TEMA PROIECT :

PROMOVAREA SORTIMENTULUI DE STIMULENTE SI CONDIMENTE

 CAPITOLUL I. SORTIMENTUL PRODUSELOR GUSTATIVE

Condimentele si produsele condimentare

Condimentele sunt produse fara valoare nutritiva (sau cu valoare nutritiva

redusa), care se adauga în produsele alimentare în cantitati mici pentru a le
conferi caracteristici gustative (gust, miros, aroma) superioare, stimulând astfel
secretiile gastrice, pofta de mâncare si digestia.
Condimentele se clasifica dupa natura, originea si caracteristicile
organoleptice în urmatoarele grupe:
- condimente naturale propriu-zise:
 flori ( caperele, sofranul, cuisoarele,) ,
 fructe (anasonul, coriandrul) ,
 frunze ( dafinul ),

 rizomi ( ghimbirul) ,
 seminte ( mustarul, nucsoara),
 scoarte ale unor plante condimentare ( scortisoara).
Se utilizeaza în stare proaspata sau deshidratate (unele si congelate ex.
patrunjel, marar, leustean etc.) sau pot servi ca materie prima pentru extragerea
unor substante condimentare;
- condimente acide ( otetul de fermentatie, otetul de distilare) ;
- produse condimentare industriale (mustarul de masa, sosurile
condimentare);
- uleiuri eterice si oleo-rezine;
- condimente saline (sarea de bucatarie).
Stimulentele
In grupa stimulentelor sunt incluse ceaiul si cafeaua.
Prin compozitia lor, aceste produse actioneaza asupra sistemului nervos
central si asupra sistemului circulator, înlaturând senzatia de oboseala si
prelungind timpul afecta activitatii intelectuale si fizice. Aceste efecte
stimulatoare sunt conferite ceaiului si cafelei de cofeina continuta, în proportie
de 1…3%.

Sortimentul de cafea:
 Cafea boabe cruda
 Cafea decafeinizata
 Cafea boabe prajita
 Cafea boabe macinata
 Cafea instant sau nescafe

Sortimentul de ceai:
 Ceai verde
 Ceai negru
 CAPITOLUL II. PROMOVAREA SORTIMENTULUI DE CONDIMENTE SI
STIMULENTE

2.1. PROMOVAREA- COMPONENTA A MIXULUI DE MARKETING

Promovarea, ca unul din domeniile cele mai empirice ale acţiunii

marketingului, se exprimă în “ansamblul de acţiuni şi mijloace de informare şi
atragere a cumpărătorilor potenţiali către punctele de vânzare, în vederea
satisfacerii nevoilor şi dorinţelor acestora şi implicit a creşterii eficienţei
economice a activităţii întreprinderii producătoare”.
            Promovarea, ca expresie a acţiunilor, mijloacelor şi metodelor utilizate în
orientarea, informarea, atragerea şi convingerea clienţilor să cumpere produsul
în scopul satisfacerii dorinţelor lor, dar şi asigurării rentabilităţii întreprinderii
producătoare, este o necesitate pentru înfăptuirea obiectivelor strategice şi
tactice ale întreprinderii, pentru înviorarea ciclului de viaţă al produsului, ca şi
pentru anihilarea efectelor acţiunilor ce duc la scăderea vânzărilor.
            Trăsăturile esenţiale ale promovării sunt:
            - caracterul direct, imediat, concret.
            - prezenţa unui avantaj, adaos, supliment, etc.
            - caracter efemer.
            - caracter excepţional şi neobişnuit.
            - legătura sa cu un produs definit.
            - originea sa (producător, distribuitor, organizaţie profesională) şi ţintele
sale (consumatori ….) variate.
            - legătura sa cu mixul de marketing în ansamblu.
            În concluzie, în accepţiunea modernă, promovarea este un concept
complex deoarece:
            - este o formă a comunicării ce se concentrează în mixul promoţional, cu
o sferă mai largă de cât publicitatea.
            - vizează o modificare imediată şi directă a cererii (accelerare, creştere,
reglare).
            - vizează o modificare imediată a comportamentului clientului,
distribuitorului etc.
            - urmăreşte o modificare pozitivă şi temporară a ofertei consumatorilor, a
condiţiilor de intervenţie a distribuitorilor etc.
            - efectul promovării este direct, când se adresează nemijlocit
consumatorilor şi indirect cât se adresează intermediarilor.
            Promovarea, considerată ansamblul de tehnici sau practici a
marketingului, ori acţiune de marketing, ori formă de comunicare, urmăreşte
depăşirea unui nivel al vânzărilor prin captarea atenţiei şi atragerea
cumpărătorilor potenţiali, de către punctele de vânzare, informarea, convingerea,
formarea şi menţinerea unei clientele atrasă de produs şi întreprinderea
producătoare.
 Chiar dacă, în practică apar o multitudine de variante de mix promoţional,
în realitate, totalitatea metodelor şi tehnicilor de promovare se grupează în patru
categorii: publicitate, promovarea vânzărilor, relaţiile publice şi vânzarea
personală. Primele trei forme enunţate sunt considerate instrumente ale
promovării de masă, prin care potenţialii cumpărători sunt informaţi cu privire la
avantajele oferite de produsul respectiv. De asemenea, ele sunt incluse în
categoria mijloacelor de comunicaţie, sau canalelor de comunicaţie care permit
unei surse transmiterea unui mesaj la destinatarul precizat.
            Indubitabil, publicitatea este cea mai cunoscută şi efectiv utilizată formă
de promovare şi de aceea îi vom acorda o atenţie sporită într-un capitol separat,
rămânând să ne ocupăm mai jos de celelalte trei componente ale mixului
promoţional.
Între ele există o strânsă interdependenţă în cadrul strategiei promoţionale.