a vizat o cercetare fundamentală laborioasă, menită să aducă noi
contribuții în sfera cunoștințelor despre proprietățile fizico-mecanice ale diferitelor specii
indigene studiate și mai ales asupra lemnului provenit din trunchiuri subțiri. Principala finalitate
urmărită a fost stabilirea regimului optim de termotratare (combinația temperatură/timp) pentru
fiecare dintre speciile și sortimentele analizate astfel încât să se obțină efectul maxim posibil de
stabilizare dimensională în condițiile limitării pierderii de masă la valoarea de 5%. Aceasta
asigură un maxim de rezistență la atac biologic, proprietate esențială pentru utilizarea în condiții
de exterior a lemnului astfel tratat. Criteriul de optimizare nu a luat în considerare și rezistențele
mecanice ale lemnului având în vedere că destinația produselor finale (panouri pentru fațade și
pardoseli de exterior) nu impune cerințe deosebite în acest sens. În urma rezultatelor obținute s-
au selectat pentru continuarea cercetărilor acele specii și sortimente care au dovedit cel mai bun
potențial (stabilizare dimensională evidentă) de a fi valorificate sub formă de panouri
reconstituite din lemn masiv.
Şi al doilea obiectiv specific a implicat o cercetare laborioasă, de data aceasta cu rol
aplicativ, având ca finalitate principală un produs din lemn, însoțit de o fișă de caracteristici
tehnice clare, care să-i poată trasa drumul spre utilizarea finală. Utilizarea unor frize termotratate
pentru fabricarea panourilor reconstituite nu constituie chiar o premieră, dar este un demers
avangardist, având în vedere că acest produs pentru utilizări de exterior nu este comercializat
încă. Noutatea absolută pe care o oferă prezenta cercetare se referă la panourile realizate din
lemn juvenil (trunchiuri subţiri provenite din rărituri), în vederea promovării acestor resurse
lemnoase secundare la nivelul unor produse valoroase (panouri din lemn pentru utilizări de
exterior).
11
Ținând cont de obiectivele propuse, s-a elaborat metodologia de cercetare, sintetizată
schematic în Fig. 2.1.
12
CAPITOLUL 3.
CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND AMELIORAREA PRIN
TERMOTRATARE A UNOR PROPRIETĂŢI ALE LEMNULUI DE
MOLID, PIN NEGRU, TEI ŞI FAG
3.1. Obiectivul cercetării

Obiectivul acestei cercetări îl constituie evaluarea efectelor tratamentului de modificare
termică în mediu de aer la presiune atmosferică asupra unor proprietăţi fizice (pierderea de masă,
stabilitatea dimensională şi culoarea) ale lemnului matur şi subţire de diferite specii indigene
(molid, pin negru, tei şi fag), sub influenţa a diferiţi parametri de tratare (temperatură şi durată),
comparativ cu lemnul netratat. Rezultatele acestei cercetări sunt menite să conducă la stabilirea
regimurilor optime de termotratare pentru fiecare sortiment în parte, respectiv a acelor regimuri
care permit obţinerea stabilităţii dimensionale maxime la o pierdere de masă de maxim 5%.
3.2. Metodica cercetării

3.2.1. Material
Materialul lemnos utilizat în cadrul prezentei cercetări a constat în scânduri fără defecte
debitate atât din trunchiuri mature ( = 30 ... 32cm) cât şi din trunchiuri subţiri ( = 15 ... 16
cm) de: molid (Picea abies Karst.), pin negru (Pinus nigra Arnold), tei (Tilia cordata Mill.) şi
fag (Fagus sylvatica L.) proveniţi din acelaşi areal: U.P.II Stroeşti – Argeş (45° 8' 0" Nord, 24°
47' 0" Est).
Din cele 5 trunchiuri mature şi 6 trunchiuri subţiri selectate din fiecare specie s-au
debitat mai întâi scânduri cu dimensiunile de 620x85x30mm, care au fost uscate natural şi
condiţionate timp de 2 săptămâni la 20°C/65% pentru a atinge umiditatea de 12%, necesară
determinării proprietăţilor fizice. Ulterior, din acestea s-au debitat epruvete cu dimensiunile
specifice proprietăţilor testate (Tabelul 3.1).
Imediat după debitare, epruvetele au fost notate ţinând cont de:
- specie: molid (M), pin negru (P), tei (T), fag (F)
- sortiment: lemn matur (M), lemn subţire (S)
- temperatura de tratare (180, 200ºC)
- durata de tratare (1, 2, 3, 4, 6 ore)
- număr epruvetă (1...10)
- pentru probele martor (netratate) s-a folosit notaţia N în faţa codului de specie.
13
Tabelul 3.1
Planificarea testelor experimentale
Proprietatea Unitatea de Dimensiuni Numărul de Norma după care s-a
testată măsură epruvete [mm] epruvete desfăşurat testul
Conform literaturii de
Pierderea de masă % 10
specialitate
EN 323
30x20x20 STAS 85/1-91
Densitatea şi
% 10 echivalent cu
umflarea totală
ISO 4859:1982
ISO 4860:1982
Conform literaturii de
Culoarea L*a*b 0,5x20x20 10
specialitate
3.2.2. Aparatură
Cercetarea experimentală a presupus operaţii de debitare a epruvetelor, uscarea la stare
anhidră a acestora urmată de termotratare, cântărirea şi măsurarea umidităţii şi dimensiunilor
epruvetelor în anumite etape ale desfăşurării testelor. Pentru acestea s-au folosit următoarele
piese de echipament:
 Etuva electrică cu termostat produsă de firma BINDER (Germania), pentru
uscarea probelor la stare anhidră, dar şi pentru tratarea termică propriu-zisă.
 Umidometru capacitiv tip PM1-E de la firma MERLIN (Austria). Acesta este un
aparat portabil, digital, care permite determinarea precisă şi nedistructivă a umidităţii la lemn.
 Balanţă electronică tip KERN (Germania), cu precizie de 0,001g pentru
determinarea masei epruvetelor în stare anhidră înainte şi după tratare.
 Şubler electronic cu precizie de 0,01mm pentru determinarea dimensiunilor
epruvetelor.
 Maşină de rindeluit la grosime Festool pentru rindeluirea scândurilor faţă-cant.
 Fierăstrău circular Festool (Fig. 3.6) pentru debitarea epruvetelor.
 Camera climatică tip KPK200 produsă de firma FEUTRON (Germania) Pentru

condiționarea epruvetelor la parametri riguros constanți.
 Scaner Mustek 1248UB cu o rezoluţie de 600x1200dpi la o rezoluţie de 300dpi –
utilizat pentru scanarea probelor în vederea evaluării culorii.
3.2.3. Metodă
Determinarea densităţii materialului lemnos. În vederea unei termotratări eficiente,

fără defecte, lemnul trebuie sǎ ajungă la stare anhidrǎ înainte de a fi supus tratării termice
propriu-zise (ThermoWood Handbook 2003). De aceea, în cadrul prezentei cercetări epruvetele
14
au fost mai întâi uscate până la stare anhidră la temperatura de 103ºC în etuva electrică Binder.
În această stare s-au determinat masa şi cele trei dimensiuni ale fiecărei epruvete. Pe baza
ecuaţiei (3.1) s-a calculat densitatea la stare anhidră (0) a fiecărei epruvete, iar ulterior s-a
calculat media pe fiecare specie şi sortiment
m0
0   100 [kg/m3] (3.1)
V0
în care: m0 reprezintă masa epruvetei la stare anhidră, în g;
V0 – volumul epruvetei la stare anhidră, în m3.
Termotratarea. Pe baza informaţiilor furnizate de literatura de specialitate şi sintetizate

la sfârşitul capitolului 1, precum şi a experienţei acumulate în cadrul unor cercetări preliminare,
s-au adoptat următoarele regimuri de tratare:
- pentru molid, pin şi tei: 180ºC/1h; 180ºC/2h; 180ºC/3h; 180°C/4h; 200ºC/1h;
200ºC/2h; 200ºC/3h şi 200°C/4h;
- pentru fag: 180ºC/2h; 180ºC/3h; 180ºC/4h; 180°C/6h; 200ºC/2h; 200ºC/3h; 200ºC/4h şi
200°C/6h.
Intenţia iniţială a fost de a experimenta şi temperatura de 220°C, dar pentru că epruvetele
de molid s-au aprins după cca. 40’, experimentele la această temperatură au fost stopate.
Fiecare set de epruvete a fost tratat termic în aceeaşi etuvă Binder, în mediu de aer, la
presiune atmosferică, prin ridicarea temperaturii la 180ºC, respectiv la 200ºC şi menţinerea ei la
valoare constantă, conform regimului (timp de 1h, 2h, 3h, 4h şi respectiv 6h). După expirarea
timpului de tratare, epruvetele au fost scoase din etuvă, introduse în exsicator, iar după răcire au
fost măsurate din nou dimensiunile şi masa.
Determinarea pierderii de masă. Pierderea de masă (PM) este una dintre cele mai
influente şi importante proprietăţi fizice ale lemnului termotratat. Este binecunoscut faptul că
tratarea termică conduce la pierdere de masă şi implicit la scăderea rezistenţelor mecanice. Cu
cât regimul de termotratare este mai dur (temperatura mai ridicată, durata de tratare propriu-zisă
mai îndelungată), cu atât pierderea de masă este mai mare.
Pe baza datelor experimentale privind masa epruvetelor înainte şi după tratare (ambele
mase fiind determinate la stare anhidră), s-a determinat pierderea de masă conform relaţiei (3.2):
mi  m f
PM   100 [%] (3.2)
mi
în care:
mi - este masa epruvetei înainte de tratare, în g;
mf - masa aceleiaşi epruvete după tratare, în g.
15
Determinarea coeficienţilor de umflare totală. Atunci când este expus contactului
direct cu apa, lemnul îşi modifică semnificativ dimensiunile. Evaluarea amploarei acestui
fenomen este obligatorie atunci când se are în vedere realizarea unui produs finit care să fie
utilizat în condiţii de exterior, expus contactului direct cu precipitaţiile. Această evaluare se face
prin intermediul coeficienţilor de umflare.
Pentru determinarea acestora, atât epruvetele tratate cât şi cele netratate destinate acestui
test au fost imersate în apă distilată, pentru umflare, până la atingerea punctului de saturaţie al
fibrei (până la stabilizarea dimensiunii pe direcţia tangenţială).
În această stare, conform STAS 85/1-91, s-au măsurat din nou dimensiunile epruvetelor
pe toate cele trei direcţii de orientare structurală, în vederea calculării coeficienţilor de umflare
totală în direcţie radială (r max), tangenţială (t max) şi a celui volumic (v max), conform ecuaţiilor
(3.2)-(3.4) de mai jos.
l r max  l r min
 r max   100 [%] (3.3)
l r min
lt max  lt min
 t max   100 [%] (3.4)
lt min
l r max  lt max  l a max  l r min lt min  l a min

 v max   100 [%] (3.5)
l r min  lt min  l a min
în care:
l r min , lt min , l a min sunt dimensiunile epruvetei în stare absolut uscată, în direcţie radială,
tangenţială şi respectiv în lungul fibrelor, în mm;
l r max , lt max , l a max - dimensiunile epruvetelor la umiditatea de saturaţie a fibrei, în direcţia radială,
tangenţială şi respectiv în lungul fibrelor, în mm.
Calculul coeficientului de stabilitate dimensională. Pe baza valorilor obţinute ale

coeficienţilor liniari şi volumici de umflare ( ) s-au calculat apoi pentru fiecare specie, sortiment
şi regim coeficienţii liniari şi volumici de stabilizare dimensională la umflare (ASE) (abreviere a
termenului din limba engleză: Anti-Swelling Efficiency) conform ecuaţiei (3.6):
 lemn _ netratat   lemn _ tratat
ASE   100 [%] (3.6)
 lemn _ netratat
16
Acest parametru arată cu cât umflarea pe o direcţie sau în întregul volum al lemnului
tratat a fost mai mică faţă de cea a lemnului netratat şi exprimă astfel efectul de stabilizare
dimensională al tratamentului termic.
Testul de culoare. Având în vedere că termotratarea conduce la închiderea semnificativă

a culorii, acest test a urmărit pe de-o parte stabilirea gradului de închidere a culorii în urma
temotratării cu diferiţi parametri de regim, şi pe de altă parte evaluarea capacităţii lemnului tratat
de a menţine această nuanţă închisă atunci când este expus la lumină.
Pentru aceasta, din probele destinate acestui test (atât din cele tratate termic şi răcite, cât
şi din cele netratate, de control) au fost debitate epruvete cu dimensiunile 20x20x0,5mm.
Acestea au fost tăiate din partea de mijloc (de la jumătatea lungimii) a fiecărei probe. Ele au fost
scanate imediat după debitare.
În continuare, jumătatea inferioară a suprafeţei fiecărei probe a fost acoperită cu bandă
adezivă iar probele au fost expuse pe partea interioară a unei ferestre bine luminată. Probele au
fost scanate din nou la intervale regulate de timp (1, 2, 3 ... 6 luni), pentru a evalua modificarea
culorii pe partea neacoperită.
Pentru evaluarea calitativă a culorii s-au folosit coordonatele spaţiului de culoare
tridimensional L*, a*, b*, obţinute cu ajutorul programului Corel PHOTO-PAINT 11 pentru
fiecare mostră de culoare:
● L* reprezintă luminozitatea care poate varia între 0-negru şi 100-alb; acest lucru înseamnă că o
valoare mare a coordonatei L* caracterizează o culoare deschisă iar scăderea lui L* înseamnă
închiderea culorii;
● a* reprezintă scala de roşu-verde;
● b* reprezintă scala de galben-albastru.
Prin compararea valorilor L* a* b* obţinute pe aceeaşi probă la diferite momente de
timp, se pot trage concluzii privind influenţa timpului de expunere la lumină asupra intensităţii
culorii, respectiv asupra tendinţei de decolorare.
Variaţia luminozităţii (L*) (ecuaţia 3.7) este cel mai expresiv indicator al modifcărilor
pe care le suferă culoarea lemnului termotratat în timp, deoarece celelalte două coordonate se
schimbă doar foarte puţin (a* şi b* sunt neglijabile).
L*  L*expus  L*initial (3.7)
Prin compararea valorilor ΔL* obţinute pe epruvete tratate cu diferite regimuri se pot
trage concluzii referitoare la influenţa parametrilor de tratare termică asupra stabilităţii culorii,
iar prin compararea valorilor ΔL* obţinute pe aceeaşi epruvetă, dar la intervale de timp, se pot
trage concluzii referitoare la stabilitatea culorii lemnului termotratat sub înfluenţa radiaţiei UV.
17
3.3. Rezultate experimentale şi discuţii
3.3.1 Densitatea materialului lemnos înainte de termotratare
Valorile medii ale densităţii în stare anhidră a materialului lemnos înainte de termotratare
sunt prezentate în Tabelul 3.2.
Tabelul 3.2
Densitatea în stare anhidră a materialului lemnos înainte de termotratare
Molid Molid Pin Pin Tei matur Tei Fag Fag
matur subţire matur subţire subţire matur subţire
37614,1 37110,0 54721,1 54423,6 45818,2 42817,8 6887,4 68413,6
Valorile se încadrează în intervalele date în literatura de specialitate (Wagenführ 2008).

Se observă, aşa cum era de aşteptat, că valorile sunt puţin mai mici în cazul lemnului subţire,
având în vedere că acesta conţine o mare parte de lemn juvenil, care este mai poros.
3.3.2 Pierderea de masă
În Tabelele 3.3-3.6 sunt prezentate rezultatele privind pierderea de masă suferită de cele
opt tipuri de lemn ca urmare a tratamentului termic la diferite temperaturi şi diferiţi timpi de
expunere.
Valorile obținute pentru lemnul matur au fost în conformitate cu cele obținute de alți
cercetători, folosind aceleași specii, în condiții similare (Bekhta și Niemz 2003 - molid, Guller
2012 - pin; Barboutis et al 2011 – tei).
Tabelul 3.3
Pierderea de masă în urma tratării termice a epruvetelor de molid
Pierderea de masă
Temperatura Timp (%)
(ºC) (h) Molid matur Molid subţire
x s x s
180 1 0,822 0,227 0,932 0,099
2 1,437 0,212 1,434 0,132
3 1,856 0,245 1,630 0,180
4 2,184 0,439 1,699 0,129
200 1 2,006 0,142 1,856 0,253
2 3,066 0,487 2,939 0,194
3 4,519 0,352 4,210 0,396
4 5,778 0,495 4,500 0,284
18
Tabelul 3.4
Pierderea de masă în urma tratării termice a epruvetelor de pin negru
Pierderea de masă
(ºC) (h) Pin matur Pin subţire
x s x s
180 1 1,024 0,169 0,963 0,154
2 1,454 0,191 1,453 0,173
3 1,954 0,258 1,839 0,286
4 2,319 0,457 1,976 0,298
200 1 2,097 0,223 2,137 0,267
2 3,790 0,701 3,240 0,400
3 4,923 0,140 4,212 0,307
4 5,815 0,683 5,506 0,690
Tabelul 3.5
Pierderea de masă în urma tratării termice a epruvetelor de tei
Pierderea de masă
(ºC) (h) Tei matur Tei subţire
x s x s
180 1 1,117 0,617 1,342 0,223
2 1,365 0,125 1,752 0,133
3 1,823 0,106 2,131 0,169
4 1,977 0,095 2,371 0,282
200 1 3,109 0,684 4,274 1,104
2 3,644 0,335 4,960 0,382
3 4,515 0,729 6,755 0,387
4 7,967 0,088 9,308 0,662
Tabelul 3.6
Pierderea de masă în urma tratării termice a epruvetelor de fag
Pierderea de masă
(ºC) (h) Fag matur Fag subţire
x s x s
180 2 0,874 0,095 1,100 0,070
3 1,194 0,125 1,365 0,103
4 1,374 0,095 1,563 0,098
6 1,626 0,125 1,967 0,137
200 2 3,201 0,239 4,035 0,536
3 5,051 0,564 5,385 0,629
4 6,782 0,555 8,592 2,989
6 9,809 1,799 9,905 0,846
Pierderile de masă obținute pentru speciile de rășinoase (molid şi pin negru) au fost mai
mici decât pentru speciile de foioase (fag şi tei). Comportamentul diferit al celor două categorii
19
de specii în timpul tratamentul termic se datorează în principal compoziției chimice diferite:
cantitatea de hemiceluloze din speciile de foioase este mai mare şi mai instabilă decât la
răşinoase, de asemenea degradarea se produce mai uşor la speciile foioase decât la speciile de
răşinoase (Kamden 2002). Această afirmație este susținută şi de către Ferrari ș.a. (2013), care au
obținut pierderi de masă de 5,8-7,3% pentru speciile de rășinoase și 9,5-15% pentru speciile de
foioase, în aceleași condiții de tratament termic (220°C/3h/210mbar), folosind tehnologia
Thermovuoto.
Referitor la diferenţele dintre lemnul matur şi lemnul subţire s-a constatat că pierderile de
masă înregistrate de sortimentul subţire au fost mai mici în cazul celor două specii de răşinoase
şi, în general, mai mari în cazul celor două specii de foioase.
Şi de această dată, explicația este dată de compoziția chimică diferită: lemnul juvenil din
compoziţia speciilor de foioase conține o cantitate mai mare de hemiceluloze, ceea ce conduce la
o degradare mai uşoară decât în cazul lemnul matur. Această afirmație este susținută de Nazerian
ş.a. (2011), care au testat compoziția chimică a furnirelor tratate termic (la 180°C) comparativ cu
furnirele netratate, originare din cele trei specii de foioase atât sortiment matur cât și juvenil: fag
(Fagus orientalis), arțar (Acer Insigne) și plop (Populus nigra). Autorii au raportat o scădere mai
mare a glucozei, xilozei, manozei, galactozei și arabinozei în cantitatea furnirelor din lemn
juvenil în comparație cu cele care provin din lemnul matur, ceea ce a condus la o umflare cu
până la 50% mai mică a furnirelor din lemn juvenil decât a celor din lemn matur. Un
comportament opus în ceea ce privește raportul lemn matur vs. lemn juvenil pentru lemnul de
răşinoase a fost raportat de Guler ș.a. (2007) pentru lemnul de pin negru (Pinus nigra). În acest
caz, autorii au stabilit că umflarea și contragerea lemnului juvenil sunt mai mici. Folosind lemn
din aceeași specie, dar tratat termic, Bal (2014) a stabilit că tratamentul termic la 140°C, 170°C,
şi 200°C timp de 3 ore a avut un impact mai mare asupra proprietăților mecanice ale lemnului
matur de pin negru decât pe lemnul juvenil.
Toate aceste rezultate sunt în concordanță cu rezultatele obținute în cadrul studiului de
față (Tabelele 3.3 – 3.6), și anume: la speciile de răşinoase, pierderea de masă este mai mică la
probele provenite din sortimentul subţire în timp ce la speciile de foioase situaţia se prezintă
invers, respectiv pierderea de masă este mai mare la sortimentul subţire comparativ cu cel matur.
În ceea ce privește temperatura (Fig. 3.1), trebuie remarcat faptul că toate valorile
pierderii de masă înregistrate la 180°C au fost sub 2,5%, ceea ce sugerează eficiența scăzută a
tratamentului termic la această temperatură pentru toate cele opt sortiment lemnoase.
20
.
Fig. 3.1 Efectul temperaturii tratamentului termic cu durată de 4h asupra pierderii de masă:
MM=molid matur; MS=molid subţire; PM=pin matur; PS= pin subțire; TM=tei matur; TS=tei subți
Valorile obținute la 200°C au fost semnificativ mai mari, atât în cazul sortimentului
matur, cât şi la cel subţire, ajungând până la 5,8% (MM, PM); 4,5% (MS); 5,5% (PS); 8% (TM);
9,3% (TS); 6,8% (FM) și 8,6% (FS) după 4h de tratare.
Ecuațiile de regresie obținute pentru toate speciile, atât lemn matur cât şi lemn subţire, în
ceea ce privește corelația dintre pierderea de masă și durata tratamentului sunt funcții liniare de
tipul: PM = a  timp + b (Fig. 3.2) cu coeficienți de determinare (R2) variind între 0,83 și 0,99.
a. Molid matur b. Molid subţire
c. Pin matur d. Pin subţire
21
e. Tei matur f. Tei subţire
g. Fag matur h. Fag subţire
Fig. 3.2 Pierderea de masă vs. durata tratamentului termic la t = 200°C pentru diferite
specii şi sortimente lemnoase
Considerând PM = 5% valoarea care marchează pragul eficienţei maxime a

tratamentului termic de stabilizare dimensională a lemnului fără ca rezistenţele mecanice să fie
afectate semnificativ (Viitaniemi ş.a. 1997), rezultatele obţinute în cadrul prezentei cercetări au
condus la stabilirea următoarelor regimuri de termotratare ca fiind optime pentru fiecare
specie/sortiment (Tabelul 3.7). Toate cele opt sortimente se tratează optim la temperatura de
200°C (pierderile în masă la 180°C au fost toate sub 2,3%, ceea ce indică un tratament
insuficient), doar duratele diferă în funcţie de specie şi sortiment.
Tabelul 3.7
Regimul optim de termotratare (pentru a obţine PM = 5%)
pentru fiecare specie/sortiment, stabilit pe epruvete cu grosime de 20mm, şi lungime 30mm
Molid Molid Pin negru Pin negru Tei Tei Fag Fag
matur subţire matur subţire matur subţire matur subţire
200 ºC 200 ºC 200 ºC 200 ºC 200 ºC 200 ºC 200 ºC 200 ºC
3,5 h 5h 3h 3,7 h 3,2 h 2h 3h 2,7 h
3.3.3. Coeficienţii de umflare
Umflarea volumică la probele de MOLID a fost redusă cu până la 27% pentru

sortimentul matur și cu până la 13% pentru sortimentul subţire la 180°C; cu până la 47% pentru
sortimentul matur și până la 39% pentru sortimentul subţire la 200°C, odată cu creşterea duratei
de tratare de la 1h până la 4h. Umflarea minimă a fost înregistrată la 200°C/4h, când s-au
22
înregistrat: r = 2,1%, t = 4,3% şi v = 7,4% pentru sortimentul subţire, şi respectiv: r = 1,9%,
t = 5,5% şi v = 7,6% pentru sortimentul matur. La ambele sortimente, umflarea a fost redusă
practic la jumătate, prin aceste condiții de tratament termic.
Umflarea volumică la probele de PIN a fost redusă cu până la 36% pentru sortimentul
matur și cu până la 26% pentru sortimentul subţire la 180°C; cu până la 21% pentru sortimentul
matur și până la 22% pentru sortimentul subţire la 200°C, odată cu creşterea duratei de tratare de
la 1h până la 4h. Reducerea procentuală a fost astfel mai mică decât la probele de molid, ceea ce
dezvăluie o eficiență mai scăzută a tratamentului termic în cazul lemnului de pin.
Umflarea volumică la probele de TEI a fost redusă cu 51% la 180°C și cu 74% la 200°C
pentru sortimentul subţire, în condiţiile creșterii timpului de tratare de la 1h până la 4h. La
lemnul de tei au fost obţinute cele mai mari reduceri ale umflării dintre cele patru specii
lemnoase testate. Pentru sortimentul matur, reducerea a fost mai puțin spectaculoasă (maxim
25%), dar în cazul sortimentului subţire, umflarea s-a redus la o treime faţă de lemnul netratat.
Ca şi în cazul celorlalte specii, tratamentul termic la 180°C a redus nesemnificativ
umflarea volumică a probelor de FAG (cu 8% pentru sortimentul matur şi cu 11% pentru
sortimentul subţire). La temperatura de 200°C însă, umflarea volumică a fost redusă cu până la
40% (pentru lemnul matur) și cu până la 23% (pentru lemnul cu subţire) odată cu creşterea
duratei de tratare de la 2h la 6h. Valorile minime ale umflării au fost înregistrate la 200°C/6h,
respectiv: r = 3,0%, t=7,1% şi v = 10,6% pentru sortimentul subţire. Trebuie însă subliniat
faptul că, în aceste condiţii de regim, pierderea de masă a depăşit valoarea de 5%. De aceea,
compararea efectului de stabilizare dimensională între specii şi sortimente (Fig. 3.3) s-a realizat
luând în considerare valorile coeficienţilor de umflare obţinuţi în condiţiile regimurilor optime
indicate în Tabelul 3.7.
Fig. 3.3 Valorile coeficienților de umflare volumică la regimul optim pentru fiecare din cele 4 specii și
4 sortimente lemnoase termotratate comparativ cu lemnul netratat
23
Dependența dintre umflarea volumică (v) și pierderea de masă (PM) a probelor tratate
termic este ilustrată în Fig. 3.4. Pentru toate cele opt sortimente de lemn luate în considerare,
graficele arată o scădere liniară a umflării volumice o dată cu creşterea pierderii de masă,
coeficienții de determinare (R2) variind între 0,56 și 0,78, cu valori mai mari la sortimentele
subţiri de molid şi tei (specii omogene) și cu valori mai mici pentru probele de pin şi fag matur
(specii cu tensiuni interne mari). Cea mai mare variabilitate (R2 = 0,37) a fost înregistrată la
probele din sortimentul subţire de pin negru și trebuie atribuită faptului că aceste probe au fost
singurele care conțineau 50% inimă.
a. Molid matur b. Molid subţire
c. Pin matur d. Pin subţire
e. Tei matur f. Tei subţire
g. Fag matur h. Fag subţire

Fig. 3.4 Umflarea volumică vs. pierderea de masă în urma termotratării
24
3.3.4. Stabilitatea dimensională
Valorile ASE calculate cu ajutorul ecuației (3.6) în direcție radială, tangențială și
volumică sunt prezentate în Tabelele 3.8 - 3.11. La toate speciile, valorile coeficientului de
stabilitate dimensională au crescut odată cu severitatea condițiilor de tratament termic
(temperatură mai mare, timp mai îndelungat).
Cele mai mari valori ASE ale lemnului de MOLID au fost obținute la regimul de
200°C/4h atât pentru sortimentul matur cât și pentru cel subțire. Ȋn direcţie radială, coeficientul
ASE este puţin mai mare decât în direcţie tangențială pentru lemnul de molid matur, în timp ce la
sortimentul subțire cele două valori sunt foarte apropiate (51%). Stabilizarea volumică a fost de
46% pentru ambele sortimente lemnoase.
Tabelul 3.8
Valorile coeficienților de stabilitate dimensională la MOLID,
lemn matur vs. lemn subțire
Lemn matur Lemn subțire
Regim de
ASEt ASEr ASEv ASEt ASEr ASEv
tratare
[%] [%] [%] [%] [%] [%]
180°C/1h 6,5 7,3 6,4 18,2 4,7 12,4
180°C/2h 5,4 12,2 7,1 20,5 9,3 14,6
180°C/3h 18,5 24,4 19,9 21,6 18,6 20,4
180°C/4h 25,0 29,3 26,2 26,1 20,9 22,6
200°C/1h 19,6 22,0 20,6 21,6 30,2 24,8
200°C/2h 29,3 34,1 31,2 30,7 30,2 30,7
200°C/3h 30,4 36,6 32,6 40,9 41,9 42,3
200°C/4h 40,2 53,7 46,1 51,1 51,2 46,0
Cu o valoare maximă de 38% pentru lemnul matur și respectiv 40% pentru lemnul
subțire, valorile ASEv ale lemnului de PIN NEGRU sunt semnifivativ mai mici decât în cazul
lemnului de molid, confirmând, astfel, un fapt deja anunțat de valorile pierderilor de masă:
termotratarea este mult mai puțin eficientă în cazul acestei specii.
Tabelul 3.9
Valorile coeficienților de stabilitate dimensională la PIN NEGRU,
Regim de
tratare
[%] [%] [%] [%] [%] [%]
180°C/1h 6,1 3,4 4,8 7,3 4,8 5,1
180°C/2h 13,1 10,3 10,8 15,9 19,0 14,7
180°C/3h 25,3 27,6 24,7 17,1 20,6 18,6
180°C/4h 34,3 29,3 30,1 20,7 31,7 25,0
200°C/1h 23,2 25,9 24,7 26,8 25,4 26,3
200°C/2h 33,3 39,7 35,5 30,5 31,7 30,1
200°C/3h 36,4 39,7 38,0 36,6 31,7 35,9
200°C/4h 37,4 39,7 38,0 37,8 41,3 39,7
25
Conform rezultatelor foarte bune obținute cu privire la reducerea coeficienților de
umflare, la sortimentul subțire de TEI s-au înregistrat valori spectaculoase ale stabilizării
dimensionale la regimul de 200°C/4h: ASE r = 66,3%, ASEt = 65,6%, ASEv=59,3%. Trebuie
totuşi subliniat faptul că aceste valori au fost înregistrate la pierderi de masă de peste 5%. Pentru
a avea o comparație echitabilă cu celelalte specii, trebuie să luăm în considerare valorile ASE
obținute la 200°C/3,2h pentru sortimentul matur și 200°C/2h pentru sortimentul subțire,
respectiv, la acele tratamente care conduc la PM=5% (vezi Tabelul 3.7). În această situație, ASE v
este de 47% (pentru teiul matur) – foarte apropiat de valoarea ASEv obținută la lemnul de molid,
și 52,3% (pentru teiul subțire) – care este cea mai mare valoare dintre toate situațiile analizate.
Tabelul 3.10
Valorile coeficienților de stabilitate dimensională la TEI,
Regim de
tratare
[%] [%] [%] [%] [%] [%]
180°C/1h 10,1 14 12,7 16,3 11,5 8,1
180°C/2h 15,9 18,6 16,1 25,0 13,1 13,4
180°C/3h 17,4 30,2 22,9 33,7 18,0 19,2
180°C/4h 17,4 32,6 16,9 36,4 19,7 26,7
200°C/1h 39,1 20,9 33,1 56,7 44,3 45,3
200°C/2h 47,8 30,2 42,4 57,7 47,5 52,3
200°C/3h 52,2 30,2 44,1 59,6 57,4 53,3
200°C/4h 65,2 41,9 55,9 66,3 65,6 59,3
Atât la sortimentul matur cât și la cel subțire de FAG s-a înregistrat o reducere accentuată
a coeficientului de umflare în urma tratamentului termic la 200°C/6h. Prin urmare, valorile ASE
au fost cu 50% mai mari.
Tabelul 3.11
Valorile coeficienților de stabilitate dimensională la FAG,
Regim de
tratare
[%] [%] [%] [%] [%] [%]
180°C/1h 8,9 8,2 8,3 11,5 5,4 8,8
180°C/2h 9,3 11,0 17,0 13,7 14,9 9,3
180°C/3h 9,7 20,5 13,1 15,1 14,9 10,7
180°C/4h 10,5 27,4 15,5 16,5 16,2 17,7
200°C/1h 36,3 52,1 42,2 41,0 43,2 42,0
200°C/2h 42,7 52,7 48,5 41,7 45,9 44,2
200°C/3h 53,2 54,8 52,4 43,9 58,8 50,0
200°C/4h 57,3 61,6 58,7 48,9 59,5 53,1
26
Cu toate acestea, la fel ca și în cazul lemnului de tei, acest regim aplicat duce la pierderi
de masă mai mari de 5% iar scopul de a se raporta la o valoare comună de PM=5%, condițiile
care ar trebui luate în considerare ar fi: 200°C/3h pentru lemnul matur și 200°C/2,7h pentru
lemnul subțire. În această situație, coeficientul de stabilitate dimensională volumic este 48,5%
(pentru fag matur) și 43,5% (pentru fag subțire).
Stabilitatea dimensională vs. Pierderea de masă

Funcțiile de dependență dintre coeficienții de stabilitate dimensională volumică (ASEv) și
pierderea de masă (PM) sunt ilustrate în Fig. 3.6 şi 3.7.
a. Molid matur b. Pin negru matur
c. Tei matur d. Fag matur

Fig. 3.6 Stabilitatea dimensională volumică vs. pierderea de masă pentru sortimentul
MATUR de: a - molid; b - pin negru; c - tei; d - fag
a. Molid subțire b. Pin negru subțire
27
c. Tei subțire d. Fag subțire
Fig. 3.7 Stabilitatea dimensională volumică vs. pierderea de masă pentru sortimentul
SUBȚIRE de: a - molid; b - pin negru; c - tei; d - fag
Analiza de regresie arată că funcţia de dependenţă ASEv = f(PM) este o funcţie liniară,
pozitivă (creșterea pierderii de masă conduce la creșterea stabilității dimensionale) atât pentru
sortimentul matur, cât şi pentru cel subţire. Coeficienții de determinare au înregistrat valori peste
0,7 (R2=0,74-0,88 pentru lemnul matur şi R2=0,84-0,97 pentru lemnul subțire).
3.3.5. Culoarea lemnului termotratat şi stabilitatea acesteia în urma expunerii la radiaţie

solară sub sticlă
Fig. 3.9 prezintă evoluția culorii probelor în urma termotratării la diferite regimuri
(temperatură/durată) comparativ cu probele de control (netratate). Sub fiecare mostră de culoare
sunt indicate coordonatele L*a*b* de culoare aferente, precum şi pierderea de masă asociată
regimului respectiv de termotratare. Astfel, utilizatorul poate evalua rapid (comparând cu
valoarea de prag PM=5%) gradul de duritate necesar al regimului de termotratare pentru
obţinerea unei anumite nuanţe.
Molid Matur
Control 180°C/1h 180°C/2h 180°C/3h 200°C/1h 200°C/2h 200°C/3h
71*10*16 63*11*18 58*11*18 55*13*20 40*13*17 31*13*15 33*13*15

PM= 0,8% 1,4% 1,9% 2,0% 3,1% 4,5%
Molid Subțire
73*9*15 64*12*20 63*12*20 56*12*20 48*14*20 37*14*18 22*13*14

PM= 0,9 % 1,4% 1,6% 1,9% 2,9% 4,2%
28
Pin negru Matur
71*11*16 63*11*18 58*11*18 55*13*20 40*13*17 31*13*15 33*13*15

PM= 1,0% 1,5% 2,0% 2,1% 3,8% 4,9%
Pin negru Subțire
70*10*17 66*10*19 51*13*20 48*13*19 44*11*17 34*13*16 26*13*14

PM= 1,0% 1,5% 1,8% 2,1% 3,2% 4,2%
Tei Matur
46*14*18 38*12*13 34*11*13 35*9*11 31*11*12 24*12*11 20*11*11

PM= 1,1% 1,4% 1,8% 3,1% 3,6% 4,5%
Tei Subțire
71*10*14 54*12*16 47*12*16 46*13*17 25*13*13 23*13*14 20*11*11

PM= 1,3% 1,8% 2,1% 4,3% 5,0% 6,8%
Fag Matur
51*13*13 33*13*13 39*12*13 35*15*19 36*12*13 32*12*13 24*11*10

PM= 0,9% 1,2% 1,4% 3,2% 5,1% 6,8%
Fag Subțire
60*13*13 47*10*12 43*11*14 39*11*13 36*11*13 26*11*11 22*11*10

PM= 1,1% 1,4% 1,6% 4,0% 5,4% 8,6%
Fig. 3.9 Influența condițiilor de termotratare asupra culorii (L*a*b) lemnului comparativ cu
proba de control
29
Ȋn ceea ce priveşte analizarea la momente de timp succesive a mostrelelor de culoare
expuse cu o jumătate din suprafaţă acoperită cu bandă neagră pentru a prezerva culoarea iniţială
(pentru comparaţie), în primul rând s-a putut observa că lemnul termotratat de răşinoase a suferit
modificări mult mai mici ale luminozităţii decât lemnul de foioase. Atât la lemnul de molid, cât
şi la cel de pin s-a constatat tendinţa de închidere a culorii (valori negative ale ΔL*) la lemnul
termotratat la 180°C şi uşoara tendinţă de deschidere a culorii la lemnul termotratat la 200°C
(ΔL*=1...5), tendinţă manifestată încă din prima lună, fără o evoluţie în lunile ulterioare. Valori
ΔL mai mari s-au obţinut în cazul sortimentelor subţiri: ΔL*max= 10 la molid subţire şi respectiv
ΔL*max= 6 la pin subţire.
Între speciile de foioase analizate, lemnul de tei a înregistrat modificări mai intense ale
culorii. Lemnul de fag termotratat la 180°C a oscilat în jurul valorii ΔL*= 5, iar lemnul de tei în
jurul valorii ΔL*= 8, valoare înregistrată încă după prima lună de expunere, fără evoluţie
semnificativă în lunile ulterioare, ca şi în cazul speciilor de răşinoase. Valori mai mari şi evoluţie
clară în timp s-a înregistrat însă la ambele specii de foioase termotratate la 200°C, unde ΔL* a
variat (în medie) de la 3 la 13 în cazul lemnului de fag matur (în concordanţă cu valorile obţinute
Todorovic ș.a. 2012 tratând termic aceeași specie la temperatura de 210°C timp de 4 ore), de la 3
la 12 în cazul lemnului de fag şi tei subţire şi de la 5 la 16 în cazul lemnului de tei matur.
La speciile de foioase nu s-au constatat diferenţe semnificative de modificare a culorii
între sortimentul matur şi cel subţire.
3.4. Concluzii
Principalele concluzii ale cercetării experimentale prezentate în acest capitol pot fi
formulate după cum urmează:
● Pierderea de masă crește o dată cu creșterea durității condițiilor de termotratare:
• creşterea temperaturii de la 180°C la 200°C la aceeaşi durată (4h) a condus la creşterea
cu cca. 38% a pierderii de masă în cazul lemnului de molid, cu 36–40% la lemnul de pin,
cu 25% la lemnul de tei şi cu 18-20% la lemnul de fag; în ceea ce privește diferenţa ȋntre
sortimentul matur şi cel subțire, în cazul speciilor de răşinoase, sortimentul subțire a
ȋnregistrat valori cu 6% (la pin) - 28% (la molid) mai mici decât sortimentul matur, în
timp ce la speciile de foioase situația este inversă, cu valori cu 17% (la tei) - 27% (la fag)
mai mari la sortimentul subțire, pentru lemn termotratat ȋn aceleași condiţii (200°/4h);
• creşterea duratei de tratare de la 1h la 4h la aceeaşi temperatură (200°C) a condus la
creşterea cu 35–41% a pierderii de masă în cazul lemnului de molid, cu 36–39% la
lemnul de pin, cu 39–46% la lemnul de tei şi cu 33–41% la lemnul de fag, limita
inferioară a intervalului fiind întotdeauna ȋnregistrată la lemnul matur.
30
● Efectul de stabilizare dimensională (reducerea umflării) al termotratării creşte proporţional cu
pierderea de masă.
● Comparând efectele condiţiilor de termotratare asupra stabilităţii dimensionale la umflare
(ASEv) a diferitelor specii şi sortimente analizate, s-a constatat că:
• lemnul de molid (atât sortimentul matur, cât şi cel subţire) s-a comportat foarte bine la
toate condiţiile de tratare, fiind complet lipsit de crăpături sau deformaţii după acest
proces; lemnul subțire de molid termotratat la 200°C/4h a avut stabilitatea dimensională
mai mare în direcție radială, dar mai mică în direcție tangențială faţă de lemnul matur,
astfel încât valorile ASEv au rezultat egale: ASEv = 46%, rezultat echivalent cu o reducere
la jumătate a umflării volumice pentru ambele sortimente;
• lemnul de pin negru s-a pretat mai puțin tratamentului termic decât lemnul de molid. A
fost mai predispus la crăpare, iar efectul stabilizării dimensionale a fost mai redus decât
în cazul molidului, la aceeași pierdere de masă. Densitatea mai mare, prezența
duramenului și pungile de rășină sunt considerate responsabile de acest comportament;
sortimentul subţire a înregistrat după termotratarea la 200°C/4h un coeficient de
stabilizare dimensională puţin mai mare decât lemnul matur (ASEv, PS = 40% faţă de
ASEv, PM = 38%);
• rezultatele obținute pe lemnul de tei au arătat că această specie este foarte potrivită
pentru termotratare; cu valoarea ASEv=59,3% probele de tei subţire termotratate la
200°C/4h au înregistrat cel mai puternic efect de stabilizare dimensională dintre toate
speciile lemnoase testate; un alt aspect interesant observat la lemnul de tei termotratat a
fost acela că raportul dintre umflarea tangențială și cea radială a scăzut în mod
semnificativ o dată cu creșterea durității condițiilor de termotratare, ceea ce înseamnă că
teiul tratat termic are o mai bună stabilitate a formei și este mai puțin predispus la
deformare decât lemnul de tei netratat;
• rezultatele de stabilizare dimensională obținute pe lemnul de fag au fost, de asemenea,
bune; lemnul matur s-a comportat mai bine la termotratare decât lemnul subțire;
stabilitatea dimensională volumică la temperatura de 200°C după 6 ore a depășit 55%,
dar a fost corelată cu o pierdere de masă de 9,8%; la o pierdere de masă de 5%, ASEv, FM =
39,34%, comparabilă cu cea a lemnului de molid matur.
● Referitor la influenţa condiţiilor de termotratare asupra culorii lemnului, s-a observat clar că
creşterea temperaturii şi timpului de tratare conduc la intensificarea închiderii culorii; culoare
modificată nesemnificativ în urma tratării (ceea ce indică în corelaţie şi cu valoarea foarte mică a
pierderii de masă, sub 2%, un tratament insuficient) s-a obţinut la toate speciile şi sortimentele
tratate la 180°C, indiferent de durată.
31
● Referitor la stabilitatea culorii lemnului termotratat, rezultatele obţinute arată că aceasta este
mult mai stabilă la speciile de răşinoase, în timp ce ambele specii de foioase tind să se
decoloreze în timp, în urma expunerii la lumină.
În conformitate cu principalele obiective stabilite la începutul acestui capitol, rezultatele
obţinute în urma prezentei cercetări au permis:
● stabilirea regimurilor optime de termotratare pentru fiecare specie şi sortiment;
● selectarea sortimentelor cu cele mai bune performanţe de stabilitate dimensională,
în vederea continuării cercetării prin înglobarea elementelor termotratate în panouri reconstituite
din lemn masiv şi testarea acestora în vederea utilizării pentru faţade şi pardoseli de exterior.
Astfel, regimurile optime de termotratare (cele care au condus la o valoare a pierderii de
masă de 5%), precum şi valoarea corespondentă a coeficienților de stabilizare dimensională în
volum, calculați pe baza ecuațiilor de regresie prezentate în Fig. 3.6, 3.7, se prezintă după cum
urmează (Fig. 3.10):
Răşinoase
Molid matur Molid subțire Pin matur Pin subțire
200°C/3,5h 200°C/5h 200°C/3h 200°C/3,7h

ASEv = 40,85% ASEv = 50,20% ASEv = 38,71% ASEv = 40,24%
200°C/3,2h 200°C/2h 200°C/3h 200°C/2,7h

ASEv = 42,39% ASEv = 38,22% ASEv = 39,34% ASEv = 33,53%
Tei matur Tei subțire Fag matur Fag subțire
Foioase
Fig. 3.10 Regimuri optime de termotratare
Se observă aşadar că cele mai bune rezultate privind stabilitatea dimensională (peste
40%) la aceeaşi valoare (impusă) a pierderii de masă s-au obţinut, în ordine descrescătoare la:
molid subțire, tei matur, molid matur, pin subțire. Ȋn baza acestor rezultate, sortimentele selectate
pentru realizarea şi testarea unor panouri reconstituite din elemente termotratate sunt: molid
matur, molid subţire (selectarea celor două prezintă şi avantajul continuării evaluării
comparative a proprietăților celor două sortimente – de data aceasta ȋntr-o fază mai avansată - ȋn
produsul finit) şi teiul matur.
32
Capitolul 4.
CERCETĂRI TEORETICE ŞI EXPERIMENTALE PRIVIND
PANOURILE RECONSTITUITE DIN FRIZE TERMOTRATATE
DIN LEMN DE MOLID ŞI TEI
4.1. Obiectivele cercetării

Obiectivul acestei cercetări l-a constituit evaluarea unor proprietăţi precum stabilitatea
dimensională, planeitatea, culoarea, coeficientul de conductivitate termică şi respectiv rezistenţa
încleierii la panourile reconstituite realizate din frize termotratate din lemn masiv de molid şi tei,
comparativ cu panouri realizate din frize netratate, după expunerea panourilor în condiţii de
exterior timp de 3 luni (decembrie 2013-martie 2014 pentru panourile de molid şi aprilie – iunie
2014 pentru panourile de tei). În cazul lemnului de molid, determinările s-au făcut comparativ pe
panouri realizate din frize debitate din trunchiuri mature şi respectiv din trunchiuri subţiri
(provenite din rărituri). Utilizarea lemnului celor două specii pentru panouri din lemn termotratat
şi testarea acestora în urma expunerii în condiţii de exterior reale constituie premiere şi conferă
caracter inovativ cercetării.
4.2. Cercetări teoretice în vederea elaborării metodologiei de cercetare

4.2.1. Stabilirea regimului de termotratare a frizelor
Parametrii regimului de tratare termică (Tabelul 4.1) au fost stabiliţi pe baza rezultatelor
obţinute în cercetările preliminare prezentate în capitolul anterior ca regimuri optime pentru
lemnul matur/subţire de molid şi respectiv lemnul matur de tei și publicate de Olărescu
ş.a.(2014). Pentru a stabili durata optimă de tratare în cazul frizelor pentru panouri care au avut
aceeaşi grosime şi lăţime ca epruvetele utilizate în studiul preliminar, dar lungime mai mare
(300mm faţă de 30 mm), s-au efectuat noi teste de termotratare pe seturi de câte 10 epruvete din
fiecare sortiment.
Tabelul 4.1
Regimul de termotratare
Etape Parametrii de regim
Uscare la stare anhidră 103°C
Încălzire 180°C/8h
200°C/10h pentru molid
Tratare termică propriu-zisă şi
200°C/3h pentru tei
Răcire 20°C/12h
33
4.2.2. Stabilirea metodologiei de expunere în condiţii de exterior a panourilor
Pentru a evalua efectele expunerii în condiţii de exterior a panourilor realizate în cadrul
prezentei cercetări asupra unor proprietăţi ale acestora (stabilitatea dimensională, de formă şi a
culorii), s-a considerat oportună testarea în timp real ale panourilor, prin expunerea acestora în
aer liber pe o terasă neacoperită (fără a veni în contact cu solul) şi respectiv pe o terasă acoperită
în aer liber şi măsurarea caracteristicilor vizate (masă, dimensiuni, umiditate, planeitate şi
culoare) după fiecare lună de expunere. S-a stabilit ca timpul de expunere al panourilor să fie de
trei luni (interval limitat de timpul avut la dispoziţie pentru efectuarea cercetării), timp în care să
fie măsurate regulat la interval de 12 ore temperatura şi umiditatea relativă a aerului în
microclimatul standului experimental.
4.2.3. Cercetări teoretice privind evaluarea stabilităţii dimensionale a panourilor

Evaluarea stabilităţii dimensionale a vizat în cazul prezentei cercetări, determinarea
coeficienţilor de umflare ai panoului (după fiecare direcţie - l şi în întregul volum - v ), pe
baza dimensiunilor măsurate (în lungul aceleiaşi linii de ghidaj):
- iniţial (înainte de a fi expuse) şi
- după fiecare lună de expunere în aer liber,
conform relaţiilor:
l max  l min
l   100 (4.1)
l min
Lmax  bmax  g max  Lmin bmin  g min

v   100 (4.2)
Lmin  bmin  g min
în care:
lmin - este dimensiunea panoului (lungimea L, lăţimea b sau grosimea g) în stare iniţială, în mm;
lmax - dimensiunea panoului după 1, 2 şi respectiv 3 luni de expunere în condiţii de exterior, în
mm.
Pe baza valorilor v obţinute pentru panourile din frize termotratate comparativ cu

panourile realizate din frize netratate din lemn de aceeaşi specie şi acelaşi sortiment s-a calculat
apoi cu ajutorul relaţiei (4.3), coeficientul de stabilizare dimensională la umflare ASE (abreviere
a termenului din limba engleză: Anti-Swelling Efficiency):
 v , lemn _ netratat   v , lemn _ tratat
ASE   100 [%] (4.3)
 v , lemn _ netratat
34
4.2.4. Cercetări teoretice privind evaluarea planeităţii panourilor
Pe baza definiţiilor din literatura de specialitate şi a modului de măsurare cu
echipamentul OPTOdesQ Measurement Table, Olărescu (2009) a dedus relaţiile de calcul pentru
abaterea de la planeitate, după cum se prezintă în continuare: în cazul măsurării cu OPTOdesQ
Measurement Table, grosimea g măsurată faţă de masa maşinii, determină poziţia planului
adiacent, fiind considerată grosime de referinţă, faţă de care se determină abaterile. Calculul
abaterii se bazează pe măsurarea grosimii în punctele stabilite de utilizator şi compararea
acesteia cu grosimea de referinţă g, maşina furnizând direct diferenţele pozitive sau negative faţă
de aceasta. În funcţie de caracteristicile geometrice ale panoului măsurat, abaterea măsurată faţă
de planul adiacent poate fi pentru acelaşi panou:
- numai pozitivă; în acest caz abaterea de la planeitate (AP) este egală cu valoarea absolută a
abaterii maxime (Apmax) măsurate faţă de planul adiacent Pa conform relaţiei 4.4:
AP  Ap max [mm] (4.4)
- numai negativă; în acest caz abaterea de la planeitate (AP) este egală cu valoarea absolută a
abaterii minime (Apmin) măsurate faţă de planul adiacent Pa, conform relaţiei 4.5:
AP  Ap min [mm] (4.5)
- şi pozitivă şi negativă; în acest caz abaterea de la planeitate (AP) se calculează drept suma
valorilor absolute ale abaterii minime (negative) şi a abaterii maxime (pozitive) măsurate faţă de
planul adiacent cu relaţia 4.6:
AP  Ap min  Ap max [mm] (4.6)
4.2.5. Cercetări teoretice privind evaluarea stabilităţii culorii panourilor

Una dintre cele mai utilizate metode moderne de evaluare cantitativă a culorii unui
material solid este spectrofotometria, bazată pe măsurarea coordonatelor spaţiului de culoare
tridimensional CIEL*a*b*, în care:
● L* reprezintă luminozitatea; aceasta poate varia între 0-negru şi 100-alb, ceea ce înseamnă că o
valoare mare a coordonatei L* caracterizează o culoare deschisă iar scăderea lui L* semnifică
închiderea culorii;
● a* reprezintă scala de roşu-verde;
● b* reprezintă scala de galben-albastru.
Prin compararea valorilor L* a* b* obţinute pe aceeaşi probă, la diferite intervale de
timp, se pot trage concluzii privind influenţa timpului de expunere la lumină asupra intensităţii
culorii, respectiv asupra tendinţei de decolorare.
35
Variaţia luminozităţii (L*)(ecuaţia 4.7) este cel mai expresiv indicator al modificărilor
pe care le suferă culoarea lemnului în timp:
L*  L*expus  L*initial (4.7)
Variaţia totală a culorii este dată de indicatorul E*, calculat cu ajutorul ecuaţiei (4.8):
E *  (L* ) 2  (a * ) 2  (b* ) 2

(4.8)
unde:
L* reprezintă variaţia luminozităţii (relaţia 4.7);
a* - variaţia coordonatei de culoare roşu-verde (relaţia 4.9):
a*  aexp
*
us  ainitial
*
(4.9)
b*- variaţia coordonatei de culoare galben-albastru (relaţia 4.10):
b*  bexp
*
us  binitial
*
(4.10)
4.2.6. Cercetări teoretice privind evaluarea conductivităţii termice a panourilor

Conductivitatea termică este un parametru fizic al unui material, ce depinde de
temperatură, presiune şi natura materialului şi este determinată experimental utilizând procedee
bazate pe determinări în regim termic staţionar şi nestaţionar.
Mărimea conductivităţii termice a unui material poate fi apreciată prin valoarea coefi-
cientului de conductivitate termică λ, definit prin cantitatea de căldură ce traversează o probă de
material cu suprafaţa de 1m2 şi grosime de 1m, într-un interval de timp de o oră, pentru o
diferenţă de temperatură de 1°C între două feţe perpendiculare pe fluxul termic.
Determinarea valorii coeficientului de conductivitate termică () are la bază relaţia lui
Fourier (relatia 4.11):
în care:
δ - grosimea plăcii, în mm;
Δt - diferenţa de temperatură între suprafeţele plăcii, în °C sau K;
q - fluxul termic unitar, în W/m2.
36
Prin urmare, coeficientul de conductivitate termică este numeric egal cu fluxul termic
conductiv staţionar, care traversează unitatea de suprafaţă a unei plăci de grosime unitară, când
diferenţa de temperatură între suprafeţele exterioare este egală cu unitatea.
Standardele în vigoare indică trei posibile metode de determinare a conductivităţii

termice, astfel:
- metoda plăcii încălzitoare cu două corpuri de probă dispuse simetric;
- metoda firului cald;
- metoda plăcii încălzitoare cu un singur corp de probă.
Ultima dintre ele este cea mai utilizată, stând la baza instalaţiei cunoscută sub numele de
„Masa Dr. Bock”.
Probele din materiale de construcţie, izolatoare sau plastice se confecţionează sub formă
de plăci pătrate sau circulare, cu suprafeţe plane şi paralele, având lungimea laturii cuprinsă între
200 – 600mm iar grosimea poate varia între 3 şi 70mm. Înainte de a fi aşezată proba de material
în instalaţie, i se determină cele trei dimensiuni şi masa, în vederea obţinerii densităţii. Pasul
următor îl constituie aşezarea probei de material între cele două plăci metalice plane (placa
încălzitoare şi placa rece), setarea calibrării instalaţiei în funcţie de temperaturile şi mediile alese,
apoi rularea programului care calculează singur coeficientul de conductivitate termică.
Parametrii regimului de testare pentru prezenta cercetare au fost stabiliţi ţinând cont de
utilizarea ulterioară a panourilor supuse testării (pentru condiții de exterior). Pentru aceasta,
temperaturile celor două plăci s-au ales astfel încât diferența între ele să fie maxim posibilă
(ΔT=30°C) (Tabelul 4.2).
Tabelul 4.2
Stabilirea parametrilor regimului de determinare a conductivităţii termice a panourilor
experimentale
Nr. Temperatura, [°C] Temperatura, [°C] ΔT Media
testări T1 T2 (T2-T1) (T1+T2/2)
1 -25 5 30 -10
2 -20 10 30 -5
3 -15 15 30 0
4 -10 20 30 5
5 -5 25 30 10
6 0 30 30 15
4.2.7. Cercetări teoretice privind evaluarea rezistenţei încleierii la panouri reconstituite din
lemn masiv
Metodologia de încercare a rezistenţei încleierii la panourile reconstituite din lemn masiv

este reglementată de standardul DD CEN/TS 13354 : 2003.
37
Principiul metodei constă în tratarea prealabilă a epruvetelor în funcţie de clasa de
serviciu stabilită conform ENV 1995 – 1 – 1, şi apoi în determinarea forţei maxime de forfecare
prin compresiune a suprafeţei de încleiere. Pe baza forţei maxime şi a suprafeţei de încleiere se
determină rezistenţa încleierii. De asemenea, standardul recomandă analiza suprafeţei de
coeziune precum şi a modului de rupere prin examinarea vizuală atentă a epruvetelor.
După debitare, epruvetele sunt supuse unui tratament corespunzător condiţiilor de
utilizare şi anume: mediu uscat (interior), mediu umed (exterior acoperit) sau mediu exterior.
Tipul şi durata tratamentului prealabil se stabilesc în funcţie de mediul de utilizare conform BS
EN 13353 (Tabelul 4.3). Ȋn cazul prezentei cercetări s-au adoptat parametrii corespunzători
expunerii în mediu exterior (SWP/3).
Tabelul 4.3
Tipul şi durata tratamentului prealabil în funcţie de mediul de utilizare
Condiţiile de utilizare conform

Tipul tratamentului prealabil
EN 13353
SWP/1 Mediu uscat (interior) Imersie în apă rece (20oC) timp de 24 de ore
Fierbere timp de 6 ore
SWP/2 Mediu umed
Răcire în apă rece (20 oC) minim 1 oră
Uscare în etuvă la 60oC timp de 16 – 20 de ore
SWP/3 Mediu exterior
Răcire în apă rece (20 oC) timp de 1 oră
Rezistenţa la forfecare a încleierii (fv) se calculează cu relaţia 4.12:

F
fv  [N/mm2] (4.12)
l b
în care:
F -reprezintă forţa maximă la care s-a produs ruperea, în N;
l - lungimea ariei de forfecare, în mm;
b - lăţimea ariei de forfecare (grosimea epruvetei în acest caz), în mm.
4.3. Cercetări experimentale privind proprietăţile panourilor reconstituite din

frize termotratate comparativ cu panourile realizate din frize netratate
4.3.1. Material, metodă, aparatură
Materialul lemnos utilizat în cadrul prezentei cercetări a constat în scânduri fără defecte
debitate din câte 3 trunchiuri mature ( = 30 ... 32cm) de molid (Picea abies) şi respectiv tei
(Tilia cordata) şi din 7 trunchiuri subţiri ( = 15 ... 16 cm) de molid (Picea abies) provenite din
acelaşi areal: U. P. II Stroeşti – Argeş (45° 8' 0" Nord, 24° 47' 0" Est).
38
Din aceste trunchiuri s-au debitat scânduri cu dimensiunile de 1100x110...170x30mm.
Acestea au fost uscate în camera de uscare Seba din cadrul laboratorului de Tratamente Termice
ale Lemnului (UTBv-FIL).
După uscare s-au debitat piese mai scurte, cu dimensiunile de 340x110...170x28mm,
pentru a putea fi introduse în etuva electrică Binder, în vederea termotratării după regimul stabilit
şi prezentat în Tabelul 4.1.
Următoarea etapă a constituit-o sigilarea şi condiţionarea probelor în vederea realizării
panourilor.
Panourile au fost realizate la Institutul de Cercetare al Universităţii Transilvania din
Braşov (CDI Produse High – Tech pentru Dezvoltare Durabilă PROD-DD Nr.11/2009/
ID:123/SMIS:2637) la o temperatură de 20±2°C şi umiditatea relativă a aerului de 45 - 55%,
parcurgând operaţiile tehnologice prezentate în schema de mai jos (Fig. 4.1):
Fig. 4.1 Schema bloc a tehnologiei de fabricare a panourilor

Alegerea materialului a constituit prima etapă, în care s-a realizat sortarea materialului
lemnos, astfel încât să se elimine piesele cu defecte (de structură, de tratare etc.).
Retezarea frizelor s-a realizat cu fierăstrăul circular Festool Kape, dotat cu pânza
circulară Festool 494604, pentru tăieri transversale.
Îndreptarea faţă-cant s-a realizat la maşina de îndreptat Festool obţinându-se bazele
tehnologice de lucru.
A urmat rindeluirea la grosime, operaţie realizată pe maşina de rindeluit la grosime tip
Holzmann PT 260 şi apoi spintecarea cu ajutorul fierăstrăului circular universal Festool Precisia
CS70 echipat cu o pânză circulară pentru spintecat Festool cad.
39
Frizele fiind pregătite la dimensiuni, s-a trecut la operaţia de bază: formarea panoului
prin alăturarea şi însemnarea frizelor selectate pentru fiecare panou, aplicarea manuală pe
canturile fiecărei frize a adezivului şi presarea frizelor încleiate într-o presă manuală.
Pentru încleiere s-a folosit adezivul poliuretanic Jowapur 687.22, consumul specific de
adeziv fiind de 200,65 g/m2. Acestui consum specific îi corespunde un consum de adeziv de
22,35 g pentru un panou finit cu dimensiunile de 300x300x20mm.
Notarea panourilor a avut la bază tipul frizelor (specie şi sortiment) din care au fost
confecţionate. Semnificaţiile se prezintă după cum urmează:
MM – Molid matur termotratat NMS - Molid subţire netratat

NMM – Molid matur netratat TM – Tei matur termotratat
MS – Molid subţire termotratat NTM – Tei matur netratat
După presare, panourile au fost condiţionate în stare strânsă într-un mediu cu

temperatura de 20±2°C şi umiditatea relativă a aerului de 55±5% timp de 7 zile şi apoi calibrate
pe maşina de calibrat tip Rojek 1921 din cadrul atelierului şcoală al FIL.
Formatizarea panourilor, ca ultimă operaţie de prelucrare mecanică a fost realizată pe
fierăstrăul circular de formatizat şi dimensionat panouri tip Umaro din cadrul atelierului şcoală al
FIL.
În vederea determinării proprietăţilor selectate (stabilitate dimensională la umflare,
planeitate, stabilitatea culorii, conductivitate termică, rezistenţa încleierii), panourile realizate au
fost împărţite în 3 seturi după cum urmează:
- şaisprezece panouri din fiecare sortiment au fost destinate expunerii în aer liber, în vederea
evaluării stabilităţii dimensionale, de formă şi a culorii în urma expunerii timp de trei luni
(decembrie 2013-martie 2014 la panourile de molid şi aprilie – iulie 2014 la panourile de tei) în
condiţii de exterior; jumătate dintre acestea au fost expuse pe o terasă neacoperită şi celalaltă
jumătate pe o terasă acoperită;
- trei panouri din fiecare sortiment au fost destinate determinării conductivităţii termice;
- două panouri din fiecare sortiment au fost destinate confecţionării a câte 18 epruvete pentru
determinarea rezistenţei încleierii, conform DD CENT/TS 13354:2003.
Panourile realizate au fost expuse ȋn condițiile mediului exterior din satul Stroeşti,
Comuna Muşăteşti, județul Argeş, localitate de unde s-a achiziționat şi materialul lemnos
necesar cerecetărilor experimentale din cadrul prezentei teze. Județul Argeş este delimitat la sud
de paralela de 44°83’ latitudine nordică şi la nord de cea de 45°37’ latitudine nordică, la vest de
meridianul de 24°25’ longitudine estică, iar la est de cel de 25°20’ longitudine estică.
40
Standul experimental realizat pentru expunerea în aer liber a panourilor pe terasa
neacoperită este prezentat în Fig. 4.2, iar cel pe terasă acoperită este prezentat în Fig 4.3.
Fig. 4.2 Stand de expunere în mediu Fig. 4.3 Stand de expunere în mediu
exterior, terasă neacoperită exterior, terasă acoperită
Temperatura şi umiditatea relativă a aerului aferente microclimatului fiecărui stand

experimental au fost monitorizate cu ajutorul unui termohigrometru la un interval regulat de 12
ore pe toată durata expunerii. Valorile medii ale celor doi parametri climatici, aferente fiecărei
luni şi fiecărui stand, se regăsesc în Tabelul 4.4
Tabelul 4.4
Valoriile medii ale temperaturii (T) şi umidităţii relative a aerului (RH) aferente perioadei de
expunere în aer liber a panourilor experimentale
Terasa Terasa acoperită
Specie
Timp de expunere [luni] neacoperită
panou
T [°C] RH [%] T [°C] RH [%]
Decembrie 2013 - Ianuarie 2014 -1,37 79,83 1,50 71,56
Molid Ianuarie 2014 - Februarie 2014 -0,88 81,94 1,36 76,10
Februarie 2014 - Martie 2014 11,65 46,54 8,89 48,88
Aprilie 2014 - Mai 2014 14,16 60,54 11,41 63,86
Tei Mai 2014 - Iunie 2014 17,59 45 14,45 51,83
Iunie 2014 – Iulie 2014 19,76 28,40 17,73 25,03
Variaţia acestor parametri în decursul celor trei luni de expunere este prezentată în Fig.
4.4, a şi b pentru panourile de molid expuse pe terasă neacoperită şi pe terasă acoperită.
41
a.
b.
Fig. 4.4 Variaţia temperaturii şi umidităţii relative a aerului în decursul celor trei luni
de expunere în aer liber a panourilor de molid: a - pe o TERASĂ NEACOPERITĂ; b -
pe o TERASĂ ACOPERITĂ
După fiecare lună de expunere au fost determinate masa, umiditatea şi cele trei
dimensiuni ale panourilor.
Determinarea masei s-a realizat cu ajutorul unei balanţe electronice Axis model AD 2000,
cu o precizie de 0.01g , iar determinarea umidităţii cu ajutorul unui umidometru cu ultrasunete
tip FMW de la firma MERLIN.
42
a) Testele privind stabilitatea dimensională şi planeitatea panourilor
Acestea au fost efectuate în Laboratorul de Testare a Preciziei de Fabricaţie în Industria
Lemnului (LTPFIL-UTBv) (laborator acreditat RENAR începând cu data de 09.06.2008,
conform certificatului nr. LI 665).
Măsurătorile s-au efectuat pe OPTOdesQ Measurement Table (Fig. 4.7) dotată cu
sistem magnetic de măsurare pe cele trei axe X, Y, şi Z. Atât programarea cât şi achiziţia datelor
se face electronic prin intermediul pachetului software Hecht OptodesQ.
Fig. 4.7 Măsurarea planeității panourilor

experimentale:
a - OPTOdesQ Measurement Table;
b – însemnarea punctelor de măsurare.
Modul de lucru al maşinii se realizează în următorii paşi:

- măsurarea într-un singur punct a grosimii de referinţă g;
- măsurarea lungimii şi lăţimii panoului pe ambele laturi;
- măsurarea unghiurilor panoului;
- măsurarea grosimii panoului în punctele definite de utilizator.
Pe baza acestor valori înregistrate automat şi cu ajutorul relaţiilor (4.4) – (4.6), s-a
determinat abaterea de la planeitate a fiecărui panou ca medie a valorilor rezultate în cele cinci
puncte de măsurare (Fig.4.7 b), situate unul în centrul panoului, iar celelalte patru la distanţa de
20mm faţă de colţuri.
Pentru o mai bună analiză a abaterii de la planeitate a panourilor realizate s-a considerat
necesar şi calculul abaterilor medii pe cele două direcții de orientare ale fibrei şi anume pe
direcție longitudinală luând maximul dintre T1-T2, şi T3-T4 şi respectiv pe direcție transversală
luând maximul dintre T1-T4 şi T2-T3.
43
Pentru o mai bună relevanţă a rezultatelor obţinute, valorile abaterilor de la planeitate în
starea iniţială a panourilor (după presare şi condiţionare) au fost scăzute din valorile obţinute
după expunerea în condiţii de exterior. S-a pornit de la ideea că realizarea în condiţii industriale a
panourilor permite obţinerea unor produse cu abatere zero de la planeitate şi doar în baza acestei
ipoteze a fost posibilă compararea stabilităţii de formă a unor panouri expuse în aceleaşi condiţii,
dar realizate din sortimente diferite – astfel încât să se poată aprecia influenţa sortimentului şi a
termotratării.
b) Testele de determinare a culorii panourilor şi a stabilităţii acesteia în timp

Aceste teste s-au efectuat la Institutul de Cercetare al Universităţii Transilvania din
Braşov (CDI Produse High – Tech pentru Dezvoltare Durabilă PROD-DD Nr.11/2009/
ID:123/SMIS:2637), cu ajutorul unui spectrofotometru AVANTES AVA SPEC 2048 (Fig. 4.8,
a) în 9 puncte de măsurare (Fig. 4.8, b) iar ulterior s-a făcut media pentru fiecare panou măsurat
a culorii în stare inițială (imediat după tratare) şi apoi după fiecare lună de expunere în aer liber.
a.
Fig. 4.8 Măsurarea culorii panourilor

experimentale:
a - spectrofotometru AVA SPEC 2048;
b – însemnarea punctelor de măsurare.
b.
c) Testele privind conductivitatea termică a panourilor
Şi aceste teste s-au efectuat la acelaşi Institut de Cercetare al UTBv, pe masa Bock tip
NETZSCH (Fig. 4.9). Deoarece dimensiunile necesare ale probelor pentru testare sunt de
600x600mm, iar panourile experimentale au avut dimensiuni mai mici (300x300mm), s-a folosit
un şablon din polistiren extrudat (Fig. 4.9) cu dimensiunile de 600x600x20mm, din care s-a
decupat în mijloc un pătrat cu dimensiunile de 300x300x20mm, exact cât să poată fi introdus
panoul experimental, fără a influenţa astfel precizia testării.
44
Fig. 4.9 Masa Dr. Bock tip NETZSCH pentru determinarea coeficientului de conductivitate termică al
panourilor reconstituite din lemn masiv
d) Testele privind rezistenţa încleierii panourilor

Deoarece panourile reconstituite din frize de lemn masiv tratate termic au fost proiectate
pentru placări verticale şi pardoseli utilizate în condiţii de exterior, înainte de a fi testate, probele
au fost supuse tratamentului prealabil corespunzător acestor condiţii. Astfel, după debitare,
epruvetele au fost măsurate, apoi fierte timp de 4 ore, uscate în etuvă la 60°C timp de 18 ore,
fierte din nou 4 ore şi în final răcite în apă rece (20oC) timp de 1 oră.
Încercarea la forfecare s-a realizat în Laboratorul de Cercetare Testare a Produselor din
Lemn Aliniat la Normele Europene (LCTPLANE-FIL-UTBv)(laborator acreditat RENAR) din
cadrul Facultăţii de Ingineria Lemnului. Pentru testare s-a utilizat maşina de încercări mecanice
model-BT1 FB050TN.D30 (Fig. 4.12, a), produsă de firma germană Zwick, Zwick / Roell,
echipată cu dispozitivul necesar testului de forfecare paralelă cu fibrele.
a. b.
Fig. 4.12 Încercarea prin forfecare a rezistenţei încleierii la panourile
experimentale: a - maşina de încercări mecanice model-BT1 FB050TN.D30;
b – forma şi dimensiunile epruvetelor.
45
4.3.2. Rezultate experimentale şi discuţii
4.3.2.1. Umiditatea panourilor
Valorile umidităţilor medii ale panourilor la diferite intervale de timp sunt redate în
Tabelul 4.5 pentru panourile expuse pe terasă neacoperită şi în Tabelul 4.6 pentru cele expuse pe
terasa acoperită. Fig. 4.13 - 4.15 ilustrează evoluţia umidităţii panourilor, pe sortimente, în
funcţie de timp şi de tipul expunerii.
Tabelul 4.5
Umiditatea panourilor expuse pe terasă neacoperită
la diferite intervale de timp
Tip panou Iniţială După 1 lună După 2 luni După 3 luni

MM 2,35 ± 0,17 8,28 ± 0,68 9,35 ± 0,75 8,05 ± 0,33
NMM 10,30 ± 0,24 19,85 ± 2,24 15,58 ± 2,40 13,23 ± 0,51
MS 2,16 ± 0,45 8,65 ± 0,91 9,88 ± 1,20 8,58 ± 0,24
NMS 11,78 ± 0,53 20,51± 0,47 16,15 ± 1,58 12,03 ± 1,06
TM 4,70 ± 0,85 9,10 ± 0,99 9,75 ± 0,35 9,70 ± 0,57
NTM 7,85 ± 1,91 20,45 ± 2,62 17,10 ± 3,39 13,75 ± 0,64
*± valoarea abaterii medii pătratice
Tabelul 4.6
Umiditatea panourilor expuse pe terasă acoperită
la diferite intervale de timp
Tip panou Iniţială După 1 lună După 2 luni După 3 luni

MM 2,60 ± 1,13 5,40 ± 0,28 6,80 ± 0,99 7,35 ± 0,21
NMM 11,20 ± 1,13 13,90 ± 0,14 13,75 ± 1,06 11,25 ± 1,48
MS 2,50 ± 0,57 5,25 ± 0,64 7,35 ± 0,21 7,35 ± 0,07
NMS 10,75 ± 0,35 14,30 ± 1,56 14,70 ± 0,85 13,15 ± 0,92
TM 4,10 ± 0,74 5,90 ± 1,06 6,30 ± 1,02 6,40 ± 0,97
NTM 9,40 ± 0,94 13,50 ± 0,86 12,80 ± 0,55 11,20 ± 1,12
Molid matur termotratat Molid matur netermotratat Molid matur termotratat Molid matur netermotratat
24 24
Umiditatea panourilor, [%]
22 22
20 20
18 18
16 16
14 14
12 12
10 10
8 8
6 6
4 4
2 2
0 0
Initial Dupa 1 luna Dupa 2 luni Dupa 3 luni Initial Dupa 1 luna Dupa 2 luni Dupa 3 luni
Timp de expunere, [luni] Timp de expunere, [luni]
a. b.
Fig. 4.13 Evoluţia umidităţii panourilor din lemn de molid matur pe parcursul expunerii în aer
liber:
a - pe terasă neacoperită; b – pe terasă acoperită
46
Molid subtire termotratat Molid subtire netermotratat Molid subtire termotratat Molid subtire netermotratat
24 24

22 22
20 20
18 18
16 16
14 14
12 12
10 10
8 8
6 6
4 4
2 2
0 0
a. b.
Fig. 4.14 Evoluţia umidităţii panourilor din lemn de molid subţire pe parcursul expunerii în aer
liber:
Tei matur termotratat Tei matur netermotratat Tei matur termotratat Tei matur netermotratat
24 24

22 22
20 20
18 18
16 16
14 14
12 12
10 10
8 8
6 6
4 4
2 2
0 0
a. b.
Fig. 4.15 Evoluţia umidităţii panourilor din lemn de tei matur pe parcursul expunerii în aer
liber:
Se observă în primul rând că panourile din frize termotratate s-au umezit mult mai puţin
decât cele netratate, chiar şi în condiţiile cele mai severe – după prima lună de expunere, cu
umiditate relativă în aer de 80% (medie), în cazul panourilor de molid şi respectiv 60% (medie)
în cazul celor din lemn de tei.
Pe terasa neacoperită, umiditatea panourilor din lemn termotratat a crescut până la 8-9%,
spre deosebire de cele netratate, care au ajuns la 20% după prima lună de expunere. După a doua
lună de expunere, umiditatea panourilor din lemn termotratat a mai urcat cu 1%, în timp ce
panourile netratate au scăzut cu până la 4%. Stabilitatea mult mai bună a umidităţii la panourile
termotratate a fost confirmată şi după a treia lună de expunere, umiditatea panourilor
termotratate râmânând aproape neschimbată, în jurul valorii de 9-10%, în timp ce umiditatea
panourilor din lemn netratat a continuat să scadă, până la 12-13% la cele de molid şi până la 14%
la cele de tei.Tendinţa variaţiei de umiditate este aceeaşi şi pe terasa acoperită, valorile fiind
uniform cu 2-3% mai mici decât cele înregistrate pe terasa neacoperită, în strictă corelaţie cu
diferenţele de microclimat înregistrate între cele 2 standuri (temperatură cu 2-3°C mai mare şi
umiditate relativă cu 2-7% mai mică pe terasa acoperită). În acest caz, umiditatea panourilor din
lemn termotratat s-a stabilizat în jurul valorii de 7%.
47
În ceea ce priveşte comparaţia între specii, la expunerea în contact cu apa (pe terasa
neacoperită) panourile din lemn de tei au înregistrat valori puţin mai mari ale umidităţii, atât la
lemnul tratat (10% faţă de 8% după 3 luni), cât şi la cel netratat (13% faţă de12% după 3 luni). În
schimb, la panourile expuse de terasa acoperită, situaţia s-a inversat, diferenţele fiind insă
nesemnificative (7.4% la molid faţă de 6.4% la tei tratat).
Comparând cele două sortimente de lemn de molid (matur vs. subţire) s-a constatat că
panourile realizate din sortimentul subţire au înregistrat valori cu 4-6% (nesemnificativ) mai
mari decât la sortimentul matur.
4.3.2.2. Stabilitatea dimensională a panourilor

Valorile medii ale coeficienţilor volumici de umflare, stabilite pe seturile de câte 8
panouri din fiecare sortiment sunt prezentate în Tabelul 4.9.
Tabelul 4.9
Umflarea volumică a panourilor expuse în condiţii de exterior timp de 3 luni
Mod de expunere Tip După 1 lună După 2 luni După 3 luni
panou
MM 1,439 ± 1,261 1,598 ± 0,862 0,230 ± 2,273
NMM 2,435 ± 0,945 2,499 ± 0,110 1,444 ± 0,815
MS 2,025 ± 0,813 1,583 ± 1,674 0,425 ± 1,126
Terasă neacoperită
NMS 4,849 ± 2,301 4,240 ± 1,736 2,877 ± 2,321
TM 1,055 ± 0,985 0,672 ± 0,234 0,366 ± 1,569
NTM 2,912 ± 1,056 1,888 ± 0,699 1,496 ± 4,632
MM 0,772 ± 1,915 0,616 ± 1,234 0,020 ± 0,451
NMM 2,853 ± 0,601 2,295 ± 2,189 2,504 ± 2,326
MS 0,877 ± 1,007 0,132 ± 1,870 0,099 ± 1,843
Terasă acoperită
NMS 1,560 ± 0,164 1,176 ± 0,608 1,409 ± 1,178
TM 0,74 ± 0,985 0,254 ± 0,866 0,336 ± 0,024
NTM 2,468 ± 1,056 1,382 ± 0,035 2,197 ± 0,984
Respectând tendinţa variaţiei de umiditate, ilustrată în graficele anterioare, umflarea

panourilor a fost maximă după prima lună de expunere (v=1,0…2,9% pe terasa neacoperită şi
0,7…2,8% pe terasa acoperită), după care a scăzut în cazul majorităţii sortimentelor.
Pe terasa neacoperită, cele mai mari valori ale coeficienţilor de umflare s-au înregistrat la
panourile din lemn molid subţire netratat (v=4,8% după prima lună şi la v=2,8% şi după a treia
lună). Pe terasa acoperită, cele mai mari valori ale coeficienţilor de umflare s-au înregistrat la
panourile din lemn molid matur netratat (v=2,8% după prima lună şi v=2,5% după a treia
lună).
În ceea ce priveşte efectele termotratării asupra stabilităţii dimensionale la umflare a
panourilor, valorile mari ale coeficientului de stabilitate dimensională (ASEv), calculate conform
ecuaţiei (4.3) şi prezentate în Tabelul 4.10 arată clar că termotratarea are un efect benefic uriaş
48
asupra stabilităţii dimensionale a panourilor, indiferent dacă acestea sunt expuse pe terasă
acoperită sau neacoperită.
Tabelul 4.10
Coeficientul de stabilitate dimensională a panourilor la umflare (ASEv), în urma expunerii acestora
timp de 3 luni în condiţii de exterior
Mod de expunere Tip panou După 1 lună După 2 luni După 3 luni
MM 41% 36% 84%
Terasă neacoperită MS 58% 63% 84%
TM 64% 64% 76%
MM 73% 73% 99%
Terasă acoperită MS 44% 89% 99%
TM 70% 82% 88%
Cele mai mari valori (efectele cele mai vizibile) s-au înregistrat după trei luni de
expunere, diferenţele între cele două specii şi între cele două sortimente de molid nefiind
semnificativ diferite (Fig . 4.18, 4.19).
a. b.
Fig. 4.18 Coeficientul de stabilitate dimensională în volum la umflare pentru:
a – panouri din lemn de molid; b – panouri din lemn de tei
expuse timp de 3 luni pe o terasă neacoperită
a. b.
Fig. 4.19 Coeficientul de stabilitate dimensională în volum la umflare pentru:
a – panouri din lemn de molid; b – panouri din lemn de tei
expuse timp de 3 luni pe o terasă acoperită
49
4.3.2.3. Planeitatea
S-au determinat atât valorile abaterilor de la planeitate pentru panoul în ansamblu, cât şi
abaterile de la planeitate în funcţie de direcţia fibrelor (pe direcţia longitudinală şi respectiv
transversală a fiecărui panou).
Valorile medii ale abaterilor de la planeitate stabilite pe seturile de câte 8 panouri din
fiecare sortiment în funcţie de valoarea extremă (înregistrată în toate cazurile în punctul central
al panoului, T5) sunt prezentate în Tabelul 4.11.
Tabelul 4.11
Abaterea medie de la planeitate a panourilor expuse în condiţii
de exterior timp de 3 luni
Tip
Mod de expunere După 1 lună După 2 luni După 3 luni
panou
MM 1,35 ± 0,74 1,32 ± 0,40 0,58 ± 0,23
NMM 1,50 ± 0,33 2,31 ± 1,51 0,82 ± 0,50
MS 0,76 ± 0,54 1,39 ± 1,20 0,81 ± 0,79
NMS 1,17 ± 0,25 1,57 ± 1,32 1,60 ± 0,50
TM 1,37 ± 0,00 1,51 ± 0,06 1,91 ± 1,30
NTM 2,48 ± 0,08 2,51 ± 0,62 4,65 ± 1,19
MM 0,40 ± 0,06 1,02 ± 0,30 0,41 ± 0,37
NMM 1,28 ± 0,13 1,45 ± 0,40 0,41 ± 0,03
MS 0,75 ± 0,68 0,99 ± 0,21 0,79 ± 0,65
Terasă acoperită
NMS 1,96 ±1,28 1,84 ± 0,71 1,35 ± 0,48
TM 0,73 ±0,28 0,51±0,04 0,63 ±0,57
NTM 0,76±0,10 1,06 ±0,31 1,31 ±0,84
La majoritatea sortimentelor, abaterile maxime s-au înregistrat după prima sau a doua
lună de expunere (Fig. 4.20). Se observă clar că abaterile sunt mai mici în cazul panourilor din
lemn termotratat: cu până la 53% în cazul lemnului de molid
matur, până la 72% în cazul lemnului de molid subţire şi până la 92% în cazul lemnului
de tei.
Fig. 4.20 Abaterea de la planeitate a panourilor în funcţie de timpul de

expunere în aer liber pe o terasă neacoperită
50
Comparând cele două specii (MM cu TM, respectiv NMM cu NTM), diferenţele sunt
nesemnificative pe parcursul primelor două luni, dar după a treia lună se observă clar stabilitatea
mai bună la formă a lemnului de molid, atât la sortimentul termotratat, cât şi la cel netratat. Cu
toate acestea, trebuie subliniat faptul că termotratarea îmbunătăţeşte mult (cu până la 92%)
stabilitatea de formă a lemnului de tei, ceea ce evidenţiază încă o dată oportunitatea aplicării
acestui tratament la această specie.
Comparând cele două sortimente din lemn de molid, la panourile expuse pe terasa
neacoperită nu s-au sesizat diferenţe semnificative, dar la panourile expuse pe terasa acoperită se
observă clar că panourile din molid subţire au manifestat abateri de la planeitate mai mari faţă de
cele din molid matur (Fig. 4.21).
a. b.
Fig. 4.21 Influenţa sortimentului (matur vs. subţire) asupra abaterii de la planeitate a panourilor
din lemn de molid: a - termotratat; b - netratat
În ceea ce priveşte influenţa condiţiilor de expunere, aşa cum era de aşteptat, în corelaţie
şi cu rezultatele obţinute pentru stabilitatea dimensională, valorile abaterii de la planeitate sunt
mai mici la panourile expuse pe terasa acoperită (Fig. 4.22).
Fig. 4.22 Influenţa condiţiilor de expunere (terasă acoperită vs. terasă neacoperită)
asupra abaterii de la planeitate a panourilor
Deoarece analiza vizuală a panourilor relevă clar că acestea s-au deformat mai mult pe
direcţie transversală decât longitudinală (Fig. 4.23), s-a considerat oportună cuantificarea abaterii
51
de la planeitate şi separat, după cele două direcţii. Rezultatele obţinute pentru panourile din lemn
termotratat sunt prezentate în Tabelele 4.12 - 4.13.
a. MM în direcție longitudinală b. MM în direcție transversală
c. MS în direcție longitudinală d. – MS în direcție transversală
e. TM în direcție longitudinală f. TM în direcție transversală

Fig. 4.23 Diferenţe între deformarea panourilor pe direcţie longitudinală şi transversală
Tabelul 4.12
Abaterea medie de la planeitate pe direcţia longitudinală a panourilor expuse
în condiţii de exterior timp de 3 luni
MM 0,33 0,36 0,30
NMM 0,67 0,44 0,35
MS 0,35 0,28 0,42
NMS 0,49 0,52 0,66
TM 0,62 0,26 0,39
NTM 0,89 0,45 0,57
MM 0,28 0,24 0,23
NMM 0,36 0,35 0,33
MS 0,17 0,10 0,29
Terasă acoperită
NMS 0,24 0,20 0,26
TM 0,13 0,11 0,36
NTM 0,43 0,46 0,30
Tabelul 4.13
Abaterea medie de la planeitate pe direcţia transversală a panourilor expuse în condiţii de exterior
timp de 3 luni
MM 0,47 0,40 0,39
NMM 0,79 0,72 0,45
MS 0,35 0,53 0,48
NMS 0,61 0,54 0,82
TM 0,94 0,48 0,70
NTM 0,99 0,93 1,03
MM 0,31 0,34 0,36
NMM 0,46 0,45 0,45
MS 0,26 0,45 0,42
Terasă acoperită
NMS 0,58 0,56 0,57
TM 0,51 0,5 0,52
NTM 0,62 0,67 0,63
52
După cum se poate observa şi în Fig. 4.24, la toate sortimentele abaterea medie de la
planeitate în direcție transversală este mai mare decât abaterea medie de la planeitate în direcție
longitudinală. Cea mai mare abatere medie de la planeitate în direcție transversală s-a obținut la
panourile realizate din lemn de tei matur netratat (1,03) după 3 luni de expunere pe terasa
neacoperită.
Ȋn ceea ce priveşte diferența între deformarea panourilor termotratate vs. netermotatate
(Fig. 4.25) s-a observat că cele termotratate s-au deformat cu 9 - 36 % mai puțin atȃt ȋn direcție
longitudinală respectiv cu 20 - 44 % ȋn direcție transversală.
În ceea ce privesc diferențele ȋntre deformarea panourilor expuse pe terasa acoperită față
de cea neacoperită s-a constatat că pe terasa acoperită s-au ȋnregistrat valori cu 5,7 - 58 % mai
mici pe direcție longitudinală şi cu 7,6 – 38,8 pe direcție transversală, diferența cea mai mare
fiind ȋnregistrată la panourile de molid subțire netratat (58% ȋn direcție longitudinală).
a. b.
Fig. 4.24 Diferența între abaterea medie de la planeitate pe direcție longitudinală şi respectiv
transversală a panourilor după trei luni de expunere în condiții de exterior: a – terasă
neacoperită; b – terasă acoperită
a. b.
c. d.
e. f.
Fig. 4.25 Diferenţe între deformarea în direcție transversală a panourilor termotratate şi
respectiv netermotrate: a – MM; b – NMM; c – MS; d – NMS; e – TM; f – NTM
53
4.3.2.4. Stabilitatea culorii
Modificările de culoare suferite de panourile expuse în condiţii de exterior timp de trei
luni pe o terasă neacoperită sunt ilustrate in Tabelul 4.14 pentru panourile din lemn de molid şi
respectiv în Tabelul 4.15 pentru panourile din lemn de tei.
Tabelul 4.14
Modificarea culorii panourilor din lemn de molid după trei luni (decembrie-martie) de expunere în aer
liber pe o terasă neacoperită faţă de culoarea iniţială
Panouri realizate din frize tratate termic Panouri realizate din frize netratate termic
Materia
primă Culoarea iniţială Culoarea după 3 Culoarea iniţială Culoarea după 3
luni de expunere luni de expunere
Molid
matur
L*=48,11 L*=57,12 L*=86,02 L*=70,03

a*=10,72 a*=7,50 a*=4,44 a*=8,55
b*=19,88 b*=19,46 b*=17,64 b*=24,94
Molid
subţire
L*=49,35 L*=58,23 L*=86,77 L*=70,19

a*=10,76 a*=7,22 a*=3,44 a*=8,23
b*=22,35 b*=17,85 b*=16,55 b*=24,16
Tabelul 4.15
Modificarea culorii panourilor din lemn de tei după trei luni (aprilie -iulie) de expunere în aer liber pe
o terasă neacoperită faţă de culoarea iniţială
Materia
primă Culoarea iniţială Culoarea după 3 luni Culoarea iniţială Culoarea după 3 luni
de expunere de expunere
Tei
matur
L*= 42,48 L*= 54,80 L*= 78,49 L*= 56,86

a*=8,91 a*=2,05 a*=6,17 a*=2,50
b*=17,01 b*=4,94 b*=20,30 b*=8,31
Tabelul 4.16 prezintă valorile variaţiei de luminozitate (ΔL*) şi ale variaţiei totale a
culorii (ΔE*) după fiecare lună de expunere.
54
Tabelul 4.16
Variaţia luminozităţii (ΔL*) şi variaţia totală a culorii (ΔE*) a panourilor după fiecare lună de
expunere în aer liber pe terasă neacoperită
Panou După 1 lună După 2 luni După 3 luni
MM
ΔL*=4,26 ΔE*=5,89 ΔL*=8,44 ΔE*=9,44 ΔL*=9,00 ΔE*=9,89
NMM
ΔL*=-8,95 ΔE*=13,41 ΔL*=-12,90 ΔE*=16,56 ΔL*=-15,99 ΔE*=18,30
MS
ΔL*=5,72 ΔE*=6,24 ΔL*=9,64 ΔE*=10,87 ΔL*=10,58 ΔE*=11,55
NMS
ΔL*=-9,63 ΔE*=14,71 ΔL*=-14,34 ΔE*=17,74 ΔL*=-16,58 ΔE*=18,93
TM
ΔL*=9,32 ΔE*=9,84 ΔL*=13,12 ΔE*=15,41 ΔL*=12,32 ΔE*=18,60
NTM
ΔL*=-7,43 ΔE*=8,09 ΔL*=-12,85 ΔE*=14,03 ΔL*=-21,63 ΔE*=25,01
55
În mod similar, modificările de culoare suferite de panourile expuse în condiţii de
exterior timp de trei luni pe o terasă acoperită sunt ilustrate in Tabelele 4.17 şi 4.18, iar valorile
variaţiei de luminozitate (ΔL*) şi ale variaţiei totale a culorii (ΔE*) după fiecare lună de
expunere sunt prezentate în Tabelul 4.19
Tabelul 4.17
Modificarea culorii panourilor din lemn de molid după trei luni (decembrie-martie) de expunere în aer
liber pe o terasă acoperită faţă de culoarea iniţială
Materia
Culoarea iniţială Culoarea după 3 luni Culoarea iniţială Culoarea după 3 luni
primă
de expunere de expunere
Molid
matur
L*= 49,40 L*=50,57 L*= 86,26 L*= 81,58

a*= 10,79 a*=10,33 a*= 3,54 a*= 3,54
b*=22,16 b*=20,30 b*=17,43 b*=18,69
Molid
subţire
L*= 47,46 L*= 48,30 L*= 86,37 L*=81,86

a*= 10,55 a*= 10,35 a*= 3,73 a*= 3,24
b*=19,69 b*=20,94 b*=17,25 b*=18,67
Tabelul 4.18
Modificarea culorii panourilor din lemn de tei după trei luni (aprilie -iulie) de expunere în aer liber pe
o terasă acoperită faţă de culoarea iniţială
Materia
primă Culoarea iniţială Culoarea după 3 luni de Culoarea iniţială Culoarea după 3 luni
expunere de expunere
Tei matur
L*= 39,46 L*= 42,07 L*=78,21 L*=73,26

a*=8,83 a*=9,40 a*=6,12 a*=8,21
b*=17,11 b*=15,38 b*=21,11 b*=19,76
Comparând modificările de culoare survenite la panourile din frize tratate faţă de cele netratate,
prima constatare este aceea că panourile tratate tind să se deschidă la culoare în urma expunerii
56
în aer liber (ΔL* are valori pozitive), în timp ce panourile din frize netratate se închid la culoare
(ΔL* are valori negative).
Tabelul 4.19
Variaţia luminozităţii (ΔL*) şi variaţia totală a culorii (ΔE*) a panourilor după fiecare lună de
expunere în aer liber pe terasa acoperită
Panou După 1 lună După 2 luni După 3 luni
MM
ΔL*=0,30 ΔE*=3,20 ΔL*=0,75 ΔE*=1,76 ΔL*=1,18 ΔE*=2,45
NMM
ΔL*=-2,54 ΔE*=2,72 ΔL*=-2,54 ΔE*=2,58 ΔL*=-4,68 ΔE*=4,85
MS
ΔL*=0,04 ΔE*=1,39 ΔL*=0,23 ΔE*=2,06 ΔL*=0,81 ΔE*=1,33
NMS
ΔL*=-1,88 ΔE*=2,23 ΔL*=-4,00 ΔE*=4,12 ΔL*=-4,51 ΔE*=4,76
TM
ΔL*=1,32 ΔE*=3,37 ΔL*=1,93 ΔE*=3,03 ΔL*=2,61 ΔE*=3,18
NTM
ΔL*=-2,02 ΔE*=2,19 ΔL*=-3,37 ΔE*=3,88 ΔL*=-4,95 ΔE*=5,54
57
Tendinţa de deschidere a culorii la panourile din frize tratate este mai puternică în
primele două luni (Fig. 4.26 şi 4.27), atât pentru lemnul de molid cât şi pentru cel de tei; atât
pentru lemnul matur, cât şi pentru lemnul subţire.
Fig. 4.26
Variaţia luminozităţii (ΔL*) a panourilor din frize tratate termic
după 1, 2 şi 3 luni de expunere în aer liber/terasă neacoperită
În ceea ce priveşte diferenţele date de modul de expunere (terasă acoperită vs. terasă
neacoperită), se observă clar că variaţiile de culoare sunt mult mai mici la panourile expuse pe
terasa acoperită, la toate sortimentele analizate şi la toate momentele de timp luate în
considerare (Fig. 4.27).
După 1 lună După 2 luni
După 3 luni
Fig. 4.27 Variaţia totală a culorii (ΔE*) a panourilor din frize tratate termic
după 1, 2 şi 3 luni de expunere în aer liber pe o terasă neacoperită comparativ cu o terasă
acoperită
58
4.3.2.5. Conductivitatea termică
Rezultatele privind coeficienţii medii de conductivitate termică stabiliţi pe seturile de câte
3 panouri experimentale realizate din fiecare sortiment sunt prezentate în Tabelul 4.20 şi ilustrate
comparativ în graficul din Fig.4.28.
Tabelul 4.20
Valorile medii ale coeficienţilor de conductivitate termică
Coeficientul de conductivitate
Tip panou Densitatea [kg/m ] 3
termică [W/mK]
MM 385,643 0,074  0,002
NMM 434,381 0,086  0,004
MS 370,841 0,079  0,003
NMS 396,394 0,086 0,002
TM 477,607 0,084  0,007
NTM 531,038 0,090  0,002
Se observă că valorile obţinute la panourile din diferite sortimente sunt relativ apropiate,
situându-se în jurul valorii de 0.08 W/mK, valoare specifică ale unor bine-cunoscute materiale
termoizolatoare precum vata minerală, lâna, plăcile din aşchii de densitate foarte mică
(450kg/m3). Valorile obţinute la panourile din lemn de tei au fost puţin mai mari (0,08-0,09
W/mK) faţă de lemnul de molid (0,07-0,08 W/mK); valorile obţinute la lemnul matur (0,074
W/mK) au fost nesemnificativ mai mici decât la lemnul subţire (0,079 W/mK). Cel mai evident
rezultat din acest test este acela că lemnul tratat termic are un coeficient de conductivitate
termică () cu 6% (la tei) până la 13% (la molid) mai mic decât al lemnului netratat. Prin urmare.
rezultatele obţinute arată că prin termotratare conductivitatea termică a lemnului scade, iar
panourile realizate din frize termotratate au proprietăţi termoizolatoare superioare panourilor
realizate din frize netratate. Rezultatul este mai evident la panourile din molid decât la cele din
tei, la panourile din lemn matur decât la cele din lemn subţire.
Fig. 4.28 Coeficientul de conductivitate termică al panourilor realizate din

frize termotratate şi netratate din lemn de molid şi tei
59
4.3.2.6. Rezistenţa încleierii
Rezultatele determinărilor privind rezistenţa încleierii stabilite pe seturile de câte 18
epruvete debitate din panourile reconstituite din frize termotratate şi netratate din lemn de
molid şi tei sunt redate în Tabelul 4.21 şi ilustrate grafic in Fig 4.29.
Tabelul 4.21
Valorile medii ale rezisteţei încleierii
Tip panou Rezistenţa încleierii N/mm2
MM 2,87  0,44
NMM 3,99  0,59
MS 3,45  0,97
NMS 3,96  0,47
TM 3,66 0,80
NTM 3,81  0,58
Fig. 4.29 Valorile rezistenţei încleierii panourilor realizate

comparativ cu valoarea minim admisă
Analizând rezultatele obţinute se poate constata că toate valorile se încadrează în

cerinţele EN 13353:2004 (pentru expunere în mediu exterior). Se observă clar că rezistenţa
încleierii este mai slabă la panourile realizate din lemn tratat, fapt semnalat şi de alte surse din
literatura de specialitate (Thermowood Handbook 2003), dar totuşi valorile se situează chiar şi în
acest caz peste valoarea minim admisă. Comparând sortimentul matur cu cel subţire nu s-a putut
trage o concluzie unitară: în cazul lemnului tratat, sortimentul subţire a avut o rezistenţa cu
16,81% mai mare decât cel matur în timp ce la lemnul netratat situaţia s-a inversat. În ceea ce
priveşte cele două specii s-a constatat din nou comportamentul superior al lemnului de tei
termotratat, care a înregistrat o rezistenţă cu 21,52% mai bună decât lemnul de molid matur
tratat.
60
În ceea ce priveşte ruperea epruvetelor testate, putem afirma că aceasta s-a produs
exclusiv în lemn, de regulă în altă zonă decât în zona de încleiere (Fig. 4.30), iar ruperea s-a
realizat fără zgomot.
Fig. 4.30 Modul de rupere al epruvetelor testate
4.4. Concluzii
Cercetările teoretice efectuate ȋn cadrul prezentului capitol au permis stabilirea metodologiei
de cercetare experimentală respectiv:
 stabilirea regimului de termotratare a frizelor din lemn de molid şi tei pentru panouri;
 realizarea sau amenajarea standului necesar fiecărei încercări şi stabilirea numărului de
epruvete necesare;
 stabilirea condiţiilor de lucru pe durata testării (ca, de exemplu, în cazul determinării
conductivităţii termice – stabilirea combinaţiilor de temperatură folosite pe masa Dr.
Bock sau în cazul testării rezistenţei încleierii – stabilirea condiţiilor de tratare prealabilă
a epruvetelor);
 stabilirea relaţiilor de calcul pentru exprimarea cantitativă a efectului de stabilizare
dimensională, a abaterii de la planeitate şi a variaţiei de culoare.
Rezultatele experimentale obținute ȋn urma expunerii timp de trei luni ȋn condiții de exterior
ale panourilor permit formularea următoarelor concluzii:
 termotratarea frizelor a condus la reducerea semnificativă a higroscopicităţii lemnului;
acest efect este vizibil din rezultatele privind absorbţia de apă, care după prima lună de
expunere a panourilor termotratate a fost cu 57,2% mai mică decât a celor netratate la
contactul direct cu precipitaţiile (pe terasa neacoperită) şi cu 60,2% mai mică pe terasa
acoperită;
 termotratarea frizelor a condus la o semnificativă stabilizare dimensională a panourilor la
umflare, efect exprimat pe baza diferenţei dintre umflarea volumică medie la panourile
termotratate faţă de cele netratate (ecuaţia 4.3); s-au obţinut următoarele valori ale
coeficientului de stabilizare dimensională în volumul panoului: 84% pe terasa
neacoperită şi 99% pe terasa acoperită la panourile din lemn de molid respectiv 76% pe
terasa neacoperită şi 88% pe terasa acoperită la panourile din lemn de tei;
61
 termotratarea frizelor a permis nu numai stabilizarea dimensională, ci şi stabilizarea
formei panourilor, efect susţinut de valorile mai mici ale abaterilor de la planeitate ale
panourilor termotratate; astfel, abaterile de la planeitate au fost cu pȃnă la 53% mai mici
ȋn cazul panourilor termotratate din lemn de molid matur, cu pȃnă la 72% pentru cele din
molid subțire şi pȃnă la 92% mai mici ȋn cazul panourilor din lemn de tei;
 referitor la variația culorii sub efectul combinat al radiației UV şi al umidității din aer s-a
observat clar, chiar după prima lună de expunere, creşterea semnificativă a luminozității
(decolorarea) la panourile din frize termotratate, respectiv uşoara închidere la culoare
(valori negative ale ΔL*) a panourilor din frize netratate; variaţia totală a culorii (ΔE) la
panourile din frize termotratate expuse pe terasa acoperită a fost ΔE=3,2 la panourile din
lemn de molid matur, ΔE=1,4 la cele din molid subţire şi respectiv ΔE=3,4 la cele din
lemn de tei; în cazul panourilor expuse pe terasa neacoperită s-au înregistrat valori de 2-5
ori mai mari, respectiv: ΔE=5,9 la panourile din lemn de molid matur, ΔE=6,2 la cele din
molid subţire şi respectiv ΔE=9,8 la cele din lemn de tei; după trei luni de expunere atât
panourile din lemn termotratat de molid cȃt şi cele din lemn termotratat de tei şi-au
transformat culoarea din nuanța brun-ȋnchisă ȋntr-o nuanță gri-cenuşie; instabilitatea
culorii dovedită ȋn cadrul acestei cercetări demonstrează clar necesitatea aplicării unui
finisaj cu protecție UV atunci cȃnd lemnul termotratat este destinat utilizării ȋn condiții de
exterior;
 testele privitoare la conductivitatea termică arată că panourile din frize termotratate au
coeficientul de conductivitate termică mai mic cu 9,5% şi deci proprietăţi termoizolatoare
uşor superioare panourilor realizate din frize netratate; valorile coeficientului de
conductivitate termică (λ) obținute pentru panourile cu grosime de 20mm realizate din
frize termotratate (λ=0,07 W/m∙grd pentru panourile din frize de molid şi 0,08 W/m∙grd
pentru panourile din frize de tei) sunt de aproximativ 2 ori mai mari decȃt la polistirenul
extrudat cu grosimea de 20 mm;
 rezistența ȋncleierii la panourile realizate din frize termotratate este mai mică față de
panourile realizate din frize netratate: cu 28,07% în cazul panourilor din frize de molid
matur; cu 12,88% mai mică în cazul panourilor din frize de molid subțire şi cu numai
3,94% mai mici în cazul panourilor din frize de tei; la toate speciile testate, valorile
rezistenţei la forfecare a îmbinării încleiate se situează totuşi peste valoarea minim
admisă conform EN 13353:2004 pentru expunerea ȋn mediul exterior; cel mai bun
rezultat dintre cele trei sortimente termotratate s-a obţinut la panourile din lemn de tei, cu
o valoare de 3,66N/mm2.
62
Capitolul 5.
CONCLUZII. CONTRIBUŢII ORIGINALE. DISEMINAREA
REZULTATELOR. DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE
5.1. Concluzii
Prin testele realizate şi rezultatele obţinute teza răspunde obiectivului general stabilit,
acela de îmbunătăţire a unor proprietăţi ale panourilor reconstituite din lemn masiv prin
termotratarea elementelor constituente. Principalele proprietăţi vizate au fost stabilitatea
dimensională, planeitatea stabilitatea culorii, capacitatea de izolare termică şi rezistenţa încleierii
pentru a demonstra potenţialul de utilizare a acestor panouri în condiţii de exterior.
TESTELE INIŢIALE efectuate pe epruvete din lemn de molid, pin negru, fag, tei
matur şi subţire au arătat că:
● Pierderea de masă creşte o dată cu creşterea durităţii condiţiilor de termotratare:

• creşterea temperaturii de la 180°C la 200°C la aceeaşi durată (4h) a condus la creşterea
cu cca. 38% a pierderii de masă în cazul lemnului de molid, cu 36–40% la lemnul de pin, cu 25%
la lemnul de tei şi cu 18-20% la lemnul de fag; în ceea ce priveşte diferenţa între sortimentul
matur şi cel subţire, în cazul speciilor de răşinoase, sortimentul subţire a înregistrat valori cu 6%
(la pin) - 28% (la molid) mai mici decât sortimentul matur, în timp ce la speciile de foioase
situaţia este inversă, cu valori cu 17% (la tei) - 27% (la fag) mai mari la sortimentul subţire,
pentru lemn termotratat în aceleaşi condiţii (200°/4h);
• creşterea duratei de tratare de la 1h la 4h la aceeaşi temperatură (200°C) a condus la
creşterea cu 35–41% a pierderii de masă în cazul lemnului de molid, cu 36–39% la lemnul de
pin, cu 39–46% la lemnul de tei şi cu 33–41% la lemnul de fag, limita inferioară a intervalului
fiind întotdeauna înregistrată la lemnul matur.
Acest efect se datorează descompunerii hemicelulozelor, viteza de descompunere fiind
diferită de la o specie la alta din cauza compoziţiei chimice diferite. Testele efectuate în cadrul
acestei teze au arătat că degradarea se produce mai uşor la speciile de foioase, la care
cantitatea de hemiceluloze este mai mare şi mai instabilă decât la speciile de răşinoase (fapt
confirmat şi de Kamden 2002, Ferrari ş.a. 2013). Referitor la diferenţele dintre lemnul matur şi
lemnul subţire s-a constatat că pierderile de masă înregistrate de sortimentul subţire au fost mai
mici în cazul celor două specii de răşinoase şi mai mari în cazul celor două specii de foioase. Şi
de această dată, explicaţia este dată de compoziţia chimică diferită: lemnul juvenil din
compoziţia speciilor de foioase conţine o cantitate mai mare de hemiceluloze (glucoză, xiloză,
manoză, galactoză, arabinoză), ceea ce conduce la o degradare mai uşoară decât în cazul
63
lemnul matur (afirmaţie susţinută şi de Nazerian ş.a. 2011 în urma testelor efectuate cu furnire
de fag, arţar şi plop negru). Comportamentul opus la speciile de răşinoase, cu pierderi de masă
mai mici la sortimentul subţire este susţinut şi de Guler ş.a (2007) şi Bal (2014) în urma testelor
efectuate cu lemn matur şi juvenil de pin negru.
● Efectul de stabilizare dimensională al termotratării creşte proporţional cu pierderea de

masă (vezi Fig. 3.15).
Şi acest efect se datorează descompunerii hemicelulozelor care conferă de fapt
caracterul higroscopic lemnului, ele fiind puternic hidrofile.
● Comparând efectele condiţiilor de termotratare asupra stabilităţii dimensionale la

umflare (ASEv) a diferitelor specii şi sortimente analizate, s-a constatat că:
• lemnul de molid (atât sortimentul matur, cât şi cel subţire) s-a comportat foarte bine la
toate condiţiile de tratare, fiind complet lipsit de crăpături sau deformaţii după acest proces;
lemnul subţire de molid termotratat la 200°C/4h a avut stabilitatea dimensională mai mare în
direcţie radială, dar mai mică în direcţie tangenţială faţă de lemnul matur, astfel încât valorile
ASEv au rezultat egale: ASEv = 46%, rezultat echivalent cu o reducere la jumătate a umflării
volumice pentru ambele sortimente;
• lemnul de pin negru s-a pretat mai puţin tratamentului termic decât lemnul de molid. A
fost mai predispus la crăpare, iar efectul stabilizării dimensionale a fost mai redus decât în cazul
molidului, la aceeaşi pierdere de masă. Densitatea mai mare, prezenţa duramenului şi pungile de
răşină sunt considerate responsabile de acest comportament; sortimentul subţire a înregistrat
după termotratarea la 200°C/4h un coeficient de stabilizare dimensională puţin mai mare decât
lemnul matur (ASEv, PS = 40% faţă de ASEv, PM = 38%);
• rezultatele obţinute pe lemnul de tei au arătat că această specie este foarte potrivită
pentru termotratare; cu valoarea ASEv=59,3% probele de tei subţire termotratate la 200°C/4h au
înregistrat cel mai puternic efect de stabilizare dimensională dintre toate speciile lemnoase
testate; un alt aspect interesant observat la lemnul de tei termotratat a fost acela că raportul dintre
umflarea tangenţială şi cea radială a scăzut în mod semnificativ o dată cu creşterea durităţii
condiţiilor de termotratare, ceea ce înseamnă că teiul tratat termic are o mai bună stabilitate a
formei şi este mai puţin predispus la deformare decât lemnul de tei netratat;
• rezultatele de stabilizare dimensională obţinute pe lemnul de fag au fost, de asemenea,
bune; lemnul matur s-a comportat mai bine la termotratare decât lemnul subţire; stabilitatea
dimensională volumică la temperatura de 200°C după 6 ore a depăşit 55%, dar a fost corelată cu
o pierdere de masă mare, de 9,8%; la o pierdere de masă de 5%, ASEv, FM = 39,34%, comparabilă
cu cea a lemnului de molid matur.
64
● Referitor la influenţa condiţiilor de termotratare asupra culorii lemnului, s-a observat clar
că creşterea temperaturii şi a timpului de tratare conduc la intensificarea închiderii culorii.
Culoare modificată nesemnificativ s-a obţinut la toate speciile şi sortimentele tratate la 180°C,
indiferent de durată, ceea ce indică (în corelaţie şi cu valoarea foarte mică a pierderii de masă,
sub 2%) un tratament insuficient) la această valoare a temperaturii. Închidere semnificativă a
culorii s-a obţinut pentru toate sortimentele analizate în urma tratării la 200°C timp de minim 3h
(la tei începând chiar de la 2h), adică acele condiţii care au condus la pierderi de masă PM≈5%.
Corelaţia între culoare (exprimată atât prin mostre de culoare cât şi cantitativ cu ajutorul
coordonatelor L*a*b*) şi pierderea de masă corespunzătoare tratamentului care permite
obţinerea respectivei culori este prezentată în Fig. 3.18.
● Referitor la stabilitatea culorii lemnului termotratat, rezultatele obţinute arată că aceasta

este mult mai stabilă la speciile de răşinoase, în timp ce ambele specii de foioase tind să se
decoloreze rapid în urma expunerii la lumină (exemplu, în cazul lemnului de fag: ΔL*=3 după o
lună, ΔL*=6 după două luni, ΔL*=7 după trei luni, ΔL*=9 după patru luni, ΔL*=10 după cinci
luni şi ΔL*=12 după şase luni).
TESTELE EFECTUATE ulterior PE PANOURI din frize termotratate din lemn de

molid matur, molid subţire şi tei matur au arătat că:
● Termotratarea frizelor a condus la reducerea semnificativă a higroscopicităţii lemnului.

Acest efect este vizibil din rezultatele privind absorbţia de apă (Fig. 4.28-4.30), care după prima
lună de expunere a panourilor termotratate a fost cu 57,2% mai mică decât a celor netratate la
contactul direct cu precipitaţiile (pe terasa neacoperită) şi cu 60,2% mai mică pe terasa acoperită.
În ceea ce priveşte comparaţia între specii, la expunerea în contact cu apa (pe terasa neacoperită)
panourile din lemn de tei au înregistrat valori puţin mai mari ale umidităţii, atât la lemnul tratat
(10% faţă de 8% după 3 luni), cât şi la cel netratat (13% faţă de12% după 3 luni). În schimb, la
panourile expuse de terasa acoperită, situaţia s-a inversat, diferenţele fiind insă nesemnificative
(7,4% la molid faţă de 6,4% la tei tratat). Comparând cele două sortimente de lemn de molid
(matur vs. subţire) s-a constatat că panourile realizate din sortimentul subţire au înregistrat valori
cu 4-6% (nesemnificativ) mai mari decât la sortimentul matur.
● Termotratarea frizelor a condus la o semnificativă stabilizare dimensională a panourilor

la umflare, valorile coeficientului de umflare volumică a panoului fiind de 1,7 (la molid) până la
2,7 (la tei) ori mai mari la panourile netratate după prima lună de expunere şi de 6,2 (la molid)
până la 4,0 (la tei) ori mai mari după trei luni de expunere în condiţiile cele mai severe (pe terasa
neacoperită). Drept urmare, valorile coeficientului de stabilizare dimensională în volumul
65
panoului (ASEv) au înregistrat valori impresionante la toate cele trei sortimente (vezi Tabelul
4.12 şi Fig. 4.33-4.34): 84% pe terasa neacoperită şi 99% pe terasa acoperită la panourile din
lemn de molid, respectiv 76% pe terasa neacoperită şi 88% pe terasa acoperită la panourile din
lemn de tei. În ceea ce priveşte comparaţia între sortimentul matur şi cel subţire de molid, s-a
observat că umflarea sortimentului subţire este mai mare (aproape dublă) la sortimentul netratat
(NMS faţă de NMM), în timp ce la sortimentul tratat (MS faţă de MM) umflările au fost
comparabile. Aceasta demonstrează eficienţa termotratării la sortimentul subţire şi potenţialul
acestui material de a fi valorificat superior în cadrul acestor produse cu valoare adăugată.
● Termotratarea frizelor a permis nu numai stabilizarea dimensională, ci şi stabilizarea

formei panourilor, abaterile de la planeitate ale panourilor termotratate fiind de 1,1 (la molid)
până la 1,8 (la tei) ori mai mari la panourile netratate după prima lună de expunere şi de 1,4 (la
molid) până la 2,4 (la tei) ori mai mari după trei luni de expunere în condiţiile cele mai severe
(pe terasa neacoperită). Şi în acest caz se remarcă rezultatele mai bune obţinute în cazul
sortimentului subţire de molid: abateri de la planeitate cu până la 72% mai mici (faţă de 53% în
cazul panourilor din frize termotratate de molid matur)
● Referitor la variaţia culorii panourilor sub efectul combinat al radiaţiei UV şi al

umidităţii din aer s-a observat clar creşterea luminozităţii (decolorarea panourilor) chiar după
prima lună de expunere. Variaţia totală a culorii ΔE a fost de la 1,84 până la 4,49 de ori mai mică
în cazul panourilor termotratate şi de 3,69 până la 6,6 ori mai mică în cazul panourilor netratate
expuse pe terasa acoperită comparativ cu panourile expuse pe terasa neacoperită. După trei luni
de expunere atât panourile din lemn de molid cât şi cele din lemn de tei şi-au transformat
culoarea din nuanţa brun-închisă într-o nuanţă gri-cenuşie; instabilitatea culorii dovedită în
cadrul acestei cercetări demonstrează clar necesitatea aplicării unui finisaj cu protecţie UV atunci
când lemnul termotratat este destinat utilizării în condiţii de exterior.
● Testele privitoare la conductivitatea termică arată că panourile din frize termotratate au

coeficientul de conductivitate termică mai mic cu 9,5% şi deci proprietăţi termoizolatoare uşor
superioare panourilor realizate din frize netratate. Valorile coeficientului de conductivitate
termică (λ) obţinute pentru panourile cu grosime de 20mm realizate din frize termotratate
(λ=0,07 W/mK pentru panourile din frize de molid şi 0,08 W/mK pentru panourile din frize de
tei) sunt de aproximativ 2 ori mai mari decât ale plăcilor de polistiren extrudat cu aceeaşi
grosime.
● Rezistenţa încleierii la panourile realizate din frize termotratate este mai mică faţă de
panourile realizate din frize netratate: cu 28,07% în cazul panourilor din frize de molid matur, cu
12,88% mai mică în cazul panourilor din frize de molid subțire şi cu 3,94% mai mică în cazul
panourilor din frize de tei. Cu toate acestea, la toate panourile testate, valorile rezistenţei la
66
forfecare a îmbinării încleiate s-au situat totuşi peste valoarea minim admisă conform EN
13353:2004 pentru expunerea în mediul exterior. Cel mai bun rezultat dintre cele trei sortimente
termotratate s-a obţinut la panourile din lemn de tei, cu o valoare de 3,66N/mm2.
Analiza SWOT (Strenghts-Weaknesses-Opportunities-Threats) asupra panourilor pentru

utilizări de exterior realizate din frize de lemn masiv termotratate a permis evidenţierea
principalelor puncte forte, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări în ceea ce priveşte acest nou
produs propus şi studiat în prezenta teză de doctorat.
Comparativ cu panourile realizate din frize netratate, la panourile din frize termotratate s-au
stabilit următoarele:
Puncte forte (Strengths)

● scăderea higroscopicităţii lemnului, demonstrată pe baza variaţiei umidităţii panourilor expuse
pe durata a trei luni în condiţii de exterior: în contact direct cu precipitaţiile, acestea şi-au
modificat cu mai puţin de 1,5% umiditatea (variaţie între 8,05% şi 9,35%);
● îmbunătăţirea cu până la 99% a stabilităţii dimensionale, demonstrată cu ajutorul coeficienţilor
de umflare volumică, măsuraţi comparativ pe panouri din frize termotratate şi netratate, după
expunerea în mediu exterior;
● îmbunătăţirea cu până la 72% a stabilităţii de formă, demonstrată prin măsurarea comparativă
a abaterii de la planeitate pe panouri din frize termotratate şi netratate, după expunerea în mediu
exterior;
● reducerea cu până la 13% a conductivităţii termice a panourilor (echivalentă cu creşterea
capacităţii de izolare termică).
Puncte slabe (Weaknesses)

● scăderea rezistenţei încleierii cu cca. 60%;
● instabilitatea culorii atât sub influenţa singulară a razelor UV, cât şi sub influenţa combinată a
radiaţiilor UV şi precipitaţiilor.
Oportunităţi (Opportunities)
● transformarea lemnului dintr-un material destinat exclusiv utilizărilor de interior într-un
material adecvat utilizărilor de exterior;
● creşterea calităţii vieţii prin utilizarea unui material natural, fără adaos de substanţe chimice şi
estetic ca material de construcţii;
● valorificarea unei resurse secundare de masă lemnoasă (trunchiurile provenite din rărituri) cu
cost foarte scăzut, într-un produs cu valoare adăugată, ceea ce, pentru anumite regiuni
defavorizate ar putea constitui o nişă de dezvoltare economică.
67
Ameninţări (Threats)
● necesitatea aplicării unui finisaj cu protecţie UV atunci când lemnul termotratat este destinat
utilizării în condiţii de exterior;
● limitarea utilizării acestor panouri doar pentru placări, nu şi pentru elemente de rezistenţă;
● reţinerea utilizatorilor cu privire la durabilitatea în timp a acestui material în condiţiile folosirii
sale în condiţii de exterior.
5.2. Contribuții originale

Contribuţiile originale ale autorului se regăsesc în toate etapele de elaborare a lucrării.
Dintre cele mai importante pot fi amintite următoarele:
 Sintetizarea datelor bibliografice privind stadiul actual cu privire la termotratarea
lemnului şi efectele acestui proces asupra proprietăţilor lemnului, obţinute în urma
cercetării bibliografice.
 Elaborarea metodologiei cercetării experimentale.
 Evaluarea efectelor tratamentului de modificare termică în mediu de aer la presiune
atmosferică asupra unor proprietăţi fizice (pierderea de masă, coeficienţii de umflare,
stabilitatea dimensională şi culoarea) ale lemnului matur şi subţire de diferite specii
indigene (molid, pin negru, tei şi fag), sub influenţa a diferiţi parametri de tratare
(temperatură şi durată), comparativ cu lemnul netratat.
 Realizarea ecuaţiilor de regresie pentru toate speciile studiate (molid, pin negru, tei şi fag)
atȃt pentru sortimentul matur cȃt şi pentru cel subţire, în ceea ce priveşte corelaţia dintre:
pierderea de masă şi durata tratamentului termic; coeficientul de stabilitate dimensională
volumică (ASEv) şi pierderea de masă (PM).
 Stabilirea regimurilor optime de termotratare pentru cele patru specii şi respectiv două
sortimente lemnoase.
 Realizarea unor panouri reconstituite din lamele termotratate şi testarea principalelor
proprietăţi ale acestora (stabilitatea dimensională, planeitatea, stabilitatea culorii,
conductivitatea termică şi respectiv rezistenţa încleierii) comparativ cu panourile
reconstituite din lamele netratate, care le califică pentru utilizarea ca faţade şi pardoseli
de exterior.
 Crearea unei baze de date valoroasă cu privire la proprietăţile panourilor din frize
termotratate din lemn de molid matur şi, în premieră, a celor din lemn de molid subţire şi
tei.
 Analiza SWOT a noului produs.
68
5.3. Diseminarea rezultatelor
Pe parcursul celor trei ani de doctorat s-au elaborat 10 lucrări ştiinţifice, care au fost
publicate în reviste de specialitate și în buletinele unor conferințe de prestigiu în domeniul
ingineriei lemnului din ţară şi din străinătate, după cum urmează:
a) Lucrări publicate în reviste indexate ISI
 Olărescu, C.M., Câmpean, M., Ispas, M., Cosereanu, C. (2014) “Effect of thermal
treatment on some properties of lime wood”. În European Journal of Wood and
Products 72(4):559-562.
 Olărescu, C.M., Câmpean, M., Olărescu, A. (2014) “Dimensional Stabilization Of
Wood Originating From Small-Diameter Trees Through Heat Treatment”. În
BioResources 9(3):4844-4861.
b) Lucrări publicate în reviste BDI
 Olărescu, C.M., Câmpean, M. (2012). “Effect of Heat Treatment Upon the
Dimensional Stability and Mass Loss of Black Pine and Spruce Wood Originating
From Mature Trees Vs. Thinnings”, În Pro Ligno 8(4):44-57.
 Olărescu, C.M., Câmpean, M., Porojan, M. (2013). “ Effect of Heat Treatment
Upon the Compression Strength of Black Pine and Spruce – A Comparison
Between Wood Originating From Mature Trees Vs. Thinnings”. În Pro Ligno
9(2):50-61.
 Olărescu, C.M., Câmpean, M. (2013). “Colour Variation of Heat-Treated Spruce
and Black Pine Wood as Consequence of Long-Time Exposure to Natural Light”.
În Materials, Methods and Technologies Vol. 7(2): 128-138.
 Olărescu, C.M., Câmpean, M., Varodi, A. (2014). “Colour Variation and Shape
Stability of Solid Wood Panels Made of Heat-Treated Mature and Juvenile Spruce
Wood Strips”. În Pro Ligno 10(3):46-54.
c) Lucrări susţinute la conferinţe internaţionale cu referenţi ştiinţifici şi publicate în
buletinele acestora
 Olărescu, C.M., Câmpean, M. (2013) “Colour Variation of Heat-Treated Beech
Wood as Consequence of Long-Time Exposure to Natural Light”. Proceedings of 9th
International Conference “WOOD SCIENCE AND ENGINEERING IN THE
THIRD MILLENIUM” - ICWSE 2013, 7-9 November, Braşov (Romania), pp. 932 –
938.
 Olărescu, C.M., Câmpean, M. (2014) “Color Change – Mass Loss Correlation For
Heat-Treated Wood”. Proceedings of International Conferance on Innovation,
Technology transfer and Education, 3-5 February, Prague (Czech Republic), pp. 338-
345.
69
 Bedelean, B., Olărescu, C.M., Câmpean, M. (2014) “Predicting the Compression
Strength Parallel to Grain of Heat Treated Wood Using Artificial Neural Networks: A
Preliminary Study”. Proceedings of the 57th International Convention of Wood
Science and Technology, 23 – 27 June, Zvolen (Slovakia).
 Olărescu, C.M., Câmpean, M. Olărescu, A (2014). “Colour Change and Shape
Stability of Open-Air Exposed Solid Wood Panels Made From Heat-Treated Lime
Wood Strips”. În Proceedings of International Conference IAWS & Hardwood, 15-18
September, Sopron-Viena (Hungary-Austria), pp. 65 – 66.
5.4. Direcţii viitoare de cercetare

 Implementarea tehnologiei de realizare a panourilor din elemente termotratate în
industrie.
 Cercetări privind finisajele adecvate în vederea stabilizării culorii.
 Cercetări comparative privind efectele termotratătrii asupra microstructurii (analiza SEM)
și a proprietăților fizico-mecanice ale lemnului de diferite specii în cazul tratării în
mediul de aer la presiune atmosferică față de procedeul Thermowood (în prezența
vaporilor supraîncălziți).
 Testarea efectelor acestui procedeu de termotratare și asupra altor speciii neindustrializate
pȃnă în prezent (plop, salcie, arin, păr, castan, salcȃm) pentru a testa potențialul de
valorificare sub formă de produse cu valoare adaugată a acestora.
 Testarea proprietăților de izolare fonică a panourilor din lemn termotratat cu potențial de
aplicație ca potențial de bariere de sunet pentru autostrăzi.
 Utilizarea bazelor de date create în cadrul unor cercetări viitoare pentru evaluarea
proprietăţilor tehnologice ale acestor panouri reconstituite.
70
BIBLIOGRAFIE
1. Allegretti O, Brunetti M, Cuccui I, Ferrari S, Nocetti, M, și Terziev N (2012)

Thermo-vacuum modification of spruce (Picea abies Karst.) and fir (Abies alba Mill.)
Wood. BioResources 7(3):3656-3669.
2. Alén R, Kotilainen R, Zaman A (2002) Thermochemical behavior of Norway spruce
(Picea abies) at 180 - 225°C. Wood Science and Technology, 36: 163 – 17.
3. Bal BC și Bektaş I (2012) The effects of heat treatment on the physical properties of
juvenile wood and mature wood of Eucalyptus grandis. BioResources Vol. 7(4):5117-
5127.
4. Bal BC (2014) Some physical and mechanical properties of thermally modifie juvenile
and mature black pine wood. European Journal of Wood and Wood Products 72(1):61-
66.
5. Barboutis I, Vasileiov V, Mitani A și Kamperidou V (2011) Effects of short
time thermal treatment on some properties of lime wood. Pro Ligno 7(4): 39-49.
6. Barnett JR și Bonham V A (2004) Cellulose microfibril angle in the cell wall of wood
fibres. Biological Reviews 79(2):461-472.
7. Bobleter O, și Binder H (1980). Dynamic hydrothermal degradation of wood.
Holzforschung, 34, 48-51.
8. Bekhta P și Niemz P (2003) Effect of high temperature on the change in color,
dimensional stability and mechanical properties of spruce. Holzforschung 57(5):539-
546.
9. Beldeanu E (1999) Produse forestiere și studiul lemnului. Vol. I. Editura Universității
„Transilvania” din Brașov.
10. Boonstra M (2008) A two-stage thermal modification of wood. PhD. Thesis in Applied
Biological Sciences: Soil and Forest management. Henry Poincaré University-Nancy,
France.
11. Borrega M, și Kärenlampi PP (2008) Mechanical behavior of heat-treated spruce (Picea
abies) wood at constant moisture content and ambient humidity. Holz Roh Wekst 66:63
– 69.
12. Esteves B, Domingos I și Pereira H (2008) Pine wood modification by heat treatment in
air. BioResources 3(1):142-154.
13. Esteves B, Domingos I și Pereira H (2007a) Improvement of technoligical quality of
eucalypt wood by heat treatment in air at 170-200°C. For.Prod. J. 57(1/2):47-52.
14. Esteves B și Pereira H (2009) Wood modification by heat treatment: A Review.
71
15. Ferrari S, Cuccui I și Allegretti O (2013) Thermo-vacuum modification of some
European softwood and hardwood species treated at different conditions.
16. Gapare W J, Harthorn A, Kain D, Mathenson A C și Wu H X (2007) Inheritance of spiral
grain in the juvenile core of Pinus radiata D. Don. Canadian Journal of Forestry
Research 37(1):116-127.
17. Guler C, Copur Y, Akgul M și Buyuksari U (2007) Some chemical, physical
and mechanical properties of juvenile wood from Black Pine (Pinus nigra Arnold)
plantations. Journal of Applied Sciences 7(5):755-758.
18. Guller B (2012) Effects of heat treatment on density, dimensional stability and color of
Pinus nigra wood. African Journal of Biotechnology 11(9):2204-2209.
19. Gryc V, Vavrcik H și Horn K (2011) Density of juvenile and mature wood of selected
coniferous species. Journal of Forest Science 57(3):123-130.
20. Hillis W (1984) High temperature and chemical effects on wood stability. Part1.
General consideration . Wood Sci. Technol. 18:281-293.
21. Kaymakci I și Akyildiz MH (2011) Dimensional stability of heat treated scots pine and
oriental beech. ProLigno 7(4):32-38.
22. Kamden DP., Pizzi A şi Jermannaud A (2002) Durability of heat-treated wood. Holz als
Roh-und Werkstoff 60:1-6.
23. Kol HS (2010) Characteristics of heat-treated Turkish pine and fir wood after
ThermoWood processing. Journal of Environmental Biology, 31(6):1007-1011.
24. Kollmann F Şi Fengel D(1965) Changes in the Chemical Composition of Wood by Heat
Treatment. Holz als Roh- und Werkstoff 12: 461-468.
25. Korkut S, Akgϋ M și Dϋndar T (2008) The effects of heat treatment on some
technological properties of Scots pine (Pinus sylvestris L.) wood. Bioresour. Technol.
99:1861-1868.
26. Kotilainer R, Toivannen T și Alén R (2000) FTIR monitoring of chemical changes in
softwood during heating. J.Wood Chem. Technol. 20(3):307-320.
27. Leithoff H (2001). Thermisch behandeltes Holz–Verfahrensübersicht und
Anwendungsmöglichkeiten. Schweizerische Hochschule für die Holzwirtschaft, Biel.
28. Mazela B, Zakrzewski R, Grzeskowiak W, Cofta G și Bartkowiak M (2003) Preliminary
research on thebiological rezistance of thermally modified wood. Abstract of the First
European Conference on Wood Modification, Ghent, Belgia.
29. Militz H şi Mai C (2008) Holzvergütung. Sonstige Vergütungsverfahren. Wagenführ und
Scholz (Hrsg.) Taschenbuch der Holztechnik,. Carl Hanser Verlag, Fachbuchverlag
Leipzig, pp. 485-490.
72
30. Mitani A şi Barboutis I (2012) Assessment of colour changes and hygroscopic properties
of beech (Fagus sylvatica) wood after thermal modification. Proceedings 23 rd
International scientific confernce Wood is good – with knowledge and technology to a
competitive forestry and wood technology sector, pp. 111-118.
31. Nazerian M, Ghalehno MD şi Kashkooli AB (2011) Effect of wood species, amount of
juvenile wood and heat treatment on mechanical and physical properties of laminated
veneer lumber. Journal of Applied Sciences 11:980-987.
32. Oelhafen, M. (2005) Untersuchungen der Eignung der thermischen Behandlung als
Methode zur Farbegalisierung von Holz mit fakultativem Farbkern. Hochschule für
Architektur, Bau und Holz HSB, Biel.
33. Olărescu A, Câmpean M, Gurău L (2011) Effect of heat treatment upon dimensional
stability, MOE and MOR of thin (Dmax=16 cm) sessile oak wood. ProLigno 7(4):29-38.
34. Olărescu, A.(2009) Valorificarea sustenabilă a lemnului din crengi. Editura Universității
Transilvania din Braşov.
35. Olărescu, C.M., Câmpean, M., Olărescu, A. (2014) Dimensional Stabilization Of Wood
Originating From Small-Diameter Trees Through Heat Treatment. În BioResources
9(3):4844-4861.
36. Rapp AO şi SAILER M (2001) Oil heat treatment of wood in Germany – State of the
art. Review on heat treatments of wood; Proceedings of Special Seminar held in Antibes,
Franța, pp.47-64.
37. Severo ETD, Calonego FW și Sansigolo CA (2012) Physical and chemical changes in
juvenile and mature woods of Pinus elliotti by thermal modification. Eur. J. Wood.
Prod. 70:741-747, DOI 101007/s00107-012-0611-1.
38. ThermoWood Handbook (2003). Finnish Thermowood Association.
39. Timar MC (2003) Ameliorarea lemnului. Editura Universităţii Transilvania din Braşov.
40. Tjeerdsma BF, Boonstra M și Militz H (1998) Thermal modification of non-durable
wood species 2. Improved wood properties of thermally treated wood. The
International Research Group on Wood Preservation. Document IRG/WP 98-40124. 10.
41. Watt MS, Kimberley MO, Harrington JJ, Riddell M J C, Cown D J și Moore JR (2013)
Differences in intra-tree variation in spiral grain angle for radiata pine. New Zealand
Journal of Forestry Science 43(12):1-8.
42. Viitaniemi P, Jämsä S și Viitanen H (1997) Method for improving biodegradation
resistance and dimensional stability of cellulosic products. United States Patent No.
5678324 (US005678324).
43. Wagenführ R (2008). Holzatlas. Fachbuchverlag Leipzig, Carl Hanser Verlag München-
Wien.
73
44. Wikberg H, Maunu S (2004) Characterisation of thermally modified hard and
softwoods by13CPMAS NMR. Carbohydr Polym. 58:461-466.
45. Zaman A, Alen R și Kotilainen R (2000) Thermal behavior of Pinus sylvestris and
Betula pendula at 200 - 230°C. Wood Fiber Sciency 32(2):138-143.
46. Zobel BJ și Sprague JR (1998) Juvenile Wood in Forest Trees. Springer-Verlag.
47. BS EN 323: 1993. Wood based panels. Determination of density.
48. BS EN 13353:2003 Solid wood panels (SWP) – Requirements.
49. DD CEN/TS 13354 : 2003. Solid wood panels – Bonding quality – Test method.
50. ENV 1995-1-1:1993 Eurocode 5 — Design of timber structures — Part 1-1: General rules
and rules for buildings.
51. ISO 4859 (1982). Lemn – Determinarea umflării tangențiale şi radiale.
52. ISO 4860 (1982). Lemn - Determinarea umflării volumice.
53. STAS 85/1-91 (1991). Determinarea umflarii.
54. http://files.kotisivukone.com/fr.thermowood.kotisivukone.com/tiedostot/productionstatistic
s2013.pdf
55. http://www.thermotreatedwood.com/Library/Market/Market%20for%20thermo-
treated%20wood.pdf
74
Scurt rezumat
Teza de doctorat intitulată Îmbunătăţirea unor proprietăţi ale panourilor reconstituite din
lemn masiv prin realizarea acestora din frize termotratate în vederea utilizării acestora în
condiţii de exterior abordează o temă de actualitate şi originală în domeniul ingineriei lemnului,
cu aplicabilitate directă în practica industrială.
Cercetările tezei s-au axat pe evaluarea efectelor tratamentului de modificare termică în
mediu de aer la presiune atmosferică asupra unor proprietăţi fizice (ale lemnului matur şi subţire)
de patru specii indigene diferite (molid, pin negru, tei şi fag) sub influenţa a diferiţi parametri
de tratare (temperatură şi durată), comparativ cu lemnul netratat. Ȋn urma acestor cercetări au fost
selectate două specii (molidul şi teiul) pentru continuarea experimentelor, care au vizat evaluarea
unor proprietăţi fundamentale ale panourilor reconstituite realizate din frize termotratate de
lemn masiv, comparativ cu panouri realizate din frize netratate. Au fost testate cinci proprietăţi
(stabilitatea dimensională şi de formă, stabilitatea culorii, conductivitatea termică şi rezistenţa
încleierii), considerate esenţiale pentru dovedirea potenţialului de utilizare a panourilor din frize
termotratate în condiţii de exterior, ca faţade şi pardoseli de exterior.
Recomandările formulate în urma rezultatelor obţinute prin aceste cercetări teoretice şi
experimentale bine fundamentate ştiinţific, pot fi aplicate imediat în practica industrială.
Short abstract
The PhD-Thesis entitled Improvement of some properties of solid wood panels made
from heat-treated wood strips for outdoor uses approaches a topical and original subject in the
field of wood engineering, with direct applicability in the industrial practice.
The research focused on evaluating the effects of heat treatment in air at atmospheric
pressure upon some physical properties (of mature and thin wood) from four different native
species (spruce, black pine, lime and beech), under the influence of various treatment parameters
(temperature and time), as compared with untreated wood. Following up the obtained results,
two species (spruce and lime) were selected for further experiments, which aimed at evaluating
some fundamental properties of solid wood panels made of heat-treated wood strips, compared
to panels made of untreated strips panels. Five properties (dimensional stability, shape stabiliity,
color stability, thermal conductivity and gluing strength) were tested in order to prove the
potential of solid wood panels made from heat-treated strips to be used outdoors, for exterior
claddings and floorings.
The recommendations formulated based on the results of this scientifically well-grounded
theoretical and experimental research, can be immediately applied in industrial practice.
75
CURRICULUM VITAE
INFORMAȚII PERSONALE
Nume şi prenume Olărescu (căs. Biliboc) Cristina Marinela
Str. Alunului, nr. 45, sat Podul Oltului, com.
Adresă
Hărman, jud. Braşov
Telefon 0761824152
E-mail cristina.olarescu@yahoo.com
Data naşterii 29.09.1985
Sexul Feminin
EDUCAȚIE ȘI FORMARE
Perioada 01.10.2011 - prezent
Calificarea /Diploma obținută Studii doctorale postuniversitare
Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de
Numele şi tipul instituției de învățămȃnt
Ingineria Lemnului
Perioada 2009 - 2011

Masterat: Structuri Avansate din Lemn si Tehnologii
Calificarea /Diploma obținută
Inovative (SALTI) / Diplomă de masterat
Ingineria Lemnului
Perioada 2005 – 2009
Inginer / Diplomă de inginer. Programul de studii
Ingineria Produselor Finite din Lemn
Ingineria Lemnului
Perioada 2001 – 2005
Diplomă de bacalaureat, specializarea Științe ale
naturii
Numele şi tipul instituției de învățămȃnt Grup Școlar Forestier, Curtea de Argeş
Aptitudini şi competențe personale

Concretizată în 31 de articole ştiinţifice
publicate, dintre care 10 abordează subiecte pe
Activitatea de cercetare tema tezei de doctorat. Dintre acestea se
remarcă 2 articole în reviste cotate ISI şi 6
lucrări publicate în reviste BDI.
Competențe şi aptitudini de utilizare a Microsoft Office (Word, Excel, Power Point),
calculatorului Corel Photo Paint, Autocad (2D, 3D)
Aptitudini personale Seriozitate, punctualitate, corectitudine.
Pasiuni Realizare tablouri prin tehnica quilling
Limbi străine cunoscute Franceza, Engleza
76
CURRICULUM VITAE
PERSONAL INFORMATION
Name and surname Olărescu (căs. Biliboc) Cristina Marinela
Str. Alunului, nr. 45, sat Podul Oltului, com.
Addres
Hărman, jud. Braşov
Mobile telephone 0761824152
E-mail cristina.olarescu@yahoo.com
Date of birth 29.09.1985
Gender Female
EDUCATION AND TRAINING

Dates 01.10.2011 - present
Qualificaion / Diploma Ph.D. studies
Transilvania University of Braşov, Faculty of Wood
Name and type of institution
Engineering
Dates 2009 - 2011

Master studies: Advanced Wooden Structures and
Qualificaion / Diploma Innovative Technologies
Master degree
Engineering
Dates 2005 – 2009
Undergraduate studies: Wood Products Engineering
Qualificaion / Diploma and Design.
Engineer diploma
Engineering
Dates 2001 – 2005
Qualificaion / Diploma Highschool degree
Name and type of institution Forestry High-school, Curtea de Argeş
ABILITIES AND COMPETENCIES

Materialized in 31 published scientific articles,
among which 10 are related to the PhD-Thesis.
Research activity Among these, 2 are published in ISI journals
and 6 in journal indexed by international
databases.
Microsoft Office (Word, Excel, Power Point),
Computer use
Corel Photo Paint, Autocad (2D, 3D)
Personal features Serious, punctual, fair
Hobbies Quilling technique
Other language(s) French, English
77

Olarescu (Biliboc)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Olarescu (Biliboc)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Universitatea Transilvania din Brasov

Ing. Cristina Marinela OLĂRESCU

Îmbunătăţirea unor proprietăţi ale panourilor reconstituite

Improvement of some properties of solid wood panels made

D-lui (D-nei) ..............................................................................................................

PREŞEDINTE: Prof. Dr. Ing. Mihai ISPAS

Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să

Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de

LISTA DE ABREVIERI VII VIII

ABREVIATIONS.................................................................................................... VII VIII

Parametru U/M Simbol

1.1. Procedee de termotratare aplicate la lemn

Plato Process Vapori

Fig. 1.1 Evoluția capacității de producție a Thermowood în ultimul deceniu

Aplicarea temperaturilor înalte schimbă structura, proprietăţile fizice şi chimice ale

1.2. Efectele termotratării asupra proprietăţilor lemnului

Lemnul de fag. Kaymakci şi Akiyldiz (2011) au studiat umflarea şi contragerea lemnului

1.3. Particularităţi ale termotratării asupra proprietăţilor lemnului juvenil

Lemn juvenil Lemn Matur

4 0,21 -0,32 7,49 1,71 0,39 0,18 1,12 -0,83

120 6 0,25 1,97 7,95 2,11 0,63 0,67 1,39 -0,94

8 0,28 2,76 7,22 3,54 0,85 1,05 1,62 -1,17

4 0,57 2,77 8,63 1,65 1,05 1,64 4,22 0,81

150 6 0,76 5,06 11,61 6,52 1,20 3,42 4,85 1,04

8 0,83 5,51 11,19 6,85 1,36 4,94 6,1 1,54

4 1,65 13,3 13,33 12,24 1,83 5,66 17,63 4,19

180 6 1,93 13,45 16,82 13,07 2 11,27 18,71 9,26

8 2,01 16,68 18,79 16,17 2,24 17,34 19,31 13,96

- în cazul LEMNULUI DE FAG, aplicarea temperaturilor de peste 200°C a dat rezultate

Trebuie subliniat şi faptul că numărul referințelor bibliografice existente în literatura de

3.1. Obiectivul cercetării

3.2. Metodica cercetării

 Camera climatică tip KPK200 produsă de firma FEUTRON (Germania) Pentru

Determinarea densităţii materialului lemnos. În vederea unei termotratări eficiente,

Termotratarea. Pe baza informaţiilor furnizate de literatura de specialitate şi sintetizate

l r max  lt max  l a max  l r min lt min  l a min

tangenţială şi respectiv în lungul fibrelor, în mm.

Calculul coeficientului de stabilitate dimensională. Pe baza valorilor obţinute ale

Testul de culoare. Având în vedere că termotratarea conduce la închiderea semnificativă

L*  L*expus  L*initial (3.7)

Valorile se încadrează în intervalele date în literatura de specialitate (Wagenführ 2008).

3.3.2 Pierderea de masă

a. Molid matur b. Molid subţire

c. Pin matur d. Pin subţire

g. Fag matur h. Fag subţire

Considerând PM = 5% valoarea care marchează pragul eficienţei maxime a

3.3.3. Coeficienţii de umflare

Umflarea volumică la probele de MOLID a fost redusă cu până la 27% pentru

a. Molid matur b. Molid subţire

c. Pin matur d. Pin subţire

e. Tei matur f. Tei subţire

g. Fag matur h. Fag subţire

Stabilitatea dimensională vs. Pierderea de masă

a. Molid matur b. Pin negru matur

c. Tei matur d. Fag matur

a. Molid subțire b. Pin negru subțire

3.3.5. Culoarea lemnului termotratat şi stabilitatea acesteia în urma expunerii la radiaţie

71*10*16 63*11*18 58*11*18 55*13*20 40*13*17 31*13*15 33*13*15

73*9*15 64*12*20 63*12*20 56*12*20 48*14*20 37*14*18 22*13*14

71*11*16 63*11*18 58*11*18 55*13*20 40*13*17 31*13*15 33*13*15

70*10*17 66*10*19 51*13*20 48*13*19 44*11*17 34*13*16 26*13*14

L*  Lexpus  Linitial (3.7)

711016 631118 581118 551320 401317 311315 331315

73915 641220 631220 561220 481420 371418 221314

711116 631118 581118 551320 401317 311315 331315

701017 661019 511320 481319 441117 341316 261314

461418 381213 341113 35911 311112 241211 201111

711014 541216 471216 461317 251313 231314 201111

511313 331313 391213 351519 361213 321213 241110

601313 471012 431114 391113 361113 261111 221110

L*  Lexpus  Linitial (4.7)

L=48,11 L=57,12 L=86,02 L=70,03

L=49,35 L=58,23 L=86,77 L=70,19

L= 42,48 L= 54,80 L= 78,49 L= 56,86

ΔL=4,26 ΔE=5,89 ΔL=8,44 ΔE=9,44 ΔL=9,00 ΔE=9,89

ΔL=-8,95 ΔE=13,41 ΔL=-12,90 ΔE=16,56 ΔL=-15,99 ΔE=18,30

ΔL=5,72 ΔE=6,24 ΔL=9,64 ΔE=10,87 ΔL=10,58 ΔE=11,55

ΔL=-9,63 ΔE=14,71 ΔL=-14,34 ΔE=17,74 ΔL=-16,58 ΔE=18,93

ΔL=9,32 ΔE=9,84 ΔL=13,12 ΔE=15,41 ΔL=12,32 ΔE=18,60

ΔL=-7,43 ΔE=8,09 ΔL=-12,85 ΔE=14,03 ΔL=-21,63 ΔE=25,01

L= 49,40 L=50,57 L= 86,26 L= 81,58

L= 47,46 L= 48,30 L= 86,37 L=81,86

L= 39,46 L= 42,07 L=78,21 L=73,26

ΔL=0,30 ΔE=3,20 ΔL=0,75 ΔE=1,76 ΔL=1,18 ΔE=2,45

ΔL=-2,54 ΔE=2,72 ΔL=-2,54 ΔE=2,58 ΔL=-4,68 ΔE=4,85

ΔL=0,04 ΔE=1,39 ΔL=0,23 ΔE=2,06 ΔL=0,81 ΔE=1,33

ΔL=-1,88 ΔE=2,23 ΔL=-4,00 ΔE=4,12 ΔL=-4,51 ΔE=4,76

ΔL=1,32 ΔE=3,37 ΔL=1,93 ΔE=3,03 ΔL=2,61 ΔE=3,18

ΔL=-2,02 ΔE=2,19 ΔL=-3,37 ΔE=3,88 ΔL=-4,95 ΔE=5,54