„Sara pe deal buciumul sună cu jale,

Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,

Apele plîng, clar izvorînd în fîntîne;
Sub un salcîm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.”

Dragi elevi, am să vă citesc o poezie de dragoste: „Sara pe deal”…

Elev 1: Cand? Sara? Pe deal?
 Da, „sara”, da, „pe deal”…
Ascultaţi:
 „Sara pe deal, buciumul sună cu jale,”…
Elev 2: Ce e buciumul?
 „Buciumul”? E un instrument…
 Elevul 3: Din piele?
 Nu , nu-i de piele…
Elev: E mai mare ca fluierul?
 Da, da, e mai mare ca fluierul…
Elev: Are gaura?
 Da, da… are gaură…
Elev: E rotund?
 Nu, nu-i rotund, e lung..
Ascultaţi:
„Sara pe deal, buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale”…
Elev: Ce înseamnă „leleurc”?...
 Ce înseamnă „leleurc”?... Nu ştiu. De ce mă întrebi pe mine?
Elev : Da dvs ati spus..
- Eu am spus „lelurc”?
Elev : da.. dvs. In versul 2.
- În versul 2? Ah, da, la rostire, între cuvinte, nu se face pauză, formînd astfel o frază
fonetică, încît înţelesul este clar doar vorbitorilor cu auz antrenat în acea limbă.
Atenţie: (reia citirea) „Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plîng, clar izvorînd în fîntîne”…
Elev : De ce apiele ?
 De ce „a p(i)ele”? Nu „a piele” , ci „Apele plîng”…apele, mai multe.
Elev: Apele Moldovei?
 Da, Apele Moldovei: Bonaqua, Gura Căinarului, Varniţa 3, Varniţa Unicum.
 Elev: Da de ce plang? Is scumpe ?
 Plîng. Îs scumpe?.. (încreţeşte fruntea ) ???
(îşi îndreaptă privirea spre alt elev)
 Elev: Dna profesoara?
 Da, te ascult…
Elev: de ce apa izvoraste in fantane? Da peste margini sau cum?
 în fîntîne! Trebuie „din fîntîne”. Cu toate că n-aţi văzut să curgă apa din fîntînă? Da,
nu dă peste margini… Cu pompa. La bunica. În sat… Tata a pus motorul şi s-a
teminat apa?.. Clar. Da, şi-n versul 3 „clar”. (pauză, reia citirea):
 „Sub un salcîm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.”
Elev: da ce e sadist? Sau mazochist?
 Nu-i sadist… nici masochist. (cu mai multă fervoare)
Elev: poiNERVOMETRU
da salcamul nu are ghimpi? Nu o sa ii inghimpe?
Da, are ghimpi … salcîmul. N-o s-o înţepe…, nici pe el…

 Pe cine „dragă”? … „tu pe mine.”! Pe tine?... Nu, în text: „dragă, m-aştepţi tu pe

mine.”… Nu pe mine ( arată cu mîna spre sine). E vorba de Eul Liric.
 Elev: Pe asteapta pe mine?
 Nici pe tine, tu eşti elev! (aproape strigă)
 Elev: tre sa ne ducem pe deal ca sa ne intalnim?
 Nu trebuie să mergi pe deal. Trebuie să vii la şcoală. Să înveţi! Da, şi atunci n-o să
te înghimpe, nici apele n-o să te înece, nici…
 Elev: si daca vin la scoala o sa aflu ce-a alea lelurc?
 Da, ai să înţelegi ce înseamnă „lelulrc”, poate ai să vezi şi „gaura buciumului”…
Exact!
(face o pauză mai mare, deoarece nu mai apar întrebări, priveşte la ceas, ceea ce
ar însemna că degrabă e clopoţelul de la oră, dă disperat din mîini, se calmează
cîteva clipe, respiră adînc) data viitoare am să vă citesc o altă poezie, tot de
dragoste :
„..dar oricît ele sînt de sus, ca tine nu-s, ca tine nu-s”/ „De cîte ori, iubito…”
Anexă: Termometrul este instrumentul exten care indică starea interioară a profesorului. Confecţionat de dimensiuni
încît să fie văzut de spectatori (am făcut-o de statura omului), este mînuit de un asistent, care mişcă placa gri în sus şu în
jos ( în ependenţă de textul rostit),0de care este prinsă o panglică roşie (am folosit panglica pentru fundiţe).
45 C

ÎI CRAPĂ
NERVII

FIERBE

SE SUFOCĂ

IRONIC
0
36,6 C