AMBALAREA, MARCAREA sI ETICHETAREA MRFURILOR

Din punct de vedere etimologic ambalare provine din prefixul "en" si cuvntul "balla" (fr:
emballage) cu sensul de a strnge n balot.
Definitiile date conceptului de ambalare sunt, ca si n cazul calitatii, numeroase.
1.1. Ambalaje
In Romnia ambalajul este definit conform STAS 5845/1-86 si Ordonanta Guvernului 39/1995, dupa cum
urmeaza: " un sistem fizico - chimic cu functii complexe, destinat sa asigure protectia temporara a produselor
din punct de vedere fizic, chimic si biologic n scopul mentinerii calitatii si integritatii acestuia n deul
manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii - pna la consumator sau pna la expirarea termenului de
garantie"

Conform literaturii de specialitate [101, 102] clasificarea ambalajelor se face dupa

mai multe criterii, din care prezentam cteva n continuare:
dupa materialele constituente - ambalaje hrtie si carton, sticla, metal,
materiale plastice, ambalaje din lemn, nlocuitori din lemn si mpletituri, materiale
textile, materiale complexe, n componente ale produsului (membrane naturale,
vafe, amidon gelatinizat);
dupa sistemul de confectionare - ambalaje fixe, demontabile, pliabile;
dupa tip - plicuri, sacose, tavi, stelaje, borcane, butelii, bidoane, damigene,
canistre;
dupa destinatie - ambalaje de transport, de desfacere, de prezentare;
dupa specificul produsului ambalat - ambalaje pentru produse alimentare,
pentru produse nealimentare, ambalaje pentru produse periculoase, ambalaje
individuale sau colective;
dupa gradul de rigiditate - ambalaje rigide, semirigide, suple;
dupa durata de utilizare si tipul circulatiei - ambalaje recuperabile (reciclabile,
refolosibile), ambalaje nerecuperabile.
Pe ntregul circuit strabatut de produs - de la producator, distribuitor, retea
comerciala, pna la consumator - importanta ambalajului este evidentiata de functiile
acestuia:
conservarea si protectia proprietatilor produselor mpotriva factorilor fizici, chimici,
biologici:
facilitarea operatiilor de manipulare, depozitare si transport a produselor;

 promovarea produselor prin crearea unei atitudini pozitive fata de produs,

informarea sau chiar schimbarea mentalitatii consumatorului.
Se observa faptul ca trebuie studiat, n strnsa corelatie, produsul si ambalajul
ca un sistem, ca un tot. In acelasi timp ambalajul trebuie tratat ca o parte distincta care
de multe ori este determinant n adoptarea deciziei de achizitionare a
produsului.Examinarea sistemului produs-om, produs-echipament si produs-ambient
este deosebit de utila, mai ales, n cazul produselor noi. Analiza functiilor produsului
(functii obiective, subiective si auxiliare) este utila n realizarea ambalajului potrivit.
Ambalajul asigura conservarea calitatii initiale a produsului n toate etapele circuitului
tehnic
Functia de conservare si de protectie a marfurilor consta n protejarea de
influenta mediului extern. Aceasta presupune corelarea temperaturii mediului cu cea
prescrisa n standarde, protectia la actiunea luminii, a factorilor mecanici si chimici.
Protectia mpotriva factorilor biologici consta n mentinerea calitatii igienice si
microbiologice. ........
Functia de transport, manipulare, depozitare presupune adaptarea ambalajului
la normele de transport si la conditiile de ncarcare-descarcare, optimizarea raportului
volum/greutate. Activitatile de acest tip trebuie optimizate. Trebuie realizata
dimensionarea corespunzatoare a produselor si ambalajelor, sa se asigure ambalajul
optim de pastrare, manipulare si transport pe ntreg circuitul tehnico-economic.
Dimensionarea ambalajelor trebuie subordonata folosirii judicioase a spatiilor de
depozitare si a capacitatii mijloacelor de transport. In alegerea ambalajului optim trebuie
sa se urmareasca faptul ca prin reunirea ambalajelor sa se formeze o stiva compacta,
stabila prin care sa se ocupe ct mai rational volumul. Cerinta a fost impusa de
extinderea paletizarii si containerizarii care presupun dimensionarea rationala a
produselor si ambalajelor. Asigurarea conditiilor de pastrare a produselor urmareste, de
asemenea, mentinerea integritatii calitative a produselor n functie de conditiile de mediu.
Pentru cresterea productivitatii muncii si reducerea costurilor este important de realizat
rationalizarea operatiunilor de manipulare, mecanizarea acestora, amenajarea
depozitelor a rampelor de ncarcare-descarcare si a mijloacelor de transport. Alegerea
variantei optime de manipulare presupune luarea n considerare a cerintelor de ordin
constructiv (care trebuie sa asigure protectia produselor pe ntregul circuit), de ordin
dimensional (dimensiunile trebuie sa corespunda prescriptiilor internationale si
conditiilor de transport si manipulare), privind fixarea sau ancorarea produselor n

mijlocul de transport si cerinte privind returnarea ambalajelor (se prefera ambalaje se se

pot micsora prin pliere).
Functia de promovare a vnzarilor este data de modul n care se prezinta
produsul folosind n acest scop eticheta, marca de fabrica sau de comert, alaturi de
elementele estetice precum si volumul si precizia informatiilor prin care comunica cu
clientii. Textul, culoarea, imaginea trebuie armonizate cu forma ambalajului si cu
materialul de ambalare.
1.2. Metode de ambalare
Exista numeroase tehnici si metode de ambalare si aceasta se realizeaza tinnd
cont de anumite cerinte de calitate:
masa, volum propriu reduse;
fara toxicitate;
fara miros, gust;
rezistenta mecanica ridicata;
impermeabilitate fata de gaze, praf, grasimi;
compatibilitate fata de produsul ambalat.
Ambalajele sunt specifice fiecarui produs, consumatorul fiind avertizat n ceea ce
priveste modul de utilizare, manevrare si transport al ambalajului, prin simboluri grafice
specifice si prin simboluri ce se refera la protectia mediului nconjurator. Consumatorul
este n acest fel, n masura sa stie ca se afla n prezenta unor produse toxice, radioactive
sau corozive, ca produsul este fragil, ca acesta nu trebuie amplasat lnga surse de
caldura sau expus radiatiilor ultraviolete deoarece exista pericol de degradare. Alegerea
unui anumit tip de ambalare depinde de caracteristicile produselor ce urmeaza a fi
ambalate, de functiile ambalajului, de proprietatile materialului din care se face ambalajul.
Aceasta poate fi:
colectiva si portionata;
tip aerosol;
n folii contractibile (tip blister si alveolara);
aseptica;
n vid;
n atmosfera modificata (controlata).

Alegerea unui tip de ambalare si a materialului din care va fi confectionat ambalajul

trebuie facuta n asa fel nct interactiunea cu produsul sa fie minima si sa nu duca la
degradarea lui. In cadrul Uniunii Europene se utilizeaza pentru ambalaje materiale
celulozice (45%), sticla (30%), materiale plastice (13%), materiale metalice (12%) [103].
Pentru realizarea ambalajelor care sa permita ambalarea n vid, n gaz inert etc se
utilizeaza materialele complexe (pe baza de aluminiu, hrtie si carton si pe baza de
materiale plastice) sau a celor de tip "bariera" dar acestea prezinta inconvenientul unei
reciclari dificile.
1.3.Relatia ambalaj - mediu nconjurator

Marcajele existente pentru protectia consumatorilor dar si a mediului indica faptul

ca ambalajul este reciclabil, reutilizabil, recuperabil. Realizarea ambalajelor nu mai
trebuie sa fie o problema pentru mediul nconjurator si pentru consumator. La nivelul UE
se prevede:
promovarea ambalajelor standard care pot fi reutilizate;
limitarea volumului si masei ambalajelor;
eliminarea discriminarilor dintre ambalajele noi si ambalaje reciclabile.
Impactul serios asupra mediului si necesitatea diminuarii poluarii a condus la
utilizarea unor materiale de ambalaj de tipul:
"lasting ware" - ambalaje cu durata de utilizare prelungita;
"earthedibile" - ambalaje biodegradabile, nepoluante;
"extremely easy to recicle" - usurinta n reciclare [4].
Simbolul grafic folosit n mod frecvent, este bucla lui Mbius.

Fig 20 - Simboluri pentru protectia mediului nconjurator si a consumatorului

Sistemul de codificare aplicat pentru materialele plastice este de un real folos
pentru cunoasterea materiei prime din care este constituit ambalajul n vederea realizarii
cu usurinta a reciclarii acestuia.
Codificarea consta ntr-o sageata nchisa ce prezinta n centru un numar si
abrevierea pentru tipul de material considerat (1 PETE - polietilentereftalat, 2 HDPE poletilena de nalta densitate, 3 V - vinil, 4 LDPE - polietilena de joasa densitate, 5
PP - polipropilena, 6PS - polistiren, 7 OTHER - alte materiale plastice, inclusiv
materiale stratificate).

Fig. 21 - Codificarea specifica materialelor plastice

In alegerea materialului de ambalare trebuie avut n vedere efectul acestuia asupra
mediului nconjurator ceea ce presupune introducerea n circuit a unor ambalaje ct mai
putin poluante si reducerea ponderii celor nerecuperabile.

Ambalarea marfurilor trebuie tratata cu seriozitate att de catre expeditor ct si de

catre caraus pentru a se asigua o protectie eficienta. De aceea la constatarea deficientei
se examineaza cu atentie starea ambalajului deorece este posibil ca acesta sa fi cauzat
pierderile sau degradarile. Ambalaje realizate din materiale neadecvate pentru un anume
tip de marfuri poate provoca aparitia unui exces de umiditate si pot duce la mucegairea si
putrezirea produselor. Starea ambalajului da informatii privind conditiile de transport.
Daca conditiile de transport au fost insalubre, ambalajul poate fi murdar sau chiar
deteriorat ceea ce poate contribui la pierderi cantitative de produs.

2. Marcarea si etichetarea
2.1.Marca produsului

Prima lege romneasca referitoare la marci a fost adoptata n 1879. La acea data
Romnia avea o economie cu un pronuntat caracter agrar, iar scopul legii era, mai ales,
de protejare a comerciantilor. Legea din 1879 cuprindea, nsa, si o dispozitie de aparare
a consumatorilor prin sanctionarea nselaciunii savrsite n dauna acestora, n cazul
folosirii unei marci contrafacute sau imitate.
In prezent, marca are multiple roluri: diferentiaza produsul de cel al concurentului,
adauga valoare produsului satisfacnd si nevoile psihologice ale consumatorilor,
determina ncrederea acestora cu privire la nivelul calitativ al produsului.
Marca face parte din categoria de "marfuri noi" si exprima prin numele de marca un
stimul auditiv si prin emblema (logo, sigla) un stimul vizual. Inca din antichitate [104] sau folosit un numar mare de semne, asa numitele sigillum pentru identificarea
produselor alimentare sau nealimentare (chiar daca dupa parerea lui Paul Roubier
semnele aplicate nu aveau ca scop sa garanteze reputatia unui producator fata de public
ci sa afirme proprietatea unui obiect corporal produs de catre un artizan ..). Alti autori
printre care si Remo Franceschelli sustin ideea existentei marcilor, cu aceeasi functie ca
si n prezent. In evul mediu se foloseau doua categorii de marci signum collegi (marca
corporativa) si signum privati (marca individuala). Nu lipseau nici falsurile, dar nici
masurile de prentmpinare. Astfel, n anul 81 .e.n. n timpul dictaturii lui Cornelius Sulla
s-a instituit o reglementare de baza n materie de fals.

Camera Internationala de Comert defineste marca ca pe un semn folosit sau pe

care cineva doreste sa-l foloseasca pe un produs, cu un produs sau n legatura cu
un produs, n scopul de a-l identifica sau de a distinge produsele unei intreprinderi
de cele ale altei intreprinderi. In Legea 84/15.04.1998 privind marcile si indicatiile
geografice "marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la
deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele
apartinnd altei persoane" si sunt prezentate semne posibile care pot constitui marci.
In afirmarea pe piata, marca trebuie sa ndeplineasca o serie de cerinte, ca de
exemplu:
calitati fonetice;
memorare usoara;
sugerarea categoriei produsului;

 posibilitati de internationalizare.
Efectul utilizarii marcilor trebuie sa se resimta n comportamentul cumparatorilor
(formarea rutinei, satisfactia acestora).
Din punct de vedere al destinatiei lor marcile sunt de fabrica, de comert si de
servicii. In literatura de specialitate sunt ntlnite si alte tipuri de marci: marca de
certificare, marca de conformitate (cu standardele specifice), complexa (versiuni n
diferite limbi), notorie (care se bucura de un mare renume), defensiva (prezinta
modificari de detaliu fata de marca principala pentru a nu permite tertilor falsificarea),
marca telle quelle (nregistrata n tara de origine, marca este protejata n toate tarile
Uniunii - principiul de "epuizare comunitara"). Marca de calitate (atribuita prin certificatul
de marca) se aplica pe produsele cu cele mai bune performante pe plan national sau
international pentru o perioada de 2 - 3 ani si poate fi retrasa n cazul n care nu se
respecta conditiile din contract. Multi angrosisti si detailisti si-au creat marci proprii pentru
a-si mari volumul desfacerilor si fidelitatea clientilor. De multe ori acestea concureaza
marcile producatorilor. Marca de fabrica constituie cel mai important element din
patrimoniul unei firme si ramne elementul esential n strategia firmei. In economia
moderna, eficacitatea marcii, rolul ei n dezvoltarea ntreprinderii si impunerea ei pe piata
sunt n strnsa legatura cu functiile pe care acestea le ndeplinesc (de diferentiere a
produselor, de concurenta, de garantie a calitatii, de organizare a pietei, de monopol, de
reclama, sau de protectie a consumatorilor) [105].
2.2. Sistemul de marcare ecologica

Sistemul de marcare ecologica a produselor a aparut pentru prima data n

Germania n 1978 si a fost denumit "Blue Angel". Evaluarea produselor pentru acest tip
de marcare se face prin prisma ndeplinirii criteriilor de performanta ecologica. Sistemul
german a fost preluat si de Marea Britanie, Franta dar si de Canada unde exista marca
"Enviromental Choise" sau de Japonia cu Eco-Mark. Din 1990 s-a introdus n Germania
sistemul de marcare pentru ambalaje "Der Grne Punkt" (prezentat n fig. 11) ce indica
faptul ca producatorul participa financiar la sistemul de colectare selectiv si de
valorificare a deseurilor de ambalaje menajere.
In tari ca Germania si Belgia se utilizeaza obligatoriu pentru ambalaje ecoetichete
ce se refera la obligatia persoanelor care raspund de ambalare de a participa la
colectarea acestora dupa folosire conform Directivei UE.

Fig. 22 - Marci ecologice

La cererea CE si conform HG 349 / 23. 04. 2002 pentru promovarea marfurilor cu
impact redus asupra mediului (masini de spalat vase, aparate frigorifice, textile,
ncaltaminte, detergenti pentru spalat vase) trebuie utilizate si n Romnia etichetele
ecologice. Din categoria marfurilor cu impact redus asupra mediului fac parte, de
asemenea, lacurile si vopselele de interior. Produsele care determina un grad mare de
poluare sunt supuse analizelor, ncepnd de la proiectare si pna la valorificare sau la
reintegrarea n natura. In cadrul Uniunii stabilirea criteriilor ecologice este facuta de catre
comitetele nationale de atribuire a marcii, forumul consultativ fiind la Bruxelles.
Marcarea ecologica este de trei tipuri:
-

tipul I - criteriile de evaluare sunt stabilite de catre o terta parte (un organism
guvernamental sau neguvernamental) care realizeaza marcarea;
tipul II - marcarea se realizeaza n baza declaratiei pe propria raspundere a
celor interesati (producatori, importatori, distribuitori etc);
tipul III - marcarea se face pe baza informatiilor cuantificabile despre produs.

Datele existente demonstreaza ca marca ecologica stimuleaza constiinta ecologica

a consumatorului care la rndul sau influenteaza producatorul sa realizeze produse
nepoluante.
2.3. Eticheta produsului

Ca urmare a faptului ca eticheta nglobeaza materiale de prezentare si de

publicitate, definirea etichetei se face ntr-un sens larg. Ea reprezinta orice material
scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat sau este aderent pe ambalajul
acestuia, care contine elemente de identificare a produsului cnd acesta este
prezentat pentru vnzare. Etichetele nu trebuie sa descrie produsul n mod nselator si
sa creeze o imagine falsa referitoare la caracteristicile produsului. Corespunzator
functiilor pe care le ndeplinesc, etichetele se clasifica n:

etichete de identificare;
etichete de clasificare;
etichete de prezentare;
etichete de promovare.

Aplicarea etichetei sau nscrierea elementelor de identificare se poate face direct

pe produs sau pe ambalajul de vnzare.
Etichetele dau informatii utile att pentru agentii economici ct si pentru
consumatori. Tipurile de grafica utilizate pentru etichetarea marfurilor sunt grafica
umoristica, grafica comerciala si grafica intelectuala.
Elementele mesajului obligatoriu care trebuie sa apara pe eticheta sunt:
denumirea produsului si numele producatorului, tara de origine;
grupa din care face parte produsul, eventual clasa de calitate;
principalele caracteristici de calitate si masa pe unitatea de ambalaj;
data fabricatiei;
lotul de fabricatie;
restrictii de consum, domeniul de utilizare;
documentul tehnico-normativ (standard sau alt act normativ)
mentiunea specifica pentru acele produse care au suferit un anume tratament
de modificare a calitatii;
conditiile de pastrare, depozitare;
termen de valabilitate sau garantie.
Elementele mesajului promotional sunt:
marcile sub care se comercializeaza (marca de fabrica, marca de comert,
emblema sau sigla fabricii, marca produsului, marca literala, figurala, combinata,
marca umbrela;
eticheta ecologica;
codul cu bare, codul Calra, codul Data Matrix;
argumentuil de vnzare: text publicitar, scurt istoric al produsului sau al firmei,
trofee, informatii privind certificarea sistemului calitatii, avantajele oferite de
produs si ambalaj, promovarea unor conuri, jocuri n vederea obtinerii unor
cstiguri etc.
Consumatorii au dreptul de a fi informati, n mod complet, corect si precis, asupra
caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre agentii economici, astfel
nct sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, n conformitate cu interesele lor, ntre
produsele si serviciile oferite si sa fie n masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, n
deplina securitate.

Informarea consumatorilor n legatura cu produsele oferite se realizeaza, n mod obligatoriu,

prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, care se nscriu la vedere, dupa caz, pe
produs, eticheta, ambalaj de vnzare sau n cartea tehnica, instructiunile de folosire etc. Produsele
de folosinta ndelungata trebuie nsotite de "declaratia de conformitate", "certificat de garantie" si,
dupa caz, de "cartea tehnica" ori de "instructiuni de folosire", redactate n limba romna, care
cuprind principalele caracteristici ale produsului, conditiile de instalare, exploatare, ntretinere,
data fabricatiei, termenul de garantie si eventualele riscuri ce pot aparea n urma nerespectarii
instructiunilor. Informatiile referitoare la serviciile prestate trebuie sa cuprinda categoria calitativa
a serviciului, timpul de realizare, termenul de garantie, tariful, riscurile previzibile si, dupa caz,
declaratia de conformitate.
In prezent, ca urmare a gradului crescut de falsificare a produselor, exista o ntreaga
campanie de protejare care are ca scop recunoasterea de catre consumatori a marfurilor autentice.
Aceasta se realizeaza prin utilizarea unor sisteme de protectie, care au ajuns la un nivel deosebit
de perfectiune si anume, holograma, sistemul ISOTAG si ISOCODE sau eticheta inteligenta (de
radiofrecventa) sau firele textile de siguranta.
Holograma vizibila n lumina naturala reprezinta un sistem de securitate deosebit, deoarece
nu poate fi dezlipita fara distrugerea elementelor grafice. Oriunde n lume ar fi conceputa,
holograma se realizeaza n Marea Britanie la firma "Applied Holographies Plc"
Sistemul ISOTAG se bazeaza pe identificarea moleculelor prin marcare cu isotopi (1992)
Sistemul de marcare a fost conceput pentru fiecare produs ce trebuie identificat.
Codul este indestructibil si se utilizeaza n cazul vopselelor, pesticidelor, adezivilor,
substantelor explozive dar si a parfumurilor si are avantajul ca se utilizeaza cantitati mici
de izotopi, de ordinul ppm.
Sistemul ISOCODE - presupune utilizarea unui amestec de substante chimice cu proprietati
speciale ce se identifica cu un cititor specializat. Marcarea se face prin impregnare pe suprafata
ambalajelor, a etichetelor, sau realizarea unui cod de bare invizibile pe documentele nsotitoare de
transport.
Etichetele de radiofrecventa RF - ncorporeaza un circuit integrat si o antena. Au avantajul
verificarii cu usurinta a termenului de garantie al produsului, dar aplicarea este limitata de
preturile ridicate. Se preconizeaza utilizarea acestora n cazul marfurilor de lux cu preturi foarte
mari.
3.Ambalarea, marcarea si etichetarea
marfurilor metalice si chimice

Ambalarea se realizeaza conform STAS sau NT. Semifabricatele, produsele

laminate nu se ambaleaza. In cazul barelor, foilor sau mpletiturilor din srma se
realizeaza legaturi, colaci sau rulouri. Sculele, tacmurile se ambaleaza n hrtie (n
pachete) si se introduc n lazi de lemn sau cutii de carton. Pe ambalaje este obligatorie
scrierea denumirii ntreprinderii, denumirea produsului, semnul CTC, STAS sau NT sau
alte mentiuni specifice (fragil).

Marcarea marfurilor metalice se face functie de procesul tehnologic sau functie de

destinatie:
profilurile se marcheaza prin vopsire, n 1-3 culori, sau prin poansonare;
tablele prin vopsire, stampilare, poansonare sau etichetare;
produsele de uz casnic obtinute prin turnare sunt marcate n relief pe suprafata
exterioara (tacmurile se marcheaza cu emblema fabricii producatoare);
In cazul produselor din materiale plastice standardul roman SR ISO 11469/1998
prezinta urmatoarele reguli privind marcarea, dupa cum urmeaza:
produse monocomponente: acrilonitril (AN), stiren (S), poli(clorura de vinil) (PVC) se utilizeaza abrevierile corespunzatoare;
amestecuri de polimeri sau aliaje: acrilonitril/butadiena/stiren si policarbonat:
>ABS + PC <
compozitii sarjate sau armate: polipropilena cu 30 % pulbere minerala;
> PP - MD30 <
poliamida 6,6 cu amestec 15 % pulbere minerala si 25 % fibre de sticla;
> PA 66 - (GF25 + MD15) <
produse multicomponente: strat de poli(clorura de vinil) pe o spuma de poliuretan
care contine o insertie de acrilonitril/butadiena/stiren:
> PVC, PUR, ABS <
Ambalarea produselor peliculogene finite se face n cutii metalice de anumite
capacitati, bidoane sau butoaie confectionate din metal sau materiale plastice, n
containere sau autocisterne metalice, functie de destinatie. Din anul 2001, conform H.G.
nr. 530/7.06.2001 (M. Of. nr.327/18.06.2001), trebuie aplicata preambalarea produselor
n functie de masa sau volum n recipienti de capacitate prestabilita. Astfel, dupa cum se
poate observa si din standarde, ambalarea se face n recipienti metalici de 750 ml, 4 l, 20
l sau n ambalajul clientului.
Ambalajele trebuie nchise etans pentru a fi asigurata calitatea si integritatea
materialelor peliculogene n timpul transportului si depozitarii.
In general, vopselele, lacurile, gudroanele, colorantii, cernelurile, rasinile,
plastifiantii, cleiurile conduc la deseuri periculoase. Acestea sunt cuprinse n Anexa Nr
1C din Ordonanta de Urgenta nr 78/16.06.2000 privind regimul deseurilor.

In Romnia clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si a preparatelor

chimice periculoase este aprobata prin Legea nr. 45/18.07.2001 [106].
Ambalajele sunt marcate cu semne pentru produse inflamabile si nocive.