______________________________________________

RAJIV JOSEPH
JOCURI DE COPII ŞI RĂNI DESCHISE
Versiunea în limba română:
MIRCEA SORIN RUSU

____________________________________________________

Personajele:
Kayleen, vârsta 8 – 38 ani
Doug, vârsta 8 – 38 ani

Locul:
Diverse locuri, în decursul a 30 de ani

Notă:
Toate tranziţiile de la o scenă la alta sunt făcute de către actori, ei trecând cu uşurinţă la scena
următoare. Schimbarea costumelor se face pe scenă. Nu e nevoie ca aceste pregătiri să fie ferite de
privirile spectatorilor: Trebuie să putem vedea în special modul în care Doug îşi pansează rănile sau
cum îşi aplică machiajul care reprezintă loviturile primite. Lungimea momentelor de tranziţie între
scene reprezintă şi sugerează trecerea anilor în vieţile personajelor. Fiecare scenă reprezintă un salt în
timp, fie peste 15 ani, fie cu 10 în trecut.

Notă:
Din când în când, în dialog apar întrebări, dar fără semn de întrebare. Absenţa semnelor de întrebare
este intenţionată. Dacă nu este semn de întrebare, replica este rostită în alb, fără intonaţia specifică
întrebării.
 1. La opt ani: cu faţa despicată
Un cabinet medical într-o şcoală primară. Două paturi aşezate paralel, fiecare lângă câte un perete.

Kayleen, în vârstă de 8 ani, e întinsă pe unul din paturi, dar nu doarme. Începe să lovească salteaua ritmic, cu
mâinile. Se opreşte. Se ridică în şezut. Se ridică în picioare pe pat, absentă. Se plictiseşte. Sare puţin în picioare în
pat, după care se opreşte.
Se aude cineva venind de afară. Kayleen se trânteşte la loc pe pat şi se preface că doarme.
Intră Doug, în vârstă de 8 ani. Are faţa bandajată, bandajul e lipit cu leucoplast. O pată de sânge de tot lăţeşte pe
bandaj. E uşor ameţit, dar nu plânge şi nu pare că l-ar durea ceva.
Se aşează pe marginea celuilalt pat şi se uită insistent la Kayleen. Ea se ridică în şezut.

KAYLEEN
Ce-ai păţit la faţă?

DOUG
Am căzut.

KAYLEEN
De ce.

DOUG
Nu ştiu.

KAYLEEN
Te doare?

DOUG
Un pic.

KAYLEEN
Pe mine mă doare stomacul. Câteodată mi-e rău de la mâncare. Mama zice că mi-e rău pentru că mă
gândesc la lucruri urâte.

DOUG
Ce lucruri urâte?
KAYLEEN
Urâte.

DOUG
Te gândeşti la Dracula?

KAYLEEN
Nu, la stomac.

DOUG
Eu mă gândesc la lucruri urâte cu Dracula.

KAYLEEN
Da.

DOUG
Sângele are gust ciudat. De fructe.

KAYLEEN
Ba nu.

DOUG
Tu te-ai tăiat vreodată la faţă, aşa, mai tare?

KAYLEEN
Nu.

DOUG
Eu mă tai tot timpul din greşeală.

KAYLEEN
Mie îmi place aici, la cabinetul medical. E linişte şi e întuneric.

DOUG
Pe mine m-a durut stomacul când m-am dus la film.
KAYLEEN
Mie îmi place la film, numai să nu fie soare când ies din sală.

DOUG
Eu am băut trei cole mari. Şi am mâncat viermi de jeleu. Îmi place să îi înghit ca şi cum ar fi viermi
adevăraţi.

KAYLEEN
De ce îţi curge atâta sânge?

DOUG
Pentru că am căzut.

KAYLEEN
Da’ de ce ai căzut?

DOUG
Mă dădeam cu biţa pe acoperiş şi am căzut.

KAYLEEN
De pe ce acoperiş ai căzut?

DOUG
De pe ăsta.

KAYLEEN
De pe acoperişul şcolii?

DOUG
Da.

KAYLEEN
De ce.

DOUG
Mă jucam de-a Evel Knievel.
KAYLEEN
Ce-i a ăla Evel Knievel?

DOUG
E un motociclist. Uite, mi-am distrus faţa.

KAYLEEN
Ba nu ţi-ai distrus faţa, te-ai tăiat.

DOUG
Dna. Feldman zice că mi-am distrus faţa.

KAYLEEN
Te doare?

DOUG
Ştii ce-am făcut odată, când m-am dus să patinez cu fraţii mei? Am căzut pe gheaţă şi a venit o fată şi
mi-a tăiat pleoapa cu patina şi mi-a curs sânge din ochi. Nici n-am mai văzut nimic, atâta sânge mi-a
curs.

KAYLEEN
Şi te-a durut?

DOUG
Nu, pentru că e mică pleoapa, chiar dacă este mult sânge în ea. Am cicatrice pe ochi. Fetele n-au
cicatrici.

KAYLEEN
Ba au.

DOUG
Chiar?

KAYLEEN
Da’ dacă ai căzut cu bicicleta de pe acoperiş, în primul rând cum te-ai urcat cu ea acolo sus?
DOUG
M-am căţărat în copac.

KAYLEEN
Te-ai căţărat în copac cu bicicletă cu tot?

DOUG
Da.

KAYLEEN
De ce.

DOUG
Ca să pot să sar cu ea de pe acoperiş.

KAYLEEN
Şi-ai sărit cu ea de pe acoperiş?

DOUG
Da.

Pauză.

KAYLEEN
Eşti prost.

DOUG
Ba nu.

KAYLEEN
Ba da.

DOUG
Taci din gură.
KAYLEEN
Ba tu să taci.

Tăcere lungă.
KAYLEEN
Odată am vomitat pentru că mă durea stomacul şi am vomitat aşa de tare, că mi-a venit sânge la un
ochi.

DOUG
De ce.

KAYLEEN
Pentru că am vomitat foarte tare şi mi-a venit sânge la ochi.

DOUG
Te-a durut?

KAYLEEN
Nu. Da’ era roşu. Eu am stomacul sensibil. Aşa mi-a zis doctorul.
Pe acoperiş este un înger.

DOUG
Ba nu, nu este.

KAYLEEN
Ba este, e-o statuie.
Te duci la doctor?

DOUG
Da, mă duc să-mi pună copci. Îmi place să-mi pună copci.

KAYLEEN
De ce.

DOUG
Pentru că strâng pielea.
KAYLEEN
Şi doare?

DOUG
Da.

Kayleen se ridică şi se plimbă prin cabinet.

KAYLEEN
Cabinetul ăsta e ca o temniţă.

DOUG
Ce-i aia temniţă?

KAYLEEN
E o cameră într-un castel. Acolo oamenii sunt sleiţi de puteri.

DOUG
Aha.

KAYLEEN
În rest, e multă gălăgie în castel şi sunt lumini strălucitoare şi steaguri şi ulei clocotit, dacă e război.
Dar în temniţă pe oameni îi lasă puterile şi stau acolo liniştiţi şi-şi văd de treaba lor.

DOUG
(brusc; îl doare tare)
AU!

KAYLEEN
Ce e?

DOUG
(ton normal)
Mă doare faţa. Mi-am distrus-o.
KAYLEEN
Ba nu ţi-ai distrus-o. Doar te-ai tăiat şi-atât. Mă laşi să mă uit?

DOUG
La ce?

KAYLEEN
La tăietură, mă laşi să văd cum te-ai tăiat la faţă?

DOUG
De ce.

KAYLEEN
Hai, mă laşi?

Doug îşi scoate încet bandajul, are o tăietură mare. Kayleen se uită la ea timp
îndelungat. Doug o priveşte cum se uită la rănile lui.

KAYLEEN
Te doare?

DOUG
Un pic.

Kayleen se uită mai departe la tăietura lui, Doug se uită mai departe la ea.
DOUG
Da’ cu sângele din ochiul tău ce s-a întâmplat?

KAYLEEN
Mi s-a întors în cap.

Se uită în continuare unul la celălalt.

KAYLEEN
Pot să pun mâna?
DOUG
De ce?

KAYLEEN
Pot?

DOUG
Ok.

Kayleen atinge rana lui Doug.

KAYLEEN
Ce scârbos.

DOUG
Ţi-s reci mâinile.

KAYLEEN
Pentru că le spăl tot timpul. Şi tu ar trebui să te speli pe mâini. Sunt jegoase.

DOUG
(îi arată mâinile)
Păi am căzut. Încă mai am bucăţele de pietriş în ele.

Kayleen îngenunchează şi îi mâna şi începe să scoată bucăţelele de pietriş. Doug se

uită fix la ea, o priveşte transfigurat.

DOUG
(încet)
Au.

KAYLEEN
Te doare?

DOUG
Un pic.
 Se schimbă luminile. Kayleen şi Doug se pregătesc pentru scena 2.

2. La douăzeci şi trei de ani: cu ochiul scos de nişte artificii

15 ani mai târziu. Copiii au acum 23 de ani.

O cameră de spital. Doug e aşezat pe o masă de examinare. E îmbrăcat într-un costum negru, împroşcat cu sânge.
Are un bandaj enorm pe faţă, care îi acoperă în special ochiul stâng. Pare ameţit. Îi lipseşte un dinte din faţă.
Intră Kayleen. E îmbrăcată într-o rochie neagră şi e încălţată în pantofi cu toc. Şi ea pare ameţită. Are picioarele
pline de noroi, până la genunchi.
Îl vede pe Doug pentru prima dată în starea în care e el acum.

KAYLEEN
Dă-o-n mă-sa, măi Dougie.

DOUG
Hai că au fost foarte tari artificiile, mai puţin ăla care mi-a întrat în ochi.

Kayleen se freacă la ochi şi umblă în continuu prin cameră, încercând să înţeleagă ce se întâmplă de fapt.

DOUG
Da’ cu tine ce e? De ce eşti toată plină de noroi pe picioare? De ce eşti încă îmbrăcată cu rochia asta?

KAYLEEN
Am adormit pe masa din bucătărie.

DOUG
De ce.

KAYLEEN
Aşa. Am adormit şi gata. Am băut ceva când am ajuns acasă.

DOUG
Şi tipul ăla. Ăla. Ăla care locuieşte cu tine.

KAYLEEN
Doarme. Dormea deja când am ajuns eu acasă. Îl cheamă Brad.

DOUG
Îl cheamă Făţău.

KAYLEEN
De ce faci asta?

DOUG
De ce eşti toată plină de noroi pe picioare.

KAYLEEN
De ce faci asta?

DOUG
Eu te-am întrebat primul.

KAYLEEN
BA NU. Şi nu te mai purta ca un copil. Eşti chiar bătut în cap, ştii? N-ar trebui să ţi se dea voie să
umbli cu chestii care explodează.

DOUG
Nu voiam să rămân singur.

KAYLEEN
Boule. Acum te pomeneşti că oi fi EU de vină. Exact înainte să-l duc pe taică-meu la groapă.

DOUG
Da’ ce faci tu de fapt aici?

KAYLEEN
M-a sunat Kristen MacConnell.

DOUG
Care Kristen, aia din liceu?
KAYLEEN
E soră medicală aici. Mi-a zis că te-au adus şi că tot îmi repetai numele. Aşa că m-a sunat. Aştia de-
aici au crezut că ai vrut să te sinucizi.

DOUG
Da’ cine oare încearcă să se sinucidă cu artificii?

KAYLEEN
Da, asta cam aşa-i. Iar eu le-am zis că nu, n-ai încercat, şi că nu eşti decât un zbanghiu bătut în cap şi
că ai rahat în loc de creier. Le-am zis că nu încerci tu să te sinucizi, că după aia nu poţi să te dai mare
cu cicatricile pe care ţi le-ai făcut. În fine, mi-a zis că eşti rănit.

DOUG
Şi de ce ai venit?

KAYLEEN
Nu ştiu, Dougie. Adormisem pe masa din bucătărie şi m-a sunat Kristin de la belitul ăsta de spital. Ia
uită-te la tine. Şi dintele şi ochiul. Nu ţi-a priit că m-ai revăzut.

DOUG
De ce ţi-s picioarele pline de noroi. Ce ţi s-a întâmplat?

KAYLEEN
Păi am venit jumătate de drum cu maşina, dar după aia maşina a rămas blocată în noroi.

DOUG
Cum adică?

KAYLEEN
Adică am venit o parte din drum cu maşina, după care maşina a rămas blocată în noroi.

DOUG
Maşina a rămas blocată în noroi.

KAYLEEN
Da.
DOUG
Ce tot spui tu acolo? Ce noroi? Unde e noroi între spital şi casa ta, adică aşa noroi mare, că te
blochezi în el?

KAYLEEN
Auzi, te rog nu mă mai… Ţine-ţi gura, bine?
Şi să ştii că este noroi.
Pe lângă şosea.

DOUG
Ce? Ai ieşit de pe şosea? Eşti beată?

KAYLEEN
Nu. Numai că parbrizul e distrus, că Brad a intrat într-un pom în februarie şi nu vedeam bine şi era
ceaţă, sau mai ştiu eu ce era. Şi băusem şi câteva votci. Da’ alea au cam ieşit din mine cât am dormit.

DOUG
Aşa că ţi-ai lăsat maşina acolo şi gata.

KAYLEEN
Ştii şi tu cum mă mai apucă.

DOUG
Cum te apucă?

KAYLEEN
Mai dă-te-n mă-ta, bine? Ştii cum mă apucă.
Atunci când te răneşti.
Ştii doar.
Te citesc la fix, boule.
Ştii cum mă apucă.

DOUG
(ca fapt divers)
Doctorul zice că n-o să mai văd cu un ochi.
KAYLEEN
(încet)
Dougie…

Se aşează lângă el, îşi acoperă pentru scurt timp ochii cu mâinile.

DOUG
(nu e trist, face doar o remarcă)
S-a dus. Cu totul. Dar n-a fost numai de la lovitură, aşa cred eu. A fost şi de la arsură. Chestia aia a
continuat să ardă şi după ce mi-a găurit ochiul. Aşa că de fapt de la arsură mi s-a tras.

KAYLEEN
Întotdeauna ai avut probleme cu ochiul ăla.

DOUG
Da.

KAYLEEN
De la pana de tăiat lemne.

DOUG
Da, pana.

KAYLEEN
Şi fata aia care ţi-a trecut cu patina peste ochi, mai ştii? Când erai mic?
Şi pe urmă când ai terminat liceul, sosul Tabasco.

DOUG
Şi conjunctivita.

KAYLEEN
Da.

DOUG
Atunci ai luat conjunctivită de la mine.
KAYLEEN
Ba nu, n-am luat-o.

DOUG
Tot timpul mă gândesc la asta.

Kayleen se ridică şi pleacă de lângă Doug. Se cântăreşte.

DOUG
Tot timpul mă gândesc la asta. Tot timpul numai la asta mă gândesc.

KAYLEEN
Păi da, că eşti ciudat.
Sunt grasă.

Coboară de pe cântar.

DOUG
Eu n-am vrut să te chem aici.

KAYLEEN
Sau lasă…

DOUG
Adică mă bucur că ai venit. Clar că mă bucur. Da’ tu mâine trebuie să mergi la înmormântare. Mai
bine te duci acasă. Faci o baie. Te odihneşti.

KAYLEEN
Mai taci. Încă n-am chef să o iau pe jos până la maşină.

DOUG
Uau, da’ tu chiar eşti beată, aşa-i?

KAYLEEN
Nu, sunt doar ameţită de somn. Zici că acum m-am trezit. Habar n-ai ce săptămână am avut. M-au
sunat la serviciu să-mi spună că taică-meu zace mort pe alee. Pe urmă a trebuit să mă ocup de toate
cele. Şi acum asta, colac peste pupăză. Şi pe urmă, mai apari şi tu în oraş în seara asta. După cinci ani
de zile, pac! apare Dougie. Şi n-am dormit. De fapt nu mai dorm de… nici nu mai ştiu, de vreo patru
ani.

Doug ridică patru degete.

DOUG
Câte degete vezi?

KAYLEEN
Patru.

Doug ridică degetul mijlociu.

DOUG
Şi-acuma?

KAYLEEN
Da, ce să-ţi spun.

DOUG
Amândoi stăm prost cu vederea.

Kayleen îi zâmbeşte.

KAYLEEN
Poate că aşa e mai bine. Poate văd mai bine, dacă sunt pe jumătate oarbă.

DOUG
Da, şi eu la fel.

Tăcere lungă.

DOUG
În cel mai bun caz, ce-ar putea să se întâmple între noi doi?

KAYLEEN
Să ne sfârşim vieţile într-un mormânt plin de apă.

DOUG
Hai, serios…

KAYLEEN
Să câştigăm la loterie. Habar n-am, ce?

DOUG
Nu ştiu.
Acritură ce eşti.
Eşti mai rău decât înainte.

KAYLEEN
De parcă tu eşti mai grozav. Înainte mă bazam pe tine să te răneşti eventual o dată pe lună. Acum te
răneşti de două ori pe zi.
„Ce-ai mai făcut tu azi, Douglas?”
„Aaa, nimic special. Am luat micul dejun, mi-am spart un dinte cu ciocanul, m-am dus la un priveghi şi dup-aia mi-
am zburat juma’ de faţă cu nişte artificii. Am rămas fără ochiul stâng.”

DOUG
Am ameţit.
Te văd dublu.

KAYLEEN
Şi eu te văd dublu.

DOUG
Hai să dansăm.

KAYLEEN
Mai taci.
DOUG
Păi, hai, că tot vedem dublu amândoi. Putem să dansăm toţi patru, putem să ne şi jucăm ceva.

KAYLEEN
Hai, stai jos.

Doug o trage să se ridice.

KAYLEEN
Hai mă, zău că sunt ameţită rău!

DOUG
Şi eu!

Dansează amândoi un dans ciudat.

DOUG
(cântă; o melodie la întâmplare)
Cunosc o fată pe care o cheamă Leenie.
Uite-o, asta e.
E cătrănită tot timpul.
E mereu supărată pe mine.
Da’ mie nu-mi pasă.
Că e cea mai frumoasă.
Şi e prietena mea cea mai bună.
Şi îmi ia durerea cu mâna
De câte ori mă atinge.
Dansează şi râd amândoi.
Doug îi ia mână şi i-o pune pe faţa lui.
DOUG
Vrei să mă atingi?

KAYLEEN
Poftim?

DOUG
Pe ochi.

KAYLEEN
Păi nu mai ai ochi.

DOUG
Pe orbită.

KAYLEEN
Hai, că mi-e scârbă.

Se opreşte din dans şi se sprijină de pat.

KAYLEEN
Mă gândesc că nu mă lasă ăştia să fumez aici, aşa-i?

DOUG
Hai, mă atingi?

KAYLEEN
Ce tot îi dai înainte. Termină, că eşti ciudat.

DOUG
Da’ întotdeauna mi-ai vindecat rănile.

KAYLEEN
Ce bine. Mă bucur că te-am putut ajuta.
(scoate un pachet de ţigări)
Eu fumez şi gata. Ce-o să-mi facă?

DOUG
Poate e numai o superstiţie, dar chiar simt nevoia să mă atingi. Tu ştii cel mai bine cum.

KAYLEEN
Ba nu ştiu nimic.

DOUG
Uite, de exemplu, chiar în seara asta. Când ne-am sărutat. Tu m-ai sărutat pe dintele lipsă. Chiar pe
gaură. Şi nu m-a mai durut.

KAYLEEN
Foarte bine, da’ eu nu mă ating de orbita ta, că mi-e greaţă.

Doug începe să tragă de bandajele care în acoperă capul.

KAYLEEN
Ce faci?

DOUG
Ba da, ba o mă atingi. O să mă vindeci. Că pastilele nu ţin.

KAYLEEN
Hai, termină!

DOUG
Ba nu, că dacă trec pastilele, o să mă doară iar de o să înnebunesc. Trebuie neapărat să mă atingi.

KAYLEEN
Doug, termină odată!

Doug începe să îşi scoată bandajul din jurul feţei.

DOUG
Da’ n-are de ce să-ţi fie teamă. Ştiu eu ce fac.

KAYLEEN
Mă, eu chiar nu vreau să văd ce ai tu acolo!

Doug scoate primul strat de bandaj, apoi începe să scoată stratul al doilea.

DOUG
Trebuie să mă ajuţi, Leenie. Ştii tu cum. Numai tu ştii ce să faci.
 Şi-a scos tot bandajul, în afară de un tampon plin de sânge, pus peste ochi, care arată respingător, dezgustător,
înfricoşător.

DOUG
Te rog frumos atinge-mi ochiul.

Kayleen are un frison şi se îndepărtează de Doug. Nu suportă să se uite la orbita plină de sânge.

KAYLEEN
Nu te apropia! Doug, nici nu pot să mă uit la ochiul tău! Hai, te rog!! Pune-ţi… pune-ţi înapoi
cârpele alea şi acoperă-l! Haide, că nici nu cred că e sănătos să îl ţii aşa, hai, mă!

DOUG
Tu poţi să-l faci să fie mai bine.

KAYLEEN
Nu, nu pot, lasă-mă în pace!

DOUG
Te rog atinge-l, o dată şi gata!

KAYLEEN
(furioasă)
NU! NU ÎL ATING!

Tăcere prelungă. Kayleen e părbuşită pe scaun. Doug stă aşezat pe pat.

Nu se privesc.

KAYLEEN
(foarte apăsat)
Eu… nu… vindec pe nimeni. Nu sunt vraci, Doug. Pur şi simplu nu sunt, şi gata.

Iese.
Luminile se schimbă.
Intră muzica, iar Kayleen şi Doug se pregătesc pentru scena 3.
 3. La treisprezece ani: Glezna
Cu zece ani înainte. Cei doi au 13 ani.

Cabinetul medical. Noaptea.

Intră Kayleen. Nu se simte bine.

Se şterge la gură, pentru că tocmai a tuşit şi a scuipat ceva. E nesigură pe picioare.
E îmbrăcată festiv, pentru petrecerea de terminarea clasei a 8-a.

Se întinde pe pat, dar cu picioarele pe podea.

Intră Doug, sărind într-un picior. Se aşează repede pe celălalt pat.

DOUG
(îl doare)
Au! Au! Au!

Kayleen se ridică în capul oaselor şi se uită la el.

KAYLEEN
Da’ tu ce-ai mai păţit?

DOUG
Am făcut-o lată.

KAYLEEN
Adică ai dansat?

DOUG
Da. Peste tot, absolut peste tot.

KAYLEEN
Te-ai „rupt” în figuri, adică?

DOUG
Nu, măi, am dansat limbo.
KAYLEEN
Ţi-ai scrântit glezna?

DOUG
Da. Da’ cu tine care-i treaba?

KAYLEEN
Nici o treabă.

DOUG
Voiam să zic care-i treaba cu dansul?

KAYLEEN
Ce-i cu dansul.

DOUG
Păi încă se mai dansează.

KAYLEEN
Ei, ce să-ţi spun, mare brânză.

DOUG
Ce, nu-ţi place?

KAYLEEN
Nu.

DOUG
Da-i mişto.

KAYLEEN
Păi atunci du-te înapoi.

DOUG
Mi-am scrântit glezna.
KAYLEEN
La limbo.

DOUG.
Da. E un dans mexican, ştiai? M-am spart în figuri. Da’ ţie de ce nu-ţi place?

KAYLEEN
Nu-mi place şi gata.

DOUG
Păi atunci de ce-ai mai venit?

KAYLEEN
Mai taci.
Pauză lungă.

DOUG
Ai vomitat sânge?

KAYLEEN
Ce?!

DOUG
Am auzit-o pe dna Wagner că-i spunea d-nei Wheaton că ai vomitat sânge.

KAYLEEN
Da’ n-am vomitat sânge. Pur şi simplu am vomitat, atât.

DOUG
Vrei să-ţi aduc nişte bere de ghimbir?

KAYLEEN
Nu.
Mulţumesc.
DOUG
Eu pot să vomit când vreau.

KAYLEEN
Vai, ce bine că mi-ai zis, acuma-s mai liniştită.

DOUG
Pe bune. Nici măcar nu trebuie să-mi bag degetul în gât. Vomit şi gata, dacă vreau.

KAYLEEN
Da’ de ce să vrei să vomiţi?

DOUG
Păi uneori numai aşa, ca să mă simt mai bine. Sau să le fac greaţă la oameni. Ştii, odată când jucam
hochei – eu joc hochei, ştii? – deci jucam hochei şi în echipa adversă era unu’ care tot făcea pe
nebunul. Se tot băga peste mine, ştii, mă tot enerva. Da, mă enerva de numa’. Aşa că mi-am făcut
nişte vomă în gură şi am scuipat-o pe el.

KAYLEEN
Asta-i cea mai scârboasă fază pe care am auzit-o în viaţa mea. Eşti greţos.

DOUG
Jale! Aşa s-a îngreţoşat ăla, că s-a apucat de plâns. Şi-atunci eu am băgat viteză cu patinele şi am dat
gol. Am pierdut meciul, da’ eu tot am dat un gol.

KAYLEEN
Cred ca e foarte tare să joci hochei.

DOUG
Vara trecută mi-am rupt tendonul lui Ahile.

KAYLEEN
Auzi, da’ tu de ce tot stai de vorbă cu mine? De ce nu te întorci la dans?

DOUG
Păi din cauza aia mi-am scrântit şi glezna. Cred că de fapt nici nu s-a vindecat ca lumea. Câteodată
mă doare când calc. Ştii cum s-a întâmplat?

KAYLEEN
Mi-ai spus deja, de la dans.

DOUG
Nu, când mi-am rupt tendonul.

KAYLEEN
Nu, nu ştiu. De la hochei?

DOUG
Nu. A-a. Mergeam cu bicicleta şi eu stăteam pe ghidon, Todd Scott era pe şa, eu eram pe ghidon şi
mergeam cu viteză în jos pe Noble Road şi mi s-a prins piciorul în spiţele roţii şi am zburat de pe
bicicletă. Zece copci mi-au pus pe faţă. Şi mi-am rupt şi tendonul lui Ahile. Sunt predispus la
accidente. Aşa zice maică-mea.

KAYLEEN
Dacă mergeai pe ghidonul bicicletei, în viteză, la vale, păi atunci nu eşti predispus la accidente, eşti
retardat.

DOUG
N-ar trebui să spui „retardat”. Nu-i deloc frumos faţă de retardaţi.

KAYLEEN
Scuze, te-am jignit.

DOUG
Lasă, nu-i nimic.

Se aude muzica în depărtare.

DOUG
(dând din cap în ritmul muzicii)
Yeah, ce-mi place asta! Dansăm?
KAYLEEN
Ce tot spui acolo.

Doug se ridică, şontâc-şontâc, dar vesel.

Începe să danseze, stângaci.

DOUG
Hai să dansăm!

KAYLEEN
Da, vezi să nu.

DOUG
Serios! Vreau să dansez cu tine. Hai, mobilizează-te!

KAYLEEN
Nu dansez!

DOUG
Haide!

Doug o trage de pe pat şi încep să danseze stângaci, cu dificultate, pe muzica ce se aude undeva departe. Situaţia
devine, totuşi, prea ciudată şi Kayleen se smulge şi se trânteşte pe pat.

DOUG
Ce e?

KAYLEEN
Ce retardat eşti!

DOUG
Da’ cum de nu-ţi place să dansezi?

KAYLEEN
Mă laşi odată în pace?
DOUG
Hai, hai amândoi.

KAYLEEN
Nu mai dansez, pricepi? Lasă-mă în pace.

DOUG
Da’ e foarte amuzant.

KAYLEEN
Nu şi pentru mine.

Doug se uită fix la ea un moment.

Se aşează, îşi scoate un pantof şi începe să se scarpine cu putere în talpă.

KAYLEEN
Ce faci?!

DOUG
Mă mănâncă piciorul.

KAYLEEN
E greţos.

DOUG
Da, şi? Tot greţos e şi să vomiţi sânge.

KAYLEEN
Da’ eu n-am vomitat sânge.

Doug continuă să se scarpine în talpă. Kayleen îl priveşte un moment, neştiind ce să facă. Apoi se întoarce cu spatele.

DOUG
Deci, Kaitlin… ţie de cine îţi place?
KAYLEEN
Cum mi-ai zis?

DOUG
Kaitlin.

KAYLEEN
Mă cheamă Kayleen.

DOUG
A, da, da, Kayleen, aşa… Kayleen am vrut să zic.

KAYLEEN
Ce bou eşti.

DOUG
Ba nu sunt.

KAYLEEN
Mai taci.

Doug îşi scoate şi celălalt pantof. Se scarpină şi la celălalt picior, dar nu la fel de intens.

DOUG
Deci de cine îţi place?

KAYLEEN
(iritată)
Nu înţeleg unde baţi.

DOUG
De ce tip îţi place?

KAYLEEN
Nu-mi place de nici unul.
DOUG
De ce?

KAYLEEN
Uite-aşa. Mai taci.

Doug nu se mai scarpină la nici un picior. Şi le priveşte pe amândouă. Se întinde. Îşi scoate şosetele.

DOUG
Hei, Kayleen.

KAYLEEN
Ce-i.

DOUGE
Uite!

Kayleen se uită la el, iar el în aruncă în faţa o şesetă.

KAYLEEN
(Scârbită la maximum)
Pfui, iii-uuu, ce scârboşenie!

DOUG
E şoseta mea!

KAYLEEN
Ştiu!

DOUG
E jegoasă! Pute!

KAYLEEN
Ce greţoşenie, în viaţa mea n-am văzut o greţoşenie mai mare! Scârbosule! Cară-te de lângă mine!

DOUG
DE CINE ÎŢI PLACE?

KAYLEEN
Cară-te, valea!

DOUG
Chiar nu-ţi place de nici un tip?

KAYLEEN
Ţi-am zis că NU. Hai. Ia-ţi şoseta şi lasă-mă în pace.

Doug merge şi îşi ia şoseta, după care se întoarce la patul lui.

KAYLEEN
Ce tâmpit eşti.

DOUG
Mie-mi place de Erin Marks.

KAYLEEN
Să fii sănătos.

DOUG
E foarte drăguţă, pe bune. Am dansat cu ea în seara asta. Da’ ea s-a pupat cu Dan Strauss.

KAYLEEN
Mda, şi s-a pupat şi cu Ian McGee.

DOUG
Chiar?

KAYLEEN
Chiar.

Doug analizează în gând cele auzite.

DOUG
Ba nu.

KAYLEEN
I-am văzut eu cum se pupau în culise, la cor.

DOUG
Da’ tu te-ai pupat cu cineva vreodată?

KAYLEEN
Ce tâmpit eşti.

DOUG
Ba nu-s tâmpit. Zi, te-ai pupat?

KAYLEEN
Mai taci.

Doug tace pentru un moment. Îşi ia şoseta. Îşi pune ambele şosete.

DOUG
Eu nu m-am pupat cu nimeni.

KAYLEEN
Ce-mi pasă.

DOUG
Da’ în seara asta o pup pe Erin Marks.

KAYLEEN
N-ai decât.

Doug se culcă pe pat. Se întinde.

KAYLEEN
De ce nu te duci înapoi, şi gata?
DOUG
Imediat.

Kayleen se întinde. Amândoi se uită la tavan.

DOUG
Cre’ că o să fie mişto să ne pupăm.

KAYLEEN
Ce retardat eşti.

Doug începe să îşi sărute antebraţul, apoi interiorul cotului, ca şi cum ar exersa. Devine din ce în ce mai pasional, în
încercarea de a o enerva pe Kayleen.

DOUG
Mmmm. (face zgomote care sugerează săruturi apăsate).

Kayleen se ridică, vrea să plece.

KAYLEEN
Plec, că eşti enervant şi tâmpit.

DOUG
Nu-s tâmpit. Nu-i frumos deloc să-mi zici aşa, ştii? Toată lumea mă face tâmpit numai pentru că
sunt foarte bun la sport şi pentru că mă rănesc tot timpul, dar eu nu-s tâmpit, să ştii. Sunt curajos.
Nu pleca.

KAYLEEN
Am crezut că vrei să te întorci la chef.

DOUG
Încă nu. Vreau să mai stau aici.

Kayleen se întoarce, se aşează.

DOUG
Nu sunt curajos chiar întotdeauna.

KAYLEEN
Mda, ştiu.

Pauză.

DOUG
Vrei să exersăm pupatul?

KAYLEEN
CE?

DOUG
Ziceam şi eu: că tot nu m-am pupat cu nimeni, niciodată. Şi mă gândesc că nici tu. Şi cam am emoţii,
şi probabil că şi tu ai, aşa că de ce să nu exersăm, că pe urmă, când ne-om pupa pentru prima dată cu
cineva, o să ştim exact cum se face.

KAYLEEN
Nu, mersi frumos.

DOUG
Haideee…

KAYLEEN
Nu.

DOUG
Haaaideee

KAYLEEN
Nu, nu mă pup cu tine! Mi-e scârbă. Şi, în plus, după aia n-ar mai fi pentru prima oară, când o să ne
pupăm cu cineva. ASTA ar fi pentru „prima oară”. Şi nu vreau să fie prima oară cu tine. Şi oricum,
tocmai am vomitat.
DOUG
N-ar fi pentru prima oară, că numai exersăm. Şi nu îmi place de tine, îmi place de Erin Marks.

KAYLEEN
Tocmai am vomitat.

DOUG
Păi nu te-ai spălat pe gură?

KAYLEEN
Ba da.

DOUG
Păi atunci n-avem nici o problemă. Hai încoace.

Se ridică în picioare.

DOUG
Hai, Kayleen. Exersăm un pic. Dup-aia mergem înapoi sus, la chef.

KAYLEEN
Da’ nici nu-mi vine să cred că vorbim de aşa ceva.

DOUG
Haide. Exersăm.

KAYLEEN
Hai să ne întoarcem la chef, că e tare ciudat ce facem noi aici.

Kayleen se ridică în picioare. Doug se întinde spre ea. Chipurile lor sunt acum exact faţă în faţă. Ea îl priveşte, după
care îi dă voie să o sărute. Se sărută. Apoi păşesc în lături.
Se privesc un moment. Kayleen îşi pune mâna la gură.

DOUG
Ce s-a întâmplat?
 Ea urmează să verse. Înşfacă un coş de gunoi şi varsă în el. Mult.
După ce termină, rămâne aşa, ţinându-se de coşul de gunoi.

DOUG
Eşti bine?

Kayleen nu îl priveşte. E clar că se simte umilită.

DOUG
Kayleen, eşti bine?

KAYLEEN
Te rog să pleci.

Doug o priveşte. Ea ţine coşul de gunoi în braţe, strâns.

Doug îşi întinde gâtul şi scoate un sunet foarte ciudat, ca un fel de geamăt gros sau gâlgâit. Continuă să facă aşa un
timp, după care înşfacă de la Kayleen coşul de gunoi şi varsă în el.
După ce termină îşi scutură capul, ca să îşi revină. Se holbează în coşul de gunoi.

DOUG
Ne-am amestecat vomele.
(Se uită la Kayleen.)
Vrei să vezi?

Kayleen se holbează la el, după care se apropie şi se uită amândoi în coşul de gunoi.

DOUG
Ce tare.

KAYLEEN
Da’ chiar.

Se schimbă luminile. Intră muzica, iar Kayleen şi Doug se pregătesc pentru scena 4.
 4. Douăzeci şi opt de ani: Lovit de fulger
15 ani mai târziu. Cei doi au 28 de ani.
La spital. Doug e în comă. Are ochiul stâng bandajat.
Intră Kayleen. Nu l-a văzut încă în halul ăsta.

KAYLEEN
(către sine)
Fir-ar să fie.
Merge la Doug. Se aud numai sunetele aparatelor medicale.
Se uită la el timp îndelungat.
KAYLEEN
Hei, bine te-am regăsit.
Kayleen îşi acoperă faţa cu mâinile şi iese.
Intră din nou, foarte curând.

KAYLEEN
Deci să ştii că încerc să trăiesc din ce în ce mai sănătos. În principiu. În cea mai mare parte a
timpului. Asta ca să ştii şi tu. Aşa că să nu-ţi faci griji în ce mă priveşte.
(Pauză lungă)
Hai mă Doug! Trezeşte-te. Hai trezeşte-te şi gata. Uite-mă. Am venit să te trezesc, ok? Ştiu că a
trecut mult timp, dar eu doar voiam să…
Kayleen scutură din cap, îşi dă seama că
de fapt vorbeşte singură.
KAYLEEN
O, Doamne. Ce mă-sa caut eu aici?
Caută în geantă şi scoate nişte pastile. Ia pastilele. Se aşază
pe un scaun mai departe de pat.
KAYLEEN
Hai, mă laşi cu tâmpeniile tale, că m-am săturat.
Kayleen îşi freacă tâmplele. Se ridică de pe scaun
şi se apropie de el, grăbită.
KAYLEEN
CUM MAICA MĂ-SII SĂ TE LOVEASCĂ FULGERUL, CE-I AIA?!
Se întoarce la scaun, se prăbuşeşte pe el.
KAYLEEN
FIX PE ACOPERIŞ, ÎN PIZDA MĂ-SII!
Nu-mi face plăcere să-ţi spun ce o să-ţi spun acum, geniu de căcat ce eşti, dar e la mintea cocoşului
că nu te sui în pizda mă-sii pe acoperiş în timpul furtunii!
Kayleen se calmează. Scoate un flacon cu loţiune hidratantă
şi îşi toarnă în palme.
KAYLEEN
Încerc să mă mai abţin de la înjurat.
Şi mă hidratez.
Cu de-astea mă ocup eu în momentul ăsta.
Se dă cu loţiune pe mâini.
KAYLEEN
Cât pe ce să îţi urez casă de piatră.
Adică, am auzit şi eu, aşa, că te însori, cică.
Am auzit una, alta şi despre ea.
Elaine.
Elaine.
Sună bine numele. Săraca de ea.
Mă rog, mă gândesc că, până la urmă, ai luat decizia corectă. Adică nu îmi închipui că eşti copt
pentru însurătoare atâta vreme cât te caţeri pe acoperişuri. Adică nu-s nici eu chiar un exemplu de
comportament, da-n maica mă-sii, mai ştiu şi eu chestii elementare despre cum să mă păzesc, mă
belitule ce eşti!
Kayleen îşi pune loţiunea hidratantă înapoi în poşetă.
Se ridică de pe scaun şi se întoarce lângă Doug.
KAYLENN
De fapt nu eşti tu singurul mire de pe lume pe care îl apucă frica înainte de nuntă.
Kayleen scutură din cap şi de plimbă încoace şi încolo, prin cameră.
KAYLEEN
Mă simt ca o tâmpită, cum stau aşa, aici.
Eram convinsă că vin, îţi zic două-trei vorbe şi tu, zbang, îţi revii din tot rahatul ăsta în care eşti.
Eram convinsă că dacă vin EU, îţi revii! EU, KAYLEEN, MĂ DOUGIE! Uite-mă, M-AM
ÎNTORS!
Ultima dată când te-am văzut erai cu ochiul scos. Tot aici, tot în spitalul ăsta.
Numai prin spitale mai apuc şi eu să te văd. Aşa, cam la zece ani, iar ne întâlnim în spital.
Se întoarce pe scaun.
KAYLEEN
De fapt de două ori în zece ani. Ce tare, nu, pentru nişte copii care pasămite sunt cei mai buni
prieteni. De două ori!
Mă rog, cu asta trei.
Se pune? Se pune dacă unul din noi e în comă?
Bine, tu parcă tot timpul eşti în comă, atâta eşti de tâmpit, aşa-i, Dougie? Ha ha ha.
Kayleen îşi freacă faţa cu mâinile.
KAYLEEN
Ce mai voiam ce mai voiam ce mai voiam ce mai voiam…?

Kayleen se ridică de pe scaun şi se uită la Doug.

Merge încet către el şi îi atinge mâna. Îi ia mâna într-a ei.
E pentru prima dată în această scenă că ea chiar se uită la el.

Întinde mâinile spre el cu grijă, ca şi cum ar sta în puterea ei

să învie morţii, dar ştie foarte bine că arată ridicol. Îl atinge pe piept şi apoi
îşi ridică mâinile, ca şi cum în felul acesta l-ar putea trezi. Nimic.

KAYLEEN
Ce tâmpită sunt.

Se învârte în cerc şi se întoarce la el.

Îl priveşte fix timp îndelungat.

Îi ia mâna, o mângâie intens. Se duce la geantă,

ia loţiunea şi se întoarce la el.

KAYLEEN
Ce uscată ţi-e mâna.
Îi pune loţiune hidratantă pe mână.

KAYLEEN
Nu te însura cu fata aia, Doug. Nu se poate să te însori cu ea. Că dacă te însori, atunci cu mine cum
rămâne? Cum rămâne, ha?
Când a murit tata şi tu ai… tu ai venit la noi acasă, la înmormântare…
Ştii ce mi-ai spus…
Aşa faci tu întotdeauna. Cele mai frumoase zece lucruri care mi s-au întâmplat au venit de la tine.
Toate zece. Ce tare, nu?
Şi ştiu, ştiu, ştiu. Ştiu că…
Ce proastă sunt. Vezi tu că eu tot timpul…
Sunt varză, de fapt, asta e, şi tu ştii foarte bine lucrul ăsta.
Tot timpul o dau în bară.
Aşa că am nevoie de tine, Dougie, ca să mă tragi de mânecă atunci când greşesc.
Vreau să vii iar să mă cauţi.
Iartă-mă, dar chiar trebuie să te trezeşti. Pentru mine. Pentru că eu nu sunt aşa de grozavă, chiar nu
sunt. Şi am mare nevoie de tine. Am mare nevoie să vii iar la mine şi să îmi arăţi cine ştie ce aiureală
sau să-mi spui cine ştie ce glumă tâmpită, aşa, ca întotdeauna.
Îmi pare rău că am fost plecată. Dar acum m-am întors. Vezi? M-am întors. Aşa că trezeşte-te.
Trezeşte-te, omule. Hai, sus! Vezi că e marţi. Ziua ta preferată.

Luminile se schimbă. Intră muzica.

Kayleen şi Doug se pregătesc pentru scena 5.

5. Optsprezece ani: Conjunctivită & cafteli & răni

10 ani mai devreme. Cei doi au 18 ani.
Dormitorul lui Kayleen. Kayleen e aşezată pe pat, cu genunchii strânşi la piept.
Intră Doug. E bătut bine. Cară o geantă de hockey uriaşă.
Are dureri. Scapă geanta, se prăbuşeşte lângă pat, ţipă de durere.

KAYLEEN
Da’ ce FACI?

DOUG
N-am putut să nu trec pe la tine.

KAYLEEN
Da’ CE S-A ÎNTÂMPLAT?

DOUG
Tom Zauler. Asta s-a-ntâmplat.

KAYLEEN
Cum adică?

DOUG
M-am bătut cu el.

KAYLEEN
(foarte îngrijorată)
Te-ai bătut cu TOM ZAULER?

DOUG
Da. Şi-a luat şi conjunctivită de la o tâmpită, o cercetaşă idioată.

Scoate din geantă fursecurile primite de la cercetaşă

şi aruncă în Kayleen cu ele.

DOUG
Ia şi tu. Am cumpărat belitele astea de fursecuri de la ea.
Auzi, cercetaşe! Nişte curve.

KAYLEEN
Asta e samoa.

DOUG
Samoa să fie, bag picioarele.

KAYLEEN
Da’ ciocolăţele cu mentă n-ai?

DOUG
Dă-le-n pulă.

KAYLEEN
Da’ dă-te tu-n pulă!

DOUG
Da’ tu CE ai?

KAYLEEN
Ştii ce, du-te acasă că mi-e rău. Şi mă şi calci pe nervi. Eu voiam ciocolăţele cu mentă.
DOUG
Taci, că-ţi dau conjunctivită.

KAYLEEN
Cară-te.

Doug se ridică şi începe să se frece la ochi.

Pe urmă se apropie de ea ca Frankenstein.

DOUG
Îţi dau… conjunctivită…. Mmmmmmh…..

KAYLEEN
Bleac, opreşte-te! Cară-te!

Doug se urcă peste ea, în pat. Kayleen se luptă să îl dea jos.

KAYLEEN
Dă-te jos de pe mine, perversule!

DOUG
CONJUNCTIVITĂ!!!!

KAYLEEN
(foarte serioasă)
DĂ-TE JOS!!!
DUMNEZEULE MARE!

DOUG
Ce e? Ce-i cu tine?

KAYLEEN
Eşti un pervers nenorocit! Tu şi toţi bărbaţii din lume! Vă prefaceţi că vă jucaţi, da’ una-două sunteţi
călare pe mine! Crezi că nu ştiu că ai ditamai erecţia, fix în momentul ăsta, perversule ce eşti!
DOUG
Ba nu!

KAYLEEN
Nu pe naiba!

DOUG
Am apărătoarea pusă!

Doug bate cu degetele între picioare. Sună a plastic.

DOUG
E apărătoarea, nimfomană paranoică ce eşti!

KAYLEEN
Ştii ce, lasă-mă-n pace şi gata!

DOUG
Ok, te las.

Doug se aşează şi desface pachetul de fursecuri.

Mănâncă.

DOUG
Nimfomană.

KAYLEEN
Gura.

DOUG
Îşi doresc să-ţi cadă bine conjunctivita. Ceva mai contagios nu există pe tot pământul ăsta.

KAYLEEN
Şi de-asta nu mai pot eu.

DOUG
Da’ ce ai, totuşi.

KAYLEEN
N-am nimic. Sunt doar obosită.
Da’ ce s-a întâmplat cu Zauler?

DOUG
Păi întâi i-am pocnit mutra.

KAYLEEN
De ce?

Doug ridică din umeri.

KAYLEEN
Tu pricepi că eu vorbesc aici de TOM ZAULER. Nu te-apuci şi-i pocneşti mutra lui Tom Zauler,
decât dacă te-ai săturat de viaţă!

DOUG
M-a doborât şi după aia m-a lovit cu picioarele şi a început să-mi care pumni peste tot. Da’ mie nu
mi-a păsat. Pot să suport. E-un fătălău.

KAYLEEN
Şi totuşi, de ce te-ai luat la bătaie cu el, până la urmă?

DOUG
Da’ tu de ce n-ai venit la şcoală? Iar ţi-e rău?

KAYLEEN
Mie mi-e rău tot timpul.

DOUG
Da’ nu prea pare să-ţi fie rău.

KAYLEEN
Păi fix în momentul ăsta nici nu îmi e.
DOUG
Da’ să ştii că arăţi ciudat. Şi mai eşti şi grosolană.

KAYLEEN
O fi din cauză că am făcut sex astăzi.

Doug se îneacă cu fursecul.

DOUG
Ce-ai făcut?

KAYLEEN
Am făcut-o. Cu Tim.

DOUG
Ai făcut-o…
AZI?! CÂND? Ce tot spui acolo?

KAYLEEN
Păi e prietenul meu.

DOUG
Da, şi? Ştiu foarte bine că e prietenul tău!

KAYLEEN
E, şi dacă e prietenul meu, facem sex!

DOUG
Adică tu vrei să-mi zici mie că… FACEŢI SEX? De când?!

KAYLEEN
De două săptămâni. Adică am făcut-o acum două săptămâni.

DOUG
Păi şi mie de ce nu mi-ai spus?
KAYLEEN
Uite că îţi spun acum!

DOUG
Cum pizda mă-sii?!

KAYLEEN
POFTIM?!

DOUG
Da’ eu nu vreau să faci sex cu TIM!

KAYLEEN
Da’ e prietenul meu!

DOUG
Eşti prea tânără!

KAYLEEN
Auzi, ştii ce, numai pentru că tu încă nu ai făcut sex, nu înseamnă că…

DOUG
Da’ ţi-am spus o dată că am făcut sex!

KAYLEEN
Da, cu vară-ta.

DOUG
Nu-i vară-mea, suntem prieteni de familie!

KAYLEEN
Oricum, dacă numai ţi-a supt-o, nu se pune.

DOUG
Mai taci!
Da’ nu pot să cred că ai făcut sex cu Tim. E foarte naşpa tipu’ ăla.

KAYLEEN
Bine, acum să nu îţi închipui c-o facem nonstop. Am făcut-o doar de două ori.

DOUG
De două ori?

KAYLEEN
Da. O dată acum două săptămâni. Şi încă o dată azi.

DOUG
AZI? Aici?! În patul ăsta? BLEAC! Şi eu tocmai am stat pe patul în care te-ai futut tu cu Tim?
Libidinosu’ dracului.

KAYLEEN
Las-o baltă.

DOUG
Cum s-o las baltă!

KAYLEEN
N-a fost…

DOUG
…ce?

KAYLEEN
Nu, nimic.

DOUG
Poftim?

KAYLEEN
Nimic. A fost doar…
Oricum, s-a terminat, gata. Adică…
Da, am făcut-o. De două ori. Şi gata.

DOUG
Mamă, ce v-aţi mai distrat.

KAYLEEN
Ba nu ne-am distrat deloc, bine?
Chiar deloc.
A fost…
A fost aşa, aiurea. Ştii, ca atunci când te prefaci că doar te joci, aşa cum te joci tu cu mine, acum, de
exemplu. Uite, Tim stătea aici şi ne făceam că ne comportăm normal, ne hârjoneam şi noi, ne
tăvăleam şi dup-aia, dintr-o dată, gata cu joaca, pe el l-a apucat… ştii tu…

DOUG
Ce l-a apucat?

KAYLEEN
Nimic.

DOUG
Tu de fapt N-AI VRUT?

KAYLEEN
Nu, adică… poate nu fix în momentul ăla…
Doug se ridică în picioare, se holbează la ea.

DOUG
Kayleen…

KAYLEEN
Acuma n-o lua şi tu razna. Aşa exagerezi de fiecare data.

DOUG
În omor, în pula mea.

KAYLEEN
Ba nu-l omori.

DOUG
Îi crăp capul, căcatul dracului!

KAYLEEN
Ba nu-i crăpi nimic.

DOUG
De ce să nu-i crăp?

KAYLEEN
Pentru că nu te poţi pune cu Tim. Că te snopeşte în bătaie.

DOUG
(o ia razna)
Da’ eu vorbesc de tine acum, Kayleen! Despre tine e vorba, şi nimeni nu poate să vină şi să-mi spună
mie că…
Îl omor. Îl omor.
Îl omor, în pula mea… îl omor… Mă duc la el şi-l omor…

KAYLEEN
Vrei te rog să TACI? Taci şi stai jos.

DOUG
NU VREAU SĂ STAU JOS!

KAYLEEN
E prietenul meu!

DOUG
Ba nu e! Nu mai e! Îl urăsc îl urăsc îl urăsc doamne cât îl urăsc…

Doug îşi îngroapă faţa în mâini.

KAYLEEN
Doug…
Hai, mă, Doug.
Ce faci, plângi?

DOUG
(Îşi ţine mâinile pe faţă; plânge)
NU.
Kayleen îl prinde de cămaşă şi îl trage pe pat, lângă ea.
El are încă faţa în mâini.
Kayleen îl îmbrăţişează.
Doug se şterge la ochi.

DOUG
(încet)
Îl omor.

KAYLEEN
Ba nu, n-ai să-l omori.

DOUG
De ce trebuie să fie toţi aşa de meschini? Şi Zauler… şi im… Ăştia nu…
Ăştia-s toţi…
Aşa de…
De ce trebuie să fie toţi aşa de meschini?

KAYLEEN
Adică.

DOUG
Păi Zauler te-a făcut otreapă.
(pauză)
Tu nu eşti o otreapă. Pur şi simplu nu eşti, şi gata.

Stau un moment în tăcere. El o priveşte, îi priveşte mâinile.

O mângâie pe picior cu tandreţe.
DOUG
Ai sânge pe blugi.

KAYLEEN
Nu e sânge.

DOUG
Ba da.
Ba e sânge.

O priveşte.

DOUG
De când te-ai apucat iar?

KAYLEEN
Da’ nu m-am apucat de nimic.

Doug se uită la ea. Ea îi ocoleşte privirea.

KAYLEEN
Am crezut că dacă fac sex o să… Ştii şi tu, se spune că sexul e o „eliberare”. Auzi, „eliberare”.
Eliberare de ce?
Nu-i nici o eliberare.
Am crezut că o să mă opresc dacă îmi încep viaţa sexuală.

DOUG
Te doare?

KAYLEEN
Puţin.

DOUG
Şi ce anume te-ar putea face să te opreşti?

KAYLEEN
Nu ştiu. Cred că nimic.

Doug se ridică şi se îndepărtează de ea.

Kayleen îl priveşte. Îşi descheie blugii şi îi dă jos de pe ea.
Pe coapse are tăieturi mici.

KAYLEEN
Uite.

Doug se uită la picioarele ei. Merge spre ea.

Îngenunchează în faţa ei şi o atinge uşor pe picioare.

DOUG
Oare o să ia şi picioarele tale conjunctivită de la mine?

KAYLEEN
Poate c-o să ia.

DOUG.
Da, mai ştii?

Doug îi studiază picioarele.

DOUG
Cu ce te tai?

Kayleen scoate o lamă de sub pernă.

DOUG
De ce o faci, dacă te doare?

KAYLEEN
Nu ştiu.

Doug îi atinge uşor picioarele.

Se privesc.
KAYLEEN
Să nu-mi spui să mă opresc.

Doug se ridică şi se descheie la pantaloni.

Şi-i dă jos. Îşi întinde piciorul către ea.

KAYLEEN
Nu mă apuc să te tai şi pe tine.

DOUG
Dacă mă tai, nu o să îţi spun să te opreşti.

KAYLEEN
De ce.

DOUG
Fă-o şi gata. Aşa cum îţi faci şi ţie.

Kayleen îi atinge piciorul cu lama, dar nu îl taie.

KAYLEEN
Nu pot.

DOUG
Fă-o.

KAYLEEN
De ce, Dougie?

DOUGIE
Uite-aşa. Vreau şi eu să văd cum e, ok?

KAYLEEN
Nu-i acelaşi lucru, nu pot să tai pe altcineva.
DOUGIE
Eu nu sunt altcineva. Suntem una şi aceeaşi persoană.

Ea îl priveşte. Îi atinge piciorul cu lama.

Îl taie. El respiră precipitat o singură dată.

KAYLEEN
Iartă-mă…

El îşi atinge tăietura.

Îngenunchează în faţa ei. Îşi pune mâinile pe coapsele ei.
Ea îşi pune mâinile peste ale lui.
Se privesc.

DOUG
Eşti cea mai drăguţă fată pe care am văzut-o de când sunt eu.

KAYLEEN
Ştiu.

Luminile se schimbă. Intră muzica, iar Kayleen şi Doug

se pregătesc pentru scena 6.

6. Treizeci şi trei de ani: sos de zmeură

15 ani mai târziu. Cei doi au 33 de ani.
Un salon steril într-un spital.
Kayleen stă într-un scaun şi priveşte în gol.
Pare extrem de moale, probabil e sub medicaţie.

Intră Doug. Şchiopătează foarte tare şi merge sprijinit într-un baston.

Are un plasture pe ochi.
El o vede primul.

DOUG
Hei, bine te-am regăsit.
 Ea nu îl observă, nu îl aude.

DOUG
Leenie.
Ea nu îl observă.
DOUG
(mai tare)
Kayleen.
Ea se întoarce. Îl vede.
KAYLEEN
Bine te-am regăsit.

DOUG
Bine te-am regăsit.

Pauză lungă.
KAYLEEN
Te-ai trezit.

DOUG
Da.

KAYLEEN
Când?

DOUG
Acum cinci ani.

KAYLEEN
Felicitări. Asta se spune cuiva care s-a trezit din comă?

DOUG
Da.

KAYLEEN
Da’ cu bastonul acela ce-i?
DOUG
Nici nu vrei să ştii.
E nasol, chiar şi pentru mine.

El se aşază. Se uită unul la celălalt.

DOUG
Ştii ce-i aiurea, de fapt?

KAYLEEN
Ce?

DOUG
Că încă mai pot juca hochei. Naiba ştie de ce, dar îmi e mai uşor să patinez, decât să merg. Când
patinez nu şchiopătez.

KAYLEEN
Şi cu hocheiul cum merge?

DOUG
Am încasat un puc în gură. Mi-am pierdut şi dinţii pe care îi mai aveam. Acum sunt toţi puşi.
Da’ e mai bine aşa. Aştia puşii sunt mai frumoşi decât erau ăia adevăraţi.

KAYLEEN
Da’ tu n-ai avut niciodată dinţi urâţi.

DOUG
Ba da, într-o oarecare măsură. Adică îmi dau seama acum că rămân cu atât mai intact cu cât am cât
mai puţine lucruri pe mine sau de-ale mele, care ar putea să mă rănească.

KAYLEEN
Da’ cu bastonul ăla ce e? Ce s-a mai întâmplat?

DOUG
Nimic.
 Tăcere lungă.
KAYLEEN
Da’ ce mama dracului ai păţit la picior?

DOUG
Nimic.
Adică…
Lasă, tu cum mai eşti?

KAYLEEN
Ca o fleaşcă.

DOUG
Da, păi se şi vede.

KAYLEEN
Nu mi-a fost bine, mă Dougie.

DOUG
Nu te-am mai văzut de o groază de vreme.

KAYLEEN
Am fost plecată.

DOUG
Unde?

KAYLEEN
Am plecat, aşa, pur şi simplu. Cam pe-atunci când te-a fulgerat pe tine. Mi-am zis atunci că e un
semn de sus. Ca să plec. Să văd lucruri pe care nu le mai văzusem până atunci. N-ar fi trebuit să plec.
N-ar fi trebuit să plec nicăieri.

DOUG
Când îţi dau ăştia drumul de-aici?

KAYLEEN
Cine ştie? Cred că încă n-au încredere să mă lase de capul meu. Mă îndoapă cu vreo 25 de pastile.
Sunt toată glazurată pe dinăuntru cu medicamente. Zici că-s o îngheţată, nu altceva. Ştii şi tu
glazurile alea care se întăresc după ce le torni pe îngheţată.

DOUG
Da, alea de la Frostee Freeze.

KAYLEEN
Ei, eu parcă sunt glazura de zmeură. Aia cu colorant albastru.

DOUG
Delicioasă.

KAYLEEN
Mda.

DOUG
De când eşti internată?

KAYLEEN
Habar n-am.

DOUG
O să îţi dea drumul în curând?

KAYLEEN
Mi-au dat un tratament greşit. Am luat nu ştiu ce pentru stomac. Şi ceva pentru depresie şi după aia
ceva ca să mă pot concentra şi pe urmă ceva pentru impulsul sexual, că pe ăla îl pierdusem cu totul,
şi pe urmă mi-au mai dat ceva să pot dormi şi ceva să mă şi trezesc şi ceva să îmi regleze pofta de
mâncare şi contraceptive. N-au nimerit combinaţia şi eu am luat-o pe arătură.

DOUG
Şi ce făceai?

KAYLEEN
Mă răneam.
DOUG
Cum.

KAYLEEN
Nu-mi amintesc, Dougie.

DOUG
Ce nu îşi aminteşti?

KAYLEEN
Şi stomacul. Ştii că întotdeauna m-a durut stomacul. Şi maică-mea, şi toate celelalte.

DOUG
Încă te mai doare?

KAYLEEN
Îmi era din ce în ce mai rău, da’ rău de tot, ştii? Şi medicamentele alea s-au amestecat toate în mine şi
s-au amestecat fix cum nu trebuia şi eu am luat-o razna, şi stomacul mă durea rău de tot, aşa de rău,
că am încercat să mi-l scot.

DOUG
Cum adică.

KAYLEEN
Mă ţicnisem. Am încercat să-mi tai stomacul, să mi-l scot.

Pauză. Doug tresare şi se strânge.

DOUG
A, deci asta ai încercat să faci. Păi nu e bine.

KAYLEEN
N-am păţit nimic. Nu ştiu să umblu cu cuţitele.

DOUG
Ţi-am adus ceva.

Doug scoate o bufniţă de piatră.

KAYLEEN
Asta ce mai e?

DOUG
O bufniţă. Ştii cum credeam noi că bufniţa asta e un înger. E bufniţa de pe acoperişul Sfintei Maria
Margareta. Ştii că ne uitam în sus la ea şi ziceam că e un înger. Nu e nici un înger. E o bufniţă de
piatră.

KAYLEEN
Nu-mi mai amintesc.

DOUG
Tot timpul ne uitam la ea.

KAYLEEN
Da’ cum de o ai?

DOUG
Sfânta Maria Margareta a ars.

KAYLEEN
Şcoala noastră? A ars şcoala noastră?

DOUG
A explodat!

KAYLEEN
Şi erau copii înăuntru?

DOUG
Nu, cap-sec, şcoala s-a închis acum câţiva ani. Mai foloseau clădirea pe post de depozit ăia de la
dioceză. Se pare că a fost o scurgere de gaz pe conducta principală. Bum. Vâlvătaie.
KAYLEEN
Şi tu de unde ai bufniţa?

DOUG
Îngerul. Că e un înger.

KAYLEEN
Nu-i nici un înger. E bufniţă.

DOUG
Ba eu tot cred că-i un înger. Un înger bufniţă. Trebuie să fie înger, că altfel de ce să o pună pe o
şcoală catolică?

KAYLEEN
Ca să le sperie pe celelalte păsări şi să nu se cace pe acoperiş. De unde ai luat porcăria aia, până la
urmă?

DOUG
E un înger. Înger păzitor.

KAYLEEN
Halal înger păzitor. Auzi, să sară şcoala în aer. Sfânta Maria Margareta. Ce căcat. Bine că i-am
supravieţuit.

DOUG
Când m-am trezit…
Ce ciudăţenie…

KAYLEEN
Ce anume.

DOUG
M-am trezit şi tu nu mai erai, ştii? Şi eu aveam un sentiment ciudat…

KAYLEEN
Ce sentiment?
DOUG
Păi… când am fost în spital…
Leenie, ai fost pe la mine? M-ai vizitat la spital?

KAYLEEN
Dacă te-am vizitat la spital, zici?

DOUG
Da.

KAYLEEN
Nu.

DOUG
Aha.

KAYLEEN
Am vrut să te vizitez…

DOUG
Da. Întrebam şi eu…

KAYLEEN
Iartă-mă.

DOUG
A, Nu! Nu e… adică eu…
Ştii, doctorii mi-au zis că a fost un miracol. Mi-au zis că urma să nu mă mai trezesc. Mi-au zis să-i
mulţumesc îngerului meu păzitor. Şi atunci eu am zis că îngerul meu păzitor eşti tu, Leenie. Şi ei mi-
au zis păi mulţumeşte-i lui Leenie atunci. Şi, mă rog… M-am gândit că, devreme ce toate erau aiurea,
m-am gândit că poate ai venit şi te-ai dizolvat pur şi simplu în corpul meu. Că te-am absorbit. Că am
devenit unul şi acelaşi. Şi că poate din cauza asta mi-am revenit. Pentru că tu Leenie te-ai transformat
în ceva licoare îngerească, ştii, ca sarcina electrică… că ai funcţionat ca un paratrăsnet şi ai deviat de
la mine fulgerul ăla care m-a lovit în seara de dinainte de nuntă. Că încărcătura asta electrică opusă
m-a înviat, mi-a redat respiraţia.
Şi m-am întrebat dacă nu cumva ai fost tu.

KAYLEEN
Ţin să te anunţ că la momentul respectiv eu eram în Pittsburgh.

DOUG
M-am gândit că poate m-ai vizitat.

Pauză.
KAYLEEN
N-am fost pe-acolo.

DOUG
Aha. OK.

KAYLEEN
Eu n-am puteri din astea, Dougie. Ţăcănit mai eşti şi tu. Eu sunt o epavă, mă vezi? Ştii ce se
întâmplă dacă pun eu mâna pe ceva? Îi scot stomacul cu totul la ceva-ul ăla. Îl eviscerez.

DOUG
Pe mine te las să mă eviscerezi.

KAYLEEN
Mai taci.

DOUG
Oricând. Eviscerează-mă, baby. Eviscerează-mă de tot.

KAYLEEN
Dă-te-n pizda mă-ti, tâmpitule. Nu vezi că-s la reabilitare?

Doug ia bufniţa.

DOUG
Îţi place?
KAYLEEN
Dă s-o văd.

DOUG
Nu. Ţi-o dau numai dacă faci ceva la schimb.

KAYLEEN
Tipic.

DOUG
Atinge-mi laba piciorului.

KAYLEEN
Nici vorbă. Dă-te-n mă-ta, ciudatule.

DOUG
Bine, atunci nu-ţi dau bufniţa.

KAYLEEN
Şi ce mă-ta te face să crezi că-mi trebuie o bucată de beton de pe acoperiş de la Sfânta Maria
Margareta?
Da’ ce-ai păţit la picior?

DOUG
Păi cred că ştii că eu acum lucrez în asigurări.

KAYLEEN
Nu, Doug, nu ştiu. Ai fost în comă, eu am fost în Pittsburgh, acum sunt la reabilitare, aşa că nu ştiam
că lucrezi în asigurări.

DOUG
Lucrez ca gestionar daune.

KAYLEEN
(sarcastic)
Ce slujbă tare.
DOUG
E cum e.

KAYLEEN
Aşa pare.

DOUG
E, şi când a explodat Sfânta Maria Margareta a trebuit să merg şi eu acolo.

KAYLEEN
De ce? Ca să-ţi aduci aminte de trecut?

DOUG
Nu. Cu SERVICIUL.

KAYLEEN
Dar care e SERVICIUL tău, ce trebuie tu să faci?

DOUG
Investighez solicitările de despăgubire şi autorizez plăţile.

KAYLEEN
Aoleu, ce ratat eşti.

DOUG
Da, ştiu. Aşa că m-am dus la şcoală şi am văzut că acoperişul prăbuşit era suspendat la câţiva metri
de pământ. Ei, şi m-am suit pe acoperiş şi deodată s-a rupt sub mine o scândură slăbită sau ce-o fi
fost şi piciorul mi-a intrat direct într-un cui care stătea în sus. Ştii cum, direct prin picior mi-a intrat
cuiul ăla.

KAYLEEN
Vai, Doamne, Dougie…

DOUG
Da, dar nu s-a terminat aici. Scândura aia cu cuiul în ea, scândura aia a cedat şi a trecut prin altă
scândură şi eu mi-am rupt piciorul în trei locuri. Cinci ore le-a luat să mă scoată de acolo. Şi dup-aia
m-am infectat rău de la cui. De-asta mă vezi că şchiopătez. Dar acolo sus am văzut îngerul, era
acoperit de moloz. Şi când l-am văzut, mi-am zis: gata, ştiu cui i-ar plăcea îngerul acesta, ştiu sigur.

KAYLEEN
De ce te-ai urcat pe acoperiş.

DOUG
Voiam să văd şi eu cum e.

KAYLEEN
Da, dar pentru asta nu era nevoie să urci tocmai sus, PE acoperiş.

DOUG
Da’ am mai fost pe acoperiş şi mai demult.

KAYLEEN
Ştiu.

DOUG
În ziua când ne-am întâlnit.

KAYLEEN
Ştiu. Dar de ce te-ai urcat iar pe acoperiş?

DOUG
Îţi mai aminteşti? Am sărit cu bicicleta de pa acoperiş. Şi ne-am întâlnit la cabinetul medical. Tu mi-ai
curăţat palma de pietriş.

Tăcere prelungă.

KAYLEEN
Dă-mi bufniţa.

DOUG
Atinge-mi piciorul. Încă mă doare ca naiba, şi atunci când e atmosfera umedă am impresia că încă nu
mi-a ieşit cuiul de-acolo.

KAYLEEN
Eşti praf şi pulbere.

DOUG
Sunt ca Iisus pe cruce!

KAYLEEN
Aiurea, eşti rănit doar la un picior. Iisus avea răni la ambele picioare şi la ambele mâini. Hai să
păstrăm proporţiile mai bine. Dă încoace belita aia de bufniţă.

DOUG
Nu.

KAYLEEN
Nici măcar nu îţi plăcea, ziceai că arată nasol, că ce înger tâmpit. Ăsta a fost îngerul meu, Dougie,
întotdeauna mi l-am dorit.

DOUG
Deci îţi aminteşti.

KAYLEEN
Da, fir-ar să fie, sigur că îmi amintesc, e îngerul meu.

DOUG
Atinge-mi piciorul.

KAYLEEN
Îţi ating piciorul dacă îmi atingi şi tu cicatricea.

DOUG
OK.

Kayleen se ridică şi îşi desface cămaşa atât cât Doug să îi poată atinge cicatricea.
 El îi pune mâna pe stomac.

DOUG
O, Doamne, Leenie.

KAYLEEN
Îţi place? Asta e cicatricea mea, Dougie. Parcă aş avea un roller coaster pe stomac. Vezi, nu eşti tu
singurul retardat de pe planetă.

DOUG
OK, acum piciorul.

KAYLEEN
Neapărat piciorul? Nu-mi plac deloc picioarele.

DOUG
Piciorul.

KAYLEEN
Hai mai bine ochiul, ce zici? Tot nu ţi l-am atins niciodată.

DOUG
Vrei să-mi atingi ochiul? Acum?

KAYLEEN
Poate în locul piciorului?

DOUG
Ştiu şi eu. Parcă piciorul mă necăjeşte mai tare.

KAYLEEN
Uite, îţi ating ochiul şi fruntea, pe lângă păr. Să nu cheleşti.

DOUG
Da’ nu chelesc.
KAYLEEN
Da, da, bine.
Îţi ating părul şi ochiul. Piciorul nu.

DOUG
Păi atunci trebuie să mai dai şi tu ceva. Pentru că la mine piciorul e de fapt problema cea mai mare.

KAYLEEN
Ce zici dacă te las să-mi pui mâna pe fund?

DOUG
Ţi-am mai pus mâna pe fund.

KAYLEEN
Ba nu.

DOUG
Ba da, aşa cam de vreo 200 de ori.

KAYLEEN
Perversule. Ce pervers eşti. Să ţii tu socoteala de câte ori mi-ai pus mâna pe fund.

Doug se întinde şi încearcă să o prindă de fund.

Kayleen se fereşte şi încearcă şi ea să îl prindă de fund pe el.
Râd amândoi.

KAYLEEN
Hai încoace cu ochiul ăla.

El se apropie de ea.
Ea îi dă plasturele la o parte şi îi atinge ochiul.

KAYLEEN
Gata. Acum părul.

Ea îl atinge uşor pe cap. El îi prinde faţa în mâini.

 Apoi îşi pune o mână sub cămaşa ei şi îi atinge iar cicatricea.
Stau amândoi aşa mai mult timp.

DOUG
Ce bine ar fi dacă mi-aş putea face eu singur ce îmi faci tu mie.

Kayleen se îndepărtează de el.

Nu îl mai priveşte.

DOUG
Kayleen…

KAYLEEN
Dă-mi îngerul.

DOUG
Hai încoace.

KAYLEEN
Nu. Ţi-am atins panarama aia de ochi şi ţi-am atins şi începutul de chelie, acum trebuie să îmi dai
îngerul sau huhurezul sau ce-o fi el. E al meu. Am zis clar că e al meu acum 25 de ani, pe terenul de
joacă.

Doug îi dă bufniţa.
Kayleen se aşază şi nu vrea să îl privească pe Doug.

DOUG
Sfânta Maria Margareta era folosită numai pe post de depozit pentru tot felul de rămăşiţe de prin
biserici închise din toată ţara. Statui, vitralii, crucifixuri, icoane cu drumul crucii.
Cât am stat acolo sus am văzut şi capete de sfinţi desprinse de trup, care se holbau la mine, de parcă
se întrebau ce căutăm noi toţi acolo sus, aşa dezmembraţi, pe acoperiş. Era foarte cool.
Kayleen.
Kayleen, uită-te la mine.
Uită-te la mine.
Te rog.
 Ea nu îl priveşte.

DOUG
Ultima dată când te-am văzut, sau cel puţin ultima dată când am şi stat de vorbă cu tine, a fost în
noaptea aia. (arată plasturele de pe ochi cu degetul). În noaptea aia când am păţit-o cu ochiul. Tot
timpul mă gândesc la momentul ăla. Oare de ce s-au întâmplat toate aşa cum s-au întâmplat? Ştii, de
multe ori stau şi mă gândesc cum ar fi fost dacă aş fi făcut altceva în noaptea aia, dacă aş fi spus
altceva… poate că atunci te-ai fi răzgândit. Poate că vieţile noastre ar fi fost cu totul altfel decât sunt.
Tu te gândeşti vreodată la asta? Tu te întrebi vreodată cât de diferit ar fi putut să fie totul?
(pauză)
Leenie?
Leenie.
Kayleen.
Să ştii că nu mă mişc de aici. Nu mă mişc de aici până nu te uiţi la mine. Nu mă mişc de aici şi gata.

Lumina scade pe el stând nemişcat.

Luminile se schimbă. Intră muzica.
Kayleen şi Doug se pregătesc pentru scena 7.

7. Douăzeci şi trei de ani: Fără un dinte

10 ani mai devreme. Cei doi au 23 de ani.
E noapte, în faţa unei capele funerare.
Kayleen stă pe treptele capelei şi fumează.
Poartă rochia neagră din scena 2,dar acum e curată şi trează.

Intră Doug. Poartă costumul negru din scena 2,

Dar nu e pătat de sânge, iar ochiul stâng îi este intact.
Îi lipseşte un dinte din faţă.

Se privesc.

DOUG
(zâmbeşte)
Hei, bine te-am regăsit.

KAYLEEN
Doamne fereşte, Dougie, dar unde ţi-e dintele?

DOUG
Mi l-am scos. Azi-dimineaţă. Lucram cu ciocanul la noi în hambar, iar zidul ştii că e, aşa, mai tare, că
e făcut din lemn nefinisat. Ciocanul s-a lovit de un nod şi a ricoşat în gură la mine. Mi-a zburat un
dinte.
Bună, Kayleen.

KAYLEEN
Bine ai revenit.

DOUG
Îmi pare rău.

KAYLEEN
De ce?

DOUG
De tatăl tău.

KAYLEEN
Îţi pare rău de tatăl meu.

DOUG
Că nu mai e.

KAYLEEN
N-ai fost la priveghi. S-au dus toţi acasă. Nu mai e nimeni pe-aici, în afară de mortul din cutie.

DOUG
Credeam că ţine până la 9.

KAYLEEN
8:30.

DOUG
Mă bucur să te văd.

KAYLEEN
Hai, degajează. Eşti de tot rahatul, ştirbule.

Îşi zâmbesc. Doug se îndreaptă către ea,

să o îmbrăţişeze.

DOUG
Mă bucur să te văd.

KAYLEEN
Nu, nu mă îmbrăţişa. Mi s-a aplecat de atâta îmbrăţişat de azi-dimineaţă până acum. Toţi care treceau
pe-aici ziceau: Ce pierdere. Ce pierdere.
Ce pierdere?
Că dacă mai îmbrăţişez o singură persoană mă înec cu propriul scuipat.

DOUG
A trecut aşa de multă vreme, Leenie.

KAYLEEN
Eu am rămas aici. Tu, în schimb, unde dracu ai fost?

DOUG
La facultate.

KAYLEEN
La facultate.

DOUG
M-am întors numai vara şi de Crăciun. Am încercat să te găsesc. Te-am căutat, dar nu te-am găsit.

KAYLEEN
Aici am fost.

DOUG
Unde? În cartea de telefon, nu. Acasă, nu.

KAYLEEN
La muncă. Eu asta fac, lucrez şi dorm. Tu ce faci?

DOUG
Nimic. Pe moment. Sunt în faza de căutări. Cred. Se pare că de câte ori vin acasă te caut pe tine.

KAYLEEN
Trebuia să mă cauţi mai bine.

Doug se scutură, ca şi cum s-ar trezi dintr-un

vis sau şi-ar reveni dintr-o transă.

DOUG
O, Doamne, Leenie, acum eşti aici! Te-am găsit!

Se aşază lângă ea şi o îmbrăţişează.

Ea e deranjată de gest.

KAYLEEN
Vrei să te opreşti? Ciudatule.

DOUG
Mi-a fost dor de tine. Mi-ai lipsit, Leenie.

KAYLEEN
Nu-mi mai spune aşa. Nimeni nu-mi spune aşa.

DOUG
Ei uite că îţi spun eu.
Ce fumezi acolo?

KAYLEEN
O ţigară.
DOUG
Dă-mi şi mie una.

KAYLEEN
Da’ tu de când fumezi?

DOUG
Păi nu fumez.

Îi dă o ţigară. Îşi aprind fiecare câte una

şi fumează.

DOUG
Deci ce zici că ai făcut tu în ăştia patru ani?

Ea se îndepărtează de el.

KAYLEEN
Să trecem peste. N-am nici un chef să-mi recapitulez ultimii patru ani din viaţă.

DOUG
Bine.

Pauză.

KAYLEEN
Servesc la mese.

DOUG
Da, mi-a zis taică-tău că faci pe chelneriţa.

Ea îl priveşte, nu se aştepta la răspunsul lui.

DOUG
Ţi-am zis că te-am căutat.
KAYLEEN
Ai vorbit cu tata?

DOUG
Am trecut pe la voi.

KAYLEEN
Când?

DOUG
Să tot fie un an de atunci. M-am oprit pe la voi să văd dacă erai acasă. Am povestit cu taică-tu. Mi-ai
zis că eşti chelneriţă, dar că nu ştia exact pe unde.

KAYLEEN
Ai VORBIT cu tata?

DOUG
Poate crezi că mi-a făcut plăcere. A fost groaznic să stau în aceeaşi cameră cu el. Odihnească-se în
pace.

Pauză.

KAYLEEN
Nu mi-a spus că ai trecut pe-aici.

DOUG
Ce să-ţi spun, ce surpriză.

KAYLEEN
Ce bou. Mă, ăsta în viaţa lui nu şi-a făcut nici un plan, nu s-a gândit dinainte la ceva, nu şi-a amintit
niciodată NIMIC – nici măcar ziua mea de naştere – iar cum ştii ce a făcut? Şi-a tras un testament în
care îşi pune la punct în detaliu toată înmormântarea asta a lui de căcat. O jumătate din viaţă şi-a
petrecut-o făcând economii pentru tot rahatul ăsta. Şi-a luat cel mai scump sicriu posibil. Şi-a făcut o
piatră funerară cât toate zilele. A notat până şi ce melodii de căcat să-i cânte ăştia mâine la groapă.

DOUG
Straniu.

KAYLEEN
Pe cuvânt că da.

DOUG
Mă rog, abia nu-ţi mai baţi tu capul. Nu te mai agiţi şi cu de-astea.

KAYLEEN
Din partea mea, eu l-aş fi îngropat într-o cutie de carton. I-aş fi aruncat leşu-n râu.

DOUG
Da, bine.

KAYLEEN
Am rămas singură, Dougie.

DOUG
Ba n-ai rămas singură deloc.

KAYLEEN
Ba da. A murit şi maică-mea anul trecut.

DOUG
Ce? A murit? Când? Cum?

KAYLEEN
Nu ştiu. Avea ceva la stomac. I se încurcaseră intestinele de tot. 46 de ani.
Iar eu i-am moştenit stomacul, ştii, nu?
Măcar ştiu la ce să mă aştept.

DOUG
O, Doamne, Leenie. Condoleanţe.

KAYLEEN
O, da, stai că ştiu, condoleanţe pentru pierderea suferită… N-o văzusem de unsprezece ani. Fostul ei
iubit m-a sunat să-mi spună. Şi ştii ce mi-a zis tata când a aflat?

DOUG
Ce?

KAYLEEN
S-a pus pe plâns şi mi-a zis că a fost o femeie mai bună decât am să pot fi eu vreodată. Vaca asta,
care ne-a părăsit.

Pauză.

DOUG
Nu eşti singură, Leenie.

KAYLEEN
Nu-mi mai spune aşa.

DOUG
Leenie.

KAYLEEN
Taci din gură.

DOUG
Leenie Deenie.

KAYLEEN
Vezi că te ard cu ţigara.

El îi rânjeşte.

KAYLEEN
Trebuie să-ţi pui un dinte fals, da’ urgent. Arăţi de parcă eşti născut din incest.
(pauză)
Te-a durut?
DOUG
Ca naiba.

Pauză.

KAYLEEN
Şi eu mă bucur să te văd.

DOUG
Cred că acum stau acasă.

KAYLEEN
Cum adică?

DOUG
Adică stau acasă. M-am întors acasă.

KAYLEEN
Asta-i bine, aşa mă gândesc.

DOUG
Ştii, de câte ori se întâmpla ceva mai ieşit din comun la facultate sau vedeam ceva foarte tare sau
foarte frumos sau foarte aiurea mă gândeam că mamă, ce i-ar mai plăcea şi lui Leenie să vadă.
Câteodată chiar îmi închipuiam că eşti acolo, ştii, îmi închipuiam că eşti acolo şi începeam să vorbesc
cu tine. Stăteam de vorbă cu tine.

KAYLEEN
Ştii că i-au găsit un nume la boala asta a ta, nu? SCHIZOFRENIE.

DOUG
Eu vreau doar să fim iar prieteni.

KAYLEEN
Tu ai plecat, nu eu.
DOUG
Eşti bine?

KAYLEEN
Sunt bine.

DOUG
Eşti bine?

KAYLEEN
Ţi-am spus doar, sunt bine.

DOUG
Hai încoace.

KAYLEEN
Nu.

DOUG
Kayleen, hai încoace.

KAYLEEN
Hai, degajează.

Doug se îndreaptă către ea. Îi prinde faţa în mâini.

Ea se opune la început, dar în final cedează.

DOUG
Uită-te la mine.

KAYLEEN
CE VREI, Doug.

Se uită intens unul la celălalt. El o sărută.

Ea îl lasă să o sărute, dar nu îi răspunde.
DOUG
Te iubesc.

Ea se desprinde de el.

KAYLEEN
Au fost ai tăi pe-aici în seara asta.

DOUG
Ştiu.

KAYLEEN
Au trimis flori.
Mama ta a zis că o să aducă şi o caserolă.
Aşa e maică-ta. Genul care aduce caserole.

DOUG
Şi ei te iubesc.

KAYLEEN
Nu începe cu de-astea.

DOUG
Cu ce?

KAYLEEN
E foarte nasol ce faci tu acum.

DOUG
Adică ce / ce tot spui tu acolo…?

KAYLEEN
/ Păi mă săruţi. Şi apari aşa deodată. Şi îmi spui că mă iubeşti, că şi ai tăi mă iubesc.
Auzi, nu încerca să mă salvezi.
N-ai ce salva, bine?
Lasă-mă în pace şi cu asta basta.
DOUG
Leenie…

KAYLEEN
Ce tâmpit eşti. Crezi că toate sunt aşa de simple, dar de fapt habar n-ai de nimic.

DOUG
De ce?! De ce n-am habar?

KAYLEEN
N-ai habar cine sunt eu, ok? Crezi că eu sunt cu totul altcineva, că sunt fata aia la care ai tot visat tu
acum un milion de ani şi mai bine.

DOUG
Bine, atunci, cine eşti?

KAYLEEN
Nu sunt nimeni. Taci din gură şi să terminăm.

DOUG
Ba nu, cine eşti? De vreme ce nu ştiu chiar nimic, spune-mi tu cine eşti?

KAYLEEN
Ţine-ţi gura.

DOUG
Ba tu să-ţi ţii gura.

KAYLEEN
De exemplu, nu sunt sănătoasă, bine? Nu sunt o persoană sănătoasă. Fumez şi probabil că şi beau
prea mult şi tot ce fac e... fiecare decizie a mea… e doar ca să mă anihilez. Uite asta sunt.

DOUG
Păi atunci însănătoşeşte-te.
KAYLEEN
Ăştia ca tine toţi credeţi că sănătatea e totul.

DOUG
Păi chiar e.

KAYLEEN
Tocmai tu te-ai găsit să vorbeşti, cu 200 de cicatrici, 20 de oase rupte şi un dinte lipsă. Nu-mi vorbi
tu mie despre sănătate, Doug. Mă mir că mai poţi sta în picioare fără sprijin.

DOUG
Hai nu mai fi aşa de fatalistă.

KAYLEEN
Mă rog. Tu ai fraţi. Părinţii tăi sunt împreună şi se iubesc la nebunie, sunt cel mai fericit cuplu din
istoria universului. Lumea ta e mare, e uriaşă, plesneşti de atâta bine. Lumea mea e făcută doar din
mine, iar eu sunt bolnavă.

DOUG
Ba nu eşti bolnavă.

KAYLEEN
Încă mă mai doare stomacul. M-a durut de când m-am născut.

Pauză.
Doug merge spre ea şi încearcă să o sărute,
dar ea se dă la o parte şi nu îi dă voie.
KAYLEEN
Nu.

DOUG
De ce.

Ea nu răspunde. Îşi aprinde o ţigară.

DOUG
Am nişte artificii în maşină.

KAYLEEN
Ce retardat eşti.

DOUG
Serios. Am o droaie în portbagaj. Mortale, nu altceva.
Din alea japoneze.

KAYLEEN
Sper că nu te apuci să aprinzi artificii.

DOUG
De ce nu?

KAYLEEN
Ce să zic, măi Dougie. Poate pentru că nu mai avem 15 ani? Sau poate pentru că eşti tu retardat? Sau
poate pentru că mâine trebuie să mă trezesc de dimineaţă să-l înmormântez pe taică-meu?

DOUG
Mergem pe podul de pe Roanoke. Ca pe vremuri.

KAYLEEN
Eu trăiesc cu cineva.

DOUG
Trăieşti cu cineva… adică împarţi locuinţa cu cineva?

KAYLEEN
Adică trăiesc cu un tip. Suntem împreună de un an.

DOUG
Şi el unde e? De ce nu-i cu tine?

KAYLEEN
Nu-i plac înmormântările.
DOUG
Nu-i plac înmormântările? Păi asta nu e înmormântare. Ăsta e priveghi.

KAYLEEN
Zice că se crizează dacă vede morţi.

Doug, neîncrezător, nu ştie ce să îi răspundă.

KAYLEEN
Nu zice nimic, ok?

DOUG
Şi tu eşti tipul ĂSTA.

KAYLEEN
Nu-l judeca. E mai sensibil.

DOUG
Da’ mai dă-l în pizda mă-sii!
În pizda mă-sii pizda mă-sii dă-l în pizda mă-sii.

KAYLEEN
Ce drăguţ eşti.

Doug merge agitat încolo şi încoace. Dă să plece.

Se întoarce.

DOUG
Ştii ceva, Kayleen? Ştii că eu de fapt am trecut pe la voi pe acasă anul trecut şi l-am găsit pe taică-tău
şi ştiam că nu poate să mă vadă în ochi, că aşa a fost întotdeauna, şi mi-a zis Unde să fie, e acolo unde e şi
gata. Habar n-am pe unde umblă fata asta.
Mi-a zis că nici nu-i pasă şi că nu vrea să ştie.
Şi atunci eu am dat să plec, dar n-am plecat până la urmă. N-am plecat şi i-am zis belitului…
(se întoarce spre capela funerară şi strigă)
Îţi mai aminteşti, boule? Mortăciunea dracului?! Îţi mai aminteşti ce ţi-am zis?!
I-am zis: EŞTI UN ZERO, ratatule. Ai o fiică, un dar de la Dumnezeu. E perfecţiunea întruchipată,
nu mai e alta ca ea pe tot pământul ăsta şi tu nici măcar nu ştii ce ai. Şi ea te iubeşte, pentru că îi eşti
tată, tâmpitule. Dar tu n-ai iubit-o niciodată, ai distrus-o, ţi-ai bătut joc de ea şi nu ai căscat ochii să
vezi că ai lângă tine un ÎNGER.
TE BAG ÎN PIZDA MĂ-TII, MUISTULE.
(pauză)
Şi dup-aia i-am spus că sper că o să moară singur. Şi aşa a şi murit.
Aşa că acum mă simt un pic vinovat.
(pauză)
O să am eu grijă de tine, Leenie.

Pauză.

KAYLEEN
(încet)
Nu vreau să aibă nimeni grijă de mine.

Doug dă să plece.

KAYLEEN
Unde mergi?

DOUG
Mă duc să aprind nişte artificii.

Iese.

KAYLEEN
Pa.

Scoate o ţigară. O aprinde.

Se uită în urma lui. Se aşază.

KAYLEEN
(mai mult către sine)
Vezi să nu-ţi zbori faţa de la loc cu artificiile alea.

Luminile se schimbă. Intră muzica,

iar Kayleen şi Doug se pregătesc pentru scena 8.

8. Treizeci şi opt de ani: Zamboni (maşina de curăţat gheaţa)

15 ani mai târziu.

Cei doi au 38 de ani.

Un patinoar acoperit şi gol. Kayleen e aşezată

cu faţa spre gheaţă, pe o bancă. Arată cu totul altfel. E foarte ordonată
ca apariţie. E îmbrăcată conservator, cu o fustă lungă, un pulover,
are un şal pe umeri.

După câteva clipe intră Doug. E într-un scaun cu roţi.

Are pe el o haină tricotată şi o bască asemenea şi, bineînţeles, un plasture pe ochi.

Nu s-au mai văzut de când el a vizitat-o pe ea

în închisoare, cu cinci ani în urmă.

Se privesc, dar nu îşi spun nimic. Amândoi se uită la gheaţă.

DOUG
Uite ce frumos am curăţat gheaţa.

KAYLEEN
Netedă ca sticla.

DOUG
Bill Balltitus de la atelierul auto a modificat maşina de curăţat gheaţa special pentru mine. Acum pot
să o conduc cu mâinile.
(pauză)
Ultima tură pe ziua de azi.
E târziu.
KAYLEEN
N-am ştiut. De tine. De accident. De-asta nu am venit să te văd.

Doug nu răspunde.

KAYLEEN
După ce mi-au dat drumul…
Am fost prea…

DOUG
Nu-mi amintesc nimic.
Îmi amintesc anumite lucruri.
Dar pe altele nu le ţin minte.

KAYLEEN
E frig.

DOUG
De la gheaţă.
(pauză)
Mă mai uit la puştani când joacă hochei. Parcă zboară.
Parcă zboară pe gheaţă.

KAYLEEN
De ce vorbeşti aşa.

DOUG
Mi-am distrus nervii.

KAYLEEN
Dougie…

DOUG
Ne e grav. Mi-am distrus nervii, dar nu-i ceva grav.
Cu picioarele e altceva.
Amândouă. Asta e destul de grav.

KAYLEEN
Dougie…

DOUG
Îmi place să stau aici seara târziu, după ultima tură.
Priveşte gheaţa, Kayleen.

KAYLEEN
Da, înţeleg ce zici.

DOUG
Nu mai mişcă nimic.

KAYLEEN
Mama ta mi-a spus că te găsesc aici.
Încă se poartă aşa de frumos cu mine.
De parcă nu ştie nimic din ce mi s-a întâmplat.
Sau poate tocmai din cauză că ştie.
Tu şi familia ta, Dougie. Sunteţi cei mai buni oameni din lume.
Şi tocmai pe tine te-am târât după mine prin toate dezastrele care m-au năpădit.

DOUG
Buruienile năpădesc, nu dezastrele.

KAYLEEN
Mi-a zis mama ta că aşa a auzit că m-aş fi măritat.

DOUG
Exact.

KAYLEEN
Nu m-am măritat.
Urma să mă mărit, dar n-am făcut-o.
 Pauză.

DOUG
Aha.

KAYLEEN
Dougie…
De ce te porţi aşa?

El nu răspunde.

KAYLEEN
Da’ unde ai învăţat tu să te caţeri pe stâlpii de telefon?

DOUG
Ei, e uşor să te caţeri pe stâlpi. Mai greu e să şi cobori dup-aia. Mai ales dacă plouă cu găleata.

KAYLEEN
De ce te-ai urcat pe stâlpul de telefon?

DOUG
Nu erai trecută în cartea de telefon.
(pauză)
De ce nu te-ai măritat?

KAYLEEN
Nu ştiu. N-am putut.
Niciodată n-am putut să fac ce trebuia.

Îl priveşte, el se uită la gheaţă. Pauză lungă.

KAYLEEN
Am venit să te ating, Dougie.
N-am crezut niciodată în din astea, dar acum trebuie… şi asta pentru că tu crezi, şi ar trebui să fie
suficient.
 Doug nu răspunde, nu o priveşte.

KAYLEEN
Am fost să te văd când erai în comă.

DOUG
Mie mi-ai spus că n-ai fost.

KAYLEEN
Ba am fost. Am fost să te văd. Te-am atins. M-am simţit ca o proastă, dar totuşi am făcut-o. Şi nu s-a
întâmplat nimic, aşa că m-am gândit că e o mare tâmpenie.
Dar pe urmă te-ai trezit.
Te-ai trezit, ciudatule ce eşti.
Eu nu cred în lucruri din astea, Dougie, tu pricepi?
În energie şi puteri miraculoase, nu cred în ele.
Dar acum nu-mi mai pasă, că tu eşti în scaun cu roţi.
Am venit pur şi simplu să te ating, pentru că…
Pentru că poate funcţionează, nu?

DOUG
De ce mi-ai spus că n-ai fost să mă vezi.

KAYLEEN
Nu ştiu. Mă tot întrebai dacă am fost să te văd, dacă nu eram eu cumva motivul revenirii tale
miraculoase la viaţă, iar eu nu puteam să îmi asum aşa ceva. Pur şi simplu nu puteam, Dougie. Nu
pot fi eu motivul pentru care tu eşti în viaţă, nu pot fi eu motivul pentru care tu te faci întotdeauna
bine. Pentru că eu sunt varză. Nimic nu îmi iese ca lumea. Şi atunci cum să fiu eu în stare să fac aşa
ceva?

Doug nu răspunde, nu o priveşte.

KAYLEEN
Dougie…

DOUG
Uite ce frumos am curăţat gheaţa.
KAYLEEN
(se ridică)
Dougie, am să te ating. Spune-mi unde. Spune-mi unde.

DOUG
Nu mă atinge.

Ea se opreşte şi se uită la el.

KAYLEEN
Da, ştiu. Dar mă gândesc că poate totuşi…

DOUG
Nu mă atinge.

KAYLEEN
Dar vreau să te ating, Dougie… Îmi pare rău că…
Îmi pare rău că vieţile noastre au fost aşa cum au fost până acum.
Mi-ai dat de fiecare dată câte o şansă, iar eu…
Mă laşi să te îmbrăţişez? Uite, de când stăm aici amândoi, şi eu nici măcar…

DOUG
Să nu mă atingi, Kayleen.

Kayleen nu îl atinge Se uită la el. El nu vrea să se uite la ea.

Ea merge la el, se lasă pe vine, îşi pune mâinile pe scaunul cu roţi.

KAYLEEN
Nu din cauza asta, Dougie. Doar aşa, pentru mine. Mă laşi să…

Ridică mâna să îi atingă faţa, dar nu poate.

DOUG
Du-te şi stai jos mai încolo.

Kayleen se ridică, merge şi se aşază pe bancă.

 Îşi acoperă faţa cu mâinile şi stă aşa un moment.

DOUG
Îmi e bine aşa. Chiar îmi e bine. Asta e tot ce văd. În afară de puştanii care zboară pur şi simplu pe
gheaţă. Atunci îmi vine şi mie să zbor pe gheaţă ca ei. Dar nu se mai poate.

Pauză.

KAYLEEN
Doamne, ce rău mi s-a făcut.

DOUG
Vomită.

KAYLEEN
Păi chiar îmi vine.

Pauză.

DOUG
Mai ştii…?

KAYLEEN
Da.

DOUG
Ce-am făcut dup-aia?

KAYLEEN
Nu mai ştiu. Ne-am uitat la vomă.

DOUG
Ce greţos.

KAYLEEN
Tu ai curăţat-o.
DOUG
Serios?

KAYLEEN
Da, cu apă.
Şi pe urmă am plecat. Am mers afară, pe terenul de joacă.

DOUG
Şi ne-am aşezat pe leagăne.

KAYLEEN
Da, ne-am aşezat pe leagăne.
Şi tu te tot căţărai pe lanţuri şi te atârnai de bară, la câţiva metri de pământ.
Şi eu ţi-am zis atunci că eşti tâmpit şi că o să-ţi spargi capul.
Aşa că te-ai dat jos.
Şi am stat aşa pe leagăne.

DOUG
Despre ce am vorbit.

KAYLEEN
O, Doamne, nu mai ştiu…
Despre tot. Am povestit mult de tot, niciodată nu am mai stat afară până la ora aia. Aproape că se
făcuse dimineaţă când ne-am ridicat de pe leagăne. Era frig şi tu mi-ai dat haina ta. Era aşa de frumos
pe terenul de joacă. Cerul începea să se coloreze încet în albastru.

Se uită amândoi la gheaţă.

Sfârşitul piesei.