Specialitatea

Economia comerţului,turismului și serviciilor

Fundamentarea Ştiintei Mărfurilor
Tema de Control
Metode de Ambalare a Mărfurilor
An de studiu 2022/2023
Semestrul 1
Descriere:
 Însuşirea conceptelor de ambalaj şi ambalare
 Înţelegerea funcţiilor ambalajului
 Recunoaşterea avantajelor şi dezavantajelor diferitelor tipuri de ambalaje
 Sublinierea caracteristicilor pentru fiecare metodă de ambalare

Student Coordonator de disciplină

Nițu Viorel Prof.univ.dr. Stanciu Cristina

Definiția şi funcţiile ambalajulul:
Din punct de vedere tehnic, ambalajul este alcătuit dintr-un ansamblu de materiale destinat protecţiei
calităţii şi integrităţii produselor, facilităţii operaţiilor de circulaţie tehnică a mărfurilor. Sub aspect
economic, ambalajul poate fi apreciat ca un produs finit oarecare, cu o anumită destinaţie, în care s-au
investit importante cheltuieli materiale şi de producţie. Ambalajul ideal trebuie să păstreze produsul, să
fie uşor şi ieftin, iar caracteristicile sale tehnice să faciliteze operaţiile de manipulare, transport şi stocare
şi totodată să reprezinte prin modul în care este conceput, un instrument eficient de marketing.
De aici derivă cele trei funcţii specifice şi anume:
1. Conservarea şi păstrarea intactă a calităţii produselor contra acţiunii factorilor externi şi interni;
2. Înlesnirea transportului, manipulării şi stocării;
3. Promovarea vânzării produselor având rol de “vânzător mut”.
Funcţia de conservare şi păstrare a calităţii produselor - această funcţie prezintă trei aspecte
particulare:
a) Conservarea împotriva unor factori externi, din mediu: umiditatea relativă, particule de praf, radiaţii
ultraviolete, microorganisme, temperatură, ş.a. ce pot influenţa şi acţiunea factorilor interni;
b) Protecţia mediului din spaţiul înconjurător împotriva caracterului toxic al unor produse (la produse
chimice, gaze, derivate din petrol);
c) Păstrare intactă a calităţii mărfii prin contract direct produs-ambalaj (de exemplu reacţii chimice), aici
intervine materialul din care se construieşte ambalajul .
Funcţia de transport-manipulare - având în vedere că pe parcursul circuitului tehnic mărfurile şi
ambalajele sunt supuse la 3040 de operaţii de manipulare, costul acestor operaţii putând ajunge la
1550% din costul produselor, se impune cu acuitate raţionalizarea acestor procese, în acest sens un rol
important revenind ambalajului. Sub acest imperativ sau făcut cunoscute acţiunile de:
a)Paletizare - metoda care permite manipularea, deplasarea şi stivuirea uşoară a produselor, grupate în
unităţi de încărcătură, folosind în acest scop palete şi electrostivuitoare. Utilizarea paletei este posibilă
când mărfurile sunt uniforme şi au o stabilitate suficientă la transport şi depozitare, creându-se relaţia:
unitate de încărcare – unitate de transport – unitate de desfacere.
În comerţ există:
- palete plane de uz general (interschimbabile);
- palete de uz special (portuar);
- palete lăzi;
- palete cu montanţi. 
b)Containerizare - containerul oferă avantajul unei păstrări înaintate a integrităţii, eliminând
ambalajele individuale şi manipulările repetate, construit din materiale rezistente, flexibile, care să
permită plierea după utilizare.
Ambalajul – mijloc de promovare a vânzărilor:
Crearea ambalajelor constituie unul din elementele strategice ale întreprinderii pentru comercializarea
produselor sale si anume:
- De estetica ambalajului în general depinde într-o foarte mare măsura acceptarea produsului de către
consummator;
- Ambalajele unitare, întocmite la multe produse alimentare şi industriale de uz casnic sau în cazul celor
vândute în sistem autoservire, înlocuiesc arta vânzătorului prin contactul direct.
Pentru ca ambalajul să reprezinte într-adevăr un mijloc de promovare, trebuie să respecte anumite
condiţii şi anume:
 - schimbările ce se fac asupra produsului şi ambalajului să nu ducă la schimbarea atitudinii clienţilor
tradiţionali, noul ambalaj să fie superior primului;
- ambalajul trebuie adaptat specificului pieţii externe din punct de vedere al graficii, culorii, modului de
consum;
- să pună în valoare caracteristicile principale ale produsului, pentru a-l deosebi de produsele similare;
- să facă publicitate reală,
- să nu inducă în eroare cumpărătorii;
- să aibă sobrietate şi claritate grafică,
- să pună în valoare marca comercială;
- să permită citire rapidă şi corectă;
- să creeze imagine de soliditate, durabilitate, greutate redusă şi eficientă în utilizare.
Modificarea gamei sortimentale a produselor prin înnoire şi diversificare impune şi modificarea
concepţiei despre ambalaj. În condiţiile când raportul calitate-preţ este egal la mai multe unităţi,
produsele care se diferenţiază prin stil, creativitate ingenioasă a ambalajului, reuşesc să iasă în evidenţă
faţă de produsele concurente.
MATERIALE ŞI METODE DE AMBALARE
În funcţie de poziţia pe care o au şi de rolul lor, materialele se împart în trei categorii:
a) pentru ambalaje exterioare propriu-zise;
b) pentru ambalaje de protecţie interioară între cel exterior şi produs;
c) pentru ambalaje de prezentare.
În principiu se folosesc: sticlă 20%; carton, hârtie 40%; lemn 15%; metal 10%; materiale plastice 10%.
Competitivitatea tehnico-economică a acestor materiale este analizată prin prisma celor trei funcţii,
precum şi a costului fata de produs.
Astfel:
Sticla – este considerată materialul ideal pentru ambalaje. Avantaje: protecţie buna, transparenţă,
opinie favorabilă din partea consumatorilor, nu reacţionează chimic, nu influenţează negativ calitatea
produsului. Dezavantaje: greutate şi fragilitate relativ mare. În prezent cercetările de laborator au dus la
obţinerea unei sticle uşoare (24 ori mai mică), sticla ultrauşoară, incasabilă şi rezistentă la şocuri
termice.
Metalul – ocupă pondere mare în conserve pentru industria alimentară (60%). Avantaje: rigiditate,
elimină riscurile de spargere. Dezavantaje: opinia consumatorilor (gust de metal), protecţie insuficientă
comparativ cu sticla.
Materialele plastice – în viitor vor creşte ca pondere în defavoarea sticlei. Se tinde spre recuperarea şi
reintroducerea în procesul tehnologic ca materii prime (evitându-se astfel şi poluarea). Avantaje:
greutate mică, pot lua forme diferite. Dezavantaje: opinii nefavorabile ale consumatorilor. Acest tip de
ambalaj a determinat reducerea greutăţii, a preţului de cost, apariţia unor noi soluţii de ambalare.
Observaţie: În prezent se recurge din ce în ce mai mult la combinarea mai multor materiale diferite.
METODE DE AMBALARE
Principalele metode de ambalare sunt: celulara, cu pelicule aderente, cu gaze inerte, sub vid, sistem
Cryovac, Aerosol.
Ambalare celulară – sub formă de casete comprimate. Constă în aşezarea individuală a produselor
între două pelicule de material plastic transparent, presate din loc în loc, formând celule. Se aplică mai
ales la produsele farmaceutice şi prezintă avantaje atât din punct de vedere economic (linii
automatizate, productivitate mare) cât şi merceologic (condiţii de igienă superioare, formă de
prezentare favorabilă).
Ambalare cu peliculă aderentă – constă în aplicarea pe produs a unui strat rezistent şi impermeabil din
material peliculagen, care după uscare protejează suprafaţa acestuia. Se foloseşte în cazul unor produse
alimentare (brânzeturi).
Ambalare cu gaze inerte – se realizează prin extragerea oxigenului din interiorul ambalajului şi
introducerea unor gaze inerte (de exemplu azot). Se aplică mai ales la ambalarea unor produse
alimentare uşor alterabile.
Ambalare sub vid – urmăreşte înlăturarea acţiunii degradante a oxigenului asupra produsului, prin
reducerea presiunii în interiorul ambalajului cu ajutorul unei instalaţii speciale (de exemplu instalaţia
Vacufin folosită la ambalarea laptelui praf cu 99% vid).
Ambalare în sistem Cryovac – este o variantă îmbunătăţită a ambalării sub vid. Constă în introducerea
produselor în pungi de material plastic vidate anterior şi scufundarea lor în apă fierbinte care determină
contragerea foliei cu 5085%, etanşeizând produsul. Foliile utilizate trebuie să fie impermeabile şi
contractibile: polietilena, celulozice, celofan-polietilena, folia Cryovac (clorura de vinil + clorura de
viniliden). Se foloseşte la preambalarea cărnii şi preparatelor din carne, păsărilor şi peştelui, legumelor şi
fructelor proaspete, preparate culinare.
Ambalarea în sistem “aerosol” – constă în introducerea unui produs cu un gaz lichefiat sau comprimat
(propulsor) într-un recipient rezistent, de unde poate fi evacuat prin deschiderea unei valve, datorită
suprapresiunii în interior. Starea de dispersie şi consistenţa produsului diferă funcţie de natură şi
proprietăţile lui precum şi de sistemul de ambalat utilizat: - sub formă de ceaţă fină cu stabilitate relativ
ridicată (pulverizarea insecticidelor); - sub formă de ceaţă grosieră, umedă, cu stabilitate redusă
(pulverizarea lacurilor, vopselelor, antidaunatorilor); - sub formă de jet, având substanţa sub formă de
emulsie sau suspensie; - sub formă de jet consistent de spumă, emulsie sau suspensie concentrată
(creme cosmetice, farmaceutice).