CUPRINS

Introducere................................................................................................................................7

Cap.1 – Noţiuni fundamentale şi obiectul rezistenţei materialelor......................................9

1.1. Obiectul şi problemele rezistenţei materialelor........................................................9
1.2. Clasificarea corpurilor în rezistenţa materialelor...................................................10
1.3. Forţe exterioare şi forţe interioare..........................................................................11
1.4. Tensiuni. Tensorul tensiunilor şi torsorul eforturilor.............................................12
1.5. Deplasări şi deformaţii specifice. Tensorul deformaţiilor......................................15
1.6. Eforturi secţionale la bare......................................................................................19
1.7. Proprietăţile mecanice ale materialelor..................................................................20
1.8. Sarcinile care acţionează asupra elementelor de construcţii şi organelor
de maşini.................................................................................................................21
1.9. Condiţii şi probleme în rezistenţa materialelor......................................................21
1.10. Ipoteze în teoria elasticităţi şi rezistenţa materialelor.......................................22

Cap.2 – Diagrame de eforturi la structuri static determinate alcătuite din bare.............23

2.1. Relaţii de definiţie şi convenţii de semn pentru eforturi la sisteme
spaţiale şi plane......................................................................................................23
2.2. Relaţii diferenţiale între eforturi la bare curbe şi bare drepte................................25
2.3. Construcţia diagramelor de eforturi pentru sarcini fixe.........................................27
2.4. Grinda simplu rezemată acţionată de sarcini mobile.............................................36

Cap.3 – Întindere şi compresiune..........................................................................................53

3.1. Forţă axială. Tensiuni de întindere sau compresiune în secţiunea
transversală a barelor.............................................................................................53
3.2. Tensiuni pe secţiuni înclinate.................................................................................54
3.3.Deformaţii şi deplasări în bare solicitate la întindere şi compresiune....................55
3.4. Dimensionarea şi verificarea barelor solicitate la întindere sau compresiune.......58
3.5. Relaţii între tensiunile modale σ şi deformaţiile specifice liniare E.
Legea lui Hooke.....................................................................................................59
3.6. Coeficienţi de siguranţă. Rezistenţe admisibile.....................................................64
3.7. Eforturi, tensiuni şi deformaţii în bare solicitate la întindere sau
compresiune, când în calcul se ţine seama şi de greutatea proprie........................65
3.8. Eforturi, tensiuni şi deformaţii în bare de egală rezistenţă solicitate la
întindere sau compresiune......................................................................................67
3.9. Bare cu secţiune variabilă......................................................................................70
3.10. Concentratori de tensiuni. Concentrarea tensiunilor............................................71
3.11. Calculul la presiunea de contact...........................................................................74
3.12. Teoreme şi metode energetice..............................................................................78
3.13. Sisteme static nedeterminate................................................................................93
3.14. Bare cu secţiuni neomogene solicitate la întindere (compresiune)....................100
3.15. Eforturi introduse la temperatură.......................................................................101
Cap.4 – Solicitarea la forfecare. Solicitarea la presiune de contact…………………….109
4.1. Solicitarea la forfecare pură. Relaţii de calcul………………………………….109
4.2. Metoda Iosipescu pentru determinarea tensiunii tangenţiale la forfecarea pură..115

Cap.5 – Caracteristici geometrice ale secţiunilor plane care intervin în

calculele de rezistenţă…………………………………………………………....117
5.1. Caracteristici geometrice. Relaţii de definiţie. Proprietăţi……………………..117
5.2. Variaţia momentelor de inerţie faţă de axe paralele. Formulele lui Steiner........120
5.3. Variaţia momentelor de inerţie în raport cu axe concurente.
Direcţii principale. Momente de inerţie principale..............................................122
5.4 Caracteristicile geometrice ale secţiunilor uzuale……………………………….126

Cap.6 – Tensiuni în bare drepte solicitate la încovoiere....................................................139

6.1 Tensiuni normale în barele solicitate la încovoiere pură. Formulele lui Navier...139
6.2. Tensiuni tangenţiale în barele drepte solicitate la încovoiere simplă.
Formula lui Iuravski.............................................................................................145
6.3. Forţa de lunecare şi împiedicarea ei. Calculul grinzilor compuse.......................157
6.4. Bare cu secţiune variabilă solicitate la încovoiere...............................................166
6.5. Dualitatea tensiunilor tangenţiale.........................................................................170
6.6. Tensiuni normale şi tangenţiale la bara solicitată la încovoiere..........................171
6.7. Energia potenţială de deformaţie la încovoiere....................................................173

Cap.7 – Deformaţiile barelor solicitate la încovoiere…………………………….……..181

7.1. Metoda integrării ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii deformate………….……181
7.2. Metoda grinzii conjugate (fictivă sau reciprocă)…………………………..…..192
7.3. Ecuaţia celor două rotiri şi ecuaţia celor două săgeţi…………………………..197
7.4. Ecuaţia celor trei săgeţi…………………………………………………….…..199

Cap.8 - Solicitarea la torsiune……………………………………………………..………209

8.1. Torsiunea barelor cu secţiune circulară………………………………………...209
8.2. Dimensionarea barelor circulare la solicitarea de torsiune…………………..…213
8.3. Tensiuni pe o secţiune înclinată faţă de axa barei şi posibilităţii de
rupere la torsiune.................................................................................................215
8.4. Energia potenţială de deformaţie la barele cu secţiune circulară
solicitate la răsucire…………………………………………………………..…216
8.5. Tensiuni şi deformaţii în arcurile elicoidale cilindrice cu spire strânse………...217
8.6. Torsiunea barelor cu secţiune oarecare…………………………………………220

Cap.9 – Calculul deplasărilor la încovoiere prin metode energetice……………..……..238

9.1. Lucrul mecanic al forţelor externe…………………………………………..….238
9.2. Lucrul mecanic al forţelor interne. Energia potenţială de deformaţie……….…238
9.3. Teorema reciprocităţii lucrului mecanic şi al deplasărilor………………...……239
9.4. Calculul deplasărilor la încovoiere prin metoda Castigliano………………..….239
9.5. Calculul deplasărilor prin metoda Mohr – Maxwell……………………………243
9.6. Regula lui Veresciaghin pentru calculul deplasărilor…………………..………245

Bibliografie……………..………………………………………………………………….263
 INTRODUCERE

La proiectarea construcţiilor şi a mărimilor, inginerul mecanic trebuie să

rezolve o serie de probleme diferite privind modul de lucru al obiectului
proiectat. Aceste probleme sunt strâns legate de o serie de discipline:
matematica, fizica, mecanica, etc., la care inginerul trebuie să recurgă deseori.
Numărul problemelor ce trebuiesc rezolvate a crescut simţitor în cursul
anilor şi totodată au fost stabilite în mai multe cazuri metode de rezolvare
speciale şi mai comode pentru practica inginerească. Asemenea probleme au
format obiectul unor discipline noi, numite discipline tehnice sau inginereşti,
cum sunt: Mecanica, Teoria elasticităţii şi plasticităţii, Rezistenţa materialelor,
Statica construcţiilor, Vibraţii mecanice, Metode numerice, etc.
Rezistenţa materialelor este caracterizată ca o disciplină complementară
disciplinelor tehnice menţionate.
Rezistenţa materialelor se ocupă cu calculul rezistenţei elementelor de
construcţii şi de maşini. Întrucât este vorba de corpuri fizice reale, Rezistenţa
materialelor ţine seama de proprietăţile fizice şi mecanice ale materialelor.
Simplificările şi ipotezele admise de Rezistenţa materialelor introduse
pentru simplificarea calculelor, se bazează pe soluţiile exacte ale teoriei
elasticităţii; adeseori aceste soluţii nu pot fi expuse în cadrul acestei discipline
din cauza complexităţii lor şi de aceea vor fi doar amintite; în astfel de cazuri se
dau uneori numai rezultatele care sunt necesare în cazul aplicaţiilor practice.
Sintetizând, se poate spune că disciplina Rezistenţa materialelor tratează
metode folosite la rezolvarea problemelor de rezistenţă şi stabilitate a
elementelor de construcţii şi de maşini.

7
 PREFAŢĂ

Cursul de „Rezistenţa materialelor I” se adresează în special studenţilor de

la specializările Maşini şi instalaţii miniere, Utilaj tehnologic de proces,
Ingineria transportului, Tehnologia construcţiilor de maşini, Mine subteran şi
Construcţii miniere.
Necesitatea reeditării acestui volum, conform programei analitice a
specializărilor menţionate, a impus o prelucrare radicală faţă de manualele
editate în cadrul Universităţii din Petroşani până în anul 1989.
Materia tratată în acest volum este proporţională cu numărul de ore afectat
în primul semestru la specializările menţionate mai sus.
Lucrarea cuprinde 9 capitole, fiecare capitol fiind dezvoltat pe trei părţi:
Noţiuni introductive, Tratarea teoretică a tematicii abordate şi Aplicaţii.
Lucrarea, care constituie volumul I al cursului de rezistenţa materialelor,
are la bază experienţa autorului în predarea acestei discipline.
 CAPITOLUL I

NOŢIUNI FUNDAMENTALE ŞI OBIECTUL

REZISTENŢEI MATERIALELOR

1.1. Obiectul şi problemele rezistenţei materialelor

În „Mecanica teoretică” corpul solid este considerat rigid nedeformabil, adică oricât de
mari ar fi forţele aplicate asupra lui el nu se deformează. Conform cu această ipoteză, un corp
oarecare (fig.1.1), se află în echilibru indiferent, oricât de mari sunt forţele aplicate asupra lui.
Ecuaţiile de echilibru static permit
să se determine reacţiunile (VA, HA, VB)
din reazeme, dacă bara este static
determinată (numărul ecuaţiilor de
echilibru este egal cu numărul
reacţiunilor).
În realitate, corpurile solide care
intervin în tehnică, nu sunt perfect rigide,
Fig.1.1 ele deformându-se sub acţiunea
sarcinilor, aşa cum arată linia punctată din figura 1.1, iar când deformaţiile depăşesc anumite
limite este conturbată funcţionarea corectă a ansamblului în care lucrează, sau se rup.
Admiţând ipoteza corpului rigid indeformabil, „Mecanica teoretică” nu poate să
exprime fenomenele care au loc într-un corp când acesta se deformează sau se rupe.
Rezistenţa materialelor introduce în calcule proprietatea corpurilor de a se deforma,
care concordă cu realitatea, putând explica fenomenele ce se produc în interiorul corpurilor în
procesul de deformaţie al acestora sub acţiunea sarcinilor şi poate arăta dacă ele rezistă în
bune condiţii la sarcinile ce le sunt aplicate.
Obiectul rezistenţei materialelor îl constituie trei situaţii ce se pot întâlni în calculele
de rezistenţă:
a) Dimensionarea pieselor, organelor de maşini şi elementelor de construcţii, încât
ele să reziste în bune condiţii sarcinilor ce le solicită (determinarea formei şi
dimensiunilor secţiunii transversale a corpurilor, când se cunosc mărimile forţelor
care încarcă corpul şi când se cunoaşte materialul din care este confecţionat
acesta);
b) Verificarea pieselor, organelor de maşini sau elementelor de construcţii, la care se
cunosc dimensiunile şi materialul din care sunt executate, dacă rezistă sau nu
sarcinilor date;
c) Determinarea încărcărilor capabile pe care le pot suporta în bune condiţii piesele,
elementele de construcţii sau organele de maşini.
În calculele de rezistenţa materialelor trebuie cunoscute caracteristicile mecanice de
rezistenţă ale materialelor din care sunt efectuate corpurile. Aceste caracteristici se determină
pe cale experimentală.
Principiul fundamental al rezistenţei materialelor este ca piesă proiectată şi calculată să
asigure din punct de vedere al rezistenţei buna funcţionare a ansamblului din care face parte şi
să se poată realiza în condiţiile cele mai economice atât ca material cât şi ca manoperă.

9
 În rezolvarea problemelor sale, rezistenţa materialelor preia metodele şi rezultatele
Mecanicii tehnice, Teoriei elasticităţii, Teoriei plasticităţii, Statica construcţiilor, Teoria
stabilităţii elastice, Teoria vibraţiilor, Încercarea materialelor şi Reologia.

1.2. Clasificarea corpurilor în rezistenţa materialelor

Piesele, organele de maşini şi elementele de construcţii au dimensiuni şi forme în

funcţie de rolul lor funcţional.
Rezistenţa materialelor schematizează aceste corpuri la forme convenabile pentru
calcul, căutând totuşi ca prin aceasta, rezultatele calculului să nu se îndepărteze de fenomenul
real.
În forma schematizată pentru calcul, corpurile studiate de rezistenţa materialelor sunt
împărţite în trei grupe:

a) Bare – care sunt acele corpuri la care una din dimensiuni este predominantă faţă
de celelalte două (lungimea este predominantă în raport cu dimensiunile
transversale).
Elementele geometrice caracteristice ale barelor sunt axa longitudinală şi secţiunea
normală pe axa longitudinală.
După forma axei, barele pot fi:
- bare drepte – cele ce au axa rectilinie (fig.1.2, fig.1.3);
- bare cotite plane sau spaţiale – cele ce au axa o linie frântă (fig.1.4, fig.1.5,
fig.1.6);
- bare curbe plane (fig.1.7, fig.1.9) sau spaţiale;
- bare cu o configuraţie mixtă (fig.1.8).

Fig.1.2 Fig.1.3

Fig.1.4 Fig.1.5 Fig.1.6

10
 Fig.1.7 Fig.1.8 Fig.1.9

După destinaţie şi modul de solicitare barele poartă anumite denumiri:

- tiranţi – care sunt bare solicitate la întindere;
- stâlpi – care sunt bare solicitate la compresiune;
- grinzi (axe) – bare solicitate la încovoiere;
- arbori – bare solicitate la încovoiere şi răsucire;
- fire – bare solicitate la întindere (nu au rezistenţă la încovoiere).

b) Plăci – care sunt corpuri ce au două dimensiuni predominante faţă de a treia

(lungimea şi lăţimea sunt predominante faţă de grosime).
Caracteristicile geometrice ale plăcilor sunt forma şi dimensiunile suprafeţei mediane
şi grosimea măsurată perpendicular pe suprafaţa mediană.
După formă şi destinaţie, plăcile se clasifică în:
- plăci plane – la care suprafaţa mediană este plană;
- plăci curbe (învelitori) – la care suprafaţa mediană este curbă;
- vase de rotaţie – la care suprafaţa mediană este o suprafaţă curbă închisă, iar vasul
are în general grosimea peretelui mică;
- tuburi cu pereţi subţiri;
- membrane, etc.

c) Corpuri masive – corpuri care au cele trei dimensiuni aproximativ de acelaşi ordin
de mărime, de exemplu:
- bile şi role de rulmenţi;
- tuburi cu pereţi groşi;
- discuri de turbomaşini;
- blocuri de fundaţii, etc.
Secţiunea transversală a corpurilor (de anumită formă şi dimensiuni) împreună cu
proprietăţile mecanice ale materialului din care sunt confecţionate acestea, determină
capacitatea lor la rezistenţă sub sarcinile care le încarcă.

1.3. Forţe exterioare şi forţe interioare

Orice piesă, organ de maşină sau element de construcţie este supus la anumite forţe
sau cupluri. Majoritatea forţelor se aplică pe anumite porţiuni de pe suprafaţa exterioară a
corpurilor şi sunt numite forţe de contur sau de suprafaţă.
Dintre aceste forţe, cele rezultate în reazeme poartă denumirea de reacţiuni (forţe de
legătură). Celelalte forţe de contur rezultând din contactul unui corp cu alte corpuri vecine se
numesc sarcini. Toate forţele de contur se numesc forţe exterioare.
În categoria forţelor exterioare intră şi cele distribuite în întreaga masă a materialului
(greutatea, forţele de inerţie, forţele electromagnetice etc.).

11
 Un interes deosebit îl prezintă forţele interioare care arată acţiunea unei părţi a
corpului asupra celeilalte şi invers. Ele pot fi puse în evidenţă, în schema de calcul, numai
prin separarea în două părţi a corpului. Forţele interioare arată legătura ce există între
particulele din interiorul unui corp şi nu în punctele de legătură a două corpuri. La secţionarea
corpului în două părţi pentru punerea în evidenţă a forţelor interioare, acestea ar conduce la
pierderea echilibrului celor două părţi. Pentru a restabili echilibrul fiecăreia dintre părţi, în
planul secţiunii de separaţie se introduc forţele interioare, care privite la cele două părţi sunt
egale în modul, au aceleaşi direcţii şi au sensuri contrare (aceasta deoarece la refacerea
continuităţii corpului ele trebuie să se anuleze, iar corpul să rămână în echilibru sub acţiunea
forţelor exterioare şi de legătură, ca şi înainte de separare).
Forţele interioare (forţe secţionale) sunt numite şi eforturi (eforturi secţionale) şi ele se
determină din ecuaţiile de echilibru static al uneia din părţi.

1.4. Tensiuni. Tensorul tensiunilor şi torsorul eforturilor

Prin deformarea unui corp sub acţiunea sarcinilor externe, între particulele acestuia se
dezvoltă forţe interioare care sunt pe măsura deformaţiilor. Punerea în evidenţă a acestora se
face aşa cum s-a specificat prin secţionarea corpului (fig.1.10.a) în două părţi I şi II.

Fig.1.10

Într-un punct curent P, P’ comun celor două suprafeţe S, S’ (fig.1.10.b) se consideră

un element de arie dA. Forţa de legătură dintre părţile I şi II corespunzătoare elementului ∆A
se notează cu ∆F .

12
 Mărimea pν (fig.1.10.c) definită de relaţia:

∆F dF
pν = lim = , (1.1)
∆A→∞ ∆A dA

având ca unitate de măsură uzuală N/mm2 = MPa, se numeşte tensiune totală sau vector
tensiune. Această mărime depinde atât de ∆F cât şi de orientarea elementului ∆A prin
versorul ν al normalei la suprafaţa S şi reprezintă deci un tensor. De exemplu, în punctul P
pentru o altă orientare a suprafeţei S (deci şi a elementului de suprafaţă dA) definită de
versorul normal ν1 , se obţine vectorul tensiune pν1 ≠ pν .
Vectorii tensiune pν , rezultaţi pentru toate orientările posibile ale elementului de arie
dintr-un punct P, constituie starea de tensiune din acel punct.
Descompunând pν (fig.1.10.c) după direcţia ν şi dreapta ∆ din planul secţiunii S, se
obţin componentele σν şi τν. Între aceste componente şi tensiunea totală există relaţiile:

pν = σν + τν ; pν = σ ν2 + τ ν2 (1.2)

Componenta σν se numeşte tensiune normală, iar componenta τν se numeşte tensiune

tangenţială.
Pentru sistemul de axe xyz, ataşat părţii II, ales astfel încât axa x coincide cu normala
la suprafaţă S (fig.1.10.d), după descompunerea lui τν = τ x după axele z şi y se onţin pentru
vectorul tensiune componentele τxy şi τxz, tensiunea σν devenind σx (deoarece axa x este de
această dată normală la secţiunea S). Aceste trei tensiuni σx, τxy şi τxz formează componenta px
a tensiunii totale:

p x = σ x ⋅ i + τ xy ⋅ j + τ xz ⋅ k , (1.3)

în care i , j şi k sunt versorii axelor de coordonate x, y, z.

Componentele σx, τxy şi τxz se consideră pozitive când au sensuri inverse axelor de
coordonate dacă acestea sunt alese ca în fig.1.10.d. În mod independent de axele de
coordonate, tensiunea σ se consideră pozitivă când este de întindere, iar tensiunile τ sunt
pozitive când rotesc în sens orar partea de corp considerată, pentru un observator care are în
faţă această parte şi axa x spre dreapta.
Din relaţia (1.1) rezultă dF = pν dA , adică dF este coliniar cu pν .
Reducând forţele elementare dF ce acţionează pe secţiunile ∆A∈ S , cu alte cuvinte
reducând tensiunile totale pν din punctele P ∈ S , în raport cu centrul geometric O al
secţiunii S, se obţine un vector forţă R şi un vector moment M o , denumite eforturi secţionale
(fig.1.10.e).
Cele două componente R şi M o alcătuiesc tensorul eforturilor.

To = (R , M o ) (1.4)

Între componentele tensorului eforturilor şi tensiunile totale pν de pe secţiunea S,

există relaţiile de echivalenţă:

13
 R = ∫ pν dA ; M o = ∫ (r × pν )dA (1.5)
S S

în care r estre vectorul de poziţie al punctului P.

Torsorul To = (R , M o ) reprezintă acţiunea părţii I asupra părţii II în punctul O. Evident
şi pe partea I, în O va acţiona un torsor egal, de aceeaşi direcţie şi sens contrar.
Dacă într-un punct P oarecare al
corpului se izolează un volum elementar de
formă paralelipipedică cu laturile dx, dy, dz,
tensiunile pe feţele acestuia ACC’A’ şi ABA’B’
conform precizărilor din fig.1.10.d sunt date în
fig.1.11. Aceste perechi de tensiuni de pe cele
două feţe definesc componentele py şi pz ale
tensiunii totale p.

p y = τ yx ⋅ i + σ y ⋅ j + τ yz ⋅ k (1.6)

p z = τ zx ⋅ i + τ zy ⋅ j + σ z ⋅ k (1.7)

Fig.1.11 Conform relaţiilor (1.3), (1.6) şi (1.7),

pot fi scrise componentele tensiunii totale p :

p x (σ x , τ xy , τ xz )

p y (τ yx , σ y , τ yz ) (1.8)
p z (τ zx , τ zy , σ z ) 


Cele trei componente px, py şi pz ale tensorului pν formează o matrice pătratică 3 x 3:

σx τ xy τ xz 
 
Tσ = τ yx σy τ yz  , (1.9)
 τ zx τ zy σ z 


care reprezintă un tensor de ordinul doi, numit tensorul tensiunilor.

Sub acţiunea tensiunilor normale şi tangenţiale de pe feţele volumului elementelor,
acesta trebuie să rămână în echilibru, respectiv se pot scrie 6 ecuaţii de echilibru static: 3
ecuaţii de proiecţii şi 3 ecuaţii de momente – care reprezintă aspectul static. Considerând că
dimensiunile dx, dy, dz, ale laturilor elementului de volum pot fi luate oricât de mici, în
ecuaţiile de momente faţă de un sistem de axe xc, yc şi zc ce trec prin centrul geometric C al
paralelipipedului şi sunt paralele cu axele x, y şi z, intervin numai tensiunile tangenţiale.
Spre exemplu, faţă de axa zc, ecuaţia de momente este:

dy dx
2τ yx (dxdy ) − 2τ xy (dydz ) = 0 ,
2 2
din care rezultă:

14
 τ xy = τ yx , (1.10)
denumită legea tensiunilor tangenţiale.
În mod asemănător, în raport cu axele xc şi yc se obţin:

τ yz = τ zy (1.11)

τ zx = τ xz (1.12)

Relaţiile (1.8) şi (1.9) arată că starea de tensiuni dintr-un punct este definită de 9
parametri: 3 tensiuni normale şi 6 tensiuni tangenţiale. Ţinând seama de relaţiile (1.10), (1.11)
şi (1.12), rezultă că starea de tensiuni dintr-un punct al corpului este definită numai de 6
parametri independenţi şi că tensorul Tσ este un tensor simetric faţă de diagonala principală.

1.5. Deplasări şi deformaţii specifice. Tensorul deformaţiilor

Se consideră un corp continuu C, fixat pe

reazeme încât să nu se poată deplasa ca un corp
perfect rigid (fig.1.12). Sub acţiunea forţelor
exterioare şi de legătură, corpul se deformează
ajungând din poziţia I în poziţia II, orice punct
M ∈ C are deplasări numai datorită deformaţiei
corpului. Dacă înainte de deformaţia corpului (deci
înainte de solicitarea lui cu forţele Fi ) punctul M
are coordonatele x, y şi z, în urma deformaţiei
acesta ajunge în M1, având deplasările u, v, w –
numite componente ale deplasării. Componentele
deplasării diferitelor puncte diferă între ele şi sunt
Fig.1.12 funcţii de coordonatele punctului, adică:

u = u ( x, y , z ) 

v = v ( x, y , z )  (1.13)
w = w( x, y, z )

Fie M(x,y,z) şi N(x+dx,y+dy,z+dz) două

puncte infinit apropiate aparţinând corpului, cu
distanţa dintre ele d = d 2 x + d 2 y + d 2 z .
Deplasările punctului M sunt u, v, w, iar
cele ale punctului N sunt u’, v’, w’.
Fig.1.13 Deplasările punctului N pot fi scrise cu o
exactitate satisfăcătoare dacă se consideră că
funcţia deplasării (deci şi componentele deplasării) este continuă putând fi dezvoltată în serie
Taylor şi neglijând infinitii mici de ordin superior se obţine:

15
 ∂u ∂u ∂u 
u' = u + dx + dy + dz 
∂x ∂y ∂z 
∂v ∂v ∂v 
v' = v + dx + dy + dz  . (1.14)
∂x ∂y ∂z 
∂w ∂w ∂w 
w' = w + dx + dy + dz 
∂x ∂y ∂z 

Dacă, de exemplu segmentul MN este cuprins în planul xy şi este paralel cu axa x,

atunci toate punctele aparţinând segmentului MN au z = 0 şi y = const., caz în care ecuaţiile
(1.14) devin:

∂u 
u' = u + dx 
∂x

∂v 
v' = v + dx  . (1.15)
∂x 
∂w 
w' = w + dx
∂x 

Dacă segmentul MN este cuprins în planul xy şi este paralel cu axa y, atunci toate
punctele aparţinând segmentului MN au z = 0 şi x = const., caz în care ecuaţiile (1.14) devin:

∂u 
u' = u + dy 
∂y 
∂v 
v' = v + dy  . (1.16)
∂y 
∂w 
w' = w + dy 
∂y 

În jurul punctului M se poate construi un

paralelipiped elementar, având feţele paralele cu
planele de coordonate şi lungimile muchiilor dx, dy,
dz, care se deformează odată cu corpul.
Se consideră proiecţia elementului de volum
dV în planul xy notată abcd, înainte de deformare şi
după deformare a1b1c1d1 (fig.1.14 şi fig.1.15).
Deplasările punctului „a” sunt u şi v, iar cele
ale punctelor „c” şi „b” sunt u’ şi v’.
Deplasările punctului c, conform (1.15) sunt:
Fig.1.14

∂u 
u c' = cc1'' = u +dx
∂x 
. (1.17)
∂v 
vc = c1 c1 = v + dx
' ''

∂x 

16
 Fig.1.15

Deplasările punctului b, conform (1.16) sunt:

∂u 
b1b1'' = ub' = u +dy
∂y 
. (1.18)
∂v
b1 b = vb = v + dy 
'' '

∂y 

Lungimea specifică (deformaţia specifică liniară) a muchiei ac este:

 ∂u 
 dx + u + dx − u  − dx
a c − ac 
'
∂x  ∂u
εx = 1 1
= = . (1.19)
ac dx ∂x

Lungimea specifică a muchiei ab este:

 ∂v 
 dy + v + dy − v  − dy
a b − ab 
'''
∂y  ∂v
εy = 1 1
= = . (1.20)
ab dy ∂y

S-a considerat conform ipotezei micilor deformaţii că:

a1c1 ≅ a1c1' şi a1b1 ≅ a1b1'' .

∧ ∧
Se notează βˆ 1 = c1a1c1' şi βˆ 2 = b1a1b1''' şi conform fig.1.15 se poate scrie:

17
  ∂u  ∂u
 u + dy  − u dy
bb '''
 ∂y  ∂y ∂u
β 2 ≅ tgβ 2 = =
1 1
= = . (1.21)
ab '''
∂v   ∂v  ∂y
 dy + v + dy  − v dy1 + 
1 1

 ∂y   ∂y 

 ∂v  ∂v
 v + dx  − v dx
cc '
∂x  ∂v
β1 ≅ tgβ1 = = 
1 1
= ∂x = . (1.22)
ac  '
∂u   ∂u  ∂x
 dx + u + dx  − u dx1 + 
1 1

 ∂x   ∂x 

Conform ipotezei micilor deformaţii s-a luat β 2 ≅ tgβ 2 şi β1 ≅ tgβ1 .

∂v ∂u
În relaţiile (1.21) şi (1.22), mărimile şi de la numitorii acestor relaţii s-au
∂y ∂x
neglijat în raport cu cifra 1.
Se defineşte ca lunecare specifică în planul xy şi se notează cu γxy, valoarea unghiului
∧
în care se micşorează unghiul drept bac , rezultând pentru aceasta expresia:

∂u ∂v
γ xy = β1 + β 2 = + . (1.23)
∂y ∂x

∧ ∧ ∧ ∧ ∧
Într-adevăr bac = b1''' a1c1' = 90 o şi b1''' a1c1' − b1a1c1 = 90 o − b1a1c1 = β1 + β 2 = γ xy .
Prin analogie, pot fi scrise şi celelalte deformaţii specifice din planele xz şi yz,
obţinându-se în final următoarele ecuaţii diferenţiale numite ecuaţiile Cauchy:

∂u 
εx = 
∂x

∂v 
εy =
∂y 

∂w 
εz =
∂z 
. (1.24)
∂u ∂v 
γ xy = +
∂y ∂x 

∂v ∂w 
γ yz = +
∂z ∂y 

∂w ∂u 
γ zx = +
∂x ∂z 

Ca şi în cazul tensiunilor, cele 9 componente ale deformaţiei specifice (3 deformaţii

specifice liniare εx, εy, εz şi 6 deformaţii specifice unghiulare γxy, γyx, γyz, γzy, γzx, γxz) pot fi
aranjate într-o matrice pătratică 3 x 3, care formează tensorul de ordinul doi al deformaţiilor:

18
  1 1 
 εx 2
γ xy γ xz
2 
1 1 
Tε =  γ yx εy γ yz  . (1.25)
2 2 
1 γ 1
γ zy εz 
 2 zx 2 

Dacă se cunosc cele nouă componente ale deformaţiilor specifice într-un punct al
corpului, rezultă că se cunoaşte starea de deformaţie în acel punct.
Se poate arăta că între lucrările specifice (deformaţiile specifice unghiulare) există
relaţiile γxy = γyx, γyz = γzy, γzx = γxz – numită legea dualităţii deformaţiilor specifice
unghiulare. Rezultă conform relaţiei (1.25) că în raport cu diagonala principală a matricei,
componentele simetrice sunt egale, astfel că tensorul Tε este un tensor simetric.
Se poate concluziona din acest motiv că starea de deformaţii dintr-un punct al corpului
este determinată de 6 componente independente ale deformaţiilor specifice.

1.6. Eforturi secţionale la bare

Fig.1.16
Elementele torsorului de reducere în punctul O (fig.1.16), format din R şi M o au
următoarele componente:
- Forţa rezultantă se descompune în componenta N pe direcţia axei x, numită forţă
axială (efort normal) şi componenta Tx numită forţă tăietoare, conform relaţiei
R = N +T x.
- Momentul rezultant M o se descompune în componenta M x pe direcţia axei x,
numit moment de torsiune (răsucire) şi componenta M i în planul secţiunii S,
numită moment încovoietor, conform relaţiei M o = M x + M i .
- Forţa tăietoare T x se descompune după direcţiile axelor x şi y în componentele Txz
şi respectiv Txy, conform relaţiei T x = T xz + T xy . Pentru simplificarea notării,
aceste componente vor purta un singur indice, adică axa care lipseşte şi anume Txz
= Ty respectiv Txy = Tz.

19
 - Momentul încovoietor M i se descompune după direcţia axelor z şi y în
componentele M z şi M y , conform relaţiei M i = M z + M y .
Mărimile R , M o , M i , T x , M z , M y , T z şi T y se numesc eforturi secţionale.
Între eforturile secţionale şi tensiunile din secţiunea S există relaţiile (fig.1.16.a):

N = ∫ σ x dA; T z = ∫ τ xy dA; T y = ∫ τ xz dA 
A A A 
 (1.26)
M = ∫ (τ xy ⋅ z − τ xz ⋅ y )⋅dA;
x
M = ∫ σ x ⋅ y ⋅dA;
z
M y = − ∫ σ x ⋅ z ⋅ dA
A A A 

Calculul eforturilor se face prin reducerea forţelor din stânga sau a celor din dreapta
secţiunii cu sensuri şi deci semne contrare. Reducând forţele din stânga, eforturile forţe sunt
pozitive când sunt inverse axelor de coordonate, iar eforturile-momente (cupluri) sunt pozitive
când vectorii lor sunt în sensul pozitiv al axelor de coordonate.
Originea abscisei x se alege la capătul din stânga al corpului sau tronsonului de corp
pe care se consideră secţiunea S.
Diagramele de eforturi (variaţia eforturilor pe lungimea corpurilor) se poate reprezenta
pe oricare din părţile corpului atâta timp cât se foloseşte convenţia de semn pentru eforturi în
raport cu axele de coordonate. De reţinut însă că semnele din diagrame corespund eforturilor
de pe faţa din dreapta a secţiunii curente S.
Aplicarea eforturilor N, Tz, Ty, Mz, My şi Mx în centrul geometric al secţiunii S este
numai un mod convenţional de reprezentare a fenomenului fizic complex al interacţiunii
dintre cele două părţi ale secţiunii. În realitate, eforturile sunt distribuite în mod continuu pe
elementele de suprafaţă ce formează secţiunea S. Prin urmare, eforturile N, Tz, Ty, Mz, My şi
Mx sunt de fapt rezultantele eforturilor elementare dN, dTz, dTy, dMz, dMy şi dMx, ce
acţionează pe ariile elementare dA, ce formează aria totală A a secţiunii transversale a
corpului.
Problema esenţială a rezistenţei materialelor este de a găsi legea de distribuţie a
tensiunilor (din componenţa tensorului Tσ) pe secţiunea S şi determinarea valorilor maxime
ale acestor tensiuni, atunci când se cunosc valorile eforturilor din secţiune.

1.7. Proprietăţile mecanice ale materialelor

Însuşirile materialelor descriind modul de comportare al lor sub acţiunea sarcinilor

formează ceea ce se cheamă proprietăţile mecanice ale materialelor.
Materialele utilizate în activitatea practică pot fi clasificate după mai multe criterii:
a) După reversibilitatea deformaţiei, materialele se clasifică în: materiale elastice (acele
materiale la care după încetarea acţiunii sarcinilor deformaţiile se anulează în
întregime), materiale plastice (acele materiale la care după încetarea acţiunii sarcinilor
deformaţiile se păstrează integral) şi materiale elasto-plastice (acele materiale la care
după încetarea acţiunii sarcinilor deformaţiile se anulează numai parţial).
În natură toate materialele sunt elasto-plastice, apropiindu-se mai mult sau mai puţin
de cele plastice. Noţiunile de materiale elastice sau materiale plastice sunt nişte idealizări care
sunt folosite pentru simplificarea calculelor.
b) După mărimea deformaţiilor până la rupere, materialele se clasifică în materiale
tenace (ductile) care au deformaţii mari până la rupere şi materiale casante (fragile)
care au deformaţii mici până la rupere.
c) Din punct de vedere al unor constante fizice, materialele se clasifică în materiale
omogene (acelea care au aceleaşi constante fizice, cum sunt structura şi densitatea în
20
 toate punctele) şi materiale neomogene (acelea la care constantele fizice diferă de la
un punct la altul).
d) După constantele elastice, materialele se clasifică în materiale izotrope (care au
aceleaşi constante elastice după toate direcţiile), materiale anizotrope (care au
constante elastice diferite pe direcţii diferite) şi materiale ortotrope (care au aceleaşi
constante elastice pe direcţii perpendiculare).

1.8. Sarcinile care acţionează asupra elementelor de construcţii şi organelor de

maşini

După felul lor, sarcinile se clasifică în:

a) Sarcini fundamentale, în care intră:
- sarcinile permanente;
- sarcinile utile (provenite din destinaţia construcţiilor sau maşinilor);
- accesorii (forţe de inerţie, forţe de frecare etc.).
b) Sarcini accidentale, cum sunt vântul, zăpada, variaţia de temperatură.
c) Sarcini extraordinare, cum sunt cutremurele, inundaţiile, exploziile.

După locul de aplicare sarcinile se pot clasifica în:

a) Sarcini de suprafaţă (de contur), provenite din legătura unui element de construcţie cu
celelalte elemente din ansamblul în care lucrează. Acestea pot fi sarcini concentrate
sau distribuite (uniform sau neuniform);
b) Sarcini masice care sunt distribuite în masa corpurilor (forţe ce provin din greutatea
proprie, forţele centrifuge şi forţele electromegnetice).

După modul de acţiune în timp sarcinile pot fi:

a) Statice (acelea care se aplică lent pe corpuri, a căror intensitate creşte încet de la
valoarea zero la valoarea finală, după care rămân constante în timp);
b) Dinamice (acelea care se aplică cu variaţii de viteză şi acceleraţie), acestea
clasificându-se la rândul lor în:
- solicitări prin forţe de inerţie;
- solicitări prin şoc;
- solicitări variabile (periodic sau aleator).

1.9. Condiţii şi probleme în rezistenţa materialelor

Pentru a-şi putea îndeplini rolul pentru care este conceput, un element de construcţie
sau organ de maşină, acesta trebuie să reziste la solicitarea dată, să nu aibă deformaţii mari,
iar configuraţia sa să nu se modifice. Toate acestea formează aşa numitele condiţii de
rezistenţă, de rigiditate şi stabilitate elastică.
Prin condiţia de rezistenţă, prin calculul de rezistenţă trebuie să se asigure ca într-o
secţiune a corpului tensiunile mecanice să fie mai mici decât cele admisibile (stabilite de
experienţa practică şi impuse prin normative).
Prin condiţia de rigiditate, prin calculul de rezistenţă se impune ca deformaţiile
corpului într-un anumit loc al acestuia să fie mici şi elastice, şi să nu depăşească valorile
admisibile.
Prin condiţia de stabilitate elastică, calculul de rezistenţă impune corpurilor să se afle
într-o stare de echilibru elastic stabil, asigurându-se astfel păstrarea configuraţiei geometrice a
corpului sub sarcini.

21
 1.10. Ipoteze în teoria elasticităţii şi rezistenţa materialelor

Pentru a putea cuprinde din punct de vedere cantitativ în relaţii matematice

fenomenele ce se dezvoltă în corpuri în procesul lor de deformare sub sarcini, în teoria
elasticităţii şi rezistenţa materialelor se fac o serie de ipoteze simplificatoare asupra structurii
şi comportării materialului sub sarcini. Aceste ipoteze sunt:
a) Ipoteza mediului continuu, conform cu care se admite că materialele formează un
mediu continuu şi omogen, umplând întregul spaţiu ocupat de volumul lor. Această
ipoteză permite folosirea funcţiilor continui pentru descrierea variaţiei tensiunilor şi
deformaţiilor. Ipoteza este mai apropiată de realitate pentru corpurile amorfe şi mai
îndepărtată pentru cele cristaline;
b) Ipoteza izotropiei, conform cu care materialele se consideră izotrope;
c) Ipoteza elasticităţii complete, conform cu care se admite că până la anumite valori ale
eforturilor materialele se comportă perfect elastic;
d) Ipoteza relaţiei liniare între tensiuni şi deformaţii specifice, prin care se admite că în
domeniul elastic tensiunile sunt proporţionate cu deformaţiile specifice. Această
ipoteză permite ca în calcul să se poată aplica principiul suprapunerii efectelor (efectul
unui grup de sarcini aplicat asupra corpului este egal cu suma efectelor fiecărei sarcini
aplicată individual pe corp).
e) Ipoteza deformaţiilor mici, prin care se admite că deformaţiile sunt mici în raport cu
dimensiunile corpului, fapt ce permite ca deformaţiile de ordin superior să poată fi
neglijate în calcul, iar ecuaţiile de echilibru din mecanică să poată fi scrise pentru
corpul deformat la fel ca şi pentru cel nedeformat;
f) Principiul lui Saint Venant (principiul efectului local), prin care se admite că sisteme
de sarcini echivalente acţionând pe un element din suprafaţa unui corp elastic, produc
la locul de aplicare eforturi, tensiuni şi deformaţii ce diferă apreciabil între ele, dar
aceste deferenţe sunt neînsemnate la distanţe mari de locul lor de aplicare.
g) Ipoteza lui Bernoulle (ipoteza secţiunilor plane), conform cu care o secţiune plană şi
normală pe axa barei înainte de solicitare rămâne plană şi normală pe axa barei după
deformare.

22
 CAPITOLUL II

DIAGRAME DE EFORTURI LA STRUCTURI STATIC DETERMINATE

ALCĂTUITE DIN BARE

2.1. Relaţii de definiţie şi convenţii de semn pentru eforturi la sisteme spaţiale şi

plane

a) În figura 2.1 se prezintă o structură de rezistenţă spaţială ale cărei bare AB, BC şi CD
reprezintă muchiile unui paralelipiped cu laturile de mărime a, 2a şi 3a.
Eforturile ce pot apărea într-o secţiune
curentă a barelor structurii sunt: N, Tz, Ty, Mz, My şi
Mx .
La structurile spaţiale, singura convenţie de
semn pentru eforturi care se foloseşte este cea în
raport cu sistemul de axe xyz ce se ataşează barei în
secţiunea respectivă. Originea sistemului xyz se
consideră amplasată la distanţa x de capătul din
stânga al barei respective (capetele A, B şi C ale
barelor AB, BC şi CD din fig.2.1). Pentru un
observator aflat în faţa barei respective, direcţia şi
sensul axelor sistemului xyz este următorul: axa x
este pe direcţia axei barei şi sensul spre dreapta
Fig.2.1
observatorului; axa y este perpendiculară pe axa x şi
are sensul spre picioarele observatorului; axa z este perpendiculară pe planul xy şi are sensul
spre observator. Eforturile se obţin prin reducerea forţelor din stânga sau a celor din dreapta
(dar numai dintr-o parte) cu sensuri şi deci cu semne inverse în raport cu axele sistemului xyz
(din secţiunea considerată pe bară). Eforturile forţe sunt pozitive când componentele forţelor
externe sunt inverse axelor sistemului xyz, iar eforturile cupluri sunt pozitive când vectorii
cuplurilor date de forţele externe au sens invers axelor de coordonate – atunci când se reduc
forţele din stânga secţiunii.

b) În figura 2.2.a, se prezintă o structură de rezistenţă reprezentând o bară curbă plană,

încărcată cu forţe cuprinse în planul ei. În general astfel de structuri se consideră în
planul xy.
Într-o secţiune curentă a barei pot apărea numai eforturile N, Tz şi Mz. Pentru
simplificarea scrierii, se notează Tz = T şi Mz = M.
Sistemul de axe xyz ataşat barei în secţiunea curentă i (fig.2.2.a, b, c), are axa x după
direcţia tangentei t la axa barei şi sensul spre dreapta, iar axa y are direcţia normalei n la axa
barei şi sensul spre centrul de curbură al acesteia. Efortul N are direcţia axei x, efortul T are
direcţia axei y, iar efortul M are direcţia axei z (fig.2.2.b, c).
Şi pentru această structură de rezistenţă rămâne valabilă (pentru faţa i din dreapta)
regula de definiţie şi convenţia de semn în raport cu axele de coordonate (stabilită la structura
spaţială). În plus, mai poate fi utilizată următoarea regulă de semn: efortul N este pozitiv când
este de întindere (are sensul spre în afara secţiunii) şi negativ în caz contrar, efortul T este
pozitiv când roteşte partea de corp (rezultată după secţionare) în sens orar şi negativă în caz
contrar, iar momentul încovoietor este pozitiv când curbura grinzii scade (fibra de referinţă

23
luată pe grindă în interiorul curburii este întinsă) şi este negativ în caz contrar (sau M este
pozitiv când roteşte în sens orar faţa din dreapta, observatorul având sensul de parcurgere de
la stânga la dreapta).

Fig.2.2

Eforturile se obţin din ecuaţiile de echilibru ale uneia din părţi. Astfel:
- Forţa axială N este egală cu suma
proiecţiilor pe tangenta la axa barei din
secţiunea considerată, a tuturor forţelor
(date şi de legătură) din stânga sau a
celor din dreapta cu sensuri inverse, dar
numai dintr-o parte.
- Forţa tăietoare T este egală cu suma
proiecţiilor pe normala la axa barei din
secţiunea considerată a tuturor forţelor
(date şi de legătură) din stânga secţiunii
sau a celor din dreapta cu semne
contrare, dar numai dintr-o parte.
- Momentul încovoietor M este egal cu
suma momentelor faţă de centrul
geometric al secţiunii considerate, a
tuturor forţelor (date şi de legătură) din
stânga secţiunii sau a celor din dreapta
Fig.2.3 cu sensuri, deci şi cu semne inverse, dar
numai dintr-o parte.
Din modul în care se determină
eforturile, rezultă că valorile lor sunt funcţii de
sarcinile exterioare şi de poziţia secţiunii în
care se calculează.
În figura 2.3.a este prezentată o structură
Fig.2.3 de rezistenţă reprezentând o bară cotită plană
(planul forţelor coincide cu planul axei barei).
Regulile de semn şi de definiţie pentru eforturi rămân aceleaşi cu cele menţionate la
structura spaţială şi structura curbă plană în raport cu axele xyz ale sistemului ataşat barei în
secţiunea respectivă. Şi al doilea mod de stabilire a semnelor eforturilor prezentat la bara
curbă plană rămâne valabil.
24
 În figura 2.3.a este prezentată o bară dreaptă solicitată la încovoiere plană (planul
forţelor este cuprins în planul xy şi secţiunea barei este simetrică în raport cu axa y).

2.2. Relaţii diferenţiale între eforturi la bare curbe şi bare drepte

Fig.2.4

Bara curbă plană din figura 2.4.a este încărcată cu o sarcină specifică pn având direcţia
normalei la axa acesteia şi o variaţie oarecare în lungul barei. Se consideră că în secţiunea
curentă c, intensitatea sarcinii specifice este pn. Dacă prin două plane normale pe planul barei
şi care fac la centrul de curbură unghiul dα, se detaşează un arc elementar ds de bară
(fig.2.4.b), pentru păstrarea echilibrului acestuia după detaşare, în centrele suprafeţelor de
separaţie trebuie introduse eforturile secţionale. În capătul din stânga se introduc eforturile N,
T şi M, iar în capătul din dreapta se introduc aceleaşi eforturi cu creşterile elementare şi
anume N + dN, T + dT şi M + dM (ştiind că eforturile variază de la o secţiune la alta). Se
notează cu ρ raza de curbură a grinzii în secţiunea c. Pe lungimea elementară ds, sarcina pn se
poate considera că are intensitatea aceiaşi. În acest caz se poate înlocui cu forţa echivalentă
pnds, aplicată în centrul suprafeţei mărginită de sarcină.
Din ecuaţiile de echilibru în raport cu sistemul x1O1y1 (O1 fiind centrul suprafeţei din
dreapta a elementului ds) se obţine:

dα 
∑F y1 = 0; − (T + dT ) − p n ds cos + T cos dα − N sin dα = 0 
2

dα 
∑F x1 = 0; (N + dN ) − N cos dα − T sin dα + pn ds sin = 0  (2.1)
2 
dα 
∑M O1 = 0; M + dM + p n ds ⋅ ρ sin − T ⋅ ρ sin dα + N (ρ − ρ cos α ) − M = 0
2 

Deoarece ds şi deci dα pot fi luate oricât de mici, în relaţiile (2.1) se poate înlocui:
dα dα dα
sin dα = dα , sin = , cos dα = cos = 1 . În acest caz se obţin relaţiile:
2 2 2

25
 
− dT − p n ds − N ⋅ dα = 0 

dα 
dN − T ⋅ dα + p n ds =0  (2.2)
2 
dα 
dM − p n ρ ⋅ ds − T ⋅ ρ ⋅ dα = 0
2 

Neglijând în relaţiile (2.2) termenii ce conţin infiniţi mici de ordinul doi, se obţine
după împărţirea cu ds:

dT N ⋅ dα 
= − pn −
ds ds 

dN dα 
=T  (2.3)
ds ds 
dM ρ ⋅ dα 
=T 
ds ds 

Între ds, ρ şi dα există relaţia ds = ρ ⋅ dα , astfel că din (2.3) rezultă:

dT N
= − pn − 
ds ρ

dN T 
=  (2.4)
ds ρ 
dM 
=T 
ds 

Dacă pe bară se aplică şi o sarcină specifică tangenţială (fig.2.4.a) în relaţia a două din
(2.4), în membrul drept mai intră şi (-pt), rezultând:

dT N
= − pn − 
ds ρ

dN T 
= − pt +  (2.5)
ds ρ
dM 
=T 
ds 

Relaţiile (2.2), (2.3), (2.4) şi (2.5) reprezintă relaţiile diferenţiale între eforturi la bare
curbe.
Dacă în (2.5) se face ds = dx şi ρ = ∞ , se obţin relaţiile diferenţiale între eforturi la
bare drepte:

26
 dT 
= − pn 
dx

dN 
= − pt  (2.6)
dx 
dM 
=T 
dx 

Analizând relaţiile diferenţiale la bare drepte se pot trage următoarele concluzii:

- Dacă pn = pt = 0 pe un panou de bară, pe acel panou avem:

T = const., N = const. şi M = T + c1x

- Dacă pe un panou de bară pn şi px sunt funcţii liniare de x, pe acel panou avem:

T = − p n x + c2
N = − p t x + c3
x2
M = − pn + c2 x + c4
2

Concluzii asemănătoare se obţin şi pentru bara curbă.

Dacă într-o secţiune a barei forţa tăietoare este nulă (T = 0), din (2.6) rezultă
dM dx = 0 , adică în acel punct momentul M prezintă un extrem.

2.3. Construcţia diagramelor de eforturi pentru sarcini fixe

2.3.1. Construcţia diagramelor de eforturi la sisteme spaţiale

Fig.2.5

Se consideră sistemul spaţial (structură de rezistenţă) ABCD din fig.2.5, încărcat cu

forţele F1, F2, F3 şi sarcina specifică p acţionând ca în figură. Structura se încadrează într-un
paralelipiped cu laturile a, 2a şi 3a. Eforturile care pot apărea într-o secţiune curentă a

27
structurii spaţiale sunt N, Tz, Ty, Mz, My şi Mx. Regula de definiţie şi convenţia de semn au
fost stabilite în paragraful 2.1. Singura convenţie de semn care se foloseşte, este cea în raport
cu axele sistemului xyz ataşat barelor ce formează sistemul, considerat perfect încastrat în
punctul D.
Expresiile eforturilor se stabilesc prin reducerea forţelor din stânga şi sunt centralizate
în tabelul 3.1.
Tabelul 2.1
Bara A–B B–C C–D
Efort x Є [0,2a] x Є [0,a] x Є [0,3a]
N 0 -2pa -2pa
Ty 0 Pa Pa
z
T -pa -pa-px 2pa
x 2
pa 2
Mz -pax − pax − p − pa 2 − + 2 pax
2 2
My 0 -pax -2pa2-pax
x 2
M 0 2pa -pa2

În figura 2.6.a, b, c, d, e, f, g sunt prezentate diagramele de eforturi conform funcţiilor

eforturilor din tabelul 2.1. Eforturile sunt reprezentate prin nişte segmente perpendiculare pe
axa barei. De reţinut că semnele eforturilor din diagrame corespund eforturilor de pe faţa din
dreapta a secţiunii.

Fig.2.6

În calculul eforturilor nu a fost necesar să se determine în prealabil reacţiunile-forţă şi

reacţiunile-momente din încastrarea D, deoarece în secţiunile curente ale barelor s-au redus
forţele din stânga.
Reacţiunile din încastrare au rezultat ca valori ale eforturilor în secţiunea D, în care
este realizată încastrarea.
28
 2.3.2. Construcţia diagramelor de eforturi pentru sisteme cotite plane

În figura 2.7 este prezentată o structură (grindă)

cotită plană, solicitată de sarcini cuprinse în plan.
Forţele F şi 2F şi cuplul Mo, sunt explicitate în funcţie
de sarcina specifică p.
Din ecuaţiile de echilibru ∑ Fx = 0 , ∑ M A = 0
şi ∑M G ( )
= 0 , se obţin reacţiunile: H A = 1 − 3 pa ,

VG =
1
2
( )
5 − 2 3 pa ,
1
(
V A = 1 + 2 3 pa
2
) sau
H A = −0,73 pa , VG = 0,77 pa , V A = 2,23 pa .
Expresiile eforturilor sunt prezentate în tabelul
2.2 şi s-au obţinut prin reducerea forţelor pe faţa din
dreapta a secţiunii curente de pe intervalul considerat,
Fig.2.7 iar în fig.2.8.b, c şi d sunt prezentate diagramele de
eforturi.
Tabelul 2.2
Interval A–B B–C C–D D–E D–G
Efort x ∈ [0, a ] x ∈ [0, a ] x ∈ [0,2a ] x ∈ [0, a ] x ∈ [0, a ]
2,23pa-2pa-
N -2,23pa -2,23pa -1,73pa -1,73pa
pa=-0,77pa
2,23pa-2pa+ -(-0,73pa)+
Tz = T -0,73pa -1,73pa 2,23pa-px
+0,77pa=pa pa-1,73pa=0
2 2
-0,73pa(a+x)- 2,23pax-pa -pa -
Mz = M -0,73pax -pa(a-x) 0
-pax px2/2-0,73paּ2a

Fig.2.8

2.3.3. Construcţia diagramelor de eforturi pentru grinzi drepte încărcate cu forţe

cuprinse în planul lor de simetrie

În figura 2.9 este prezentată o grindă dreaptă solicitată cu sistemul de forţe într-un plan
de simetrie al ei (planul xy).
Reacţiunile din reazeme au valorile: VA = 0; VB = 6pa.
În tabelul 2.3 sunt prezentate expresiile eforturilor, iar în figura 2.10.b şi c sunt
prezentate diagramele de eforturi.

29
 Fig.2.9
Tabelul 2.3
Interval A–B B–C
Efort x ∈ [0,4a ] x ∈ [0,2a ]
px 2 px 2
M VA x + M 0 − = 4 pa 2 − − F (2a − x ) = −2 pa (2a − x )
2 2
T V A − px = − px F = 2 pa
N 0 0

Fig.2.10

Specificaţie
dM
S-a văzut că = T , din care rezultă că în secţiunea în care T = 0, M = Mextrem. Din
dx
figura 2.10.b şi c se confirmă acest lucru şi anume că în punctul A forţa tăietoare T = 0 şi
M i = M extr = 4 pat (prin valoare de extrem a momentului, înţelegându-se că în punctele în
care T = 0, curba de variaţie a momentului admite o tangentă la axa x).

2.3.4. Construcţia diagramelor de eforturi pentru grinzi curbe plane încărcate cu

forţe cuprinse în planul grinzii

În figura 2.11 este prezentată o grindă curbă

plană solicitată cu forţe cuprinse în planul axei ei.
3
Reacţiunile din reazeme sunt: H A = pa ; V A = pa ;
2
1
V B = pa .
2
Expresiile eforturilor pe intervale sunt
prezentate în tabelul 2.4, iar diagramele de eforturi
sunt redate în figura 2.12.b, c şi d.
Fig.2.11

30
 Tabelul 2.4
Interval A–C C–D D–E E–B
Efort [
α ∈ 0,60 o ] [
α ∈ 60 o ,90 o ] [
α ∈ 45 o ,90 o ] [
α ∈ 0,45 o ]
3
3 − pa cos α +
− pa cos α + 2 1 1
N 2 − pa cos α − pa cos α
+ pa sin α + 2 2
+ pa sin α
+ 2 pa sin (90 − α )
3
3 pa sin α +
pa sin α + 2 1 1
Txy = Tz = T 2 − pa sin α − pa sin α
+ pa cos α + 2 2
+ pa cos α
+ 2 pa cos(90 − α )
3
pa ⋅ 2a(1 − cos α ) +
3 2 1
pa ⋅ 2a(1 − cos α ) + pa ⋅ 2a ⋅ 1
z 2 + pa ⋅ 2a ⋅ sin α − 2 pa ⋅ 2a ⋅
M =M
 cos 60 −  ⋅ (1 − cos α ) +
2
+ pa ⋅ 2a sin α
− 2 pa ⋅ 2a ⋅ (1 − cos α )
 − cos α  + 2 pa
2

Fig.2.12

2.3.5. Construcţia diagramelor de eforturi pentru grinzi curbe plane acţionate de

o sarcină specifică radială, constantă pe lungimea barei

Pentru grinda din figura 2.13 se cer

expresiile analitice ale eforturilor şi diagramele
acestora.
Pe arcul elementar ds poziţionat de
unghiul α, rezultanta sarcinii specifice p este
p ⋅ ds = p ⋅ R ⋅ dα .
Scriem expresiile eforturilor specifice
într-o secţiune c, definită de unghiul β.

Fig.2.13

31
 β β

T = ∫ p ⋅ ds cos(β − α ) = p ⋅ R ∫ (cos β cos α + sin β sin α ) ⋅ dα =

0 0

= p ⋅ R(cos β sin α − sin β cos α ) 0 = p ⋅ R[cos β sin β − (sin β cos β − sin β )] =

β
(a)
= p ⋅ R ⋅ sin β

Se dau lui β valori pentru a găsi valoarea forţei tăietoare T în secţiunile caracteristice
ale grinzii.

β = 0, T1 = 0
π
β= , T2 = p ⋅ R = Tmax
2
,
β = π, T3 = 0
π 2
β=π+ , T4 = − pR = Tmin
4 2
cu care se construieşte diagrama T (fig.2.14.b).

β β

N = − ∫ p ⋅ ds sin (β − α ) = − p ⋅ R ∫ (sin β cos α + cos β sin α ) ⋅ dα =

0 0

(
= − p ⋅ R(sin β sin α − cos β cos α ) 0 = − p ⋅ R sin 2 β + cos 2 β − cos β =
β
) (b)
= − p ⋅ R(1 − cos β )

Se dau valori lui β şi se găseşte efortul axial în secţiunile caracteristice ale grinzii,
după care se trasează diagrama acestuia (fig.2.14.a).

β = 0, N 1 = 0 = N min
π
β= , N2 = p⋅ R
2
β = π, N 3 = 2 p ⋅ R = N max
π
β = π+ , N4 = p⋅ R
4
β β

M = − ∫ p ⋅ ds ⋅ R sin (β − α ) = − p ⋅ R 2 ∫ (sin β cos α − cos β sin α ) ⋅ dα =

0 0
β

0
(
= − p ⋅ R 2 (sin β sin α + cos β cos α ) = − p ⋅ R 2 sin 2 β + cos 2 β − cos β = ) (c)
= − p ⋅ R 2 (1 − cos β)

Se dau valori lui β şi se găseşte momentul încovoietor în secţiunile caracteristice ale

grinzii, după care se trasează diagrama acestuia (fig.2.14.c).
Se cunosc relaţiile diferenţiale între eforturi la bare curbe:

dT N dN T dM
= − − py ; = − px ; =T ,
ds R ds R ds

32
cu ajutorul cărora se obţin valorile de extrem ale eforturilor:

dT 1
= − [− pR ⋅ (1 − cos β )] − p = p ⋅ cos β = 0
ds R

π
Pentru cos β = 0 , β = , care în (a) dă Tmax = pR .
2

dN pR ⋅ sin β
= =0
ds R

Pentru sin β = 0 , β = 0 şi β = π , care introduse în (b) conduc la valorile extreme ale

lui N:
β = 0, N =0
β =π, N max = 2 pR .
dM
= pR ⋅ sin β
ds

Pentru sin β = 0 , β = 0 şi β = π , care introduse în (c) dau:

β = 0, M =0
.
β =π, M max = 2 pR 2

Fig.2.14

2.3.6. Construcţia diagramelor de eforturi pentru grinzi curbe plane acţionate de

o sarcină specifică tangenţială, constantă pe lungimea grinzii

Rezultanta sarcinii specifice p, pe arcul elementar ds este p ⋅ ds = pR ⋅ dα . În secţiunea

c avem γ = 90 − β , iar ds = R ⋅ dα .
Se scriu exprsiile eforturilor în secţiunea c (fig.2.15):

33
 β β
T = ∫ p ⋅ ds cos[(α − β ) + 90] = − ∫ pR sin (α − β ) ⋅ dα =
0 0
β
= − pR ∫ (sin α cos β − sin α cos β ) ⋅ dα = − pR(− cos α cos β − sin α sin β ) 0 =
β

( )
= pR cos 2 β − cos β + sin 2 β = pR(1 − cos β )

Fig.2.15

Dând valori lui β se găseşte valoarea lui T în punctele caracteristice, cu care se

trasează diagrama acestui efort (fig.2.16.a).

π
β = 0, T1 = 0; β= , T2 = pR; β = π , T3 = 2 pR
2
β β
N = ∫ p ⋅ ds sin[(α − β ) + 90] = − pR ∫ cos(α − β ) ⋅ dα =
0 0
β
= − pR ∫ (cos α cos β − sin α sin β ) ⋅ dα = − pR(sin α cos β − cos α sin β ) 0 =
β

= − pR(sin β cos β − cos β + sin β ) = − pR sin β

Se dau valori lui β şi se determină valorile lui N în secţiunile caracteristice, cu care se

trasează diagrama acestui efort (fig.2.16.b).

π
β = 0, N 1 = 0; β= , N 2 = − pR; β = π , T3 = 0
2
β β β
M = ∫ a ⋅ p ⋅ ds = ∫ [R − R cos(β − α )]⋅ p ⋅ ds = pR 2
∫ [1 − cos(β − α )]⋅ dα =
0 0 0
β
β
= pR 2 ∫ (1 − cos β cos α − sin β sin α ) ⋅ dα = pR 2 (α − cos β sin α + sin β sin α ) =
0
0

= pR 2 (β − sin β cos β + sin β cos β − sin β ) = pR 2 (β − sin β )

Se dă valori lui β în secţiunile caracteristice şi se găsesc valorile lui M în acestea, cu

care se trasează diagrama acestui efort (fig.2.16.c).
34
 π π 
β = 0, M 1 = 0; β= , M 2 =  − 1 pR 2 ; β = π , M 3 = πpR 2
2 2 

Fig.2.16

2.3.7. Construcţia diagramelor de eforturi pentru grinzi plane cu articulaţii

Gradul de nedeterminare al unui sistem plan de corpuri este precizat prin relaţia:

n = L − 3C ,
în care n – gradul de nedeterminare, C – numărul de corpuri (bare) libere şi deschise ce se
obţin din suprimarea celor L legături (echivalente în legături simple, adică legături care
comportă câte o singură necunoscută). Astfel, L reprezintă numărul de necunoscute, iar 3C
numărul de ecuaţii de echilibru static.
Sistemul de bare este:
- static nedeterminat când n>0;
- static determinat când n=0;
- mecanism când n<0.
Condiţia n = L − 3C = 0 este necesară dar nu şi suficientă; există sisteme care
îndeplinesc această condiţie, dar care în domeniul deplasărilor infinitezimale prezintă grade
de libertate şi care se numesc sisteme critice.
Astfel de sisteme trebuiesc evitate ca
structuri de rezistenţă, şi de aceea studiul static al
unui sistem trebuie început totdeauna cu analiza
numărului şi corectitudinii legăturilor sistemului
în ansamblu şi a fiecărui corp în parte. Un corp în
plan are nevoie pentru a fi fixat de trei legături
simple. Acestea sunt corecte, şi deci sistemul nu
este critic, când nu sunt toate concurente în
acelaşi punct şi când nu sunt toate paralele cu o
aceeaşi direcţie.
Un sistem de bare legate între ele prin
articulaţii şi fixate cu exteriorul prin reazeme
articulate şi reazeme simple se numeşte grindă
Gerber sau grindă cu articulaţii (fig.2.17.a).
Fig.2.17
Se descompune sistemul în corpuri libere
deschise (fig.2.17.b) separându-le în articulaţia 4
şi eliberându-le de legăturile exterioare, introducând în mod corespunzător forţele de legătură.
Bara 1-2-3-4 se numeşte sistem independent, deoarece forţele sale de legătură pot fi

35
determinate din ecuaţiile de echilibru static proprii. Bara 4-5-6 se numeşte sistem
fundamental, aceasta transmiţându-şi forţele la teren.
Calculul începe întotdeauna cu barele independente.
Forţele exterioare de pe părţile fundamentale nu produc eforturi pe părţile
independente.
Pentru corpul independent 1-2-3-4 avem:

18
∑M 4 = 0; V 2 ⋅ 8a − pa ⋅10a − 2 pa ⋅ 4a = 0; V2 =
8
pa

18 6
∑F y = 0; V 2 + V 4 − pa − 2 pa = 0; V4 = 3 pa − pa = pa
8 8
∑F x = 0; H4 = 0

Pentru sistemul fundamental 4-5-6 avem:

6 22
∑M 5 = 0; V6 ⋅ 6a − p ⋅ 6a ⋅ 3a +
8
pa ⋅ 2a = a; V6 =
8
pa

22 6 32
∑F y = 0; V5 +
8
pa − pa − 6 pa = a;
8
V5 =
8
pa

∑F x = 0; H6 = 0

Cu aceste reacţiuni se construiesc diagramele T şi M din fig.2.17.c şi fig.2.17.d.

2.4. Grinda simplu rezemată acţionată de sarcini mobile

Dacă sarcinile ce acţionează pe o grindă îşi schimbă poziţia faţă de un sistem de

referinţă fix, ele se numesc sarcini mobile. Ca exemple pot fi menţionate: greutatea unui tren
ce se deplasează pe un pod, care se repartizează pe grinzile podului prin intermediul roţilor,
care formează un sistem de sarcini mobile cu distanţa fixă între ele; căruciorul unei macarale
transmite sarcina transportată podului rulant dintr-o hală industrială prin intermediul roţilor
sale, realizându-se astfel un sistem de sarcini mobile; un convoi de maşini ce se deplasează pe
un pod rutier formează şi ele un sistem de sarcini mobile pe grinzile podului etc.
În cele mai dese cazuri, distanţa dintre forţele ce formează sistemul de sarcini mobile
rămâne constantă în timp.
Sistemul de sarcini care se deplasează pe o grindă se mai numeşte şi convoi de sarcini
mobile.
Dacă pentru o grindă simplu rezemată acţionată de sarcini fixe, determinarea
eforturilor Mz şi Tz este simplă, pentru aceeaşi grindă acţionată de sarcini mobile calculul se
complică. Aceasta deoarece valoarea eforturilor Mz şi Tz se modifică o dată cu poziţia
convoiului de sarcini, în fiecare secţiune a grinzii.
În cazul grinzilor parcurse de sarcini mobile se pun următoarele probleme:
a) Dându-se o secţiune a grinzii, să se studieze variaţia eforturilor din aceasta atunci când
grinda este parcursă de un convoi de sarcini mobile şi să se determine poziţia
convoiului pentru care în secţiunea respectivă se produce efortul maxim;
b) Dându-se o grindă şi un convoi de sarcini mobile care o parcurge, să se determine
secţiunea în care se produc cele mai mari eforturi posibile.

36
 2.4.1. Linii de influenţă

Linia de influenţă reprezintă diagrama de variaţie a eforturilor M şi T dintr-o secţiune

dată, sau variaţia reacţiunilor, atunci când o forţă egală cu unitatea se deplasează pe grindă.

2.4.2. Linia de influenţă a momentului încovoietor

Se consideră grinda AB de lungime l, o secţiune c aflată la distanţele a şi b de reazeme

şi o forţă unitară F = 1 care se deplasează pe grindă (fig.2.18). Poziţia variabilă a forţei F pe
grindă este reprezentată prin abscisa x.
Reacţiunile au valorile:

1⋅ (l − x ) 1⋅ x
VA = ; VB =
l l

Pentru a construi linia de influenţă a

momentului încovoietor (Mc), din secţiunea C, avem
două situaţii:
1) – forţa F se găseşte în stânga secţiunii C;
2) – forţa F se găseşte în dreapta secţiunii C.
Fig.2.18 Avem deci două expresii ale momentului
încovoietor după cum forţa F = 1 se găseşte în
stânga sau în dreapta secţiunii C.
1) Considerăm că forţa F = 1 se află în dreapta secţiunii C, deci x ∈ [a, l ] .
În acest caz momentul în secţiunea c este:
F=1
C l−x
M c = VA ⋅ a = ⋅a
l
VA a
x b
Pentru x = 0, M c = a , ia r pentru x = l, Mc = 0, cu
l
care se trasează dreapta m-n.

2) Considerăm că forţa F = 1 se află în stânga secţiunii C, deci x ∈ [0, a ] .

Momentul în secţiunea C pentru acest caz este:
x F=1
C
x
M c = VB ⋅ b = b
l
VA a VB
ab
Pentru x = 0, Mc = 0 şi pentru x = a, M c = , cu care
l
se trasează dreapta p-q.
Dreptele m-n şi p-q interceptează pe verticalele duse din A şi B segmentele a şi b, care
permit construirea cu uşurinţă a liniei de influenţă a momentului din secţiunea C (suprafaţa
nps).
Ordonata η reprezintă valoarea momentului încovoietor Mc din secţiunea C, când
forţa F = 1 calcă în secţiunea D.

37
 2.4.3. Momentul maxim dintr-o secţiune dată a barei

Momentul maxim este legat de o secţiune a grinzii bine definită pe lungimea acesteia.
Pentru determinarea momentului maxim din această secţiune se caută poziţia convoiului pe
grindă, poziţie pentru care în secţiune să se realizeze momentul maxim.
În figura 2.19 este reprezentată linia de
influenţă a momentului încovoietor Mc din secţiunea
C.
Pentru o forţă F ce acţionează în punctul Q,
momentul în C se obţine făcând produsul dintre
această forţă şi ordonata η măsurată în dreptul ei, pe
linia de influenţă:

M c = F ⋅η .
Fig.2.19
Dacă forţa plată se deplasează pe grindă,
ab
ajungând în secţiunea C, momentul din această secţiune va fi M cmax = F ⋅η max = F .
l
Dacă pe grindă acţionează un convoi F1, F2
şi F3 de sarcini mobile (fig.2.20), cu distanţele a1 şi
a2 fixe între ele, pentru o poziţie a convoiului pe
grindă, determinată de abscisa x măsurată de la
reazemul A până la prima forţă a convoiului,
momentul încovoietor din secţiunea C este:

M c = F1η1 + F2η 2 + F3η 3 ,

Fig.2.20
în care η1, η2 şi η3 sunt ordonatele măsurate pe linia
de influenţă a momentului, în dreptul forţelor respective.
Se pune problema găsirii poziţiei unui
convoi de forţe pe grindă, pentru ca în secţiunea
dată, momentul încovoietor să fie maxim.
Problema se va trata pe cale analitică, în
literatură găsindu-se şi metode grafice de rezolvare a
acestei probleme.
Se consideră o grindă simplu rezemată AB,
având deschiderea l şi acţionată de un convoi de
sarcini mobile (fig.2.21). Se cere determinarea forţei
Fig.2.21 din convoi, care călcând în secţiunea C va produce
momentul maxim.
Se notează cu Fi forţa ce calcă în secţiune, poziţie pentru care reacţiunile din reazeme
sunt:
n n

∑ Fi bi ∑ F (l − b )
i i
V (i )
A = 1
; V B
(i )
= 1
(2.7)
l l

Momentul din secţiunea C este:

38
 M c(i ) = V A(i ) ⋅ a − M S(i ) (2.8)

În relaţiile (2.8) şi (2.9) s-a notat: V A(i ) - reacţiunea din A când forţa Fi calcă în
secţiunea C; M c(i ) - momentul din secţiunea C când în această secţiune calcă forţa Fi; M s(i ) -
momentul din secţiunea C dat de forţele aflate în stânga forţei Fi.

M s( i ) = F1 (d 1 + d j −1 ) + Fi −1 d j −1 (2.10)

Cu (2.7) şi (2.10), relaţia (2.9) devine:

∑Fb i i
M (i )
c = 1
a − F1 (d1 + d j −1 ) − Fi −1d j −1 (2.11)
l

Presupunem că momentul maxim din secţiunea C se realizează când forţa Fi+1 calcă în
această secţiune. În acest caz avem:

∑ Fi (bi + d j )
n n n

∑ Fi bi d j ∑ Fi
V A( i +1) = 1
= 1
+ 1
(2.12)
l l l
M c( i +1) = V A ⋅ a − M s( i +1) ,
( i +1)
(2.13)
în care:
M s( i +1) = F1 (d 1 + d j −1 + d j ) + Fi −1 (d j −1 + d j ) + Fi d j (2.14)
sau
M s( i +1) = F1 (d1 + d j −1 ) + Fi −1d j −1 + F1d j + Fi −1d j + Fi d j = M s( i ) + d j ∑ Fi
i
(2.15)
1

Cu (2.14), momentul din secţiunea C, când în această secţiune calcă forţa Fi+1 devine:

n n

∑ Fi bi d j ∑ Fi i
M c( i +1) = 1
a+ 1
a − M s( i ) − d j ∑ Fi (2.16)
l l 1

Pentru ca momentul din secţiunea C, atunci când în aceasta calcă forţa Fi+1 să fie mai
mare decât momentul din aceeaşi secţiune când în ea calcă forţa Fi, trebuie să fie îndeplinită
condiţia:
M c(i +1) > M c(i ) , (2.17)

care conform relaţiilor (2.11) şi (2.16) devine:

n n n

∑Fb i i d j ∑ Fi i ∑Fb i i
1
a+ 1
a − M − d j ∑ Fi >
i
s
1
a − M si (2.18)
l l 1 l

Din (2.18) se obţine condiţia:

39
 n i

∑ Fi ∑F i
1
> 1
, (2.19)
l a

pentru care este îndeplinită inegalitatea (2.18).

Presupunem în continuare că momentul maxim din secţiunea C se realizează când în
aceasta calcă forţa Fi+2.
Printr-un raţionament ca mai sus se obţine condiţia:

n i +1

∑F ∑F i i
1
> 1
, (2.20)
l a
pentru care avem M ci + 2 > M ci +1 .
Calculul se continuă în mod analog, punând succesiv toate forţele sistemului să calce
în secţiune, până la ultima forţă din convoi, când se obţine:

n i + n −1

∑ Fi ∑F i
1
> 1
, (2.21)
l a
pentru care M c( n ) > M c( n −1) .
Pentru un calcul efectiv se determină rapoartele din membrul drept ce formează
inegalităţile (2.19), (2.20), (2.21), începând cu prima forţă, care arată că forţa care schimbă
semnul inegalităţii, călcând în secţiune produce momentul maxim în aceasta.

Exemple de calcul

1) Se dă grinda din figura 2.22, pe care se deplasează un convoi de sarcini format din
forţele F1 = 10 kN, F2 = 20 kN, F3 = 30 kN şi F4 = 40 kN. Cunoscând că grinda are
lungimea l = 8 m, se cere să se determine ce forţă din convoi trebuie să calce în
secţiunea C aflată la distanţa a = 3 m de reazemul A, pentru ca în această secţiune să
se realizeze momentul maxim. Distanţa dintre forţe este fixă (d1=d2=d3=1 m).

Fig.2.22

Rezolvare
4
Rezultanta forţelor este ∑F 1
i = R = 100 kN .
4

∑F i
100 kN kN
Se determină raportul 1
= = 12,5 .
l 8 m m

40
 - Se presupune că prima forţă călcând în secţiunea C va produce momentul maxim din
aceasta. Se determină raportul:

∑F 1
F1 10 kN
1
= = = 3,33
a a 3 m

Rezultă că se respectă inegalitatea.

4 1

∑F 1 ∑F i
kN kN
1
> 1
, respectiv 12,5 > 3,33 .
l a m m

- Se presupune că forţa F2 călcând în secţiunea C va produce momentul maxim în

aceasta. Se determină raportul:

∑F i
F1 + F2 30 kN
1
= = = 10
a a 3 m

Şi de această dată se respectă inegalitatea.

4 2

∑ F1 ∑F i
kN kN
1
> 1
, respectiv 12,5 > 10 .
l a m m

- Se presupune că forţa F3 călcând în secţiunea C va produce momentul maxim în

aceasta. Se determină raportul:

∑F i
F1 + F2 + F3 60 kN
1
= = = 20
a a 3 m

În acest caz nu se mai respectă

inegalitatea:

4 3 4 3

∑ Fi ∑ Fi ∑ Fi ∑F i

Fig.2.23
1
> 1
, realizându-se 1
< 1
,
l a l a
kN kN
adică 12,5 < 20 , rezultând că momentul maxim din secţiunea C se realizează când
m m
forţa F3 calcă în această secţiune. Calculând momentul maxim pentru această poziţie a
convoiului, fie pe cale analitică fie folosind linia de influenţă a momentului se găseşte
M c3max = 147,5 kN ⋅ m .
Pentru determinarea momentului din secţiunea C, când forţa F3 calcă în această
secţiune (fig.2.23), folosind linia de influenţă a momentului se procedează în felul următor:

41
 - Se deplasează convoiul de forţe pe grindă până ce forţa F3 calcă în secţiunea C;
- Se construieşte linia de influenţă a momentului pentru secţiunea C;
- Se determină ordonatele ηi din diagrama liniei de influenţă, măsurate în dreptul
forţelor Fi (ale căror valori sunt specificate în figura 2.23).
Momentul în secţiunea C, care este şi momentul maxim din această secţiune când
convoiul de forţe se deplasează pe grindă va fi:

1⋅ 5 2⋅5 3⋅5 3⋅ 4
M c(max
3)
= F1η1 + F2η 2 + F3η 3 + F4η 4 = 10 + 20 + 30 + 40 = 147,5 kN ⋅ m
8 8 8 8

Se verifică corectitudinea calculului folosind calea clasică.

Pentru aceasta se determină reacţiunea din reazemul A, pentru cazul când forţa F3
calcă în secţiunea C.
500
V A ⋅ 8 − 10 ⋅ 7 − 20 ⋅ 6 − 30 ⋅ 5 − 40 ⋅ 4 = 0 ; VA = kN
8

Momentul în C va fi:

500
M c(max
3)
= 3 − 10 ⋅ 2 − 20 ⋅1 = 147,5 kN ⋅ m .
8

Pentru cazul când forţa F4 calcă în secţiune nu se verifică inegalitatea:

4 4

∑ Fi ∑F i
1
> 1
,
l a

dar pentru această situaţie momentul în secţiunea C este:

M c(4 ) = 125 kN ⋅ m < M c(max

3)
= 147,5 kN ⋅ m .

2) Se dă grinda din figura 2.24 parcursă de un

convoi de forţe F1 = 30 kN, F2 = 20 kN şi F3 = 40
kN, cu distanţele invariabile dintre ele d1 = 2 m şi d2
= 3 m. Să se determine poziţia convoiului pentru care
în secţiunea c aflată la distanţa a = 8 m de reazemul
A momentul este maxim şi să se determine mărimea
acestui moment utilizând linia de influenţă a
momentului în secţiunea respectivă.

Rezolvare
Momentul maxim în secţiunea dată se
Fig.2.24
produce pentru o poziţie a convoiului cu o forţă
acţionând în secţiune. Pentru a afla care forţă trebuie să calce în secţiune se foloseşte formula:

n i

∑ Fi
i =1
∑F
i =1
i
> ,
l a
42
care arată că dacă în secţiunea C calcă forţa Fi+1, în secţiune se realizează momentul maxim
+1
M ci max (mai mare decât momentul M ci max produs în secţiune de forţa Fi).
- Când prima forţă calcă în secţiune avem:

30 + 20 + 40 30
=6> = 3,75
15 8

- Când forţa F2 calcă în secţiune avem:

30 + 20 + 40 50
=6< = 6,25
15 8

Rezultă că momentul maxim din secţiunea C se obţine când forţa F2 calcă în acesta.
Se amplasează sistemul cu forţa F2 în secţiunea C şi din linia de influenţă se determină
coeficienţii de influenţă ηi:

6⋅7 8⋅7 8⋅ 4
η1 = ; η2 = ; η3 =
15 15 15

Momentul maxim din secţiunea C când forţa F2 calcă în această secţiune este:

6⋅7 8⋅7 8⋅ 4
M c(max
2)
= 30 + 20 + 40 = 244 kN ⋅ m .
15 15 15

Atunci când în secţiunea C calcă forţele F1 şi respectiv F3, în aceasta se obţin

momentele M c(1) = 244 kN ⋅ m şi M c(3) = 238 kN ⋅ m .
Rezultă că M c(max
2)
> M c( 3) > M c(1) .

2.4.4. Momentul maxim – maximorum

Momentul încovoietor cel mai mare de pe lungimea unei grinzi, când pe aceasta se
deplasează un convoi de sarcini se numeşte moment maxim – maximorum.
Pentru determinarea momentului maxim – maximorum este necesar să se determine
atât secţiunea în care se produce acesta, cât şi forţa care calcă în secţiunea respectivă.
În fiecare secţiune de pe lungimea grinzii, în dreptul unei forţe a convoiului, se
produce un moment maxim, pentru o poziţie a convoiului.
Cel mai mare moment dintre aceste momente, din diferitele secţiuni ale grinzii, poartă
aşa cum s-a specificat denumirea de moment maxim – maximorum. Secţiunea în care se
produce acesta este denumită secţiunea momentului maxim – maximorum.
Se poate arăta că momentul maxim – maximorum se va produce într-o secţiune în care
calcă o forţă a convoiului (când grinda este parcursă de sarcini concentrate). Nu se ştie
anticipat care forţă trebuie să calce în secţiune şi nici poziţia acelei secţiuni, pentru a rezulta
un moment maxim – maximorum.
Pentru rezolvarea acestor probleme există o metodă analitică şi două metode grafice.
În cele ce urmează se va trata numai metoda analitică.

43
 Se consideră mai întâi o grindă simplu
rezemată parcursă de o forţă F (fig.2.25). Se
pune problema determinării momentului maxim
– maximorum pentru grinda simplu rezemată
considerată, acţionată de o singură forţă şi
poziţia secţiunii în care se produce acest
moment.
Ştiind că pe grindă acţionează o singură
forţă, necunoscutele problemei sunt poziţia
secţiunii în care se produce momentul maxim –
Fig.2.25 maximorum şi valoarea acestuia.
Din figură se observă că pentru o anumită
poziţie a forţei pe grindă, momentul maxim se realizează în dreptul forţei.
Când forţa calcă în secţiunea C de abscisă x, momentul în această secţiune are
expresia:
F ⋅ x ⋅ (l − x ) F
M (c) =
l
=
l
(
l ⋅ x − x2 ) (2.22)

Expresia (2.22) ne dă valoarea momentului maxim din fiecare secţiune a grinzii, când
forţa F calcă în acea secţiune, interesează însă valoarea cea mai mare a momentului şi
secţiunea unde se produce acesta.
Din expresia (2.22) se observă că momentele maxime descriu o parabolă care trece
prin extremităţile momentelor din fiecare secţiune.
Pentru a găsi valoarea maximă a momentului, se anulează prima derivată a relaţiei
(2.22), din care rezultă poziţia secţiunii în care se realizează momentul maxim – maximorum.
Înlocuind abscisa secţiunii astfel găsite în (2.22), se obţine momentul maxim – maximorum.

dM F l
= (l − 2 x ) = 0 ; x=
dx l 2
F ⋅l
M max − max = .
4

Grindă simplu rezemată pe care se deplasează un convoi de forţe (fig.2.26)

Pe grindă se deplasează convoiul de forţe F1...F5, a cărui rezultantă este
R=F1+F2+F3+F4+F5, iar distanţele fixe dintre forţe sunt d1, d2, d3 şi d4.
Se determină poziţia rezultantei R în convoiul de forţe, care nu îşi schimbă poziţia în
raport cu forţele convoiului.
Momentul sistemului de forţe în raport cu orice punct de aplicaţie al forţelor este egal
cu momentul rezultantei sistemului de forţe în raport cu acelaşi punct (de exemplu punctul 2).

− F1 d 1 + F3 d 2 + F4 (d 2 + d 3 ) + F5 (d 2 + d 3 + d 4 ) = R ⋅ a 2 ,

din care se obţine poziţia rezultantei în sistemul de forţe prin distanţa a2 (distanţa dintre F2 şi
R).

44
 Fig.2.26

Se notează cu E mijlocul lungimii grinzii şi se presupune că momentul maxim –

maximorum se produce într-o secţiune în care acţionează forţa F2, secţiune pe care o
reperizăm cu x (secţiune în această fază necunoscută).
Secţiunea x este legată şi de secţiunile grinzii şi de forţele convoiului.
Se scrie momentul încovoietor în raport cu punctul de aplicaţie al forţei F1, în dreptul
căreia se presupune că se realizează momentul maxim – maximorum, după ce în prealabil se
determină reacţiunea din punctul A. Din prima derivată a momentului se găseşte poziţia
convoiului (abscisa punctului de aplicaţie al forţei F1), pentru ca aceasta să aibă valoarea
maximă în această secţiune. Înlocuind valoarea abscisei determinate în expresia momentului
se determină valoarea momentului cel mai mare din dreptul forţei F1.

R
V A(1) l − R ⋅ (l − x − a1 ) = 0 ; (l − x − a1 ) ;
V A(1) =
l
R dM (1) R
M (1) = (l − x − a1 ) ⋅ x ; = (l − 2 x − a1 ) = 0 ;
l dx l
R  l − a1  l − a1  l − a1 
2
l a1
x = − ; M max − max = l
(1)
−  − a1  ;
2 2 l  2  2  2 
R
= (l − a1 )
(1) 2
M max (2.23)
4l

Rezultă că poziţia convoiului pentru care se produce momentul maxim în dreptul forţei
F1, când convoiul se deplasează pe grindă, se obţine amplasând convoiul încât jumătatea
deschiderii grinzii (punctul E), să împartă în două jumătatea distanţei a1 dintre F1 şi R.
Presupunem că momentul maxim – maximorum se produce în dreptul forţei F2.
Etapele de calcul pentru determinarea secţiunii în care trebuie să calce F2 pentru a realiza
momentul maxim – maximorum şi valoarea acestui moment se desfăşoară ca şi în cazul forţei
F1.
Se obţine succesiv:

R
V A( 2) l − R ⋅ (l − x − d 1 − a 2 ) = 0 ; V A( 2) = (l − x − d 1 − a 2 ) ;
l
R dM ( 2 )
M ( 2) = (l − x − d 1 − a 2 ) ⋅ (x + d 1 ) − F1 d 1 ; = [− ( x + d 1 ) + (l − x − d 1 − a 2 )] = 0 ;
l dx
45
 l − a2 l a
x= − d1 = − 2 − d1 ;
2 2 2
R
( 2)
M max − max = (l − a 2 )2 − F1 d 1 (2.24)
4l

Expresia lui x arată că pentru a se produce momentul maxim – maximorum în dreptul

forţei F2, convoiul trebuie deplasat pe grindă încât jumătatea deschiderii grinzii să împartă în
două părţi egale distanţa a2 dintre F2 şi R.
Dacă momentul maxim – maximorum se produce în dreptul forţei F3 se obţine:

l + a3 R
x= − d1 − d 2 şi ( 3)
M max − max = (l + a 3 )2 − F1 (d 1 + d 2 ) − F2 d 2 (2.25)
2 4l

Pentru cazul când o forţă Fk călcând într-o secţiune va produce momentul maxim –
maximorum, valoarea acestuia este:

R ⋅ (l ± a k )
2 k −1 k −1 k −1
M (k ) = − F1 ∑ d i − F2 ∑ d i − ... − Fk −1 ∑ d i , (2.26)
4l i =1 i =2 i = k −1
sau
R ⋅ (l ± a k ) k −1  
2 k −1
M (k )
max − max = − ∑  F j ∑ d i  , (2.27)
4l j =1  i= j 

pentru i sau j > k − 1 , când ∑d i = 0.

Momentul maxim – maximorum va fi:

M max − max = max M max

(1)
( ( 2) k
− max , M max − max ,..., M max − max )
Din relaţia momentului maxim – maximorum rezultă că acesta este cu atât mai mare
cu cât R este mai mare şi cu cât ak este mai mic. De aceea momentul Mmax-max trebuie căutat în
dreptul forţelor din apropierea rezultantei.
Dacă convoiul de forţe nu încape pe grindă, se aşează acesta pe grindă în aşa fel
convoiul să dea pe grindă rezultanta maximă R.

Specificaţie
Atunci când forţa rezultantă R se află în dreapta forţei Fk, în dreptul căreia se
(k )
presupune că s-ar produce momentul maxim – maximorum, în expresia M max , distanţa ak
dintre forţă şi rezultantă se introduce cu semnul minus.
Dacă forţa rezultantă R se găseşte în stânga forţei Fk, distanţa ak se introduce cu
semnul plus.

Exemple de calcul
1) Se consideră grinda AB din figura 2.27, de lungime l = 20 m şi parcursă de un convoi
de sarcini format din forţele: F1 = F2 = 100 kN; F3 = F4 = 200 kN. Distanţele dintre
forţele convoiului nu se modifică în timpul deplasării acestuia şi au valorile: d1 = 2 m,
d2 = 4 m şi d3 = 2 m.
Se cere momentul maxim – maximorum, forţa din convoi în dreptul căreia se produce
acesta şi secţiunea grinzii în care trebuie să calce acea forţă.
46
 Fig.2.27

Rezolvare
Se determină poziţia forţei rezultante în cadrul convoiului de forţe scriind teorema
momentelor forţelor sistemului în raport cu punctul de aplicaţie al forţei F1. Notând cu R forţa
rezultantă a sistemului de forţe şi cu a1 distanţa de la acesta la punctul (1) se obţine:

F2 d 1 + F3 (d 1 + d 2 ) + F4 (d 1 + d 2 + d 3 ) = R ⋅ a1 ;
4
R = ∑ Fi = 600 kN ,
i =1
din care se obţine:
100 ⋅ 2 + 200 ⋅ 6 + 200 ⋅ 8
a1 = = 5 m.
600

Având a1 se determină distanţa de la forţa rezultantă până la celelalte forţe ale

sistemului:
a 2 = a1 − d 1 = 5 − 2 = 3 m ;
a 3 = d 1 + d 3 − a1 = 6 − 5 = 1 m ;
a 4 = d 1 + d 2 + d 3 − a1 = 8 − 5 = 3 m .

Forţele F2 şi F3 fiind cele mai apropiate de forţa rezultantă R, momentul maxim –

maximorum se va realiza în dreptul uneia din ele pentru o poziţie precisă a convoiului de
forţe.
Calculul se va efectua în două variante:
a) Considerăm că momentul maxim – maximorum se produce într-o secţiune
unde calcă forţa F2.
Reacţiunea din reazemul A este:

R
V A l − R ⋅ (l − x − d 1 − d 2 ) = 0 ; VA = (l − x − d 1 − d 2 )
l

Momentul maxim – maximorum pentru acest caz considerat, conform relaţiei (2.24)
este:
( 2)
M max − max =
R
(l − a 2 )2 − F1 d 1 = 600 (20 − 3)2 − 100 ⋅ 2 = 1967,5 kN ⋅ m
4l 4 ⋅ 20

47
 Considerăm că momentul maxim – maximorum se produce într-o secţiune în care
calcă F3, care conform relaţiei (2.25) va fi:

R
( 3)
M max − max = (l + a 3 )2 − F1 (d 1 + d 2 ) − F2 d 2 =
4l
600
= (20 + 1) − 100 ⋅ 6 − 100 ⋅ 4 = 2307,5 kN ⋅ m
4 ⋅ 20

Rezultă şi poziţia convoiului pentru care se realizează momentul maxim – maximorum

l + a3
în dreptul forţei F3: x = − d 1 − d 2 = 4,5 m .
2

M max − max = max M max(

( 2)
)
− max , M max − max = 2307,5 kN ⋅ m
( 3)

b) Se presupune că în dreptul forţei F2 se realizează momentul maxim –

maximorum.
Se deplasează convoiul încât jumătatea grinzii să împartă distanţa a2 în două părţi
egale şi calculăm V A2

l a  R
V A( 2) l − R ⋅  − 2  = 0 ; V A( 2) = (l − a 2 )
2 2  2l

( 2)
Calculăm M max − max în dreptul lui F2:

Fig.2.28

l − a2 R
− F1 d 1 = (l − a 2 ) − F1 d 1 =
2
− max = V A
( 2) ( 2)
M max
2 4l
600
= (20 − 3)2 − 100 ⋅ 2 = 1967,5 kN ⋅ m = M max -max
4 ⋅ 20

Presupunem că momentul maxim –

maximorum se produce în dreptul lui F3. Deplasăm
convoiul încât distanţa a3 să fie împărţită în două părţi
egale de jumătatea grinzii.
R l + a3
Determinăm: V A( 3) = ⋅ .
Fig.2.29 l 2

( 3)  l + a 3 
( 3)
M max − max = V A   − F1 (d 1 + d 2 ) − F2 d 2 =
 2 
R
= (l + a 3 ) − F1 (d 1 + d 2 ) − F2 d 2 = 2307,5 kN ⋅ m
2

4l

48
 Poziţia convoiului pentru care în dreptul lui F3 se realizează momentul maxim –
l + a3
maximorum este x = − d1 − d 2 .
2
Rezultă şi în această variantă de calcul că M max − max = M max
( 3)
− max .

Determinăm momentele maxim – maximorum folosind liniile de influenţă ale

momentului pentru secţiunile în care calcă forţele F2 şi respectiv F3 (fig.2.30).

− max = F1η1 + F2η 2 + F3η 3 + F4η 4 =

( 2)
M max
6,5 ⋅11,5 8,5 ⋅11,5 8,5 ⋅ 7,5 8,5 ⋅ 5,5
= 100 + 100 + 200 + 200 = 1967,5 kN ⋅ m
20 20 20 20

− max = F1η1 + F2η 2 + F3η 3 + F4η 4 =

( 3)
M max
9,5 ⋅ 4,5 6,5 ⋅ 9,5 10,5 ⋅ 9,5 10,5 ⋅ 7,5
= 100 + 100 + 200 + 200 = 2307,5 kN ⋅ m
20 20 20 20

Fig.2.30

2) Pentru grinda din figura 2.31, pe care se deplasează un convoi de forţe se cere
momentul maxim – maximorum, forţa în dreptul căreia se produce şi reacţiunea în
care se realizează. Se cunoaşte F1 = 30 kN; F2 = 20 kN; F3 = 30 kN; F4 = 20 kN; d1 = 4
m; d2 = 2 m; d3 = 6 m; l = 16 m.

49
 Fig.2.31
Rezolvare
Se determină forţa rezultantă şi poziţia ei în sistemul de forţe:

∑M 1 = F2 d 1 + F3 (d 1 + d 2 ) + F4 (d 1 + d 2 + d 3 ) = R ⋅ a1 ; R = ∑ Fi 100 kN
1
20 ⋅ 4 + 30 ⋅ 6 + 20 ⋅12
a1 = =5 m
100

Se determină distanţele a2, a3 şi a4 dintre R şi F2, F3, F4:

a 2 = a1 − d 1 = 1 m ; a 3 = d 1 + d 2 − a1 = 1 m ; a 4 = d 1 + d 2 + d 3 − a1 = 7 m .

a) Utilizăm relaţiile (2.24) şi (2.25)

R
( 2)
M max − max = (l − a 2 )2 − F1 d 1 = 100 (16 − 1)2 − 30 ⋅ 4 = 231,56 kN ⋅ m
4l 4 ⋅16
R 100
= (l + a 3 ) − F1 (d 1 + d 2 ) − F2 d 2 = (1611)2 − 30 ⋅ 6 − 20 ⋅ 2 = 231,56 kN ⋅ m
( 3) 2
M max − max
4l 4 ⋅16

Rezultă că momentul maxim – maximorum se realizează la valori egale şi în dreptul

forţei F1 şi în dreptul forţei F2, pentru următoarele poziţii ale convoiului:

l − a2 16 − 1 l + a3 16 + 1
x= − d1 = − 4 = 3,5 m şi x= − d1 − d 2 = − 4 − 2 = 2,5 m
2 2 2 2

Pentru aceste poziţii ale convoiului secţiunile în care calcă F2 şi F3 şi în care se

realizează momentul maxim – maximorum sunt:

x ( 2 ) = x + d 1 = 3,5 + 4 = 7,5 m şi x ( 3) = x + d 1 + d 2 = 2,5 + 4 + 2 = 8,5 m

b) Se deplasează convoiul încât distanţele a2 şi a3 dintre F2 şi R, respectiv F3 şi R

(fig.2.32 şi 2.33), să fie împărţite în părţi egale de jumătatea grinzii.
Se determină V A( 2 ) pentru F2:

50
 Fig.2.32

 l − a2 
V A( 2) l − R ⋅  =0
 2 
R 100
V A( 2) = (l − a 2 ) = (16 − 1) = 750 kN
2l 2 ⋅16 16

Momentul maxim – maximorum în dreptul forţei F2 este:

R
− max = V A ( x + d 1 ) − F1 d 1 = (l − a 2 )2 − F1 d 1 =
( 2) ( 2)
M max
4l
,
100
= (16 − 1)2 − 30 ⋅ 4 = 231,56 kN ⋅ m
4 ⋅16
caz în care poziţia convoiului faţă de reazemul A şi abscisa forţei F2 sunt:

l − a2
x= − d 1 = 3,5 m şi x ( 2 ) = x + d 1 = 3,5 + 4 = 7,5 m .
2

Se determină V A( 3) pentru F3 (fig.2.33):

 l + a3  R  l + a3 
V A( 3) l − R  = 0 ; V A( 3) =  
 2  l  2 

Fig.2.33

Momentul maxim – maximorum în dreptul forţei F3 este:

51
 ( 3)  l + a 3 
( 3)
M max − max = V A   − F1 (d 1 + d 2 ) − F2 d 2 =
 2 
R
= (l + a 3 ) − F1 (d 1 + d 2 ) − F2 d 2 = 231,56 kN ⋅ m
2

4l

Poziţia convoiului faţă de reazemul A şi abscisa forţei F3 va fi:

l + a3 16 + 1
x= − d1 − d 2 = − 4 − 2 = 2,5
2 2
x ( 3) = x + d 1 + d 2 = 2,5 + 4 + 2 = 8,5

Rezultatele obţinute pentru variantele (a) şi (b) sunt aceleaşi, fapt ce arată
corectitudinea calculului.
Calculul momentelor maxim – maximorum în dreptul forţelor F2 şi F3 folosind linia de
influenţă a momentului, se efectuează ca şi în cazul problemei anterioare.

52
 CAPITOLUL III

ÎNTINDERE ŞI COMPRESIUNE

3.1. Forţă axială. Tensiuni de întindere sau compresiune în secţiunea transversală

a barelor

Dacă o bară este solicitată numai de forţe care acţionează în lungul axei acesteia, bara
este solicitată la întindere sau compresiune simplă în funcţie de semnul efortului normal N
(forţa axială).
Dacă de-a lungul axei barei sunt aplicate mai multe forţe (fig.3.1) este necesară
construirea diagramei forţei axiale, care să arate în ce secţiune forţele axiale sunt maxime,
deci unde pot exista secţiuni periculoase. Construcţia diagramei începe de la un capăt a barei
ţinând seama de regula de definiţie şi convenţia de semn pentru efortul N. Poligonul forţelor
exterioare şi de legătură trebuie să se închidă pe linia de referinţă. În secţiunea în care este
aplicată o forţă, în diagrama N se realizează un salt egal cu mărimea forţei. Pe intervalul
cuprins între două forţe, diagrama N este constantă.

Fig.3.1

Dacă de pe un interval distinct al barei (intervalul 3-4), prin două plane normale la axa
barei, se detaşează o lungime l (fig.3.2), pentru păstrarea echilibrului acesteia, în centrele
suprafeţelor de capăt se introduc eforturile normale N (care reprezintă efectul părţilor de bară
înlăturate, asupra elementului separat).
Efortul normal N din secţiune, trebuie să-l privim ca rezultanta unor forţe elementare
dN, distribuite pe ariile elementare dA ce formează aria transversală totală A a barei.
Pentru solicitarea de întindere (compresiune), se admite că o secţiune plană şi normală
la axa barei înainte de deformare, rămâne plană şi normală şi după deformare (ipoteza lui
Bernoulle), ipoteză confirmată experimental în secţiunile îndepărtate de punctul de aplicaţie al

53
forţelor F. Pe măsură ce ne apropiem de punctul de aplicaţie al unei forţe, neuniformitatea
tensiunilor creşte odată cu valoarea acestora (fig.3.3).
Datorită efortului local, în punctul de
aplicaţie a forţei F se realizează tensiunea
maximă σmax = αk σn, unde αk > 1 iar σn este
tensiunea nominală realizată într-o secţiune
îndepărtată de punctul de aplicaţie al forţei. Acest
fenomen poartă denumirea de concentrare a
tensiunilor, iar αk se numeşte concentrator de
tensiune.
Conform ipotezei lui Bernoulle alungirile
Fig.3.2 ∆l ale fibrelor ce formează bara şi în consecinţă
deformaţiile specifice liniare (alungirile
specifice) ε, sunt constante pe întreaga secţiune A a
barei.
Aplicând legea lui Hooke (care urmează a fi
definită):

Fig.3.3 σ = εE (3.1)

Cum ε = const. pe secţiune rezultă că şi σ = const., deoarece E (modulul de elasticitate

longitudinal) este o constantă a materialului barei.
Integrând din forţa elementară dN = σdA pentru întreaga suprafaţă transversală A a
barei, se obţine efortul normal din secţiune

N = ∫ dN = ∫ σdA = σ ∫ dA = σA , (3.2)
A A A
din care se obţine:
N
σ= (3.3)
A

Relaţia (3.3) reprezintă ecuaţia fundamentală de calcul la solicitarea de întindere sau

compresiune, şi ea este stabilită pentru bare omogene cu secţiune constantă.

3.2. Tensiuni pe secţiuni înclinate

Se consideră o bară dreaptă cu secţiune constantă (fig.3.4.a) solicitată la întindere. Se

detaşează din bară un element de volum printr-un plan normal la axa barei şi un plan înclinat
cu unghiul α faţă de normala la axa barei (fig.3.4.c). În centrele c1 şi c2 ale secţiunilor de
separare se realizează acelaşi efort N, care descompus după normala la secţiunea înclinată şi
după o direcţie cuprinsă în planul acestei secţiuni, se obţin componentele:

Nα = N cos α ; Tα = N sin α (3.4)

Din împărţirea celor două componente la aria pe care acţionează (A/cosα), se obţin
tensiunile normale şi tangenţiale de pe această suprafaţă:

54
 N  1 + cos 2α  σ x σ x 
σα = cos 2 α = σ x  = + cos 2α 
A  2  2 2 
 (3.5)
N σx 
τ α = sin α cos α = sin 2α 
A 2

Fig.3.4

Din relaţiile (3.5) rezultă că pentru x = 0 rezultă σ α = σ max = σ x , iar pentru

α = π / 4 se obţine τ α = τ max = σ x / 2 .

3.3. Deformaţii şi deplasări în bare solicitate la întindere şi compresiune

În urma deformării barei, aceasta trece din poziţia 1 în poziţia 2 (fig.3.2) modificându-
şi lungimea cu ∆l. Mărimea ∆l se numeşte lungire sau alungire dacă efortul N este de
întindere şi scurtare dacă efortul este de compresiune.
Alungirea ∆l se obţine scăzând din lungimea ultimă lu, lungimea iniţială l

∆l = lu − l (3.6)

Dacă pe elementul de bară detaşat (fig.3.2), se consideră înainte de deformare o

lungime egală cu unitatea, după deformare aceasta ajunge la valoarea 1+ε.
Mărimea ε se numeşte deformaţie liniară specifică (deformaţia unităţii de lungime)
respectiv lungire specifică sau scurtare specifică în funcţie de semnul efortului N şi este
definită de relaţia:
∆l
ε= (3.7)
l

Conform legii lui Hooke se poate scrie:

σ N
ε= = , (3.8)
E AE

în care produsul AE se numeşte rigiditatea la întindere (compresiune) a barei.

Pentru un element de bară de lungime dx alungirea este:
55
 N
∆(dx ) = εdx = dx (3.9)
AE

Pentru întreaga bară de lungime l, alungirea va fi:

N
∆l = ∫ dx (3.10)
l
AE

La efectuarea integralei (3.10), se va ţine seama de modul de variaţie al diferitelor

mărimi pe intervalul de integrare. Dacă bara are secţiune constantă (A = const.), iar N şi E
sunt constante pe lungimea ei, alungirea barei este:

Nl
∆l = (3.11)
AE

Din relaţiile (3.10) şi (3.11) se observă că cu cât

rigiditatea barei este mai mare cu atât ∆l este mai mic şi
invers.

Se consideră bara din figura 3.5, de rigiditate

constantă AE = const. şi solicitată axial de un sistem de
forţe oarecare, la care se cere deformaţia totală ∆l.
Deoarece pe intervalele distincte p-q ce
formează bara, rigiditatea AE şi efortul N sunt
constante, integrala (3.10) se transformă într-o sumă:
Fig.3.5
N p −q ⋅ l p −q
∆l = ∑ (3.12)
( AE ) p −q
Eforturile N pe intervalele barei au valorile:

N 01 = F ; N12 = − F ; N 23 = −3F ; N 34 = 3F

Cu aceste valori ale efortului, deformaţia totală a barei (care reprezintă deplasarea
punctului 4) este:
F ⋅ 3a F ⋅ a 3F ⋅ 3a 3F ⋅ 4a 5 Fa
∆l = − − + = (3.13)
AE AE AE AE AE

Deoarece ∆l > 0, rezultă că bara se alungeşte.

Deplasarea unui punct oarecare al barei poate fi determinat cu relaţia:

δ i+1 = δ i + ∆li ,i +1 , (3.14)

în care δi+1 este deplasarea căutată a punctului i+1, i – deplasarea cunoscută a unui punct
vecin cu punctul i+1, iar ∆li+1, i – deformaţia intervalului i+1, i.
Ca punct iniţial i se va alege un punct al barei care are deplasarea nulă.

56
 Dacă pe un interval al barei, efortul N este constant, deplasarea δ pe acel interval are o
variaţie liniară. Spre exemplu, pe intervalul 0-1 avem N = F. Deplasarea unui punct p de
abscisă x de pe acest interval, conform relaţiei (3.11) va fi:

F
δ p = δ o + ∆lo− p = x, (3.15)
AE

Fx
în care δ o = 0 şi ∆lo− p = .
AE
Dacă se determină deplasările punctelor 0-4, se poate trasa o diagramă a deplasărilor
punctelor de pe lungimea barei. Conform specificaţiilor de mai sus se obţine:

δo = 0 

3Fa 
δ1 = δ o + ∆l01 =
AE 
3Fl Fa 2 Fa 
δ 2 = δ 1 + δl12 = − =  (3.16)
AE AE AE 
2 Fl 3F ⋅ 3a 7 Fa 
δ 3 = δ 2 + ∆l 23 = − =−
AE AE AE 

7 Fa 3F ⋅ 4a 5Fa 
δ 4 = δ 3 + ∆l34 = − + =
AE AE AE 
În ultima relaţie din (3.16) s-a regăsit valoarea δ4 = ∆l, determinată din (3.13).
Valoarea negativă a deplasării δ3 arată că punctul 3 se deplasează în sens opus
sensului axei x. Din diagrama deplasărilor δ (fig.3.5) rezultă că punctele barei de pe
intervalele l-m şi n-q au deplasări pozitive (în sensul axei x), iar punctele de pe intervalul m-n
au deplasări negative.

Matricea deplasărilor
Se notează cu ∆i deplasările punctelor 1...4 [aceleaşi ca deplasările δi din (3.16)],
deplasări care se pot construi într-un vector coloană:

 ∆1 
∆ 
∆~ = ∆ 3  ,
2
(a)
 
∆ 4 

în care valorile ∆i se pot obţine prin suprapunerea efectelor:

∆1 = δ11 F1 + δ 12 F2 + δ 13 F3 + δ14 F4 
∆ 2 = δ 21 F1 + δ 22 F2 + δ 23 F3 + δ 24 F4 
 (b)
∆ 3 = δ 31 F1 + δ 32 F2 + δ 33 F3 + δ 34 F4 
∆ 4 = δ 41 F1 + δ 42 F2 + δ 43 F3 + δ 44 F4 

Coeficientul δii este deplasarea din punctul i produsă de o forţă virtuală F = 1 de

întindere, aplicată în punctul i; iar δij este deplasarea din punctul i, produsă de o forţă virtuală
57
F j = 1 de întindere, aplicată în punctul j. Coeficienţii δii şi δij = δji (conform teoremei
reciprocităţii deplasărilor) se numesc coeficienţi de influenţă.
Ţinând seama de (b), relaţia (a) devine:

∆1  δ11 δ12 δ13 δ14   F1 

∆  δ δ 22 δ 23 δ 24   F2 
∆ =   =  21
2
, (c)
~ ∆ 3  δ 31 δ 32 δ 33 δ 34   F3 
    
∆ 4  δ 41 δ 42 δ 43 δ 44   F4 
sau
∆ =δ F
~ ~ ~
(d)

În (b) şi (c) forţele de întindere se introduc cu semnul (+) iar cele de compresiune cu
semnul (-).
Pentru figura 3.5 se obţine:

3a 3a 3a 3a
δ 11 = ; δ 12 = ; δ 13 = ; δ 14 =
AE AE AE AE
3a 4a 4a 4a
δ 21 = ; δ 22 = ; δ 23 = ; δ 24 =
AE AE AE AE (e)
3a 4a 7a 7a
δ 31 = ; δ 32 = ; δ 33 = ; δ 34 =
AE AE AE AE
3a 4a 7a 11a
δ 41 = ; δ 42 = ; δ 43 = ; δ 44 =
AE AE AE AE

Cu (e) vectorul coloană (c) devine:

 3a 3a 3a 3a 
 AE   2 F 
 ∆1   AE
3a
AE
4a
AE
4a 4a 
∆    
 2  =  AE AE AE AE   2 F  (f)
 ∆ 3   3a 4a 7a 7 a  − 6 F 
   AE AE AE AE   3F 
∆ 4   3a 4a 7a 11a   
 
 AE AE AE AE 

Din (f) se obţine de exemplu deplasarea ∆3 a punctului 3:

3a 4a 7a
∆3 = 2F + 2F + (− 6 F ) + 7a 3F = − 7aF , identică cu δ3 din (3.16).
AE AE AE AE AE

3.4. Dimensionarea şi verificarea barelor solicitate la întindere sau compresiune

În calculele de rezistenţă, relaţia (3.3) se foloseşte sub trei forme:

- Pentru dimensionare, se urmăreşte să se determine aria necesară Anec, când se
cunoaşte efortul efectiv din secţiune Nef şi rezistenţa admisibilă a materialului σa:

58
 N ef
Anec = (3.17)
σa

- Pentru verificare, când se determină tensiunea efectivă din secţiune σef pentru efortul
efectiv din secţiune Nef şi aria efectivă a secţiunii Aef, cunoscute, în vederea comparării
mărimilor σef şi σa.
Pentru ca bara să verifice la solicitare trebuie să fie îndeplinită condiţia:

N ef
σ ef = ≤σa (3.18)
Aef

- Pentru determinarea efortului pe care poate să-l suporte bara într-o secţiune (numit
efort capabil Ncap) se foloseşte relaţia:

N cap = Aef ⋅ σ a (3.19)

3.5. Relaţii între tensiunile normale σ şi deformaţiile specifice liniare ε. Legea lui
Hooke

Comportarea corpurilor sub sarcini este determinată, în mod hotărâtor, de

caracteristicile mecanice ale materialelor, caracteristici care se determină pe cale
experimentală.
Încercarea de bază pentru determinarea acestora este solicitarea la întindere. Pentru
efectuarea încercării se folosesc epruvete standardizate, care au secţiune rotundă sau
dreptunghiulară. Cele mai utilizate sunt epruvetele cu secţiune rotundă (fig.3.6).

Fig.3.6

Caracteristicile geometrice principale ale epruvetei sunt: diametrul iniţial d, lungimea

iniţială l0 dintre reperele 1 şi lungimea calibrată lc dintre reperele 2 (pe care se asigură prin
prelucrare un diametru riguros constant).
Sunt standardizate două tipodimensiuni de epruvete, şi anume:
- epruvete lungi la care l0 = 10 d,
- epruvete scurte la care l0 = 5d.
Pentru ambele tipodimensiuni lungimea calibrată are valoarea lc = l0 + d.
Capetele epruvetei au dimensiunile l1 x D şi sunt necesare pentru prinderea epruvetei
în bacurile maşinii de încercat.
În timpul solicitării la întindere a epruvetei, forţele F sunt crescute progresiv (de la
valoarea zero până la valoarea forţei la care se rupe epruveta), cu o viteză de creştere
prescrisă.

59
 În orice secţiune de pe lungimea lc, se
realizează o solicitare omogenă de întindere cu
N F
tensiunea σ = = .
A A
Deformaţia epruvetei ∆l , este urmărită pe
lungimea l0 pe tot parcursul încercării. Raportând
alungirea ∆l la lungimea iniţială l0, se obţine
∆l
alungirea specifică ε = .
l0
Curba de variaţie a tensiunii σ în funcţie de
alungirea specifică ε poartă denumirea de curbă
caracteristică a materialului.
Pentru un oţel moale, cum este oţelul OL 37,
curba are aliura din figura 3.7. Pe diagramă se
disting următoarele puncte caracteristice:
Fig.3.7 - Punctul p care marchează limita de
proporţionalitate σp a materialului. Pentru σ < σp
tensiunile σ sunt proporţionale cu alungirile specifice ε. Această proprietate formează legea
lui Hooke şi se exprimă prin relaţia:

σ = E ⋅ε (3.20)

Coeficientul E, aşa cum s-a specificat este

modulul de elasticitate longitudinal (modulul lui
Young) şi are pentru oţel valoarea E = 21⋅104
N/mm2.
- Punctul e de pe curba caracteristică
marchează limita de elasticitate σe a materialului.
Pentru solicitări care creează în material tensiuni σ
< σe, materialul se comportă perfect elastic, adică
deformaţiile se anulează în întregime la încetarea
acţiunii sarcinii. Dacă prin solicitare se depăşeşte
punctul e (σ > σe) deformaţiile nu mai sunt elastice,
materialul având o comportare elasto-plastică până
la rupere.
- În zona ci ... cs numită palier de curgere,
apropiată de limita de elasticitate, epruveta se
lungeşte fără ca tensiunea σ să crească. În această
zonă materialul se deformează mult sub sarcină
Fig.3.8 constantă, motiv pentru care se numeşte limită de
curgere a materialului şi este notată cu σc. Pentru
exemplificarea mărimii deformaţiilor la limita de curgere se precizează că εcs ≅ 20 εe.
- După depăşirea zonei de curgere, curba prezintă o zonă de întărire (de
autoconsolidare), creşterea alungirii specifice realizându-se numai pe măsura creşterii
tensiunilor până în punctul r. Valoarea tensiunii σr în punctul r se numeşte limită de rupere.
- Când se atinge punctul r, într-o anumită porţiune a lungimii lc, se produce fenomenul
de gâtuire a epruvetei, adică o contracţie mare a secţiunii transversale (fig.3.8), iar în
continuare alungirile specifice se concentrează mai mult în zona gâtuită, unde şi tensiunile
sunt mai mari decât în restul epruvetei ca urmare a micşorării pronunţate a secţiunii. Dacă
60
într-o secţiune B-B îndepărtată de zona gâtuită se realizează numai tensiuni de întindere σx
(distribuite uniform pe secţiune), în zona gâtuită (secţiunea C-C) pe feţele unui element de
volum infinit mic se dezvoltă tensiuni pe cele trei direcţii.
- După punctul r, curba caracteristică are un traseu descendent până la ruperea
epruvetei marcat prin punctul r1. Se face specificarea că prin linie continuă este reprezentată
curba caracteristică convenţională a materialului, în sensul că tensiunile σ s-au obţinut
considerând secţiunea transversală a epruvetei constantă în timpul solicitării epruvetei. Dacă
se trasează curba σ-ε, cu σ determinat pe bara secţiunii reale (contractată) din timpul
încercării, se obţine curba caracteristică reală a materialului (reprezentată cu linie întreruptă),
care nu conţine paradoxul că ruperea se realizează la o tensiune σr1 < σr.
Curbele caracteristice convenţionale se pot înregistra automat de maşinile de încercat,
motiv pentru care ele au largă aplicabilitate în rezistenţa materialelor.
În calculele curente de rezistenţă, curba caracteristică interesează numai până la limita
de curgere.
Dacă se notează cu lr lungimea între reperele 1, obţinută după alăturarea celor două
bucăţi rupte ale epruvetei, se poate calcula alungirea specifică la rupere:

lr − l0 ∆lr
εr = = (3.21)
l0 l0

Obişnuit, alungirea specifică se reprezintă în procente:

lu − l 0
δm = 100% = ε r ⋅ 100 [%], (3.22)
l0

în care lu reprezintă lungimea dintre reperele 1 la un moment dat, pentru care se calculează ε.
Gâtuirea specifică la rupere se obţine din relaţia:

Ar − A0
ψ= , (3.23)
A0

în care Ar reprezintă aria transversală minimă din secţiunea gâtuită, iar A0 reprezintă aria
transversală iniţială a epruvetei.
Paralela dusă din punctul r1 la porţiunea liniară a curbei (dreapta ∆), intersectează
abscisa în punctul s. Segmentul Os reprezintă deformaţia specifică la rupere εr. Deformaţia
specifică εr1 corespunzătoare punctului r1, are două componente: componenta plastică Os = εr
şi componenta elastică sn (εr1 = Os + sn). De altfel, deformaţia din orice punct A din zona
e...r1, are o componentă elastică şi una plastică ε = εp + εe.
Pentru oţelul OL 37, a cărui curbă caracteristică este reprezentată în figura 3.8, rezultă:
σp = 200 N/mm2; σc = 240 N/mm2; σr = 370 N/mm2; E = 21 ⋅ 104 N/mm2; εr = 25 ... 28 %.
Pentru o situaţie A (fig.3.7) dincolo de limita de elasticitate, energia potenţială de
deformaţie are două componente: una plastică reprezentată de aria O-p-e-ci-cs-A-C şi una
elastică reprezentată de aria B-A-C care este reversibilă. Se observă că la încărcarea epruvetei
până în punctul A, descărcarea se realizează după dreapta AB. La o nouă încărcare (care se
realizează tot pe această dreaptă) până în punctul r energia potenţială de rupere este
reprezentată de aria B-A-r-m, mai mică decât energia potenţială rezultată la încărcarea
epruvetei din punctul O reprezentată de aria O-p-e-ci-cs-A-r-m, ceea ce pentru solicitările
dinamice constituie un dezavantaj.

61
 O metodă experimentală pentru determinarea energiei potenţiale de rupere care
reprezintă un criteriu al plasticităţii sau fragilităţii unui material o constituie încercarea la
rezilientă.

Fig.3.8’

Aceasta constă în măsurarea energiei de rupere a unei epruvete de dimensiuni

standardizate cu crestătură în U (fig.3.8’.a) sau în V (fig.3.8’.b), cu ajutorul unui ciocan
pendul de formă specială (fig.3.8’.c) de greutate G. Prin căderea pendulului (fig.3.8’.c) din
poziţia 1, epruveta 3 este lovită în sensul forţei G (fig.3.8’.a, b) pe axa crestăturii, este ruptă şi
pendulul ajunge în poziţia 2. lucrul mecanic consumat pentru ruperea epruvetei este L = Gh.
Rezilienţa materialului epruvetei ρ este dată de raportul:

L
ρ= ,
A

în care A este aria secţiunii transversale a epruvetei în dreptul crestăturii. Pentru materiale
tenace ρ are valori mai mari decât pentru materiale fragile. Valorile rezilientei sunt influenţate
de scăderile de temperatură, dimensiunile epruvetei şi greutatea ciocanului.
Limita de curgere este bine marcată la oţelurile moi, care prezintă deformaţii mari
înainte de rupere (ele sunt tenace sau ductile), dar ea devine din ce în ce mai puţin aparentă la
oţelurile mai dure, ca urmare a creşterii procentului de carbon în compoziţie. Acestea din
urmă practic nu au palier de curgere, şi limita de curgere este definită convenţional pe baza
unei deformaţii specifice remanente standard, de obicei 0,2%; această limită convenţională de
curgere se notează σ02 (fig.3.9). Aceste oţeluri au şi o lungire la rupere foarte redusă,
comportarea lor apropiindu-se de cea a materialelor casante (fragile), aşa cum rezultă din
figura 3.10. Reducerea ductilităţii apare şi la temperaturi scăzute când oţelurile, chiar şi cele
moi, prezintă o rupere casantă.
Modulul de elasticitate E, limitele de proporţionalitate şi curgere σp respectiv σc scad
continuu cu creşterea temperaturii. Lungimea de rupere ∆lr şi gâtuirea specifică la rupere ψ,
au valori minime la 200-300oC, după care cresc continuu cu temperatura.
Viteza de aplicare a sarcinilor influenţează mult caracteristicile mecanice ale
materialelor. Astfel, la viteze mari de aplicare a sarcinilor (solicitarea prin şoc), materialele
tenace se comportă ca materialele fragile prezentând limite de elasticitate, curgere şi rupere
ridicate iar alungiri la rupere scăzute.
Tensiunile şi deformaţiile specifice ale corpurilor se modifică în timp chiar sub sarcini
constante, fenomenul purtând denumirea de fluaj.

62
 Fig.3.9 Fig.3.10 Fig.3.11

La încărcări repetate ale unei epruvete din oţel peste limite de elasticitate se produce
fenomenul de ecruisare al materialului, adică creşterea limitei de elasticitate. Astfel, dacă se
presupune că o epruvetă este solicitată peste limita de elasticitate σe şi anume până la valoarea
corespunzătoare punctului e1 (fig.3.11), se observă că descărcarea se produce după o dreaptă 3
paralelă cu porţiunea rectilinie 1 a diagramei de încărcare. După descărcarea totală epruveta
păstrează o deformaţie remanentă ε1. La o nouă încărcare materialul se comportă elastic până
la atingerea valorii σe1 (pe porţiunea rectilinie reprezentată de dreapta 4), valoare care
reprezintă o nouă limită de elasticitate, superioară celei rezultate la prima încărcare (σε1 > σε).
Modulul de elasticitate se păstrează practic constant. Dacă această nouă încărcare se face până
în punctul e2, descărcarea se va face după dreapta 6, paralelă cu dreapta 1, realizându-se o altă
deformaţie remanentă, iar limita de elasticitate atingând valoarea σe2.
Ecruisarea este folosită industrial la
îmbunătăţirea calităţii unor oţeluri pentru beton armat şi
precomprimat, prin laminare la rece, trefilare şi
torsionare.
Materialele care au prima porţiune de pe curba
caracteristică de formă rectilinie se numesc materiale ce
ascultă de legea lui Hooke. Materialele de aceste fel sunt
foarte puţine, majoritatea nu respectă această lege.
Curbele caracteristice ale materialelor care nu
respectă legea lui Hooke au forma din figura 3.12 şi ele
reprezintă expresii analitice de forma:

Fig.3.12 σ α = E0 ε , (3.24)

în care E0 reprezintă o constantă a materialului, iar α este un exponent cu valori α > 1 pentru
materiale ca alama, cuprul, bronzul şi α < 1 pentru materiale cum sunt fibrele textile şi
curelele.
În afară de curba caracteristică σ-ε obţinută din solicitarea la întindere a epruvetei, se
poate construi pentru fiecare material o curbă caracteristică în coordonate τ-γ. Aceasta se
obţine prin încercarea la răsucire a unei epruvete având forma unui tub cu perete subţire
(fig.3.13), şi care reprezintă legătura fizică între tensiunile tangenţiale τ şi lunecările specifice
γ (fig.3.14).

63
 Fig.3.13 Fig.3.14

Pentru un oţel moale (OL 37) , curba caracteristică are aliura din figura 3.14,
asemănătoare cu curba caracteristică σ-ε, pe aceasta obţinându-se caracteristici mecanice ale
materialului cum sunt: limita de proporţionalitate τp, limita de elasticitate τe, limita de curgere
τc şi limita de rupere τr. Pe intervalul Op, curba caracteristică este rectilinie, materialul
supunându-se legii lui Hooke:
τ = Gγ , (3.25)

în care G este o constantă a materialului, numită modul de elasticitate transversal (modulul lui
Young). Pentru oţel aceasta are valoarea G = 8,1 ⋅ 104 N/mm2.
Toate concluziile referitoare la curba caracteristică a materialului σ-ε, rămân valabile
şi pentru curba caracteristică τ-γ.

3.6. Coeficienţi de siguranţă. Rezistenţe admisibile

La efectuarea calculelor de rezistenţă se pune întrebarea: până la ce valoare a tensiunii

se admite să fie solicitat materialul unei piese? Ca o primă orientare în acest sens trebuie să se
servească faptul că piesele nu numai că trebuie să nu se rupă în timpul funcţionării, dar trebuie
în general să aibă deformaţii mici şi elastice. Prin urmare, tensiunile din material nu trebuie să
depăşească tensiunea la limita de elasticitate.
Alte motive care impun ca tensiunile să
fie mult sub limita de elasticitate sunt
determinate de următorii factori: sarcinile care
încarcă corpurile nu pot fi stabilite cu precizie,
depăşirea valorilor luate în calcul fiind posibilă;
schematizarea pieselor sub formă de bară, placă
sau corpuri masive; caracteristicile mecanice nu
se pot determina cu precizie; ipotezele de calcul
introduse pentru simplificarea calculelor etc.
Valorile maxime ale tensiunilor σ şi τ,
inferioare limitei de elasticitate, care se admit
în calculele de rezistenţă pe baza practicii
îndelungate se numesc rezistenţe admisibile.
Fig.3.15 Rezistenţele admisibile sunt în primul
rând în funcţie de natura materialului, felul
solicitării şi importanţa piesei calculate în ansamblul în care lucrează.
Rezistenţele admisibile se notează cu σa şi τa şi se raportează la una din valorile
caracteristicilor mecanice distincte de pe curba caracteristică, superioare limitei de elasticitate.
64
 Astfel, pentru materiale tenace, la care limita de curgere este distinctă pe curba
caracteristică, rezistenţa admisibilă este determinată din relaţia:

σc
σa = , (3.26)
cc

iar pentru materialele casante, la care limita de curgere nu este distinctă dar are limită de
rupere bine precizată, rezistenţa admisibilă se determină cu relaţia:

σr
σa = (3.27)
cr

Mărimile cc şi cr poartă denumirea de coeficienţi de siguranţă şi aceştia sunt

supraunitari.
Alegerea rezistenţelor admisibile şi a coeficienţilor de siguranţă trebuie să ia în
considerare următorii factori:
- natura materialului (fiecare material este mai mult sau mai puţin omogen şi are o
curbă caracteristică proprie, pentru materialele mai puţin omogene se iau
coeficienţi de siguranţă mai mari);
- tratamentele la care sunt supuse materialele pieselor, corpurilor sau organelor de
maşini, tratamente care modifică caracteristicile mecanice ale materialului iniţial;
- durata de folosire a piesei (cu cât durata de funcţionare a piesei este mai mică, cu
atât coeficientul de siguranţă este luat mai mare).

3.7. Eforturi, tensiuni şi deformaţii în bare solicitate la întindere sau

compresiune, când în calcul se ţine seama de greutatea proprie

Există situaţii în practică, când barele (firele,

cablurile) dispuse vertical, au lungimi foarte mari. În
aceste cazuri, greutatea proprie a barelor este
comparabilă ca ordin de mărime cu sarcina exterioară. În
aceste cazuri este evidentă necesitatea ca în calcul să se ia
în considerare şi greutatea proprie a barelor.
Se consideră o bară (fig.3.16), dispusă vertical,
încastrată la capătul de sus şi solicitată axial în capătul
liber cu forţa F. Bara are rigiditatea la întindere AE,
constantă pe lungimea l a barei şi materialul barei are
greutatea specifică γ.
Pentru a pune în evidenţă efortul din bară, se
detaşează din aceasta o lungime x. Pentru păstrarea
echilibrului ei după detaşare, în centrul secţiunii de
separare se introduce efortul N. Pentru ca elementul să
rămână în echilibru, trebuie să fie satisfăcută ecuaţia de
echilibru:

Fig.3.16
∑F x = 0; N = F + G = F + γAx , (3.28)

în care G = γAx este greutatea elementului detaşat.

65
 Din relaţia (3.28) rezultă că efortul N are o variaţie liniară pe lungimea barei, cu
valoarea minimă Nmin = F, pentru x = 0 (în capătul liber) şi valoarea maximă Nmax=F+γAl=V2,
pentru x = l (în încastrare).
Tensiunea σ din secţiunea de abscisă x va fi:

N F
σ= = +γ x (3.29)
A A

Din relaţia (3.29) rezultă că şi σ variază liniară pe lungimea barei, cu valorile minime
şi maxime:
F
x = 0, σ min =
A
(3.30)
F
x = l , σ max = + λl
A

Din relaţia (3.30) rezultă că tensiunea maximă se realizează în secţiunea de încastrare,

secţiune care se consideră periculoasă.
Se pune condiţia ca în secţiunea de încastrare să nu se depăşească valoarea rezistenţei
admisibile:
F
σ max = + γl ≤ σ a (3.31)
A

Din relaţia (3.31) se poate obţine aria necesară a barei:

F
A= (3.32)
σ a − γl

Din relaţia (3.32) rezultă că este necesar ca σa > γl, lungimea barei fiind limitată de
această inegalitate.
Alungirea lungimii elementare dx de bară este:

σ 1F 
∆(dx) = εdx = dx =  +γ x (3.33)
E E A 

Alungirea totală a barei se obţine integrând în ambii membri ai relaţiei (3.33), pe

lungimea barei:
l l
1E  l  G 
∆l = ∫ ∆(dx ) = ∫  + γx dx = F + o , (3.34)
0 0
E A  AE  2 

în care Go = γAl este greutatea totală a barei.

Dacă bara se află numai sub greutatea proprie, relaţia (3.29) devine σ = γx, cu valoarea
maximă σmax = γl. Dacă σmax = σr, se poate obţine lungimea barei, la care aceasta se rupe sub
greutatea proprie:
σr
lr = , (3.35)
γ

din care rezultă că lr nu depinde de aria transversală a barei.

66
 Alungirea barei sub acţiunea greutăţii proprii se obţine din (3.34) pentru F = 0:

Go
l
∆l = 2 (3.36)
AE

3.8. Eforturi, tensiuni şi deformaţii în bare de egală rezistenţă solicitate la

întindere sau compresiune

S-a văzut că la bara dispusă vertical, eforturile variază liniar în lungul acesteia şi că
dimensionarea se face astfel încât în secţiunea periculoasă tensiunea să fie egală cu tensiunea
admisibilă. În restul secţiunilor, în care σ < σa, materialul barei este subsolicitat şi deci
lucrează nemecanic.
Se pot concepe bare, cu secţiune variabilă pe lungimea lor, astfel încât tensiunea σ să
fie aceiaşi în toate secţiunile barei.
O astfel de bară este numită bară de egală rezistenţă la solicitarea de întindere sau
compresiune.
Se consideră bara din figura 3.17.a încărcată cu forţa F, la care se urmăreşte
determinarea legii de variaţie a ariei transversale A astfel încât să se realizeze aceiaşi tensiune
σ în toate secţiunile de pe lungimea ei. Bara este executată dintr-un material care are greutatea
specifică γ, are lungimea l şi aria din capăt Ao.

Fig.3.17

Se detaşează din bară o lungime elementară dx având în capete ariile transversale A şi

A + dA. Pentru păstrarea echilibrului elementului de bară separat, în centrele secţiunilor sale
de capăt se introduc eforturile N1 şi N2 care reprezintă efectul părţilor din bară înlăturate
asupra elementului detaşat. Asupra elementului de bară detaşat, în afară de N1 şi N2 mai
acţionează şi greutatea proprie G. Deoarece elementul are o lungime infinit mică greutatea lui
este G = γdv = γAdx.
Mărimea eforturilor N1 şi N2 este:

N1 = σ(A+dA); N2 = σA
67
 Pentru echilibrul elementului de bară, după separare trebuie să fie satisfăcută ecuaţia
de echilibru:
∑ Fx = 0; N1 − N 2 − G = 0
sau
σ ( A + dA) − σA − γAdx = 0 (3.37)

După reduceri se obţine:

σdA = γAdx (3.38)

Relaţia (3.38) reprezintă o ecuaţie diferenţială de gradul întâi, în două variabile A şi x.

Separând variabilele se obţine:
dA γ
= dx (3.39)
A σ

Integrând relaţia (3.39) fără a defini integrala rezultă relaţia

γ
ln A = x+c, (3.40)
σ

în care c reprezintă o constantă de integrare ce se poate determina dintr-o condiţie la limită.

La x = 0 avem A = Ao, rezultând c = lnAo şi respectiv

γ
ln A = x + ln Ao , (3.41)
σ
sau
A γ
ln = x (3.42)
Ao σ

Relaţia (3.42) se poate pune şi sub formă exponenţială:

γ
x
A = Ao e σ
(3.43)

Aria Ao se poate determina din condiţia de rezistenţă, punând condiţia σ = σa,

rezultând Ao = F/σa, cu care (3.43) devine:
γ
F σa
x
A= e (3.44)
σa

Relaţia (3.44) exprimă legea de variaţie a secţiunii barei, pentru ca în orice secţiune
transversală de pe lungimea ei, să se realizeze o tensiune σ = σa.
Alungirea lungimii elementare dx este:

σ
∆(dx ) = εdx = dx ,
E
iar alungirea totală are valoarea:

68
 l
σl
∆l = ∫ ∆ (dx ) = (3.45)
0
E

În calcul s-a considerat o distribuire uniformă a tensiunii σ pe secţiunile transversale

ale barei considerate plane principale, adică s-a considerat că în secţiunea transversală nu
există tensiuni tangenţiale τ, neglijându-se faptul că fibrele longitudinale apasă unele pe
altele. Neglijându-se tensiunile tangenţiale τ din secţiunile transversale se intră în contradicţie
cu legile echilibrului şi cu alte formule din rezistenţa materialelor. Astfel, la bara solicitată
axial pe o secţiune înclinată cu unghiul α faţă de normala la axa barei, a rezultat o tensiune
1
tangenţială τ α = σ a sin 2α (unde α este deci unghiul dintre secţiune înclinată şi planul
2
principal).

Fig.3.18

Conform legii dualităţii, o tensiune egală cu τα şi duală, se va realiza şi pe o secţiune

perpendiculară pe secţiunea înclinată.
Dacă se examinează o secţiune cuprinsă într-un plan normal la suprafaţa exterioară, se
ajunge la concluzia absurdă că pe suprafaţa exterioară există tensiuni tangenţiale τ
(fig.3.18.a). Dacă se consideră o prismă elementară izolată în jurul suprafeţei exterioare
(fig.3.18.c), se constată că echilibrul ei pe verticală implică existenţa lui τyx, care la rândul ei
implică existenţa lui τxy (fig.3.18.d), iar aceasta implică existenţa lui σy (fig.3.18.e).

Fig.3.19

69
 Existenţa lui τyx = τxy în secţiunile transversale ale barei, produce deformarea acesteia
nemaiputându-se aplica legea lui Bernoulle.
Traiectoriile tensiunilor principale conform teoriei rezistenţei materialelor sunt
prezentate în figura 3.19.a, iar cele date de teoria elasticităţii sunt prezentate în figura 3.19.b.

3.9. Bare cu secţiune variabilă

3.9.1. Bară cu secţiunea variind în trepte

Profilul barei de egală rezistenţă la întindere sau compresiune este greu de realizat din
punct de vedere tehnic. Din acest motiv, în unele cazuri acestea se aproximează cu o variaţie
în trepte aşa cum se arată în figura 3.20.

Fig.3.20

Calculul secţiunii fiecărei trepte se face scriind condiţia de echilibru a părţilor obţinute
prin secţionarea barei la nivelul fiecărei trepte.
Se consideră bara din figura 3.20 formată din trei tronsoane cu lungimile l1, l2 şi l3, la
care se vor determina ariile transversale A1, A2, A3 şi alungirile ∆l1, ∆l2, ∆l3 ale tronsoanelor.
Se scriu expresiile eforturilor la nivelul superior al fiecărui tronson obţinându-se:

N1 = F + γA1l1 

N 2 = F + γA1l1 + γA2l2  (3.46)
N 3 = F + γA1l1 + γA2l2 + γA3l3 

Împărţind ambii membri ai relaţiilor (3.46) cu A1, A2 şi respectiv A3 şi impunând ca

Ni
= σ a , se obţin succesiv:
Ai
N1 F F
= σa = + γ l1 ; A1 = (3.47)
A1 A1 σ a − γ l1
N2 F + γA1l1 Fσ a
= σa = + γ l2 ; A2 = (3.48)
A2 A2 (σ a − γ l1 )(σ a − γ l2 )

70
 N3 F + γA1l1 + γA2l2 Fσ a2
= σa = + γ l3 ; A3 = (3.49)
A3 A3 (σ a − γ l1 )(σ a − γ l2 )(σ a − γ l3 )

Pentru o bară cu n tronsoane, aria An se obţine prin recurenţă, şi anume:

Fσ an−1
An = n
(3.50)
∏ (σ
i =1
a − γ li )

Alungirile fiecărui tronson şi alungirea totală a barei sunt:

l1  γA l  
∆l1 = F + 1 1  
A1 E  2  
l  γA l  
∆l 2 = 2  F + γA1l1 + 2 2  
A2 E  2  
l  γA l 
∆l3 = 3  F + γA1l1 + γA2 l 2 + 3 3 
A3 E  2 

.  (3.51)
. 

. 

ln  n −1
γAn l n  
∆l n =  F + γ ∑ Ai li + 
An E  i =1 2  
n

∆l = ∑ ∆li 
i =1


Deoarece secţiunea variază cu salt de la un tronson la următorul tronson, şi tensiunea

σ va avea variaţii cu salt în aceste secţiuni.
În secţiunile 0 ... 3, se realizează tensiunile:

F F + γA1l1 F + γA1l1 F + γA1l1 + γA2l2

σo = ; σ 1i = > σ o ; σ 1s = < σ 1i ; σ 2i = ;
A1 A1 A2 A2
F + γA1l1 + γA2l2 F + γA1l1 + γA2l2 + γA3l3
σ 2s = < σ 2i ; σ 3 = > σ 2s
A3 A3

Diagramele N şi σ sunt prezentate în figura 3.20.a şi b.

3.10. Concentrări de tensiuni. Concentrarea tensiunilor

În funcţie de rolul lor funcţional, piesele, elementele de construcţie şi organele de

maşini, au practicate pe lungimea lor orificii, canale de pană, degajări, creneluri, variaţii în
trepte. Toate acestea poartă denumirea de concentratori de tensiuni, deoarece în secţiunile în
care sunt practicaţi tensiunile cresc substanţial, după alte legi decât cele date de rezistenţa
materialelor.

71
 În figura 3.21 este prezentată o platbandă de lăţime b şi grosime h, solicitată la
întindere, la care pe axa ei, este practicat un orificiu cu raza r, foarte mică în raport cu lăţimea
b a platbandei.

Fig.3.21

Secţiunea transversală neslăbită a platbandei (secţiunea B-B, fig.3.21.b), se numeşte

secţiune brută şi are valoarea Ab = b ⋅ h. Secţiunea C-C (fig.3.21.c) se numeşte secţiune
slăbită sau secţiune netă şi are valoarea An = (b – d)h. Cea mai mică secţiune netă de pe
lungimea unei bare, este secţiunea periculoasă a barei.
În secţiunea B-B, îndepărtată de orificiu, tensiunea are o distribuţie uniformă cu
valoarea:
N N F
σo = = = (3.52)
Ab bh bh

Conform metodei rezistenţei materialelor, în secţiunea netă C-C, tensiunea se consideră de

asemenea uniform distribuită, având valoarea:

N
σn = (3.53)
(b − 2r )h

În teoria elasticităţii se demonstrează că în secţiunea transversală C-C, tensiunea

variază pe lăţimea b, conform relaţiei:

 r2 3r 4 
σ x = σ o 1 + + , (3.54)
 2 y 2 2 y 4 

în care y este ordonata unui punct M de pe secţiunea C-C.

Din relaţia (3.54) rezultă că pentru y = ± r, în punctul 1 se obţine σ1 = σy max = 3σo,
adică o valoare de trei ori mai mare decât în secţiunea brută B-B şi mai mare decât valoarea
dată de relaţia (3.53).
Tot în teoria elasticităţii se arată că în secţiunea longitudinală ce conţine axa x, se
realizează tensiuni σy, definite de relaţia:

72
  r2 3r 4 
σ y = −σ o  − + , (3.55)
 2x
2
2 x 4 

în care x este abscisa unui punct de pe axa platbandei.

Pentru x = ± r, în punctele 2 se obţin σ2 = σx max = -σo, iar într-un punct de abscisă
σo
x = ± r 6 se obţine o valoare de extrem σ x ext = .
24,35
Rezultă că în punctele 1 ale orificiului (concentratorul de tensiuni), mărimea tensiunii
se poate scrie sub forma
σ x max = α kσ n , (3.56)

în care αk > l, se numeşte coeficient de concentrare al tensiunilor.

După înlocuiri, relaţia (3.56) devine

N N
3 = αk , (3.57)
bh (b − d )h
din care se obţine:
 d
α k = 31 −  (3.58)
 b

Din relaţia (3.58) rezultă că, cu cât diametrul orificiului este mai mic, cu atât αk este
mai mare şi, deci, concentrarea tensiunilor în punctele 1 este mai mare.

Fig.3.22

În figura 3.32 este prezentată o platbandă solicitată la întindere, cu lăţimea b şi

grosimea h, în care este practicat un orificiu de forma unei elipse, cu mărimea semiaxelor a şi
c. Ca şi în cazul orificiului circular, în punctele 1 se realizează tensiunea maximă. Într-un
calcul exact, mărimea acestei tensiuni se determină din relaţia:

 a
σ x max = σ 1 = σ o 1 + 2  (3.59)
 c

Din relaţia (3.59) se observă că dacă c = 0, orificiul eliptic se transformă într-o fisură
transversală de lăţime 2a. În această situaţie, în punctele 1 tensiunea ar trebui să devină

73
infinită. Creşterea tensiunii este limitată la valoarea limitei de curgere σc, când în punctele 1 şi
pe lăţimea fisurii apar deformaţii mari şi ca urmare fisura se transformă într-o elipsă, în
punctele 1 tensiunile ajungând la o valoare dată de relaţia (3.60).
În figura 3.23 şi figura 3.24 sunt prezentate alte două tipuri de concentratori,
constituite dintr-o degajare şi respectiv o racordare a unei platbande cu secţiunea variind în
trepte, cu raza r.

Fig.3.23 Fig.3.24

Pentru platbanda din figura 3.23, tensiunea maximă se realizează în punctele 1 şi are
valoarea:
bh
σ 1 = σ x max = α kσ n = α k σo , (3.60)
b − 2r
r
în care: α k = f   .
b
În punctele 1 de racordare ale platbandei din figura 3.24 se realizează tensiunea
maximă:
N
σ x max = α k , (3.61)
bh
r
în care: α k = f   .
b

3.11. Calculul la presiunea de contact

În calculul de rezistenţă trebuie să se acorde o atenţie deosebită şi presiunilor de

contact, prin care se transmite forţa aplicată pe un element de construcţie sau organ de maşină.
Presiunile de contact se pot considera tensiuni normale, ce se dezvoltă pe suprafaţa de contact.
Dacă acestea depăşesc anumite valori, suprafaţa de contact se distruge prin strivire la piesele
aflate în repaus, sau prin gripare şi strivire la piesele aflate în mişcare relativă ale căror
suprafeţe de contact nu sunt lubrifiate.
Dacă forţa se transmite între două piese confecţionate din materiale diferite, atunci în
calcul se consideră presiunea admisibilă a materialului mai slab.
Relaţia de calcul a presiunii de contact depinde de forma suprafeţei de contact, care
poate fi plană, cilindrică, liniară, punctiformă etc.

a) Suprafaţa plană de contact

În acest caz se consideră că presiunea de contact este uniform distribuită, iar condiţia
de rezistenţă la strivire se obţine cu relaţia:

74
 pef =
∑F i
≤ pai = σ ai , (3.62)
Ai

unde pai este presiunea admisibilă a materialului mai slab (egală cu tensiunea admisibilă de
compresiune σai).
În figura 3.25 este prezentat spre exemplu un
stâlp format din trei tronsoane: tronsonul 1 din oţel
cu greutatea GOL = γOLAOL hOL, tronsonul 2 din fontă
cu greutatea GFo = γFoAFo hFo şi tronsonul 3 din beton
având greutatea GB = γBAB hB.
Se cunoaşte că între tensiunile admisibile
(presiunile admisibile) ale materialelor din care sunt
executate cele trei tronsoane există inegalitatea:

σa OL > σa Fo > σa B > σa sol

Relaţiile de dimensionare din condiţia de

rezistenţă la presiunea de contact sunt:

F F + GOL
A1 = ; A2 = ;
σ a Fo − γ OL lOL σ a B − γ Fo l Fo
(3.63)
F + GOL + G Fo
Fig.3.25
A3 =
σ a sol − γ B l B

b) Suprafaţa cilindrică de contact

Calculul se efectuează pentru o distribuţie uniformă şi o distribuţie cosinusoidală a
presiunii pe suprafaţa de contact.

b1) Presiune cu distribuţie uniformă într-un lagăr cilindric de lunecare

În figura 3.26 este prezentat un lagăr cilindric de alunecare, format din fusul 1 şi
semilagărul 2. Fusul este apăsat pe lagăr cu forţa F. Sub acţiunea forţei F, pe suprafaţa de
contact dintre fus şi lagăr se realizează presiunea de contact p, care se consideră uniform
distribuită.
Pe o suprafaţă elementară de contact dA = rldα se realizează o reacţiune elementară
dN = pdA = prldα. Reacţiunea rezultantă are valoarea

π /2
N = F = ∫ p cos αdA < a = 2 ∫ prl cos αdα = 2 prl = pld , (3.64)
A 0

din care se obţine valoarea presiunii şi condiţia de rezistenţă la presiunea de contact:

F
p= ≤ σ a( 2 ) = pa( 2 ) , (3.65)
ld
în care: σ a( 2 ) este rezistenţa admisibilă la presiunea de contact a lagărului care este
confecţionat dintr-un material mai slab; l – lungimea lagărului; d, r – diametrul şi raza fusului;
α - unghiul de poziţionare al arcului elementar ds = rdα.

75
 Fig.3.26

b2) Presiune cu distribuţie cosinusoidală într-un lagăr cilindric de alunecare

În figura 3.27 este prezentată o distribuţie cosinusoidală a presiunii pe lagărul cilindric
şi anume p = pmax cos α .

Fig.3.27

Reacţiunea semilagărului asupra fusului este:

π /2 π /2
π
N =F =2 ∫ dN ⋅ cosα = 2 ∫ rl ⋅ p
0 0
max cos 2 αdα =
4
ldp max (3.66)

Din relaţia (3.66) se obţine valoarea maximă a presiunii de contact şi condiţia de

rezistenţă:
4 F
pmax = ≤ pa
π ld

76
 Dacă fusul se află în repaus faţă de semilagăr, în calcul se consideră pa( 2 ) ≅ 1,5σ a( 2 ) , iar
dacă fusul se află în mişcare faţă de semilagăr atunci s consideră pa( 2) < σ a( 2 ) .

c) Suprafeţe mici de contact

Aceste suprafeţe se realizează în cazul
rezemărilor pe bile sau role, în cazul folosirii
rulmenţilor ca lagăre (lagăre de rostogolire). În
aceste cazuri rezemările se fac pe suprafeţe mici,
fapt ce conduce la presiuni de contact foarte mari.
Formulele de calcul ale presiunii de
contact dintre două sfere, care se realizează pe o
suprafaţă circulară cu diametrul 2a << d1
(fig.3.28), au fost stabilite de Hertz.
Se poate demonstra că legea de variaţie a
presiunii de contact p, pe suprafaţa de contact A =
πa2, este de formă eliptică, cu valoarea maximă în
centrul suprafeţei şi anume:

3F F
pmax = = 1,5 2 (3.67)
2 A πa
Fig.3.28 unde:
E1 + E2 d1d 2
a = 0,7 ⋅ 3 ⋅ F (3.68)
E1 E2 d1 + d 2

În relaţiile (3.67) şi (3.68) s-a notat: a – raza suprafeţei de contact; d1, d2 – diametrele
celor două sfere în contact; E1, E2 – modulele de elasticitate ale materialelor din care sunt
confecţionate cele două sfere; F – forţa ce se exercită între sfere.
Dacă cele două sfere sunt din acelaşi material E1 = E2 = E, relaţia (3.68) devine:

2 d1 d 2
a = 0,7 ⋅ 3 ⋅ F (3.69)
E d1 + d 2

Cu (3.68) din (3.69) se obţine valoarea maximă a presiunii de contact:

2
 dd 
pmax = 0,62 ⋅ E ⋅  1 2  ⋅ F
3
2
(3.70)
 d1 + d 2 

Dacă bila 1 apasă pe o suprafaţă plană (d2 = ∞), din relaţia (3.69) rezultă

2d1
a = 0,7 3 F, (3.71)
E

pentru care valoarea maximă a presiunii de contact este:

77
 E2
pmax = 0,62 3 ⋅F (3.72)
d12

Dacă bila 1 apasă pe o suprafaţă concavă (d2 = -d2), din (3.69) se obţine

2 d1 d 2
a = 0,7 ⋅ 3 ⋅ F, (3.73)
E d1 − d 2

iar presiunea maximă va avea valoarea:

2
 d − d1 
pmax = 0,62 ⋅ 3 E ⋅  2
2
 ⋅ F (3.74)
d d
 1 2 

În cazul general al unor corpuri solide, care au o formă geometrică simplă, suprafaţa
de contact dintre cele două corpuri are forma unei elipse, iar presiunea maximă se calculează
cu relaţia:

pmax = α 3 A12 E 2 F (3.75)

Coeficienţii A1 şi B1 ai eclipsei de contact, dau mărimea factorului α, ale cărui valori

sunt prezentate în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1.
A1
1 0,8 0,6 0,4 0,3 0,2 0,15 0,1 0,05 0,02 0,01 0,007
B1
α 0,62 0,666 0,724 0,85 0,95 1,14 1,27 1,54 2,03 2,85 3,6 5,1

3.12. Teoreme şi metode energetice

Pentru calculul deplasărilor în bare şi sisteme de bare solicitate axial, dar şi pentru
rezolvarea sistemelor static nedeterminate, se folosesc o serie de teoreme şi metode
energetice.

3.12.1. Energia potenţială de deformaţie (lucrul mecanic al forţelor externe)

Se consideră bara BC, de lungime l, arie A (constantă pe lungime), solicitată axial cu

forţa F (fig.3.28.a). Efortul axial în secţiunea curentă de abscisă x (fig.3.28.b) este N = F.
Dacă forţa se aplică cu intensitatea sa crescândă progresiv şi lent în intervalul 0 ... F.
Nl
Pentru o valoare intermediară F1 = N1, în bară se realizează alungirea ∆l1 = 1 .
AE
La o creştere elementară a forţei F1 = N1 (fig.3.28.c), alungirea are creşterea
l
elementară d (∆l1 ) = dN1 .
AE
Lucrul mecanic exterior elementar dLe (egal cu energia potenţială elementară de
deformaţie dW), produs de efortul N1 cu deplasarea d(∆l1) va fi:

78
 l
dLe = dW = N1d (∆l1 ) = N1dN1 (3.76)
AE

Fig.3.28

Lucrul mecanic exterior total (energia potenţială de deformaţie totală), la sfârşitul

procesului de deformaţie, când F1 atinge valoarea F = N, este:

N
l N 2l
Le = W = ∫
0
AE
N1dN1 =
2 AE
(3.77)

Lucrul mecanic elementar, corespunzător unei lungimi elementare de bară se poate

scrie prin analogie:
N2
dLe = dW = dx (3.78)
2 AE

Se defineşte ca energie potenţială specifică de deformaţie; raportul dintre lucrul

mecanic elementar şi un volum elementar de bară:

N2
dx 2
dW 2 AE N 1 σ 2 σε
W1 = = =  ⋅ = = (3.79)
dV Adx  A  2E 2E 2

σ2
Din relaţia (3.79) se obţine dW = dV , sau:
2E

σ2 l
N2
W =∫ dV = ∫ dx (3.80)
V
2E 0
2 AE

Din relaţia (3.80) se observă că întotdeauna W > 0.

79
 Pentru o bară sau un sistem de bare, la care pe intervalele distincte, respectiv pe barele
sistemului N şi AE sunt constante, integrala din relaţia (3.80) se transformă într-o sumă
discretă rezultând
N p2−q ⋅ l p −q
W =∑ , (3.81)
2( AE ) p −q

în care p şi q sunt punctele ce delimitează intervalele barei, respectiv capetele barelor

sistemului.
Din curba caracteristică a materialului se observă că energia potenţială specifică de
deformaţie este egală cu suprafaţa SOAC, iar energia potenţială specifică de rupere este egală
cu suprafaţa de sub curba caracteristică SOABD.

3.12.2. Lucrul mecanic al forţelor interne

Se consideră bara din figura 3.29, solicitată axial cu forţa F. În urma solicitării, corpul
se deformează trecând din poziţia 1 în poziţia 2.

Fig.3.29

Corpul solicitat se opune deformării sale, deci modificării distanţei dintre particulele
care îl formează, spre exemplu dintre particula A considerată în încastrare şi B, prin forţele
interioare Fi. Deoarece deformarea corpului se realizează, distanţa dintre cele două particole
se modifică cu distanţa s. Deoarece forţa Fi de pe particula B (care se deplasează), parcurge
distanţa s în sens invers sensului ei, va produce un lucru mecanic negativ – numit lucru
mecanic al forţelor interne Li < 0.

3.12.3. Teorema Clapeyron

Pentru un corp solicitat de un sistem de forţe externe aflat în timpul procesului de

deformaţie, se aplică teorema energiei cinetice sub formă integrală

L1, 2 = E2 − E1 , (3.82)

în care E1 este energia cinetică a particulelor corpului în starea iniţială, E2 – energia

particulelor corpului în starea finală şi L1,2 – lucrul mecanic efectuat între cele două stări.
Alegând ca stare iniţială, starea dinaintea începerii procesului de deformaţie şi stare
finală, starea după sfârşitul procesului de deformaţie, rezultă E1 = E2 = 0 şi L1,2 = 0.
Dar cum lucrul mecanic L1,2 are două componente şi anume lucrul mecanic exterior şi
lucrul mecanic interior, se poate scrie:
80
 L1,2 = Le + Li = 0
Cum Li < 0, rezultă:
Le = Li = W (3.83)

3.12.4. Teorema reciprocităţii lucrului mecanic (Teorema Betti)

Fig.3.29

Se consideră forţele Fi şi Fj şi două puncte i şi j pe axa barei (fig.3.29.a). Se consideră

că mai întâi se aplică pe bară forţa Fi în punctul i, a cărei intensitate creşte progresiv şi lent de
la valoarea zero la valoarea finală. Sub acţiunea acesteia, intervalul Oi se lungeşte, punctul i
având deplasarea δii (toate punctele aparţinând intervalului i-k nesolicitat, translează liber,
având aceleaşi deplasări ca şi punctul i). Forţa Fi cu deplasarea punctului ei de aplicaţie i,
produce un lucru mecanic:

1
Lii = Wii = Fiδ ii
2

În poziţia deformată a barei (fig.3.29.b), în punctul j se aplică forţa Fj cu valoarea

crescând progresiv şi lent. Sub acţiunea acesteia, intervalul Oj1 se lungeşte, punctul j1 având
deplasarea δjj (celelalte puncte de pe intervalul j1-k1 deplasându-se liber cu aceiaşi valoare).
Forţa Fj cu deplasarea punctului ei de aplicaţie j, produce un lucru mecanic:

1
L jj = W jj = F jδ jj
2

Forţa Fi aflându-se pe bară va parcurge cu întreaga ei intensitate deplasarea δij a

punctului i produsă de Fj, va realiza lucrul mecanic:

Lij = Wij = Fiδij

La sfârşitul procesului de deformaţie se va realiza un lucru mecanic total şi anume:

1 1
W ' = Wii + Wij + W ji = Fiδ ii + Fiδ ij + F jδ jj (3.84)
2 2

81
 Dacă se inversează ordinea de aplicare a celor două forţe pe bară (adică dacă se aplică
mai întâi Fj şi apoi Fi), printr-un raţionament asemănător, la sfârşitul procesului de deformaţie
se obţine lucrul mecanic total:

1 1
W ' ' = W jj + W ji + Wii = F jδ jj + F jδ ji + Fiδ ii (3.85)
2 2

Deoarece lucrul mecanic total nu depinde de ordinea de aplicare a celor două forţe pe
bare rezultă W’ = W’’, astfel încât din (3.84) şi (3.85) se obţine teorema reciprocităţii lucrului
mecanic (teorema Betti)

W12 = W21 , (3.86)

sau
Fiδ ij = F j δ ji (3.87)

Conform acestei teoreme, lucrul mecanic produs de o forţă Fi cu deplasarea punctului

ei de aplicaţie δij produsă de o forţă Fj aplicată într-un punct j, este egal cu lucrul mecanic
produs de forţa Fj cu deplasarea δji a punctului ei de aplicaţie produsă de forţa Fi aplicată în
punctul i.
Dacă în relaţia (3.87) se consideră că Fi = Fj = 1, se obţine teorema reciprocităţii
deplasărilor
δij = δji, (3.88)

care arată că deplasarea punctului i de aplicaţie al forţei Fi produsă de forţa Fj, este egală cu
deplasarea punctului j de aplicaţie al forţei Fj produsă de Fi.

3.12.5. Teorema lucrului mecanic virtual pentru corpuri elastice

Deplasarea virtuală este o deplasare ce nu depinde de timp, este infinit mică şi este
compatibilă cu legăturile.
Se consideră bara din figura 3.30.a căreia i se dă o deplasare virtuală ∆ i , astfel că
aceasta ajunge din poziţia 1 în poziţia 1’.
Se notează cu ∆(dx) = ε x,i dx deplasarea axială elementară produsă pe elementul de
volum dV, rezultată în urma deplasării ∆i. Se mai notează cu σxdA forţa elementară produsă
pe elementul de volum dV de forţa exterioară Fj. Forţa elementară σxdA, cu deplasarea ∆h,i,
produce un lucru mecanic elementar virtual al eforturilor

dL ef = σ x dA ⋅ ∆(dx ) = σ xε x ,i dAdx = σ xε x ,i dV (3.89)

Este evident că dacă bara este acţionată de o forţă virtuală F i şi i se dă deplasarea ∆h,j,
produsă de forţa reală Fj, atunci (3.89) ia forma

dL ef = σ x dA ⋅ ∆ h , j = σ xε x dAdx = σ xσ x dV , (3.90)

în care σ x dA este forţa elementară de pe elementul de volum dV produsă de F i , iar ∆h,j este
deplasarea elementară de volum dV produsă de Fj.

82
 Fig.3.30

Integrând relaţiile (3.89) şi (3.90) pe întregul volum al barei se obţine lucrul mecanic
total al eforturilor:

L ef = ∫ σ x ε x dV (3.91)
V

L ef = ∫ σ xε x dV (3.92)
V

Relaţiile (3.91) şi (3.92) se pot scrie sub forma:

∑Fj
j ⋅ ∆ j ,i = ∫ σ x , j ε x ,i dV , (3.93)
V

∑F ⋅∆
i
i i, j = ∫ σ x ,i ε x , j dV , (3.94)
V

în care ∆ j ,i este deplasarea din punctul j, pe direcţia forţei Fj, produsă de sistemul de forţe
virtuale Fi , iar ∆ i , j este deplasarea din punctul i, pe direcţia forţei F i , produsă de sistemul de
forţe Fj.

83
 3.12.6. Metoda Mohr-Mexwell pentru calculul deplasărilor în bare sau sisteme de
bare solicitate la întindere-compresiune

În figura 3.31.a este prezentată o bară solicitată axial de sistemul de forţe F1 ,..., Fn.
S-a văzut că lucrul mecanic virtual se poate obţine din produsul unor sarcini virtuale
cu deplasările produse în sistem de sarcinile reale.

Fig.3.31
Dacă în relaţia (3.94), în locul sistemelor de forţe virtual Fi se consideră o singură
forţă virtuală egală F = Fk , aplicată într-un punct k al barei pe direcţia deplasării căutate (pe
direcţia axei barei), deplasarea ∆i,j se poate înlocui cu δk şi relaţia capătă forma:

F ⋅ δ k = ∫ σ ε x dV , (3.95)
V

în care σ x este tensiunea dintr-o secţiune de abscisă x a barei rezultantă din încărcarea
acesteia cu forţa F , iar εx este deformaţia specifică din aceiaşi secţiune produsă de sistemul
de forţe externe.
Se notează cu N efortul normal din secţiunea curentă rezultat din încărcarea barei cu
forţele externe şi cu n efortul normal din aceiaşi secţiune produs de forţa virtuală F . În figura
3.31.b şi d, sunt reprezentate diagramele N şi n.
Din relaţia (3.95) se observă că pentru F = 1 , aceasta permite determinarea
deplasărilor punctului de aplicaţie al forţei F = 1 pe direcţia acesteia:

δ k = ∫ σ xε x dV (3.96)
V

84
 n σ N
Dacă în (3.96) se fac înlocuirile σ x =
, εx = x = şi dV = Adx , se obţine relaţia
A E AE
de calcul a deplasării prin metoda Mohr-Mexwell:

N ⋅n
δk = ∫ dx (3.97)
l
AE

Conform acestei relaţii deplasarea punctului k de aplicaţie al forţei F , se obţine

integrând pe intervalele distincte ale barei şi sumând rezultatele pentru întreaga bară.
Dacă pe diferitele intervale ce formează bara, mărimile N, n, A şi E sunt constante, dar
diferite de la interval la interval, relaţia (3.97) capătă forma:

N p −q ⋅ n p −q
δk = ∑ (3.98)
( AE ) p −q

în care p şi q sunt punctele ce delimitează un interval.

Pentru bara din figura 3.31 avem A01 = A12 = A2k = Akn = A şi:

N 01 = Fn + Fk − F2 + F1 ; n01 = 1; l01 = a1 
N12 = Fn + Fk − F2 ; n12 = 1; l12 = a2 
 (3.99)
N 2 k = Fn + Fk ; n2 k = 1; l2 k = a3 
N kn = Fn ; nkn = 0; lkn = a4 

Cu aceste valori se obţine:

δk =
(N 01a1 )η1 + (N12 a2 )η 2 + (N 2 k ak )η3 + (N nk an )η 4 (3.100)
AE

Dacă din calcul rezultă δ k > 0 , deplasarea punctului k se produce în sensul forţei F ,
iar dacă δ k < 0 , deplasarea se produce în sens invers sensului forţei F .
Relaţia (3.97) şi (3.98) se pot aplica şi pentru o structură de rezistenţă formată din bare
solicitate la întindere sau compresiune. În acest caz se integrează conform relaţiei (3.97) pe
fiecare bară a sistemului şi rezultatul se sumează pe toate barele sistemului.

3.12.7. Metoda Castigliano pentru calculul deplasărilor în bare sau sisteme de

bare solicitate axial

În secţiunea de abscisă x a barei din figura 3.31.a efortul N are valoarea:

N01 = F1 – F2 + Fk + Fn (3.101)

Dacă F1, F2 şi Fn sunt constante, iar Fk este variabilă, derivata parţială a efortului N01
în raport cu Fx este:
∂N 01
=1
∂Fk

85
 Din expresiile (3.99) se observă că n01 = 1, adică:

∂N 01
= n01 = 1 (3.102)
∂Fk

Ţinând seama de (3.102), relaţia (3.97) capătă forma:

∂N N
δk = ∫ ⋅ dx , (3.103)
l
∂Fk AE

întâlnită sub denumirea de formula lui Castigliano pentru calculul deplasărilor.

Conform acestei relaţii, pentru obţinerea deplasării unui punct k al barei, se parcurg
următoarele etape: se scriu expresiile efortului N pe intervalele distincte ale barei; se
derivează acestea în raport cu forţa Fk ce acţionează în punctul şi pe direcţia deplasării
căutate; se integrează pe fiecare interval conform relaţiei (3.103), după care rezultatele
obţinute se sumează pe întreaga bară.
Dacă în punctul k nu acţionează o forţă pe direcţia deplasării căutate, atunci în mod
fictiv se introduce în acest punct o forţă Fk = 0, se scriu expresiile efortului N pe intervalele
distincte ale barei şi se efectuează derivatele parţiale ale acestora în raport cu Fk după care se
anulează Fk în expresiile efortului N. După aceasta se integrează pe intervale şi se sumează pe
întreaga bară.
În cazul unei structuri de rezistenţă formată din bare solicitate axial, se integrează
conform relaţiei (3.103) pe fiecare bară, după care rezultatele obţinute se sumează pentru
întregul sistem de bare.

3.12.8. Regula lui Veresciaghin pentru calculul deplasărilor la bare sau sisteme
de bare solicitate axial

Regula lui Veresciaghin este o interpretare grafoanalitică a metodei Mohr-Maxwell.

Analizând relaţia (3.100) şi diagrama N din figura 3.31 se constată că: N01a1 = Ω1,
N12a2 = Ω2, N2kak = Ω3 şi Nknan = Ω4 în care Ω1, Ω2, Ω3 şi Ω4 sunt ariile diagramelor efortului
N, pe intervalele 0-1, 1-2, 2-k şi k-n. De asemenea mărimile η1, η2, η3 şi η4 = 0 sunt mărimile
efortului din diagrama n, măsurate în dreptul centrelor geometrice ale ariilor Ω1, Ω2, Ω3 şi
respectiv Ω4.
Conform specificaţiilor de mai sus, relaţia (3.98) capătă forma

Ω p −q ⋅η p −q
δk = ∑ , (3.104)
( EI ) p −q

în care p şi q reprezintă punctele ce delimitează un interval în cazul unei bare, sau capetele
barelor în cazul unui sistem de bare.
La grinzile cu zăbrele (fig.3.32), sarcinile aplicându-se numai în noduri, eforturile N
sunt constante pe lungimea fiecăreia dintre bare, astfel că deplasarea unui nod se poate
determina cu relaţia (3.98):
N ⋅ n ⋅l
δ k = ∑ p −q p − q p − q , (3.105)
( AE ) p−q

86
în care: p-q reprezintă o bară a grinzii cu zăbrele; Np-q – efortul axial din bara p-q produs de
sarcinile externe; np-q – efortul axial din bara p-q produs de sarcina virtuală unitară aplicată în
nodul k pe direcţia deplasării căutate δk.

Fig.3.32

De exemplu, pentru grinda cu zăbrele din figura 3.32.a, determinarea deplasării

punctului 4, după direcţia D comportă următoarele etape: se calculează reacţiunile H1, V1 şi
V5 din reazeme din încărcarea grinzii cu forţele externe F1 şi F2 (fig.3.32.a), se determină
eforturile Np-q din barele grinzii; se încarcă grinda în punctul 4 forţa F = 1 pe direcţia dreptei
D (fig.3.32.b) şi se determină reacţiunile h1, v1 şi v5 şi eforturile np-q din această încărcare; se
determină deplasarea δ4 a punctului 4 pe direcţia dreptei D cu relaţia (3.105). Dacă δ4 > 0
înseamnă că deplasarea se produce în sensul forţei F = 1 , iar dacă δ4 < 1 deplasarea se
produce în sens invers.
Pentru a calcula unghiul de rotire al unei bare p-q (de exemplu bara 2-3), rotirea
acesteia (fig.3.32.c), se exprimă prin relaţia

N p −q ⋅ n' p −q ⋅l p −q
tg ϕ 23 ≅ ϕ 23 = ∑ , (3.106)
( AE ) p −q

în care n’p-q este efortul axial din bara p-q, rezultat din încărcarea virtuală a capetelor p şi q ale
barei cu un sistem de forţe normale pe acesta, al căror cuplu să fie unitar (forţe ce se obţin
raportând unitatea la lungimea barei p-q).
Dacă ϕ23 > 0, rotirea barei 2-3 se produce în sensul cuplului unitar, iar dacă ϕ23 < 0
rotirea se produce în sens invers.

87
 Exemple de calcul

1. Pentru sistemul de bare din figura a, încărcat în punctul B cu forţa F se cer: a)

eforturile din bare; b) verificarea barelor la această solicitare; c) energia potenţială
de deformaţie; d) deplasările pe verticală şi pe direcţia dreptei ∆ ale punctului B.
Se cunosc: F = 8 kN; l = 1 m; σa = 120 N/mm2; E = 21⋅104 N/mm2; A = 100 mm2.

Rezolvare
a) Din ecuaţiile de echilibru ale nodului B se obţin eforturile din cele două bare:

4 5
N1 = F, N2 = − F .
3 3

b) Tensiunile normale din cele două bare au valorile:

N1 4 F N2 5F
σ1 = = = 106,60 N/mm 2 ; σ2 = = = 111,11 N/mm 2 < σ a
A1 3 A A2 3 ⋅1,2 A

2 2
N12 l1 N 22 l 2  4 F  4l  5  5l
c) W = + =  ⋅ + − F  ⋅ = 28,46 ⋅10 3 N ⋅ mm
2 A1 E 2 A2 E  3  AE  3  1,2 AE

d) Deplasarea pe verticală a punctului B

- Metoda Mohr Maxwell
Din încărcarea sistemului de bare în punctul B cu o forţă unitară pe direcţia deplasării
4 5
căutate (fig.c), se obţin eforturile din cele două bare: n1 = , n2 = − .
3 3
88
 Conform formulei (3.98) se obţine deplasarea pe verticală a punctului B.

N1n1 N n 4 F 4 4l  5 F  5  5l 189 Fl
vB = l1 + 2 2 l 2 = ⋅ ⋅ + −  −  = = 8 mm
A1 E A2 E 3 3 AE  3  3  1,2 AE 9 AE

- Metoda Castigliano
Se determină derivatele parţiale ale eforturilor din bare în raport cu forţa F, ce
acţionează în punctul B, pe direcţia deplasării căutate (pe verticală)

∂N1 4 ∂N 2 5
= = n1 ; = − = n2 ;
∂F 3 ∂F 3

Conform relaţiei (3.103) se obţine vB:

l1 l
N1 ∂N1 2
N ∂N 2 4F 4  5F   5 
vB = ∫ dx + ∫ 2 dx = ⋅ ⋅ 4l +  −  ⋅  −  ⋅ 5l =
0
A1 E ∂F 0
A2 E ∂F 3 AE 3  3 ⋅ 1, 2 AE   3
189 Fl
= ⋅ = 8 mm
9 AE

- Regula lui Veresciaghin

Ariile diagramelor eforturilor N1 şi N2 de pe barele 1 şi 2 sunt:

4F  5F 
Ω1 = ⋅ 4l ; Ω 2 =  −  ⋅ 5l
3  3 

Ordonatele η1 şi η2 din diagramele n1 şi n2 de pe barele 1 şi 2, măsurate în dreptul

4 5
centrelor geometrice c1 şi c2 ale ariilor Ω1 şi Ω2 sunt: η1 = ; η 2 = − .
3 3
Conform relaţiei (3.104) se obţine deplasarea vB:

Ω1η1 Ωη  4F  4  1  5 F  5  1 189 Fl
vB = l1 + 2 2 l 2 =  ⋅ 4l   ⋅ + − ⋅ 5l  −  = = 8 mm
A1 E A2 E  3  3  AE  3  3  1,2 AE 9 AE

Deplasarea punctului B pe direcţia dreptei ∆:

- Metoda Mohr-Maxwell
Din încărcarea sistemului de bare cu o forţă unitară Fk = 1 , aplicată pe direcţia dreptei
∆ (fig.d), se obţin eforturile din barele 1 şi 2: n’1 = 1,654; n’2 = -1,443.
Deplasarea căutată va fi:

N1n'1 l1 N 2 n' 2 l 2 4 F 1,654 ⋅ 4l  5 F  5l

δ B(∆ ) = + = ⋅ + − (− 1,443) ⋅ = 7,94 mm
A1 E A2 E 3 AE  3  AE

În figura c sunt reprezentate şi diagramele eforturilor n’1 şi n’2.

89
 - Metoda Castigliano
Din încărcarea sistemului de bare cu forţa exterioară şi o forţă Fk = 0, aplicată în
punctul B, pe direcţia deplasării căutate ∆ se obţin eforturile:

4 5
N '1 = + 1,654 Fk ; N '2 = − F − 1,443 Fk
3 3

Se efectuează derivatele parţiale ale eforturilor N’1 şi N’2 în raport cu Fk şi se constată

că aceste derivate sunt tocmai eforturile n’1 şi respectiv n’2 rezultate din încărcarea sistemului
de bare cu Fk = 1 :
∂N '1 ∂N '2
= 1,654 = n'1 ; = −1,443 = n'2
∂Fk ∂Fk

Se face F0 = 0 în expresiile eforturilor N’1 respectiv N’2 se obţine N’1 = N1 respectiv

N’2 = N2 şi aplicând relaţia (3.103) rezultă:

N '1 ∂N '1 N ' ∂N '2 N ⋅ n ' l N ⋅ n' l

δ k( A ) = l1 + 2 l 2 = 1 1 1 + 2 2 2 = 7,94 mm
A1 E ∂Fk A2 E ∂Fk A1 E A2 E

- Regula lui Veresciaghin

În relaţia (3.104) se introduc ariile Ω1 şi Ω2 (fig.b) şi ordonatele η’1 respectiv η’2
(fig.d) măsurate în dreptul centrelor geometrice ale ariilor Ω1 respectiv Ω2; obţinându-se :

δ B( ∆ ) =
(N1l1 ) ⋅1,654 + (N 2l2 ) ⋅ (− 1,443) = 7,94 mm
A1 E A2 E

2. Pentru grinda cu zăbrele din figura a se cer: a) verificarea la rezistenţă a barelor

cunoscând că toate au aceiaşi arie A; b) deplasarea vD a nodului D pe verticală; c)
rotirea φCD a barei CD. Se cunosc: F = 40 kN; a = 2 m; A = 1600 mm2; E = 21·104
N/mm2; σa = 120 N/mm2.

90
 Rezolvare
a) Din ecuaţiile de echilibru ale întregului sistem şi ale fiecărui nod se obţin: HA = 2F;
VA = 2F; HB = 2F; N1 = 2 2 F ; N2 = -2F; N3 = 0; N4 = -2F; N5 = 0; N 6 = 2 2 F ; N7 = 0.
Deoarece efortul maxim este N max = 2 2 F , se obţine în secţiunile transversale ale
barelor tensiunea maximă:
N 2 2F
σ max = max = = 70,71 N/mm 2 < σ a
A A

b) Din încărcarea grinzii cu zăbrele cu o forţă unitară F = 1 în punctul şi pe direcţia

deplasării căutate (în punctul D, pe verticală), în barele grinzii rezultă eforturile: n1 = 2 ;
n2 = −1 ; n3 = 0 ; n4 = −1 ; n5 = 0 ; n6 = 2 ; n7 = 0 (obţinute direct din expresiile eforturilor
N1 ... N6, făcând 2F = 1).
Aplicând formula (3.123) se obţine deplasarea pe verticală a punctului D.

N p −q n p −q l p −q 2 2 F ⋅ 2 ⋅ a 2 + (− 2 F )(− 1)a + (− 2 F )(− 1)a 2 2 F ⋅ 2a 2

vD = ∑ = =
( AE ) p−q AE

=
Fa
AE
( )
8 2 + 4 = 1,823 mm

Deoarece vD > 0, rezultă că punctul D de deplasează în sensul forţei F = 1 .

c) Pentru determinarea rotirii barei CD(ϕCD), se încarcă capetele C şi D ale barei

1
(fig.b) cu raportul (unde a este lungimea barei CD), astfel încât pe bara CD se realizează
a
1
un cuplu unitar M = ⋅ a = 1 .
a
Din această încărcare se obţin reacţiunile din reazeme şi eforturile din bare:

1 2 1 1
h' A = h' B = ; v' A = 0; n'1 = ; n ' 2 = − ; n '3 = − ;
2a a a a
1 2 2 1
n ' 4 = − ; n '5 = ; n'6 = ; n'7 = −
a 2a 2a 2a

Folosind relaţiei (3.106) din metoda Mohr-Maxwell se obţine rotirea barei C-D.

N p − q n' p −q ⋅l p −q
ϕ CD = ∑ =
( AE ) p−q
1  2  1  1 2 
= 2 2 F a 2 + (− 2 F ) − a + (− 2 F ) − a + 2 2 F a 2 =
AE  a  a  a 2a 
=
2F
AE
( )
3 2 + 2 = 0,001486 rad = 0,08516 o

91
 Verificarea corectitudinii rotirii ϕCD
Se determină deplasarea pe verticală a articulaţiei c, încărcând grinda cu zăbrele în
nodul C cu forţa F = 1 (fig.c). Din această încărcare rezultă reacţiunile din reazeme şi
eforturile din bare:

1
h' ' A = h' ' B = ; n' '1 = n' '2 = n' '4 = 0; n'3 = 1;
a
2 2 1
n ' '5 = − ; n' '6 = ; n7 =
2 2 2

Deplasarea punctului C va fi:

N p − q n' ' p − q l p − q N 6 ⋅ n' '6 l6 2 2 ⋅ Fa

vc = ∑ = = = 0,673 mm
( AE ) p−q AE AE

Rezultă că deplasarea articulaţiei C se realizează în sensul forţei unitare. În figura d

este reprezentată bara C-D, înainte şi după deformarea grinzii cu zăbrele. Conform figurii se
obţine:

92
 tg ϕ CD ≅ ϕ CD = = 
( )
v D − vC 1  4 Fa 1 + 2 2 2 2 Fa 
− =
a a AE AE 

=
(
2F 2 + 3 2 )
= 0,001486 rad = 0,08516 o
AE

3.13. Sisteme static nedeterminate

O bară sau un sistem de bare formează o structură de rezistenţă static nedeterminată la

solicitarea axială, atunci când numărul necunoscutelor (eforturi, reacţiuni sau eforturi plus
reacţiuni) este mai mare decât numărul ecuaţiilor de echilibru static.
Gradul de nedeterminare al unui sistem poate fi determinat cu relaţia

N = n – e, (3.107)

în care N este gradul de nedeterminare, n – numărul necunoscutelor, e – numărul ecuaţiilor de

echilibru.
Pentru ridicarea nedeterminării (determinarea necunoscutelor), la ecuaţiile de echilibru
static trebuie să se adauge un număr de ecuaţii suplimentare (numite ecuaţii de deformaţii),
egal cu gradul de nedeterminare.

a) Sisteme static nedeterminare rezolvate prin metode energetice

Pentru sistemele de bare la care gradul de nedeterminare este mic, având n = 1 ... 3
(simplu, dublu sau triplu static nedeterminate), ridicarea nedeterminării se poate efectua cu
una din metodele energetice de calcul a deplasărilor (metoda Mohr-Maxwell, metoda
Castigliano, regula lui Veresciaghin). Pentru aceasta se anulează legăturile suplimentare, în
locul lor introducându-se forţele de legătură corespunzătoare (considerate în această primă
fază necunoscutele problemei notate cu X1, X2, ...), obţinând astfel un sistem de bare static
determinat. Se determină eforturile (N1, N2, ...) din barele sistemului astfel obţinut, în funcţie
de necunoscutele problemei (X1, X2, ...).
Se scriu deplasările punctelor de aplicaţie ale necunoscutelor Xi pe direcţia acestora şi
se pune condiţia că aceste deplasări sunt nule. Se obţin astfel un număr de ecuaţii de
deformaţii, care împreună cu ecuaţiile de echilibru formează un număr de ecuaţii egal cu
numărul necunoscutelor.
b) Metoda eforturilor (metoda forţelor)
Se consideră sistemul de bare din figura 3.33.a, care constituie un sistem dublu static
nedeterminat. Etapele de calcul ale metodei eforturilor sunt următoarele:
- se consideră ca necunoscutele suplimentare reacţiunile din reazemele RC şi RD din
reazemele C şi D, egale cu eforturile N1 şi N2 din barele 1 şi 2;
- se pune condiţia că deplasările punctelor de aplicaţie ale reacţiunilor C şi D ale
reacţiunilor RC = X1 şi RD = 1 sunt nule:

∆1 = 0 
 (3.108)
∆ 2 = 0

Aceste deplasări mai pot scrise sub forma:

93
 ∆1 = ∆11 + ∆12 + ∆10 = 0 
, (3.109)
∆ 2 = ∆ 21 + ∆ 22 + ∆ 20 = 0

în care: ∆11 este deplasarea punctului C pe direcţia necunoscută X1 produsă de X1 pe sistemul

de bază; ∆12 = ∆21 – deplasarea punctului C pe direcţia necunoscutei X1, produsă de X2 = 1 pe
sistemul de bază; ∆21 – deplasarea punctului D pe direcţia necunoscutei X2 produsă de X1 pe
sistemul de bază; ∆22 – deplasarea punctului D pe direcţia necunoscutei X2 de necunoscuta
X2; ∆10 – deplasarea punctului C pe direcţia necunoscutei X1 de sarcina externă F; ∆20 –
deplasarea punctului D pe direcţia necunoscutei X2 produsă de sarcina externă F.
Sistemul (3.134) se mai poate scrie şi în funcţie de deplasările punctelor C şi D pe
direcţia necunoscutelor X1 şi X2, de forţele unitare X 1 = 1, respectiv X 2 = 1 .

∆1 = δ11X1 + δ12 X 2 + ∆10 = 0 

, (3.110)
∆ 2 = δ 21X1 + δ 22 X 2 + ∆ 20 = 0

în care δii sunt deplasările produse de X i = 1 (i = 1,2) ale punctelor C şi D de aplicaţie a

necunoscutelor Xi (i = 1,2); δij – deplasarea punctului de aplicaţie C al necunoscutei Xi,
produsă de X j = 1 ; δji – deplasarea punctului de aplicaţie D al necunoscutei Xj, produsă de
X i = 1 (δij = δji conform teoremei deplasărilor).
Ecuaţiile din sistemele (3.108), (3.109) şi (3.110) se numesc ecuaţii de condiţie (de
deformaţie sau canonice) în metoda eforturilor
- se suprimă legăturile static nedeterminate (spre exemplu B şi C) şi se înlocuiesc cu
reacţiunile (eforturile corespunzătoare RC = X1 şi respectiv RD = X2); se ajunge astfel la un
sistem static determinat (fig.3.33.b), numit sistem se bază (S.B.) al sistemului real; legăturile
C şi D au fost înlocuite cu reacţiunile RC şi RD care acţionează în lungul barelor 1 şi 2, după
izolarea articulaţiilor C şi D, s-a înlocuit RC = X1 = N1 şi RD = X2 = N2, care reprezintă
eforturile din aceste bare;
- se încarcă forma de bază numai cu sarcinile exterioare (în exemplul considerat numai
cu forţa F) şi se determină eforturile N i0 din bare (fig.3.33.c);
- se încarcă sistemul de bază succesiv cu eforturile unitare X 1 = 1 şi X 2 = 1 (aplicate
în punctele C şi D) şi se obţin eforturile ni şi respectiv nj din barele sistemului rezultate din
această încărcare;
- se determină coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi din ecuaţiile (3.110)
folosind metoda Mohr-Maxwell:

l l
ni2 ni n j N i0 ni
δ ii = ∫ dx; δ ij = ∫ dx; ∆ io = ∫ dx (3.111)
0
AE 0
AE ( EI ) i

Din încărcarea sistemului de bază cu forţa externă se obţin:

2F 2F
N10 = N 20 = 0; N 30 = = 0,731; N 40 = = 0,896 F (3.112)
 3  3
3 1 + 
 2 1 + 

 3   3 

94
Fig.3.33

95
 Se încarcă sistemul de bază cu X 1 = 1 şi se obţin eforturile din bare:

n1 = 1; n2 = 0; n3 = −1; n4 = −0,517

Din încărcarea sistemului de bază cu X 2 = 1 se obţin eforturile din bare:

n'1 = 0; n'2 = 1; n'3 = −0,2679; n'4 = −1,035 .
Se consideră că barele sistemului sunt executate din acelaşi material (cu modulul de
elasticitate E), având aceiaşi arie şi următoarele lungimi: l1 = 1,6 l; l2 = 1,4 l; l3 = l; l4 = 1,2 l.
Cu aceste valori din ecuaţiile (3.111) sau din diagramele N0, X 1 şi X 2 , cu relaţia lui
Veresciaghin, se obţin coeficienţii necunoscutelor şi termenii liberi din ecuaţiile (3.110):

2,92 l 2,757 l 0,91 l

δ 11 = ; δ 22 = ; δ 12 = δ 21 =
AE AE AE
1,287 Fl 1,308 Fl
∆10 = − ; ∆ 20 = −
AE AE

Cu acestea, ecuaţiile de condiţie (3.110) devin:

2,92 X 1 + 0,91 X 2 − 1,287 F = 0 

,
0,91 X 1 + 2,757 X 2 − 1,308 F = 0 

din care rezultă:

X 1 = 0,326 F ; X 2 = 0,366 F (3.113)

Efortul total din barele sistemului se determină cu relaţiile:

N1 = N10 + n1 X 1 + n1' X 2 = 0 + 1⋅ 0,326 F + 0 ⋅ 0,365F = 0,326 F

N 2 = N 20 + n2 X 1 + n2' X 2 = 0 + 1 ⋅ 0,366 F + 1⋅ 0,366 F = 0,366 F
N 3 = N 30 + n3 X 1 + n3' X 2 = 0,731F + (−1) ⋅ 0,326 F + (−0,2679) ⋅ 0,366 F = 0,3069 F
N 4 = N 40 + n4 X 1 + n4' X 2 = 0,896 F + (0,517) ⋅ 0,326 F + (−1,035) ⋅ 0,366 F = 0,3486 F

Verificare
Valorile eforturilor N1, N2, N3 şi N4 sunt corect calculate, dacă pe sistemul real se
verifică una din ecuaţiile de echilibru a articulaţiei H.

∑F y = 0; N1 sin 60 o + N 2 sin 60 o + N 3 sin 30 o + N 4 sin 45o − F =

 3 3 1 2 
= F  0,326 ⋅ + 0,366 ⋅ + 0,3069 − 0,3486 ⋅ − 1 =
 2 2 2 2 
= F (0,28023 + 0,3169 + 0,1534 + 0,2729 − 1) − 1,02 − 1 ≅ 0

Exemple de calcul
a) Se consideră bara dublu încastrată din figura 3.35.a, la care a = 1m, F = 20 kN, A =
300 mm2; σa = 120 N/mm2 şi E = 21⋅104 N/mm2. Se cer: 1) ridicarea nedeterminării; 2)

96
trasarea diagramei N; 3) determinarea deplasării punctului 3; 4) verificarea barei la solicitare;
5) energia potenţială de deformaţie.

Rezolvare
1) Deoarece din aspectul static al problemei se obţine numai o ecuaţie cu două
necunoscute H1 + H5 + 2F = 0, rezultă că sistemul este simplu static nedeterminat.
Se anulează legătura (încastrarea) din punctul 5, înlocuindu-se cu reacţiunea
corespunzătoare, care se consideră necunoscuta problemei H5 = X1, realizându-se astfel
sistemul de bază S.B. (fig.3.35.b).
Se încarcă sistemul de bază numai cu sarcinile externe (fig.3.35.c) din care rezultă
exporturile N po − q e panouri: N1o−2 = 2 F ; N 2o−3 = −2 F ; N 3o−4 = F şi N 4o−5 = 0 .
Se încarcă sistemul de bază cu X 1 = 1 , în punctul de aplicaţie şi pe direcţia
necunoscutei H5 = X1 (fig.3.35.e), din care se obţine diagrama n.
Ecuaţia de condiţie (de deformaţie) este:

∆ 5 = δ11 X 1 + ∆10 = 0 (a)

Se determină δ11 şi ∆10 cu regula lui Veresciaghin şi apoi X1:

Ω p −q ⋅η p −q ⋅ l p −q 2 F ⋅1 ⋅ a − 2 F ⋅1 ⋅ 4a F ⋅1 ⋅ 3a 1,25 ⋅ F ⋅ a
EA∆10 = ∑ = + =− ;
( AE ) p−q 1,6 AE 1,2 AE AE
12 a + 12 4a 12 3a
EAδ 11 = + = 5,62 a;
1,6 1,2
1,25 F
X1 = = 0,22 F
5,62

2) Amplificând diagrama n cu X1 şi sumând-o cu diagrama N0, se obţine diagrama N,

conform relaţiei N = N0 + n X1 (fig.3.35.i).
3) Se încarcă bara în punctul cu F = 1 pe direcţia deplasării şi cu regula lui
Veresciaghin. Din diagramele (h) şi (i) se obţine:

2,22 F ⋅ a ⋅1 − 0,355 F ⋅ 4 ⋅ a ⋅1 0,5 F ⋅ a

δ3 = =
1,6 AE AE
4) Tensiunea maximă se obţine pe intervalul 1-2 şi anume

2,22 F
σ max = = 92,5 N / mm 2 < σ a
1,6 A

5)

2,22 2 F 2 a + 0,355 2 F 2 4a 1,22 2 F 2 ⋅ 3 ⋅ a + 0,22 2 F 2 a F 2a

W= + = 3,578 = 2,27 ⋅10 4 N ⋅ mm
2 ⋅1,6 AE 2 ⋅1,2 AE AE

97
 Fig.3.35

b) În figura 3.34 este prezentată o grindă cu zăbrele simplu static nedeterminată

interior, realizată prin introducerea unei bare suplimentare pe conturul ABDG. Barele au
aceiaşi rigiditate la întindere şi se cunosc: A = 600 mm2, E = 21⋅104 N/mm2; F = 40 kN; σa =
150 N/mm2. Se cer: 1) determinarea eforturilor din bare; 2) tensiunea maximă din bara cea
mai solicitată.

98
 Fig.3.34

Rezolvare
1. Sistemul fiind simplu static nedeterminat se scrie o singură ecuaţie de condiţie:

δ11X1 + ∆10 = 0 (a)

Se alege sistemul de bază ca în figura 3.34.b, efectuând o ruptură prin bara 5.

Se încarcă sistemul de bază cu forţa F şi se obţin eforturile în barele sistemului
rezultate din această încărcare:

N10 = F ; N 20 = − 2 F ; N 30 = F ; N 40 = 2 F ; N 50 = 0; N 60 = − F ; N 70 = − 2 F ; N 8 = F

Se încarcă sistemul de bază cu X 1 = 1 şi se obţin eforturile din bare rezultate din

această încărcare:
2 2 2 2
n1 = n2 = 0; n3 = − ; n4 = − ; n5 = 1; n6 = − ; n7 = 1; n8 = −
2 2 2 2

În figura 3.34.b şi figura 3.34.c sunt reprezentate diagramele N0 şi n.

Se determină δ11 şi ∆10 folosind metoda lui Mohr-Maxwell sau regula lui
Veresciaghin.
2
 2
EI δ 11 = 4  a+2 2a = 2+ 2 a
 ( ) (b)
 2 
 2 2 2 2 2+4
EI ∆10 = F a − −2 + − 2⋅ 2− =− Fa (c)
 2 2 2 2  2

Cu (b) şi (c) din relaţia (a) se obţine X 1 = 0,793F .

Eforturile din bare se determină folosind relaţia:

99
 N1 = N0 + ni X1,
obţinându-se:
N1 = N1o = F ; N 2 = N 2o = − 2 F ; N 3 = −1,56 F ; N 4 = 1,44 F ;
N 5 = 0,793 F ; N 6 = −1,56 F ; N 7 = −0,62 F ; N 8 = 0,44 F

2. Din expresiile eforturilor Ni, rezultă că bara cea mai solicitată este bara 6, în care
N6 = Nmax = 1,56 F. Tensiunea normală din această bară este

N6
σ max = = 104 N/mm 2 < σ a
A

3.14. Bare cu secţiuni neomogene solicitate la întindere (compresiune)

Se consideră bara din figura 3.36,

solicitată la întindere formată din două materiale
diferite, un cilindru exterior 1, cu secţiunea
inelară şi rigiditate A1E1 şi un cilindru interior 2
cu secţiune integrală şi rigiditate A2E2. Se
presupune că cele două elemente lucrează ca un
tot unitar.
Se pune problema determinării efortului
N1 şi N2 precum şi tensiunile din cele două
materiale.
Se separă o lungime c din bară, în
centrele secţiunii de separare introducându-se
eforturile N1 şi N2 din cele două elemente, pentru
păstrarea echilibrului porţiunii de bară separate.
Din aspectul mecanic se poate scrie o
singură ecuaţie de echilibru:

∑ Fx = 0; N1 + N 2 − F = 0 (a)

Pentru ca cele două materiale să lucreze

ca un tot unitar, trebuie ca pe suprafaţa de
Fig.3.36 separaţie a celor doi cilindri să nu se producă
lunecare, şi dacă solicitarea în acestea se produce
în domeniul elastic, se poate scrie ecuaţia de deformaţie:

σ1 σ2 N1 N2 N1 + N 2 F
ε1 = ε 2 = = = = = = (b)
E1 E2 A1 E1 A2 E2 A1 E1 + A2 E2 A1 E1 + A2 E2

Din relaţia (b) se pot determina eforturile şi tensiunile din cele două materiale, dacă se
cunosc rigidităţile acestora.
Valorile tensiunilor şi condiţia de rezistenţă este:

F E1 F E2
σ1 = ≤ σ 1a ; σ 2 = ≤ σ 2a
A1 E1 + A2 E2 A1 E1 + A2 E2

100
 3.15. Eforturi introduse de temperatură

Se consideră bara din figura 3.37.a, simplu rezemată, de rigiditate AE, executată dintr-
un material cu coeficientul de dilatare liniară α şi supusă unei creşteri de temperatură
∆t = t o − t oo , faţă de temperatura too la care a fost montată.

Fig.3.37

Se notează cu (dU x )
t0
deplasarea elementară a secţiunii x + dx în urma creşterii
o o
temperaturii barei de t la t
o
o o
(du x )t = ε tx dx = αt o dx , (c)

o
în care ε xt este alungirea specifică datorită temperaturii.
Alungirea totală a barei, dacă aceasta este încălzită uniform pe toată lungimea este:

l
(∆l )t = ∫ (du x )t o = αt o ⋅ l
o
(d)
0

Pentru determinarea deplasării axiale într-un punct i, se introduce în punctul i, pe

o
direcţia deplasării căutate ∆ti o forţă unitară Fi = 1 , care în secţiunea x, dar şi pe intervalul p-
i, produce efortul nx,i.
Conform teoremei lucrului mecanic virtual, se poate scrie lucrul mecanic produs de
Fi = 1 cu deplasare produsă din temperatură

Fi ∆ti = ∆ti = ∫ nx ,1d (u x ) = ∫ nx ,iαt o dx ,

o o to
(e)
l l

101
care reprezintă deplasarea axială a secţiunii i dată de variaţia de temperatură.
Dacă bara este static determinată (ca în exemplul considerat), deplasările din variaţia
de temperatură se dezvoltă în mod liber şi în aceasta nu apar eforturi.
La sistemele static nedeterminate, deplasările din variaţia de temperatură au anumite
limitări, ceea ce determină apariţia de eforturi. De exemplu, la bara din figura 3.38.a, la care i
se creşte temperatura cu to, lungimea totală nu se modifică. Dacă din bară se detaşează un
element dx (fig.3.38.b), acesta se deformează datorită variaţiei de temperatură ∆t = t o − t oo şi
datorită efortului X, presupus de întindere care se dezvoltă datorită împiedicării deplasărilor
de către reazeme.

Fig.3.38

Aplicând relaţia (c), pentru variaţia de temperatură şi relaţia

X
(du x )X = ε xX dx = dx , (f)
AE

pentru deformaţia datorită deplasării împiedicate se poate scrie:

 X 
du = (du x ) o + (du x ) =  αt o +
t X
dx (g)
 AE 

Integrând relaţia (g) şi punând condiţia că deplasarea totală a grinzii este nulă, rezultă
efortul X din bară:
a
 o X 
b
 X 
u = ∫ du = ∫  αt + dx + ∫  αt o + dx = 0
l 0
A1 E  0
A2 E 
l α t o EA1
X =− (h)
A
a+ 1 b
A2

Tensiunea maximă se realizează pe intervalul de secţiune A1 şi anume:

102
 lα toE
σ max = − (i)
A
a+ 1 b
A2

În cazul unor structuri de rezistenţă static nedeterminate mai complexe, determinarea

eforturilor din temperatură, se face cu uşurinţă scriind ecuaţiile de deformaţie
corespunzătoare. Spre exemplu pentru un sistem simplu static nedeterminat, ecuaţia de
condiţie este:
o
∆1 = δ 11 X 1 + ∆t10 = 0 , (j)

care arată că deplasarea ∆1 a legăturii suplimentare (înlocuită cu efortul X1) pe direcţia X1 este
nulă.
În relaţia (j), coeficientul necunoscutei şi termenul liber se determină cu relaţiile:

δ11 = ∑
n 2p −q l p−q
; sau δ11 = ∫
(n ) x ,i

2
⋅ li

(EA) p−q EA , (k)

∆t10 = ∑ n p−qα p−q t op−q l p−q ; sau ∆t10 = ∫ nx ,iα i tio dx 
o o

în care p-q reprezintă intervalul de sumare (integrare); nx,i – efortul normal produs în
secţiunea x al barei i din încărcarea cu forţa X 1 = 1 , aplicată în punctul de aplicaţie al
necunoscutei X1.
Eforturile din secţiunile curente ale barelor structurii de rezistenţă se determină cu
relaţia:
N x ,i = N xo,i + X 1nx ,i (l)
în care N xo,i este efortul din bara i (sau p-q) produs în acesta de sarcinile externe.
Pentru un sistem de două ori static nedeterminat ecuaţiile de condiţie sunt:

∆1 = δ 11 X 1 + δ 12 X 2 + ∆t10 = 0 
o

o , (m)
∆ 2 = δ 21 X 1 + δ 22 X 2 + ∆t20 = 0

ecuaţii obţinute din relaţia (j) pentru i = 1 şi i = 2.

În relaţia (m) coeficienţii şi termenii liberi se determină cu relaţiile:

(nx )i2,1 (nx )i ,1 (nx )i , 2 (n ) 2

δ11 = ∫ dx; δ 12 = δ 21 = ∫ dx; δ 22 = ∫

x ,i 2
dx
l
AE l
AE l
AE
∆t10 = ∑ (n x )i ,1α i t io li ; sau ∆t10 = ∫ (n x )i ,1α1t io dx
o o

∆ to
20 = ∑ ' (n x )i , 2 α t l ; sau
o
i i i ∆ to
20 = ∫ (n x )i , 2 α1t io dx
l

Eforturile din secţiunile curente ale barelor sistemului se determină din relaţia:

(N x )i = (N xo )i + X 1 (nx )i ,1 + X 2 (nx )i ,2 (n)

103
 De exemplu, pentru sistemul considerat, efortul din bara 1 va fi:

(N x )1 = N xo,1 + X 1 (nx )1,1 + X 2 (nx )1, 2 ,

în care i este numărul barei, (nx)i,1 – efortul în secţiunea x a barei i produs de X 1 = 1 .

Exemple de calcul
1. Pentru sistemul de bare din figura a, la care bara 1 este încălzită cu 20o se cer:
eforturile din bare dacă barele sunt din acelaşi material şi au ariile transversale A1 = 1,5 A; A2
= A şi A3 = 2A.

Rezolvare
Se anulează o legătură suplimentară, de exemplu legătura din D, introducându-se în
locul acesteia efortul X1 din bara 1 (X1 = RD) introdus de temperatură, formându-se sistemul
de bază S.B. (fig.b). Din încărcarea sistemului de bază cu X 1 = 1 se obţin:

n1,1 = 1; n2,1 = -0,897; n3,1 = -0,732

Sistemul fiind simplu static nedeterminat, ecuaţia de condiţie este:

104
 o
X 1δ 11 + ∆t10 = 0 ,
în care:

δ 11 =
n12,1l1
+
n22,1l2
+
n32,1l3
=
12 h
+
(− 0,897 ) 2h + (− 0,732) 2h = 2,344 h
2 2

A1 E A2 E A3 E 1,5 AE A2 E 2 2A AE
o
∆t10 = n1,1αt1o l1 + n2,1αt 2o l 2 + n3,1αt 3o l3 = 1⋅ α ⋅ 20 ⋅ h = 20α ⋅ h
se obţine:
20αhAE 20αAE
X1 = − =−
2,344h 2,344

Întrucât pe sistemul de bază variaţia de temperatură nu dă eforturi, eforturile finale din

bare vor fi:
20αAE
N1 = n1,1 X 1 = − = 8,533αAE
2,344
20αAE
N 2 = n2,1 X 1 = − (− 0,897 ) = 7,653αAE
2,344
20αAE
N 3 = n3,1 X 1 = − (− 0,732) = 6,245αAE
2,344

2. Se dă sistemul de bare din figura a, la care bara 1 a fost realizată mai scurtă ca a =
0,5 mm. Să se determine: 1. forţa necesară pentru aducerea capătului C’ în C; 2. tensiunile în
bară pentru o forţă P = kN, care se aplică în punctul B după montarea sistemului; 3. tensiunile
din bare produse de o variaţie de temperatură ∆t = 10oC (constantă pe lungimea barelor). Se
cunosc: A1 = 1000 mm2; A2 = 1200 mm2; A3 = 1500 mm2; l = 1,2 m; α = 12⋅10-6 oC-1; E =
21⋅104 N/mm2.

Rezolvare
1. Pentru montarea sistemului se trage de articulaţia C’ cu o forţă F (fig.b) a cărei
valoare se determină din condiţia ca deplasarea punctului C’ să fie egală cu S.
Deplasarea punctului C’ se determină prin metoda Mohr-Maxwell

105
 N p −q n p −q l p −q
δC' = ∑ ,
( AE ) p−q

în care Np-q şi np-q sunt forţele axiale din barele sistemului produse de P şi respectiv F = 1 , lp-q
sunt lungimile barelor, iar (AE)p-q sunt rigidităţile acestora.
Din figura b se obţin:

N1 = F ; n1 = 1; l1 = l ; EA1 = EA1
3 3 2 3
N2 = − F ; n2 = − ; l2 = l ; E2 A2 = 1,2 EA1
2 2 3
1 1
N 3 = − F ; n2 = − ; l3 = 2l ; E3 A3 = 1,5 EA1
2 2

Din condiţia δ C ' = S se obţine

Fl  3 1
δC' = 1 + + =S,
EA1  2,4 3 
din care rezultă:
EA1 S
F= = 12579 N
4 3
l  + 

 3 2, 4 
Tensiunile din bare sunt:

N1 F N2 3F
σ1 = = = 42,6 N/mm 2 ; σ 2 = =− = −30,7 N/mm 2 ;
A1 A1 A2 2 ⋅1,2 ⋅ A1
N3 F
σ3 = =− = −14,2 N/mm 2 ;
A3 2 ⋅1,5 ⋅ A1

2. Sistemul montat cu forţa P este simplu static nedeterminat. În figura c este prezentat
sistemul de bază la care necunoscuta static nedeterminată X1 este reacţiunea din articulaţia C.
Eforturile din bare produse de P (fig.d) şi X 1 = 1 (fig.e) sunt:

P 3 3 1
N1o = 0; N 2o = ; N 3o = − P; n'1 = 1; n'2 = − ; n '3 = −
2 2 2 2

Ecuaţia de condiţie din care se determină necunoscuta X1 este

δ11 X 1 + ∆10 = 0 ,
în care:
2
 3 2 3  1
2
−  ⋅ l
δ11 = ∑
(n ) l
p −q
2
p −q
=
12 ⋅ l  2 
+
2  −  ⋅ 2l
+
2
=
3,2 + 3 l ( )
( AE ) p−q EA1 1,2 EA1 1,5 EA1 2,4 EA1

106
 P 3 3  3  1 
− 2 − 
N o
n' p − q l p − q 2  2  3
l  2 P  − 2 2l 0,8 3 − 1
∆10 = ∑ + 
p −q
= = P ⋅l
( AE ) p−q 1,2 EA1 1,5 EA 2,4 EA1

Se obţine:
∆10 1 − 0,8 3
X1 = − = P = −7819 N
δ 11 3,2 + 3

Forţele axiale din bare se calculează cu relaţia

(N ' x )i = (N xo )i + (n' x )i ,1 X 1 ,
obţinându-se:
1 − 0,8 3
N '1 = N1o + n'1 X 1 = 0 + 1⋅ P = −0,7819 N ,
3,2 + 3
P  3  1 − 0,8 3
N '2 = N 2o + n'2 X 1 = +  −  P = 56771 N
2  2  3,2 + 3
3  1  1 − 0,8 3
N '3 = N 3o + n'3 X 1 = − P + −  P = −82693 N
2  2  3,2 + 3

Tensiunile din bare au valorile:

N '1 N' N'

σ '1 = = −7,8 N/mm 2 ; σ '2 = 2 = 47,3 N/mm 2 ; σ '3 = 3 = −55,1 N/mm 2 ;
A1 A2 A3

3. Pentru determinarea eforturilor produse în bare în urma variaţiei de temperatură se

consideră acelaşi sistem de bază (fig.f) ca în figura a. Necunoscuta static nedeterminată X’1,
din bara 1, rezultă relaţia
o
δ '11 X '1 + ∆t10 = 0 ,
în care:
3,2 + 3
δ '11 = δ 11 = l
2,4 EA1
 3 2 3 1 
∆t10 = ∑ n p −qα p −q t op −q l p −q = αl∆t 1 − − ⋅ 2  = −αl∆t
o
⋅
 2 3 2 

Eforturile np-q rezultate din încărcarea sistemului de bază (fig.f) cu X '1 = 1 , sunt
aceleaşi cu cele determinate din încărcarea sistemului de bază din figura c cu X 1 = 1 .
Rezultă:
o
∆t10 2,4 EA1α∆t
X '1 = − = = 12,26 kN
δ '11 3,2 + 3
Deci:

107
 3
N1'' = n'1 X '1 = 12260 N; N 2 = n'2 X '1 = − 12260 = −10620 N;
2
1
N 3'' = n'3 X '1 = − 12260 N
2

Tensiunile în bare din variaţia de temperatură sunt:

N "1 N" N"

σ "1 = = 12,3 N/mm 2 ; σ "2 = 2 = −8.85 N/mm 2 ; σ "3 = 3 = −4,1 N/mm 2 ;
A1 A2 A3

Tensiunile rezultante din bare vor fi:

- bara 1: σ (1) = σ 1 + σ '1 +σ "1 = 42,6 − 7,8 + 12,3 = 47,1 N/mm 2
- bara 2: σ (2 ) = σ 2 + σ '2 +σ "2 = −30,7 + 47,3 − 8,85 = 7,75 N/mm 2
- bara 3: σ (3) = σ 3 + σ '3 +σ "3 = −14,2 − 55,1 − 4,1 = −73,4 N/mm 2

108
 CAPITOLUL IV

SOLICITAREA LA FORFECARE. SOLICITAREA LA

PRESIUNE DE CONTACT

4.1. Solicitarea la forfecare pură. Relaţii de calcul

S-a arătat că dacă în secţiunea transversală a unei bare, forţele interioare se reduc în
centrul de greutate la o forţă în planul secţiunii Txy sau Txz, avem solicitarea la lunecare sau
forfecare a barei în secţiunea respectivă.
Facem remarca importantă că forţele tăietoare apar în secţiunile transversale ale
barelor asociate cu momente încovoietoare (după cum se va vedea în continuare), iar studierea
solicitării numai prin forţă tăietoare este totdeauna o aproximaţie destul de apropiată de
realitate pentru barele scurte. Calculele de acest gen îşi găsesc o largă aplicabilitate la
dimensionarea sau verificarea unor elemente de îmbinare ale organelor de maşini, elementelor
de construcţie şi pieselor ca: nituri, pene, buloane, ştifturi, suduri, etc.
Presupunem o bară (fig.4.1.a) asupra căreia se aplică două forţe transversale egale şi
de sens contrar, în două secţiuni a-b şi c-d foarte apropiate, prin intermediul unor muchii
ascuţite de tăiere, aşa cum se întâmplă în practică la debitarea semifabricatelor în uzinele
metalurgice sau ateliere. Porţiunea de bară dintre secţiunile a-b şi c-d se va deforma cum se
vede fig.4.1.b, secţiunile transversale din această zonă, deplasându-se paralel cu ele însele
perpendicular pe axa iniţială a barei, iar fibrele barei capătă toate aceiaşi înclinare faţă de axa
barei.

Fig.4.1

Solicitări de acest gen se întâlnesc şi la elementele îmbinărilor nituite. Astfel, nitul

care îmbină cele două platbande (fig.4.2), este o bară solicitată de două forţe transversale F
(transmise de platbandele solicitate la întindere), întocmai ca la bara din fig.4.1.a.

109
 Fig.4.2

Să secţionăm bara din fig.4.1.a cu un plan P normal la axă (fig.4.3), în zona dintre cele
două forţe. Vom obţine două tronsoane (I şi ll), pentru a căror echilibrare trebuie să
introducem în secţiunea practicată, pentru fiecare tronson, câte o forţă T=F în planul secţiunii.
Condiţiile de echilibru impun şi introducerea unui moment în secţiune, însă dacă distanţa
dintre forţele F este mică, acest moment este neglijabil.

Fig.4.3

Avem prin urmare, într-o anumită aproximaţie ceea ce am numit încă de la început
solicitarea de lunecare sau forfecare. Forţa tăietoare T, este după cum se ştie rezultanta
forţelor interioare, care evident că nu pot fi în acest caz decât forţe elementare paralele cu T
şi aplicate fiecărui element de suprafaţă dA.
Dacă τ este tensiunea tangenţială într-un punct al secţiunii, efortul elementar
corespunzător suprafeţelor elementare dA va fi:

dT = τ ⋅ dA , (4.1)
iar forţa tăietoare rezultantă va fi:
T = ∫ dT = ∫ τ ⋅ dA (4.2)
a A

110
 În cazul barelor de grosime mică, se poate admite cu oarecare aproximaţie că
tensiunea tangenţială τ este distribuită uniform pe secţiune (τ = const), astfel că putem scrie:

T = τ ⋅ ∫ dA =τ ⋅ A
A

S-a obţinut astfel formula fundamentală a solicitării la forfecare pură pentru bare:

T
τ= (4.3)
A

Formula fundamentală a solicitării de forfecare se foloseşte în calcule sub trei forme:

a) calcule de dimensionare:
T
Anec = (4.4)
τa
b) calcule de verificare:
T
τ ef = ≤τa (4.5)
Aef
c) calculul efortului capabil:
Tcap = τ a Aef (4.6)

În relaţiile (4.4), (4.5) şi (4.6) s-a notat: Anec – aria necesară a barei, pentru care în
secţiunea transversală a acesteia se realizează o tensiune tangenţială egală cu cea admisibilă
(τa) la o solicitare cu efortul T; τef – tensiunea efectivă din secţiunea efectivă Aef,
corespunzătoare efortului T din secţiune; Tcap – efortul pe care îl poate prelua secţiunea, când
în punctele acesteia se realizează o tensiune egală cu cea admisibilă (acest efort se numeşte
efort capabil).
Să studiem acum deformaţia barei.
Pe porţiunea dintre cele două forţe aplicate
transversal, s-a văzut că secţiunile se
deplasează transversal şi fibrele se înclină
faţă de axa barei. Această înclinare, dată prin
unghiul γ, măsoară variaţia unui unghi drept
(fig.4.4) şi va fi conform cu definiţia dată
lunecării specifice-o lunecare specifică.
Conform figurii 4.4, când lunecarea
specifică γ este mică şi elastică (ipoteza
micilor deformaţii), putem scrie:

∆S = S ⋅ tgγ ≅ S ⋅ γ (4.7)
Fig.4.4
Folosind legea lui Hooke pentru
lunecare τ = G ⋅ γ şi formula fundamentală
T
τ= , obţinem lunecarea specifică γ şi deplasarea ∆S:
A

111
 T
γ= (4.8)
AG
TS
∆S = (4.9)
GA

Formulele determinate sunt complet analoage celor de la întindere – compresiune.

Produsul GA se cheamă modul de rigiditate sau rigiditate la lunecare (la forfecare). Cu cât
rigiditatea la lunecare este mai mare, cu atât lunecarea este mai mică şi invers.
Dacă din porţiunea de bară cuprinsă între cele două forţe (fig.4.1.b), se detaşează un
element de volum de formă paralelipipedică cu laturile dx, dy şi dz, pe suprafeţele lui
transversale se vor realiza tensiuni tangenţiale egale şi duale (fig.4.5).

Fig.4.5

Exemple de calcul

1. În figura 4.6 sunt prezentate două platbande suprapuse 1 şi 2 de grosimi g1 = 10

mm şi g2 = 12 mm, solidarizate între ele cu două cordoane de sudură de lungime
l s' şi grosime as. Cunoscând că ls = 100 mm, F = 110 kN, σat = 120N/mm2. Se cere
grosimea cordoanelor de sudură din condiţia de rezistenţă la forfecare.

Fig.4.6

Rezolvare
În calcul se consideră că lungimea efectivă a cordonului de sudură este l s = l s' − 2a s .
Pentru exemplul considerat ls = 100 mm, rezultând aria minimă a unui cordon de sudură

112
 A1s = a s l s . Se mai recomandă ca l s > 10a s şi τ asf = 0,65σ at , ( τ asf este rezistenţa admisibilă la
forfecare a sudurii, iar τat este rezistenţa admisibilă la întindere a platbandelor).
Pentru tensiunea normală admisibilă a sudurii se mai recomandă:

σ as = 0,8σ as – întindere; σ as = σ at – compresiune; σ as = 0,9σ at – încovoiere.

Deoarece asamblarea se realizează cu două cordoane, se scrie condiţia de rezistenţă la

forfecare a sudurii, de unde rezultă grosimea as a cordonului.

F 110 ⋅10 3
R = 2a s l s τ
s
f f
as ≥F, as ≥ = ≅ 7 mm
2l sτ asf 2 ⋅100 ⋅ 0,65 ⋅120

Pentru cordoanele de sudură se mai recomandă: a smin ≥ 3 mm şi a smax = 0,7 ⋅ g min . În

exemplul considerat g min = min ( g 1 , g 2 ) = g 1 = 10 mm .
Rezultă că grosimea unui cordon de sudură se consideră bună dacă
a s ∈ [3 mm...0,7 ⋅ g min ] .
Dacă din calcul rezultă as < 3 mm, sudura se execută cu un cordon discontinuu, dar cu
o grosime as > 3 mm.

2. Să se determine diametrul d al niturilor 1 (fig.4.7), din condiţia de rezistenţă la

forfecare, cu ajutorul cărora se asamblează platbandele 2 şi 3 de grosimi g1 = 8 mm
şi g2 = 10 mm, solicitate axial cu forţele F=5 kN. Pentru o rezistenţă admisibilă la
întindere a platbandelor σat=120 N/mm2, rezistenţa admisibilă la forfecare a unui
nit este τ af = 0.8σ at = 96 N/mm 2 .

Fig.4.7

Rezolvare
Forfecarea niturilor se poate realiza pe suprafaţa de separaţie a celor două platbande.
Deoarece forţa F se repartizează în mod egal pe cele două nituri şi realizându-se două secţiuni
de forfecare, se poate scrie relaţia rezistenţei la forfecare a acestora:

113
 π ⋅d 2
f
R nituri = 2 Anit τ af ≥ F ; Anit = ,
4

din care rezultă diametrul niturilor:

2F 2 ⋅ 5000
d≥ = = 5,76 mm
π ⋅τ af
π ⋅ 96

Se rotunjeşte superior valoarea obţinută, alegând d=6 mm. Valoarea diametrului găurii
de nit, înainte de nituire se determină din relaţia:

d g = 5 g min − a ,

în care: a=2 mm – pentru îmbinări nituite de rezistenţă; a=4 mm – pentru îmbinări nituite de
rezistenţă prin suprapunere; a=2 mm – pentru îmbinări nituite de rezistenţă de etanşare.
În cazul unei asamblări cu mai multe nituri de acelaşi diametru, egal solicitate,
rezistenţa lor la forfecare este:

π ⋅d 2
Rf =i τ af ,
4

în care i reprezintă numărul secţiunilor de forfecare.

Dacă se notează cu R1fnit , rezistenţa la forfecare a unui nit şi cu F forţa care încarcă
asamblarea, se pot obţine numărul de nituri necesar:

F
n= .
R1fnit

3. Se consideră îmbinarea din figura 4.8 realizată prin nituirea platbandelor 1 şi 2 cu

nitul 3, pentru care se cere rezistenţa nitului la solicitare, dacă se cunosc: F, g1 < g2,
τ af , p astr şi că presiunea de strivire are o distribuţie uniformă pe suprafaţa de
contact dintre platbande şi nit.

Fig.4.8

114
 Rezolvare
Deoarece avem două secţiuni de forfecare a nitului, rezistenţa la forfecare este:

π ⋅d2
Rf =2 τ af ≥ F
4

Deoarece g1 < g2 şi în plus pe platbanda 1 forţa este dublă decât pe platbandele 2,

rezistenţa la presiunea de contact (strivire) a nitului este:

R str = p astr ⋅ d ⋅ g1 ≥ F

Rezistenţa nitului este:

(
R = min R str , R f . )
4.2. Metoda Iosipescu pentru determinarea tensiunii tangenţiale la forfecarea
pură

Tensiunea tangenţială din solicitarea la forfecarea pură se determină din încărcarea cu

forţele F a unei epruvete 1, prin intermediul unui dispozitiv 2 (fig.4.9). Schema de încărcare a
epruvetei este prezentată în figura 4.9.b, încărcare pentru care diagramele Mi şi T sunt
reprezentate în figurile 4.9.c şi 4.9.d.
În urma cercetărilor efectuate,
profesorul Iosipescu a ajuns să
stabilească forma epruvetei în secţiunea
C, încărcată numai cu efortul T (fig.4.10),
pentru ca pe aceasta să se realizeze o
distribuţie uniformă a tensiunilor
tangenţiale, caz în care acestea se pot
determina cu precizie.
A constatat că dacă pe o epruvetă
cu secţiune dreptunghiulară cu laturile b0
şi a0, se execută pe fiecare suprafaţă câte
o crestătură ale cărei suprafeţe fac un
unghi de 900 şi care are o adâncime egală
1 1
cu b = bo , respectiv h = h0 (fig.4.10),
4 4
se realizează un concentrator de tensiuni
care generează pe secţiunea A = b ⋅ h o
tensiune τ (C ) determinată de
concentrator, care are aceiaşi concavitate
cu tensiunea tangenţială τ ( J ) determinată
Fig.4.9 de formula lui Juravski.

Din sumarea diagramelor de distribuţie ale tensiunilor τ (C ) şi τ ( J ) , se obţine pe

suprafaţa transversală A a barei din secţiunea C, o distribuţie constantă a tensiunii tangenţiale
τ. Valoarea rezistenţei la rupere prin forfecare τ r( f ) , se determină din relaţia:

115
 T F
τ = τ (C ) + τ ( J ) = = (4.10)
A b⋅h

Fig.4.10

Dacă forţele F cresc progresiv până când acestea ating valoarea de rupere Fr, la care
epruveta se rupe în secţiunea C, din relaţia (4.10) se obţine rezistenţa la rupere prin forfecare
τ r( f ) a materialului din care este confecţionată epruveta.
În STAS 7926/67 sunt date forma şi caracteristicile geometrice ale epruvetelor. Spre
exemplu, epruveta cu dimensiunile l=50 mm, h0=10 mm, b0=5 mm, b=5 mm, h=2,5 mm şi
aria A = b ⋅ h = 12,5 mm2, este numită epruvetă de tip E3.
O epruvetă de tip E4, cu crestături numai pe două feţe opuse are aria A = b ⋅ h = 50
2
mm .

116
 CAPITOLUL V

CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECŢIUNILOR

PLANE CARE INTERVIN ÎN CALCULELE DE REZISTENŢĂ

În calculul de rezistenţă se folosesc formule reprezentând legătura dintre tensiunile σ

şi τ dintr-un anumit punct al unei secţiuni transversale ale unei bare, solicitarea din acea
secţiune şi unele caracteristici geometrice ale secţiunii. După cum se va vedea în continuare,
forma acestor relaţii va fi următoarea:

Efort
Tensiunea = (5.1)
Caracteristica geometrica a sec tiunii

În funcţie de efortul rezultat din solicitare (N, T, Mi, Mr), pentru care se determină
tensiunea, caracteristica geometrică conţinută în formulele de tipul (5.1) poate fi: aria secţiunii
(A); momentul static (S); momentul de inerţie (I); modulul de rezistenţă (W); raza de inerţie
(i).

5.1. Caracteristici geometrice. Relaţii de definiţie. Proprietăţi

1. Aria secţiunii plane

Aria secţiunii unei bare ce intervine în calcul, se determină simplu, conturul corpurilor
având o formă geometrică simplă. Ariile secţiunilor mai complicate, dar la care se cunosc
ecuaţiile curbei conturului, se află aplicând integrala simplă definită, integrala curbilinie sau
integrala dublă. Dacă conturul nu este definit analitic, se recurge la metode teoretice
aproximative sau determinarea ariei se face cu ajutorul planimetrelor.

2. Momentul static
Momentul static al unei secţiuni plane oarecare, în raport cu axele z sau y (fig.5.1),
prin definiţie se determină din relaţiile:

S z = ∫ y ⋅ dA; S y = ∫ z ⋅ dA (5.2)
A A

Dacă se cunosc coordonatele zc şi yc ale centrului geometric al secţiunii, momentele

statice devin:
S z = yc A; S y = z c A (5.3)

Coordonatele centrului geometric al unei secţiunii plane se pot determina cu

formulele:
∫A y ⋅ dA S z ∫A z ⋅ dA S y
yc = = ; zc = = (5.4)
∫ dA
A
A ∫ dA A
A

117
 În relaţiile (5.2), (5.3) şi (5.4) s-a notat: z şi y – coordonatele unui punct curent de pe
secţiune, dA – un element de arie considerat în jurul punctului P, zc şi yc – coordonatele
centrului geometric C al secţiunii; A – aria totală a secţiunii.

Fig.5.1

Se observă că momentul static faţă de o axă ce trece prin centrul geometric al secţiunii
este nul. Semnul momentului static (+) sau (–) este determinat de semnul coordonatei zc sau
yc. Ecuaţia dimensională este o lungime la puterea a treia L ⋅ L2 = L3 , uzual se foloseşte
[mm3].

3. Momentul de inerţie
Prin definiţie, momentele de inerţie axiale ale unei suprafeţe în raport cu axele centrale
z, respectiv y (fig.5.2), sunt date de expresiile:

I z = ∫ y 2 dA; I y = ∫ z 2 dA , (5.5)
A A

care sunt diferite de zero şi pozitive.

Prin definiţie, momentul de inerţie centrifugal Izy, în raport cu două axe centrale z şi y,
perpendiculare între ele se defineşte prin integrala:

I zy = ∫ zy ⋅ dA , (5.6)
A

care poate fi pozitiv, negativ (în funcţie de semnul coordonatelor z şi y), sau nul.
Prin definiţie, momentul de inerţie polar al unei suprafeţe în raport cu un pol este dat
de relaţia:
I 0 = I p = ∫ r 2 dA , (5.7)
A

care este întotdeauna pozitiv şi diferit de zero.

118
 Fig.5.2

În relaţia (5.7), r este distanţa de la un element de suprafaţă dA, până la punctul 0

(pol), iar A este aria întregii secţiuni. Cum r 2 = z 2 + y 2 , rezultă:

( )
I p = ∫ z 2 + y 2 ⋅ dA = ∫ z 2 dA + ∫ y 2 dA = I z + I y , (5.8)
A A A

adică momentul de inerţie polar (momentul de inerţie al unei suprafeţe faţă de un punct), este
egal cu suma momentelor de inerţie faţă de două axe perpendiculare oarecare trecând prin
punctul considerat.
Dacă axele faţă de care se calculează momentele de inerţie trec prin centrul geometric
al secţiunii, momentele de inerţie calculate se numesc momente de inerţie centrale.
Pentru momentele de inerţie Iz, Iy, Izy şi Ip, ecuaţia dimensională este o lungime la
puterea a patra L4, uzual utilizându-se [mm4].

4. Modulul de rezistenţă
Se consideră aria A, centrul geometric C al ariei şi axele centrale z şi y (fig.5.2). Se
mai notează cu ymax şi zmax distanţele maxime de la axele centrale până la punctele cele mai
îndepărtate ale secţiunii.
Prin definiţie modulele de rezistenţă axiale, în raport cu axele centrale sunt date de
relaţiile:
I Iy
Wz = z ; W y = (5.9)
y max y max

Modulul de rezistenţă polar, tot prin definiţie se obţine din relaţia:

Ip
Wp = , (5.10)
R

în care R este raza secţiunii circulare (acest modul de rezistenţă determinându-se numai
pentru astfel de secţiuni).

119
 Ecuaţia dimensională a modulelor de rezistenţă este o lungime la puterea a treia, L3,
uzual folosindu-se [mm3].

5. Raza de inerţie
Raza de inerţie a unei secţiuni faţă de o axă ∆, care este o mărime cu dimensiunea unei
lungimi, reprezentând distanţa de la o axă până la un punct al planului secţiunii, în care dacă
se concentrează întreaga secţiune A, se obţine din relaţia:

I ∆ = i∆2 A , (5.11)

în care I∆ este momentul de inerţie al secţiunii A în raport cu axa ∆.

Razele de inerţie iz şi iy în raport cu axele centrale z şi y se scriu deci sub forma:

Iz Iy
iz = ; iy = (5.12)
A A

Ecuaţia dimensională este dată de o lungime L, uzual folosindu-se [mm].

5.2. Variaţia momentelor de inerţie faţă de axe paralele. Formulele lui Steiner

Se consideră o suprafaţă plană (fig.5.3), de arie A şi un sistem de axe zOy prin centrul
ei geometric. Se presupune că se cunosc momentele de inerţie axiale şi centrifugale faţă de
axele z şi y (Iz, Iy şi Izy) şi se cer momentele de inerţie faţă de un nou sistem de axe z’, y’,
paralele cu primele.

Fig.5.3

Distanţele dintre axele celor două sisteme se notează cu a respectiv b. Conform cu

figura 5.3 şi formulele de definiţie ale momentelor de inerţie se pot scrie:

120
 (
I z , = ∫ y ' 2 dA = ∫ (a + y ) dA = ∫ a 2 + 2ay + y 2 ⋅ dA =
2
)
A A A
, (5.13)
=a ∫ dA + 2a ∫ y ⋅ dA + ∫ y dA = I y + a A
2 2 2

A A A

(
I y , = ∫ z ' 2 dA = ∫ (b + z ) dA = ∫ b 2 + 2bz + z 2 ⋅ dA =
2
)
A A A
, (5.14)
= b 2 ∫ dA + 2b ∫ z ⋅ dA + ∫ z 2 dA = I y + b 2 A
A A A

I z ' y , = ∫ z ' y ' dA = ∫ ( y + a )( y + b ) ⋅ dA = ∫ ( yz + yb + az + ab ) ⋅ dA =

A A A
, (5.15)
= ∫ yz ⋅ dA + a ∫ z ⋅ dA + b ∫ y ⋅ dA + ab ∫ dA = I zy + a ⋅ b ⋅ A
A A A A

în care y ' = a + y şi z ' = b + z .

În relaţiile (5.13), (5.14) şi (5.15) se remarcă că: ∫ y ⋅ dA = S
A
z = 0 şi ∫ z ⋅ dA = S
A
y = 0,

∫y dA = I z ; ∫z dA = I y ; ∫ zy ⋅ dA = I ; ∫ dA = A .
2 2
deoarece axele y şi z sunt axe centrale şi zy
A A A A
S-au obţinut astfel formulele de variaţie a momentelor de inerţie faţă de axe, deplasate,
întâlnite sub denumirea de formulele lui Steiner.
O proprietate importantă a momentului de inerţie centrifugal este reprezentată de
faptul că dacă cel puţin una din axele sistemului de referinţă este şi axă de simetrie a secţiunii,
momentul de inerţie centrifugal este nul.
Astfel, dacă se consideră o secţiune sub formă de T (fig.5.4) şi sistemul de axe central
z, y, rezultă că y este şi axă de simetrie a secţiunii. Se consideră două elemente de arie
simetric dispuse faţă de axa y şi având aceiaşi cotă y.

Fig.5.4

121
 Momentul de inerţie centrifugal pentru aceste două elemente este zero.

y ⋅ z ⋅ dA + (− z ) ⋅ y ⋅ dA = 0 .

Acest lucru se poate raporta pentru întreaga suprafaţă, de unde rezultă că în cazul
secţiunilor la care cel puţin una dintre axele centrale este şi axă de simetrie, momentul de
inerţie centrifugal este nul (Izy = 0).

5.3. Variaţia momentelor de inerţie în raport cu axe concurente. Direcţii

principale. Momente de inerţie principale

Se consideră o suprafaţă plană de arie A şi două sisteme de axe rectangulare zy şi z’y’,

având ca origine comună centrul geometric al secţiunii şi făcând între ele unghiul α (fig.5.5).
Se presupune că se cunosc momentele de inerţie faţă de sistemul de axe central zOy şi se cer
momentele de inerţie faţă de axele sistemului z’Oy’, rotit cu unghiul α faţă de primul.

Fig.5.5

Se consideră un element de arie dA în jurul unui punct P de coordonate z şi y. În noul

sistem z’Oy’, coordonatele punctului D sunt z’ şi y’. Între z’, y’ şi z, y se pot scrie relaţiile:

z ' = OB + CD = z ⋅ cosα + y ⋅ sin α

(5.16)
y ' = CE − BE = y ⋅ cosα − z ⋅ sin α

Momentele de inerţie faţă de axele rotite z’Oy’ vor fi:

( )
I z , = ∫ y ' 2 dA = ∫ ( y ⋅ cos α − z ⋅ sin α ) dA = ∫ y 2 cos 2 α − 2 yz sin α cos α + z 2 sin 2 α dA =
2

A A A

= cos 2 α ∫ y 2 dA + sin 2 α ∫ z 2 dA − 2 sin α cos α ∫ zy ⋅ dA = (5.17)

A A A

= I z cos α + I y sin α − 2 I zy sin α cos α

2 2

122
 ( )
I y , = ∫ z ' 2 dA = ∫ ( z ⋅ cos α + y ⋅ sin α ) dA = ∫ z 2 cos 2 α + 2 zy sin α cos α + y 2 sin 2 α dA =
2

A A A

= cos 2 α ∫ z 2 dA + sin 2 α ∫ y 2 dA + 2 sin α cos α ∫ yz ⋅ dA = (5.18)

A A A

= I y cos 2 α + I z sin 2 α + 2 I zy sin α cos α

I z , y , = ∫ z ' y ' 2 dA = ∫ (z ⋅ cos α + y ⋅ sin α )( y cos α − z sin α ) ⋅ dA =

A A

(
= ∫ zy cos 2 α − z 2 sin α cos α + y 2 sin α cos α − zy sin 2 α ⋅ dA = )
A

= sin α cos α ∫ y 2 dA − sin α cos α ∫ z 2 dA + cos 2 α ∫ zy ⋅ dA − sin 2 α ∫ zy ⋅ dA = (5.19)

A A A A

= I z sin α cos α − I y sin α cos α + I zy cos 2 α − I zy sin 2 α =

(
= (I y − I z )sin α cos α + I zy cos 2 α − sin 2 α )
Expresiile momentelor de inerţie în raport cu axele z’Oy’, în funcţie de arcul dublu
sunt:
Iz + Iy Iz − Iy 
I z, = + cos 2α − I zy sin 2α .
2 2 
Iz − Iy Iz − Iy 
I y, = − cos 2α + I zy sin 2α  (5.20)
2 2 
Iz − Iy 
I y, z, = sin 2α + I zy cos 2α 
2 

Însumând Iz, cu Iy, rezultă:

I z' + I y' = I z + I y , (5.21)

care arată că suma momentelor de inerţie în raport cu două axe rectangulare trecând prin
centrul geometric al secţiunii este un invariant. Acest lucru poate fi privit ca o consecinţă a
faptului că distanţa elementului de arie dA, până la centrul axelor nu se schimbă.
Prin rotirea sistemului de axe zOy, momentele de inerţie Iz, Iy şi Izy vor varia în funcţie
de unghiul α, trecând prin valori maxime şi minime.
Unghiurile pentru care Iz are valori de extrem, se obţin prin anularea primei derivate a
relaţiei (5.20), care reprezintă pe Iz,y, luat cu semn schimbat.

dI z , I Z − IY
=− ⋅ sin 2α − I zy cos 2α = − I z , y , = 0 (5.22)
d (2α ) 2

Dacă înmulţim expresia de mai sus cu (-1), se observă că momentul de inerţie

centrifugal conform relaţiei (5.22) este nul pentru axele după care momentul de inerţie axial Iz
este extrem.
Unghiul care anulează prima derivată a momentului de inerţie Iz, este dat de relaţia:

123
 2 I zy
tg 2α = (5.23)
Iy − Iz

Din anularea primei derivate a momentului Iy, se obţine aceiaşi expresie pentru tg2α.
Axele după care momentele de inerţie iau valori extreme se numesc axe de inerţie principale
(sau direcţii principale), iar momentele de inerţie respective se numesc momente de inerţie
principale.
Ecuaţia (5.23) defineşte direcţia axelor principale cu două valori pentru arcul dublu
2α, decalate între ele cu unghiul π, respectiv două valori pentru arcul simplu α, decalate între
π
ele cu , reprezentând direcţiile principale care sunt perpendiculare între ele (fig.5.5).
2

π
2α 2 = 2α1 + π ; α 2 = α1 + (5.24)
2

Unghiurile α1 şi α2 definesc axele de inerţie principale, după care se realizează

momentele de inerţie principale I1 şi I2 (maxim, respectiv minim).
Pentru a afla valorile momentelor de inerţie principale, se exprimă sin2α şi cos2α în
funcţie de tg2α din relaţia (5.23) şi se înlocuiesc în expresia lui Iz’ din relaţiile (5.20),
obţinându-se:

2 I zy
tg 2α Iy − Iz 2 I zy
sin 2α = ± =± =± ,
1 + tg 2 2α  2 I zy 
2
(I y − I z ) + 4 I zy
2 2

1+  
I −I 
 y z 

1 Iz − Iy
cos 2α = ± =± ,
1 + tg 2 2α (I y − I z ) + 4 I zy
2 2

Iz + Iy I z − I y  Iy − Iz 


 2 I zy 

I1, 2 = + ±  zy  ±
− I  =
2 2  (I − I ) + 4I (I − I ) + 4I
2 2 2 2
 y z zy   y z zy 

=
Iz + Iy
±
(I − I )
y
−
z 2I
2
2
⋅ =
zy
2

(5.25)
2 2 (I − I ) + 4I
y z (I − I ) + 4I 2
2
zy
2
y z
2
zy
2

=
Iz + Iy
±
1 (I − I ) + 4I = I + I ± 1 (I − I ) + 4I
y z
2
zy
2
z y 2 2

(I − I ) + 4I
y z zy
2 2 2 2 2 2
y z zy

S-a obţinut expresia momentelor de inerţie principale în funcţie de momentele de

inerţie axial şi centrifugal, presupuse cunoscute.

124
 2
Iz + Iy I y −Iz 
I1, 2 = ±   + I zy 2 (5.26)
2  2 

Dacă în relaţia (5.26) se ia semnul (+) se obţine momentul de inerţie maxim I1 = I max ,
iar dacă se ia semnul (-) rezultă momentul de inerţie minim I 2 = I min .
Dacă se anulează derivata momentelor de inerţie centrifugale (5.20) se obţine:

dI z , y , Iz − Iy
= cos 2α − I zy sin 2α = 0 ,
d (2α ) 2
din care rezultă:
Iz − Iy Iy − Iz
tg 2α ' = =− (5.27)
2 I zy 2 I zy

Efectuând produsul între relaţiile (5.23) şi (5.27) se obţine:

tgα ⋅ tg 2α ' = −1 , (5.28)

care reprezintă condiţia de ortogonalitate între funcţiile tgα şi tg2α’ şi respectiv între arcele
π π
2α şi 2α’, adică 2α = 2α '+ sau α = α '+.
2 4
Aceasta ne permite să spunem că momentele de inerţie centrifugale sunt extreme
pentru axe ce fac unghiuri de 45o cu axele după care sunt extreme momentele de inerţie axiale.
Exprimând sin 2α ' şi cos 2α ' funcţie de tg 2α ' şi înlocuind în relaţia lui Iz’y’ din
(5.20), se obţin momentele de inerţie centrifugale extreme:

(I )
z , , y , 1, 2
I y −Iz
= ± 

 + I zy 2 (5.29)
 2 

Însumând pe I1 cu I2 din (5.26) şi ţinând seama de (5.21) se obţine:

I1 + I 2 = I z ' + I y ' = I z + I y ,

confirmându-se faptul că suma momentelor de inerţie axiale, calculate în raport cu două axe
rectangulare este un invariant.
Dacă se efectuează diferenţa I1 – I2 rezultă:

2
 Iz −Iy 
I1 − I 2 = 2   + I zy 2 ,
 2 

care se mai poate pune sub forma:

2
 Iy −Iz  I −I
  + I zy 2 = 1 2 ,
 2  2

125
sau ţinând seama de (5.29) se obţine:

2
 Iy − Iz  I −I
(I )z ' y ' 1, 2 = ±   + I zy 2 = ± 1 2 (5.30)
 2  2

Această relaţie arată că momentele de inerţie centrifugale extreme se pot obţine şi ca

semidiferenţă a momentelor de inerţie axiale principale.
Pentru suprafeţe simple, momentele de inerţie se calculează aplicând integrala de
definiţie. În cazul suprafeţelor compuse, acestea se vor descompune în suprafeţe simple
pentru care momentele de inerţie se cunosc şi se însumează.
Se poate arăta că momentul de inerţie, în raport cu axa z al unei secţiuni, este egal cu
suma momentelor de inerţie a părţilor componente, în raport cu aceiaşi axă z:

I z = ∫ y 2 dA = ∫ y 2 dA1 + ∫ y 2 dA2 + ... + ∫ y 2 dAn = I 1z + I z2 + ... + I zn , (5.31)

A A1 A2 An

în care 1, 2, ..., n indică la care arie se referă momentul de inerţie.

5.4 Caracteristicile geometrice ale secţiunilor uzuale

a) Secţiunea dreptunghiulară

Să determinăm momentele de inerţie pentru o secţiune dreptunghiulară (fig.5.6) în

raport cu nu sistem de axe central şi în raport cu un sistem de axe constituit chiar din laturile
dreptunghiului (sistem paralel cu primul). După aceea vom determina modulele de rezistenţă
şi razele de inerţie corespunzătoare.

Fig.5.6

Momentele de inerţie axiale, în raport cu axele centrale (fig.5.6):

126
 b  h3 h3  b ⋅ h3
h h
y3
I z = ∫ y 2 ⋅ dA = ∫ 2h y 2 ⋅ b ⋅ dy = b =  + =
2

h .
A −
2
3 −
2
3 8 8 12

În mod asemănător găsim:

h ⋅ b3
Iy =
12

Momentul de inerţie polar faţă de centrul O va fi:

[ ]
3
b⋅h h3 ⋅ b b⋅h 2
I p = Iz + Iy = + = h + b2
12 12 12

Momentul de inerţie centrifugal faţă de axele centrale:

I zy = 0
Razele de inerţie:
Iz b ⋅ h3 h
iz = = =
A 12 ⋅ b ⋅ h 12
Iz h ⋅ b3 b
iz = = =
A 12 ⋅ b ⋅ h 12

Modulele de rezistenţă faţă de axele centrale z şi y:

b ⋅ h3 h ⋅ b3
Iz b ⋅ h2 Iy h ⋅b2
Wz = = 12 = ; Wy = = 12 =
y max h 6 z max b 6
2 2

Pentru o secţiune de formă pătrată caracteristicile geometrice se obţin făcând h = b = a

(a – latura pătratului):
a4 a4
Iz = Iy = ; Iy = ; I zy = 0 ;
12 6
a a3
i y = iz = ; Wz = W y = .
12 6

Momentele de inerţie faţă de axele z’ şi y’ se determină aplicând formulele lui Steiner:

2
h b ⋅ h3 h 2 b ⋅ h3
I z' = I z +   ⋅ A = + ⋅ bh =
2 12 4 3
2
b h ⋅ b3 b 2 h ⋅ b3
I z' = I z +   ⋅ A = + ⋅ bh =
2 12 4 3
b h b h b ⋅ h2
2
I z ' y ' = I zy + ⋅ ⋅ A = ⋅ ⋅ bh =
2 2 2 2 4

127
 b) Secţiunea circulară plină

Momentele de inerţie, razele de inerţie şi modulele de rezistenţă faţă de un sistem de

axe central pentru secţiunea circulară plină (fig.5.7) se determină după cum urmează:

Fig.5.7

Momentul de inerţie polar al secţiunii se determină pornind de la relaţia de definiţie şi

înlocuind dA = 2π ⋅ r ⋅ dr :

R
π ⋅ R4 π ⋅ D4
I p = ∫ r dA = ∫ 2π ⋅ r 3 dr =
2
= ,
A 0
2 32

Deoarece secţiunea prezintă simetrie în raport cu axele z şi y, şi cum între momentul

de inerţie polar şi cele axiale există relaţia I p = I z + I y = 2 I z = 2 I y ,
se obţine:
Ip π ⋅ D4
Iz = Iy = = .
2 64

Modulele de rezistenţă (axiale şi polar) şi razele de inerţie ale secţiunii vor fi:

π ⋅ D4
Iz Iy 64 π ⋅ D3
Wz = W y = = = =
y max z max D 32
2
π ⋅ D4
Ip 32 π ⋅ D3
Wp = = =
D D 16
2 2

128
 π ⋅ D3
Iz 64 = D2 D
iz = i y = i = = =
A π ⋅ D2 16 4
4

c) Secţiunea circulară inelară

Se consideră o secţiune inelară cu diametrul exterior D şi diametrul interior d (fig.5.8).

Fig.5.8

Se notează cu 1 întreaga secţiune de diametru D şi cu 2 secţiunea care lipseşte de

diametru d. Folosind relaţiile deduse la secţiunea circulară plină şi relaţia (5.31) atât pentru
momentul de inerţie polar cât şi pentru cel axial, cu specificaţia că termenii ce se referă la
secţiunea care lipseşte se afectează cu semnul (–) se obţin succesiv:

π ⋅ D4 π ⋅d4 π ⋅ D4 d
I p = I p(1) − I p( 2 ) = − = (1 − k 4 ) ; k=
32 32 32 D
π ⋅ D4
I z = I y = I z(1) − I z( 2) = (1 − k 4 )
64
π ⋅ D3
Wp = (1 − k 4 )
16
π ⋅ D3
Wz = (1 − k 4 )
32

d) Secţiunea având forma unui triunghi dreptunghic

Se consideră suprafaţa triunghiulară BCD, notată cu 1, reprezentând jumătatea ariei

dreptunghiului 2 de laturi b × h (fig.5.9).
129
 Fig.5.9

Se notează cu z1 şi y1 axele centrale ale secţiunii dreptunghiulare, cu z şi y axele

centrale ale secţiunii triunghiulare şi cu z’ şi y’ axele ce cuprind laturile BC şi BD. Pentru
secţiunea dreptunghiulară 2, momentul de inerţie în raport cu axa sa centrală este:

b ⋅ h3
I z(12 ) =
12

Pentru secţiunea triunghiulară 1 momentul de inerţie în raport cu axa z1 este:

I z(12 )
b ⋅ h3
I (1)
z1 = =
2 24

Analog, în raport cu axa y1, momentul de inerţie a secţiunii triunghiulare 1 este:

h ⋅ b3
I y(11 ) =
24

Pentru calculul momentului de inerţie al secţiunii triunghiulare în raport cu axa sa

centrală z, se aplică formula lui Steiner:

I z1 = I z + a 2 ⋅ A ,

h h h
în care a = − = este distanţa dintre axele z şi z1.
2 3 6
Se obţine:

130
 b ⋅ h3 h 2 b ⋅ h b ⋅ h3  1  b ⋅ h3 2 b ⋅ h3
I z(1) = I z(11) − a 2 ⋅ A = − ⋅ = 1 −  = ⋅ =
24 36 2 24  3  24 3 36

În mod analog se obţine:

h ⋅ b3
I (1)
y =
36

Momentul de inerţie al secţiunii triunghiulare în raport cu axa z’ ce cuprinde baza sa,

se determină tot din formula lui Steiner şi rezultă:

b ⋅ h3 h 2 b ⋅ h b ⋅ h3  1  b ⋅ h3 3 b ⋅ h3
I (1)
z,
=I (1)
z +d ⋅A=
2
+ ⋅ =  + 1 = ⋅ =
36 9 2 18  2  18 2 12

În mod analog se obţine:

h ⋅ b3
I y(1' ) =
12

e) Secţiunea triunghiulară de formă oarecare

Se consideră suprafaţa BCD (fig.5.10), în care ducând o perpendiculară din D pe bază,

se obţin triunghiurile dreptunghice 1 (BDE) şi 2 (DEC).

Fig.5.10

Se notează: y’ – axa ce cuprinde înălţimea DE a triunghiului BCD, z’ – axa ce

cuprinde baza BC a triunghiului BCD dar şi bazele BE şi EC ale triunghiurilor 1 şi 2.
Momentul de inerţie al ariei BCD, în raport cu axa z’ este:

b1 ⋅ h 3 b2 ⋅ h 3 h 3 b ⋅ h3
I z , = I z(1, ) + I z(,2) = + = (b1 + b2 ) =
12 12 12 12

131
 Se determină poziţia centrului geometric O al ariei BCD faţă de y’:

, ,
A1 ⋅ z1 + A2 ⋅ z 2
e= ,
A1 + A2

în care A1 şi A2 sunt ariile celor două triunghiuri, iar z1' şi z 2' ordonatele centrelor geometrice.
Se obţine:

b1 ⋅ h 1 b ⋅h 1 h 2
− ⋅ b1 + 2 ⋅ b2 (b2 − b12 )
2 3 2 3 =6 1
e= = (b2 − b1 )
b1 ⋅ h b2 ⋅ h h
+ (b1 + b2 ) 3
2 2 2

Momentul de inerţie al întregii suprafeţe BCD, în raport cu axa y’ este:

h ⋅ b13 h ⋅ b23
I y , = I y(1, ) + I y( 2, ) = + ,
12 12

iar în raport cu axa centrală y va fi:

2 b⋅h
I y = I y, − e 2 ⋅ A =
h 3
12
( 1
)
b1 + b23 − (b2 − b1 ) ⋅
9 2

Momentul de inerţie al suprafeţei BCD, în raport cu axa sa centrală z este:

b1 h 3 b2 h 3 b ⋅ h 3
I z = I z(1) + I z( 2 ) = + = ,
36 36 36

deoarece z, z1 şi z2 coincid.

f) Momentul de inerţie centrifugal pentru o secţiune având forma unui sfert de cerc

Se consideră o suprafaţă sub forma unui sfert de cerc de rază R (fig.5.11).

Din figura 5.11 se obţine:

R 2 − z12
R 2 = (2 y1 ) + z12 ;
2
y12 = ; dA = 2 y1dz1
4

Aplicând relaţia de definiţie a momentului de inerţie centrifugal în raport cu axele z1 şi

y1 se obţine:

R R
R 2 − z12
I z1 y1 = ∫ z1 ⋅ y1 ⋅ dA = ∫ z1 ⋅ y1 ⋅ 2 y1 ⋅ dz1 = 2∫ z1 ⋅ y12 ⋅ dz1 = 2∫ ⋅ z1 ⋅ dz1 =
A A 0 0
4
1  R4 R4  R4
R
=
1
2 ∫0
R 2
(z1 − z1
3
⋅ dz1 = ) 
2  2
− =
4  8

132
 Fig.5.11

Momentul de inerţie centrifugal în raport cu axele centrale z şi y se obţine aplicând

formula lui Steiner:

2
R 4  4 R  πR 2
I zy = I z1 y1 − a ⋅b ⋅ A = −  = −0,01647 R 4
8  3π  4

Calculul se mai poate dezvolta şi conform figurii 5.12, în care elementul de arie are
valoarea dA = dρ ⋅ ρ ⋅ dα .

Fig.5.12

Se scrie relaţia de definiţie a momentului de inerţie centrifugal în raport cu axele z1y1:

133
 I z1 y1 = ∫ z1 y1 ⋅ dA ,
A

în care z1 = ρ ⋅ cos α , y1 = ρ ⋅ sin α şi dA = ρ ⋅ dρ ⋅ dα .

π
R 2
I z1 y1 = ∫ z1 y1 ⋅ dA = ∫ ρ 3 ⋅ sin α ⋅ cos α ⋅ dρ ⋅ dα = ∫ ρ 3 dρ ∫ sin α ⋅ cos α ⋅ dα =
A A 0 0
π

R4 2 R4
( )
4 ∫0
=− cos α ⋅ d cos α =
8

g) Momentul de inerţie centrifugal pentru o secţiune având forma unui triunghi

dreptunghic

Se consideră suprafaţa din figura 5.13, având forma unui triunghi dreptunghic.

Fig.5.13

Considerând un element de arie ca în figura 5.13 se poate scrie expresia de definiţie a

momentului de inerţie centrifugal în raport cu axele z1, y1:

y1
I z1 y1 = ∫ z1 ⋅ ⋅ dA .
A 2

Conform figurii se obţine:

y1 b − z1 h h
= ; y1 = (b − z1 ) şi dA = y1dz1 = (b − z1 )dz1
h b b b

Momentul de inerţie în raport cu axele z1 şi y1 va fi:

134
 ∫ (z )
b b 2 b
z1 y12 1 h  h2
I z1 y1 = ∫ ⋅ dz1 = ∫ z1  (b − z1 ) dz1 = 2
2 3
1 ⋅ b 2 − 2b ⋅ z1 + z1 ⋅ dz1 =
0
2 2 0 b  2b 0

h  b 2 4 1 4  h ⋅b
2 2 2
=  − b + b =
2b 2  2 3 4  24

Momentul de inerţie centrifugal în raport cu axele centrale z şi y este:

b2h2 1 bh 7
I zy = I z1 y1 − a1 ⋅ b1 ⋅ A = − bh ⋅ = b 2 h 2 ,
24 9 2 36

1 1
în care a1 = h şi b1 = b .
3 3

Exemple de calcul

1. Pentru secţiunea compusă din figura 5.14 se cere să se determine: a) poziţia

centrului geometric şi a sistemului de axe centrale; b) momentele de inerţie axiale
şi centrifugal Iz, Iy şi Izy, în raport cu axele centrale; c) modulele de rezistenţă; d)
poziţia direcţiilor principale şi mărimea momentelor de inerţie axiale principale; e)
mărimea momentelor de inerţie centrifugale extreme.

Fig.5.14

Rezolvare
a) Se determină coordonatele centrului geometric al secţiunii

135
 2

∑A y i i
A1 y1' + A2 y 2' 8 ⋅ 5 + 6 ⋅ 0,5
yc = i =1
= = = 3,07 cm ≅ 3,1 cm ,
2
A1 + A2 8+6
∑A
i =1
i

∑Az i i
A1 z1' + A2 z 2' 8 ⋅ 0,5 + 6 ⋅ 3
zc = i =1
= = = 1,57 cm ≅ 1,6 cm ,
2
A1 + A2 8+6
∑A
i =1
i

în care A1, A2 sunt mărimile ariilor componente, iar y1' , y 2' , z1' şi z 2' sunt coordonatele
centrelor C1 şi C2 ale ariilor componente în raport cu sistemul de referinţă z’Oy’.
Se reprezintă pe figura 5.14 sistemul de axe central zCy.
Se determină distanţele a1, a2 şi b1, b2 dintre axele centrale z, y şi axele ce trec prin
centrul geometric al ariilor A1 = 8 cm2 şi A2 = 6 cm2, rezultând: a1 = 1,9 cm; a2 = 2,6 cm; b1 =
1,1 cm; b2 = 1,4 cm.
b) Momentele de inerţie axiale şi centrifugal au expresiile:

I z = I z(11) + I z(22 ) + a12 A1 + a22 A2 ,

I y = I y(11 ) + I y( 22 ) + b12 A1 + b22 A2 ,
I zy = I z(11y)1 + I z(22y)2 + a1b1 A1 + a2 b2 A2 ,

în care I z(ii ) şi I y(ii ) sunt momentele de inerţie axiale ale ariei Ai în raport cu axele sale centrale,
iar I z(ii y)i sunt momentele de inerţie centrifugale ale ariei Ai în raport cu axele sale centrale
(pentru ariile dreptunghiulare A1 şi A2, I z1 y1 = I z2 y2 = 0 ).
Valorile momentelor Iz, Iy şi Izy sunt:

1 ⋅ 4 3 6 ⋅13
Iz = + + 2,9 2 ⋅ 8 + 2,6 2 ⋅ 6 = 113,67 cm 4 ≅ 114 cm 4
12 12
8 ⋅1 1 ⋅ 6 3
3
Iy = + + 1,12 ⋅ 8 + 1,4 2 ⋅ 6 = 40,1 cm 4 ≅ 40 cm 4
12 12
I zy = (1,9 ) ⋅ (− 1,1) ⋅ 8 + (− 2,6 ) ⋅ (1,4 ) ⋅ 6 = −38,56 cm 4

c) Modulele de rezistenţă

Iz 114 Iy 40
Wz = = = 19,32 ; Wy = = = 11,76
y max 5,9 z max 3,4

d) Direcţiile principale şi momentele de inerţie principale

2 ⋅ I zy 2 ⋅ 38,56
tg 2α = =− = 1,042
Iy − Iz 40 − 114
2α = 46,18 ; α1 = 23,09 o ; α 2 = α1 + 90 o = 113,09 o
o

136
 2
Iz + Iy  Iz − Iy  114 + 40  114 − 40 
2

I1, 2 = ±   + I zy2 = ±   + 38,56 = 77 ± 53,44

2

2  2  2  2 
I1 = 130,44 cm 4 ≅ 130 cm 4 ; I 2 = 23,55 cm 4 ≅ 24 cm 4

e) Valorile de extrem ale momentului de inerţie centrifugal

(I zy )1,2 = ±  I z − I y 
 + I zy2 = ±53,44 cm 4
 2 
(I zy )1 = +53,44 cm 4 ; (I zy )2 = −53,44 cm 4
Valorile de extrem ale momentului de inerţie centrifugal se obţine şi din semidiferenţa
momentelor de inerţie principale:

I1 − I 2 130,44 − 23,55
(I )
zy 1, 2 =± =± = ±53,44 cm 4
2 2

2. Să se calculeze direcţiile principale şi momentele de inerţie principale faţă de axele

centrale ce trec prin centrul geometric al secţiunii compuse din figura 5.15.

Fig.5.15

Rezolvare
Pentru profilul cornier L60 × 60 ×10 , din anexele manualelor de Rezistenţa
materialelor se obţine: I z(22 ) = I y( 22 ) = 34,9 cm 4 ; A2 = 11,1 cm 2 ; yc2 = z c2 = 1,85 cm ;
(
I1( 2 ) = 55,1 cm 4 ; I 2( 2 ) = 14,8 cm 4 ; I z2 y2 )
1, 2
= 0.

137
 Se determină poziţia centrului geometric C faţă de axele Oz’ şi Oy’:

11,1⋅1,85 + 12 ⋅ 6 11,1 ⋅ 2,85 + 12 ⋅ 0,5

yc = = 4 cm ; zc = = 1,63 cm
11,1 + 12 11,1 + 12

Distanţele dintre axa centrală z şi axele z1, z2 ce trec prin centrele C1 şi C2 sunt:

a1 = yc1 − y c = 6 − 4 = 2 cm ; a2 = yc − yc2 = 4 − 1,85 = 2,15 cm

Distanţele dintre axa centrală y şi axele y1, y2 ce trec prin centrele C1 şi C2 sunt:

b1 = z c − z c1 = 1,63 − 0,5 = 1,13 cm ; b2 = z c2 − z c = 2,85 − 1,63 = 1,22 cm

Momentele de inerţie în raport cu axele centrale z şi y sunt:

1⋅12 3
I z = 34,9 + + 2 2 ⋅12 + 2,15 2 ⋅11,1 = 278,1 cm 4
12
12
I y = 34,2 + + 1,132 ⋅12 + 1,22 2 ⋅11,1 = 67,04 cm 4
12

Pentru a determina momentul de inerţie centrifugal al întregii suprafeţe în raport cu

sistemul de axe central zCy, se determină mai întâi momentul de inerţie centrifugal al
profilului cornier în raport cu axele sale centrale din relaţia:

I1( 2 ) − I1( 2) 55,1 − 14,8

I z(22y)2 = = = 20,15 cm 4
2 2

Momentul de inerţie centrifugal al întregii suprafeţe în raport cu sistemul central de

axe este:

I zy = I z(11y)1 + I z(22y)2 + a1b1 A1 + a 2 b2 A2 = 20,15 + 2 ⋅ (− 1,13) ⋅12 + (− 2,15) ⋅1,22 ⋅11,1 = −36,08 cm 4 ,

în care I z(11y)1 = 0 .
Direcţiile principale şi momentele de inerţie principale vor fi:

2 I zy
tg 2α = = −0,342 ; 2α = −18,87 ; α1 = −9,43o ; α 2 = −99,43o
Iy − Iz
2
Iz + Iy  Iz − Iy  278,1 + 67,04  278,1 − 67,04 
2

I1, 2 = ±   + I zy2 = ±   + 36,08 =

2

2  2  2  2 
= 172,57 ± 111,53
I1 ≈ 284 cm 4 ; I 2 ≈ 61 cm 4

138
 CAPITOLUL VI

TENSIUNI ÎN BARE DREPTE SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE

În secţiunile transversale ale barelor, solicitate de sisteme de forţe exterioare, apar în

general eforturile N, Txy, Txz, My, Mz şi Mx. Dacă forţele exterioare sunt conţinute într-un
singur plan, spre exemplu planul xy, intersectând secţiunile transversale după o axă de
simetrie a lor, atunci Txz = My = Mx = 0 şi bara este solicitată la încovoiere plană.
În cazul încovoierii plane, când toate forţele sunt perpendiculare pe axa barei şi
eforturile N sunt nule, grinda este solicitată la încovoiere simplă.
Dacă în secţiunile transversale ale barelor încovoiate apar numai momentele
încovoietoare Mz = Mi, restul eforturilor fiind nule, bara este solicitată la încovoiere pură în
planul xy.

6.1 Tensiuni normale în barele solicitate la încovoiere pură. Formulele lui Navier

Considerăm o grindă simplu rezemată 1-2 (fig.6.1), acţionată de forţele transversale F,

care încarcă simetric grinda.

Fig.6.1

Din analiza diagramelor de eforturi Txy = T şi Mz = Mi, constatăm că pe intervalul 3-4,

forţele tăietoare lipsesc, iar momentul încovoietor este constant. Aceasta înseamnă că pe
lungimea 3-4, bara este solicitată la încovoiere pură.
Prin două secţiuni normale la axa grinzii, detaşăm de pe intervalul solicitat la
încovoiere pură, un element de lungime dx (fig.6.2.a, b), prezentat în stare nedeformată şi
deformată (înainte şi respectiv după solicitare).

139
 Fig.6.2

Pentru păstrarea echilibrului elementului dx după separare, în secţiunile C – A şi D –

B, se introduc momente încovoietoare Mi pozitive.
Experienţa arată că prin încovoiere, axa barei se curbează păstrându-i lungimea
nemodificată, motiv pentru care este numită şi axă neutră a barei, iar fibrele dintr-un plan care
trece prin axă şi este perpendicular pe planul forţelor, au aceiaşi comportare. Acesta este
planul neutru al grinzii, şi anume planul zx.
Conform ipotezei secţiunilor plane a lui Bernoulli, secţiunile transversale A – C şi B –
D, normale pe axa dreaptă a barei înainte de deformare, vor rămâne plane şi normale pe axa
barei şi după deformare (ipoteză care se verifică pe cale experimentală).
Pentru a rămâne normale pe axa barei, secţiunile transversale se rotesc în procesul de
încovoiere, în jurul unei axe din planul lor (axa z), axă care rezultă din intersecţia planului
neutru cu secţiunea transversală şi se numeşte axă neutră a secţiunii. Prin deformare
(fig.6.2.a) fibrele aflate deasupra planului neutru se scurtează (sunt comprimate), iar cele
aflate sub planul neutru se lungesc (sunt întinse).
Deducem pe baza acestei analize calitative că în secţiunea transversală a barei,
tensiunile sunt tensiuni normale de întindere de o parte a planului neutru al grinzii şi de
compresiune de cealaltă parte a acestuia. Fibrele dispuse după axa neutră a secţiunii îşi
păstrează lungimea invariabilă, iar tensiunile σ şi deformaţiile specifice ε din planul neutru
sunt nule.
Se notează cu 0 centrul de curbură al axei neutre curbate a elementului detaşat, cu ρ
raza de curbură respectivă şi cu dϕ unghiul elementar, la centrul de curbură făcut de razele ρ
ce trec prin capetele elementului separat.
Se va determina variaţia de lungime a fibrelor mn aflate la distanţa y de planul neutru
al barei, respectiv de axa neutră a secţiunii.
Înainte de deformare fibra mn are lungimea:

mn = dx = ρ ⋅ dϕ , (6.1)
iar după deformare devine:
m , n , = (ρ + y ) ⋅ dϕ (6.2)

140
 Lungirea absolută a fibrelor cu lungimea iniţială dx aflate la cota y va fi:

∆(dx ) = m , n , − mn = ( ρ + y )dϕ − ρdϕ = ydϕ (6.3)

Lungirea specifică corespunzătoare va avea valoarea:

∆(dx ) ydϕ ydϕ y

ε= = = = (6.4)
dx dx ρdϕ ρ

Se poate arăta că axa barei nu-şi modifică lungimea după deformare. Pentru aceasta
relaţia (6.4) se poate scrie succesiv sub formele:

(ρ + y )dϕ − dx = ε , (6.5)
dx
(ρ + y ) dϕ − 1 = σ , (6.6)
dx E
dϕ dϕ σ
ρ +y −1 = (6.7)
dx dx E

Înmulţind cu dA în ambii membrii ai relaţiei (6.7) şi integrând pe suprafaţa A se

obţine:
dϕ dϕ σ 
ρ dA + y dA − dA = dA 
dx dx E
 (6.8)
dϕ dϕ 1
dx ∫A dx ∫A
ρ dA + y ⋅ dA − ∫ dA = ∫ σ ⋅ dA
A
EA 

Identificând termenii din relaţia (6.8) rezultă: ∫ y ⋅ dA = S

a
z = 0 dacă axa z intersectează

axa x, adică dacă axa z trece prin centrul geometric al secţiunii; ∫ dA = A şi ∫ σ ⋅ dA = N = 0 ,

A A
astfel că:
dϕ dϕ
ρ ⋅ A− A = 0; şi ρ −1 = 0 (6.9)
dx dx

Din (6.9) se obţine:

ρdϕ = dx , (6.10)

adică lungimea fibrei G-G rămâne aceiaşi după deformare.

Admiţând că materialul ascultă de legea lui Hooke, conform relaţiei (6.4) se obţine:

E
σ = E ⋅ε = y (6.11)
ρ

Conform relaţiei (6.11) se observă că tensiunile normale rezultate din solicitarea la

încovoiere pură, au o variaţie liniară pe înălţimea secţiunii, fiind nule pe axa neutră şi având

141
valori maxime în punctele cele mai îndepărtate ale secţiunii de coordonate y1 şi y2 în raport cu
axa neutră z.
Se scriu în continuare condiţiile de echivalenţă între tensiunile normale σ şi eforturile
N, Mz şi My. Aceste condiţii vor trebui să exprime faptul că: rezultanta forţelor elementare
dF = σ ⋅ dA (dA fiind o suprafaţă elementară, având distanţa y până la axa neutră a secţiunii),
este nulă deoarece forţa axială în secţiune este nulă; momentul lor faţă de axa y este nul
deoarece My = 0; iar momentul lor faţă de axa z este Mz.

∫ dF = 0 ; ∫ z ⋅ dF = M =0; ∫ y ⋅ dF = M
y z
(6.12)
A A A

E
Se substituie dF = σ ⋅ dA = y ⋅ dA în relaţiile (6.12) şi se obţine:
ρ

E E E
ρ∫ ρ∫ ρ∫
y ⋅ dA = 0 ; z ⋅ y ⋅ dA = 0 ; y 2
dA = M z (6.13)
A A A

∫ y ⋅ dA = S ; ∫ z ⋅ y ⋅ dA = I ∫y dA = I z , rezultă:
2
Ţinând seama că z zy ;
A A A

E
Sz = 0 ; I zy = 0 ; Iz = M z (6.14)
ρ

Prima relaţie din (6.14), indică faptul că axa neutră z a secţiunii trebuie să treacă prin
centrul geometric al secţiunii.
A doua relaţie (momentul centrifugal nul faţă de axele zy), este satisfăcută prin faptul
că axa y este axă de simetrie.
E σ
În ultima relaţie din (6.14) se înlocuieşte = conform relaţiei (6.11) şi se obţine:
ρ y
Mzy
σ= (6.15)
Iz

Relaţia (6.15), numită şi formula lui Navier, este o relaţie de legătură între tensiunea σ
dintr-un punct de ordonată y aparţinând secţiunii transversale a barei, momentul încovoietor
Mz din acea secţiune şi momentul de inerţie Iz al secţiunii calculat în raport cu axa neutră a
secţiunii (axa centrală z).
h 1
Pentru < , formula lui Navier dă erori mici pentru valorile tensiunii σ în raport cu
l 5
cele determinate pe cale experimentală.
Din relaţia (6.15) rezultă că tensiunile σ variază liniar pe înălţimea secţiunii, fiind nule
în punctele de pe axa neutră şi maxime în punctele cele mai îndepărtate de axa z [punctele 1 şi
2 de ordonate y1 şi y2 (fig.6.2.b)].

M z y max Mz Mz
σ max = = = , (6.16)
Iz Iz Wz
y max

142
în care y max = max( y1 , y 2 ) , iar Wz este modulul de rezistenţă al secţiunii faţă de axa z.
Pentru y = y1 se obţine tensiunea maximă de întindere σ1 = σtmax, iar pentru y = –y2 se
obţine tensiunea maximă la compresiune σ2 = σcmax, cu specificaţia că σ max = max(σ 1 ,σ 2 ) .
Din relaţia (6.14) se obţine:

1 Mz
= , (6.17)
ρ E ⋅ IZ

care arată că pe un interval de bară pe care momentul încovoietor este constant, curbura barei
este constantă şi deci bara va lua forma unui arc de cerc.
Curbura este în acelaşi timp invers proporţională cu produsul EIz, care se numeşte
modul de rigiditate la încovoiere sau simplu rigiditate la încovoiere.
Mz
Formula lui Navier scrisă sub forma σ , = , când încovoierea se produce în planul
Wz
My
xy sau în mod analog σ ,, = , când încovoierea barei se produce în planul xz, se foloseşte
Wy
în calcule în următoarele moduri:
- pentru calcule de dimensionare, în vederea determinării modulului de rezistenţă
necesar
Mz
Wnec. = (6.18)
σa
sau pentru determinarea coeficientului de siguranţă c.
σ 02
c= ,
σ ef
unde σ 02 = σ c este tensiunea la curgere a materialului barei.
- pentru calcule de verificare, în vederea determinării tensiunii maxime din fibrele
extreme şi compararea acesteia cu valoarea tensiunii admisibile
Mz
σ ef . = ≤σa, (6.19)
Wef

- în calcule unde se urmăreşte determinarea momentului încovoietor capabil

M cap. = σ a ⋅ Wef (6.20)

Specificaţie
Dimensionarea la încovoiere, spre deosebire de dimensionarea la întindere sau
forfecare este o problemă mai complicată. Aceasta deoarece la întindere sau forfecare rezultă
în mod direct aria secţiunii Anec, la încovoiere însă rezultă modulul de rezistenţă Wnec, pentru
care putem avea un număr nedefinit de mare de arii ale secţiunii transversale, în funcţie de
forma acestora. De aceea problema dimensionării la încovoiere continuă şi după determinarea
modulului de rezistenţă Wnec, cu stabilirea formei secţiunii (în cazul în care aceasta nu se
impune proiectantului). Se urmăreşte să se aleagă acea formă a secţiunii, care pentru aceeaşi
valoare a modulului de rezistenţă W, are o arie minimă. Această arie se numeşte formă
raţională a secţiunii barelor încovoiate. În alegerea formelor raţionale ale secţiunilor, se are în
vedere că este bine ca secţiunea care se adoptă să aibă părţi cât mai mari din ea, îndepărtate

143
cât mai mult de axa neutră. Aceasta conduce la un modul de rezistenţă mai mare pentru
aceiaşi arie a secţiunii şi deci la o bară mai rezistentă la încovoiere, realizată cu aceiaşi
cantitate de material.
În figura 6.3.a, b şi c sunt prezentate trei feluri de secţiuni având aria A = 6a2 de formă
pătrată, dreptunghiulară şi profil I, la care modulele lor de rezistenţă faţă de axa z sunt
diferite. Cea mai raţională este secţiunea având forma I, deoarece modulele de rezistenţă ale
celor trei secţiuni se află în raportul Wz(1) = 2,449a 3 < Wz(2 ) = 3a 3 < Wz(3 ) = 5,16a 3 , iar
tensiunile în fibrele extreme pentru acelaşi moment încovoietor în secţiune se află în raportul
σ max
( 3)
< σ max
( 2)
< σ max
(1)

a) b) c)
Fig.6.3

Acesta este motivul pentru care barele din oţel laminat în formă de I, T, U, etc. şi
combinaţii ale lor, sunt larg folosite în construcţiile de toate tipurile, ca bare lucrând la
încovoiere.

a) b)
Fig.6.4

Dacă trebuie realizată o bară de secţiune rotundă solicitată la încovoiere (fig.6.4), este
raţional să se adopte secţiunea inelară, care faţă de secţiunea rotundă plină de aceiaşi arie, are
un modul de rezistenţă cu mult mai mare. Pentru cele două secţiuni considerate în figura 6.4
se obţin:
A1 =
πd 2
4
;
π
( )
A2 =  2 d 2 − d 2  =
4 
2


πd 2
4
= A1 = A ;

144
 πd 3 2,46πd 3
W z(1) = ; Wz(2 ) = = 2,46Wz(1) ,
32 32

şi deci Wz( 2) > Wz(1) , pentru aceeaşi valoare a ariilor.

Pentru o anumită valoare a ariei, creşterea necontrolată a dimensiunilor h (fig.6.3) şi D
(fig.6.4), pentru o arie impusă, în dorinţa de a creşte rezistenţa la încovoiere, poate să aibă
efect negativ. În timpul solicitării la încovoiere bara poate să-şi piardă stabilitatea prin
deplanare laterală (fig.6.3), sau prin pierderea configuraţiei circulare (fig.6.4).
Pentru materialele care se comportă identic la întindere şi compresiune aşa cum se
consideră oţelurile, la care σat = σac, axa neutră a secţiunii este bine să fie şi o axă de simetrie
pentru secţiune, la astfel de secţiuni tensiunile maxime de întindere din secţiune vor fi egale
cu tensiunile maxime de compresiune (fig.6.5.a). Dimpotrivă, pentru materialele care se
comportă diferit la întindere şi la compresiune (σat ≠ σac), trebuie ca axa neutră a secţiunii să
nu mai fie o axă de simetrie, ci să împartă înălţimea secţiunii în raportul celor două rezistenţe
σat şi σac (fig.6.5.b). Astfel de situaţii se întâlnesc la secţiunile barelor din materiale casante
σ ac
(fontă, beton). De exemplu, în cazul fontei = 3 , şi atunci trebuie satisfăcut raportul
σ at
e1 σ c max σ ac
= = = 3.
e2 σ t max σ at

a) b)
Fig.6.5
6.2. Tensiuni tangenţiale în barele drepte solicitate la încovoiere simplă. Formula
lui Juravski

Se consideră grinda din figura 6.6, acţionată în capătul liber de forţa F, normală pe axa
grinzii, acţionând într-un plan de simetrie al grinzii (planul xy).
Analizând diagramele de eforturi, se observă că grinda este solicitată la încovoiere
simplă, în orice secţiune realizându-se numai eforturile Txy = T şi Mz = Mi.
Prin două secţiuni transversale se izolează un element de bară, de lungime dx
(fig.6.7.a şi b). Pentru echilibrul elementului, în centrele secţiunilor sale de capăt se introduc
eforturile T = Txy şi Mi = Mz în capătul din stânga, respectiv T şi M i + dM i în capătul din
dreapta, aşa cum rezultă din figura 6.6.

145
 Printr-un plan longitudinal, paralel cu planul
zx, şi aflat la cota y de acesta, din elementul de bară
(fig.6.7.b şi c) se detaşează un nou element
prezentat în figura 6.7.e. Acesta se află în echilibru
sub acţiunea eforturilor N1, N2 şi dNl, a căror
semnificaţie se va prezenta în continuare.
Momentele încovoietoare Mi şi M i + dM i ,
produc în secţiunile transversale în punctele aflate
la cota y, aparţinând segmentelor BC şi B’C’
(fig.6.7.b şi e), tensiunile normale:

σ=
Mi y
; σ + dσ =
(M i + dM i ) ⋅ y (6.21)
Iz Iz

Fig.6.6 Forţele tăietoare T, produc în secţiunile

transversale, în punctele de cotă y (pe aceleaşi
segmente BC şi B’C’) tensiuni tangenţiale τxy, constante pe segmentele BC şi B’C’ şi având
direcţia efortului T, cu excepţia celor din punctele B, C, B’ şi C’ care sunt tangente la contur
(fig.6.7.e). În continuare se urmăreşte să se determine legea de distribuţie a tensiunilor
tangenţiale τxy pe înălţimea secţiunii transversale a barei.
Pe baza legii dualităţii tensiunilor tangenţiale, în secţiunea longitudinală BCB’C’
(fig.6.7.b şi e) se produc tensiuni tangenţiale τyx = τxy, constante pe această suprafaţă, egale şi
duale în raport cu cele de pe muchiile BC şi B’C’ din planul suprafeţelor de capăt ale
elementului.

Fig.6.7
Se notează cu b lăţimea secţiunii transversale a barei măsurată la cota y, cu A mărimea
ariei aflate sub cota y şi cu A0 mărimea întregii arii (fig.6.7.c, e şi f).

146
 Pentru scrierea ecuaţiei de echilibru a elementului nou detaşat în raport cu axa x, se va
ţine seama că tensiunile τxy sunt distribuite uniform pe secţiunea BCB’C’, iar tensiunile σ şi
σ + dσ au o distribuţie liniară pe suprafeţele de capăt ale elementului detaşat.
Tensiunile σ şi σ + dσ vor produce pe ariile elementare dA = b ⋅ dx , din capetele
elementului, forţele elementare:

dN1 = σ ⋅ dA =
Mi y
dA ; dN 2 = (σ + dσ ) ⋅ dA =
(M i + dM i ) ⋅ y dA , (6.22)
Iz Iz

iar tensiunile τyx vor produce pe aria BCB’C’, de mărime b ⋅ dx , forţa elementară:
dN l = τ yx b ⋅ dx (6.23)

Eforturile rezultante N1 şi N2, din suprafeţele A din capetele elementului, se obţin

integrând relaţiile (6.22), pe suprafaţa A.

N1 = ∫
Mi y
dA ; N2 = ∫
(M i + dM i )⋅ y dA (6.24)
A
Iz A
Iz

Din ecuaţia de echilibru static ∑F x = 0 , se obţine:

− N1 − dN l + N 2 = 0 ; −∫
Mi y (M + dM i ) ⋅ y dA = 0
dA − τ yx b ⋅ dx + ∫ i
A
Iz A
Iz

După reduceri şi ţinând seama de mărimile constante de sub integrală se obţine:

dM i 1
dx b ⋅ I z ∫A
τ yx = τ xy = ⋅ y ⋅ dA (6.25)

În relaţia (6.25) se identifică mărimile

dM i
T= ; S z = ∫ y ⋅ dA , (6.26)
dx A

cu care relaţia (6.25) devine:

T ⋅ Sz
τ xy = (6.27)
b⋅ Iz

Semnificaţia mărimilor din relaţia (6.27) numită relaţia lui Juravski, este următoarea:
T este forţa tăietoare din secţiunea curentă a barei de abscisă x; b este lăţimea ariei barei (din
secţiunea x), măsurată la cota y; Sz este momentul static al ariei A aflată sub cota y, calculat
în raport cu axa centrală z; Iz este momentul de inerţie al întregii arii transversale a barei A0,
calculat în raport cu axa z.
Din relaţia (6.27) rezultă că tensiunile tangenţiale (efectul forţei tăietoare), în
secţiunile transversale ale barelor solicitate la încovoiere simplă, nu se distribuie uniform, ci
variază pe înălţimea secţiunii cu raportul Sz/b (fig.6.7.d). Din relaţia (6.27) rezultă că pentru y
= y2 şi y = -y1 aria A = 0, pentru care Sz = 0 şi τxy = 0, iar pentru y = 0 (pe axa neutră), se

147
realizează A = Amax, Sz = Szmax şi τxy = τmax, adică o variaţie în sens invers tensiunii normale σ,
care are valoare zero în punctele de pe axa neutră a secţiunii şi valori maxime în punctele cele
mai îndepărtate faţă de această axă.

6.2.1. Legea de distribuţie a tensiunii tangenţiale pe înălţimea secţiunilor uzuale

a) Distribuţia tensiunilor tangenţiale τxy pe înălţimea unei secţiuni dreptunghiulare

La secţiunea dreptunghiulară din figura 6.8, cu laturile b × h , mărimile ce intervin în

relaţia (6.27) sunt:
   h  bh  b ⋅ h3
2
1h
S z = ∫ y ⋅ dA = y c A =  y +  − y  ⋅ b − y  =  − y 2  ; Iz = ,
A  2  2    2  2  4  12

în care A este mărimea ariei aflată sub cota y, iar yc este ordonata centrului geometric al
acestei arii.

Fig.6.8

Expresia tensiunii tangenţiale τxy devine:

b  h2 
T ⋅  − y 2 
2 4  = 6T  h − y 2 
2
τ xy = (6.28)
b ⋅ h3 b ⋅ h 3  4 

b⋅
12

h
Pentru y = ± se obţine τxy = 0, iar pentru y = 0 se obţine valoarea maximă a
2
tensiunii tangenţiale:
3 T T
τ xymax = τ max = ⋅ = 1,5 (6.29)
2 b⋅h A0

148
 Din relaţia (6.28) rezultă că tensiunea tangenţială τxy, în cazul secţiunii
dreptunghiulare are o variaţie parabolică pe înălţimea secţiunii. Valorile tensiunii τxy pe
înălţimea secţiunii s-au rabătut cu 90o şi s-a reprezentat diagrama τxy (fig.6.8).

b) Distribuţia tensiunilor tangenţiale τxy pe înălţimea unei secţiuni circulare

Se consideră o arie circulară (fig.6.9) de rază R, segmentul mn = b = 2 R ⋅ sin α (paralel

cu axa z şi aflat la cota y), aria A aflată sub segmentul mn şi aria elementară:

dA = b ⋅ dy = 2 R ⋅ sin α ⋅ dy (6.30)

Fig.6.9

Se exprimă ordonata y în funcţie de R şi α, rezultând

y = R ⋅ cos α , (6.31)

care după diferenţiere în raport cu variabila α devine:

dy = − R ⋅ sin α ⋅ dα (6.32)

Înlocuind dy din (6.32) în (6.30), se obţine:

dA = −2 R 2 ⋅ sin 2 α ⋅ dα (6.33)

Ţinând seama de relaţiile (6.31) şi (6.33), momentul static al secţiunii A în raport cu

axa z va fi:

α
sin 3 α
0
S z = ∫ y dA = − ∫ 2 R sin α ⋅ cos α ⋅ dα = 2 R ∫ sin α ⋅ d (sin α ) = 2 R
2 3 2 3 2 3
(6.34)
A α 0
3

149
 Cum momentul de inerţie axial al secţiunii în raport cu axa z este I z = π ⋅ R 4 / 4 ,
ţinând seama de (6.34), relaţia (6.27) devine:

sin 3 α
T ⋅ 2R 3
3 4 T ⋅ sin 2 α 4 T
τ xy = = ⋅ = ⋅ sin 2 θ (6.35)
π ⋅ R4 3 π ⋅ R2 3 A0
2 R ⋅ sin α ⋅ ⋅3
4

Din relaţia (6.35), se observă că tensiunea tangenţială τxy are o variaţie pe înălţimea
secţiunii, după o sinusoidă de gradul doi.
Pentru α = 0 şi α = π, rezultă τxy = 0, adică în punctele cele mai îndepărtate ale
secţiunii în raport cu axa z (punctele 1 şi 2), tensiunea tangenţială este nulă.
π
Pentru α = (în punctele secţiunii de pe axa z), se obţine tensiunea tangenţială
2
maximă
4 T
τ xymax = τ max = ⋅ (6.36)
3 A0

Prin rabaterea cu 90o a valorilor tensiunii τxy rezultate la diferite cote y, s-a obţinut
diagrama din figura 6.9.

c) Distribuţia tensiunilor τxy şi τxz la un profil I

Distribuţia tensiunilor tangenţiale τxy
Se consideră profilul I din figura 6.10.a şi secţiunea 1-1 pe una din tălpi. Deoarece pe
suprafeţele libere ale tălpii tensiunile tangenţiale sunt nule, şi în punctele 1 tensiunea τxy = 0,
iar pe grosimea tălpii au o distribuţie parabolică, cu ordonate foarte mici din cauza grosimii
reduse a tălpii.

Fig.6.10

150
 Distribuţia lui τxy pe lăţimea 3-3 a tălpii, are aliura din figura 6.10.c şi ţinând seama de
distribuţia din secţiunea 1-1, rezultă că valorile lui τxy din afara lăţimii inimii profilului sunt
neglijabile. În consecinţă, considerând că tensiunea τxy se distribuie numai pe lăţimea inimii şi
aplicând formula lui Juravski, pentru secţiunea de înălţime η şi aflată sub segmentul 3-3, în
partea inferioară a tălpii, se obţine expresia momentului static Sz al ariei dublu haşurate A =
h −η
bη, care are centru geometric de ordonată yc = şi momentul static
2

 h −η 
S z = yc A =  bη (6.36)
 2 

Introducând relaţia (6.36) în formula lui Juravski (6.27), se obţine valoarea tensiunii
tangenţiale τ xy3− 3 la cota y

h η
Tbη  − 
τ xy3−3 = 2 2 , (6.37)
gI z

valabilă pentru η∈[0,t] şi având o distribuţie parabolică (fig.6.10.b).

Ţinând seama că valorile lui η sunt mici în raport cu h, se face aproximaţia
h η h1
− = , unde h1 reprezintă distanţa dintre centrele geometrice ale tălpilor şi din (6.37)
2 2 2
rezultă:
Tbh1
τ xy3−3 = ⋅η , (6.38)
2 gI z

care indică o variaţie liniară în funcţie de η pentru τxy, reprezentată prin dreapta 2-B
(fig.6.10.c).
Se precizează că valoarea tensiunii tangenţiale pentru η = t

Tbt ⋅ h1
τ xy4−4 = , (6.39)
2 gI z

este exactă, ea rezultând şi din aplicarea directă pentru această secţiune a formulei lui
Juravski.
Pentru secţiunea aflată sub segmentul 5-5 de pe inimă având cota y, se calculează
momentul static al secţiunii haşurate, în raport cu axa z:

h1 h  1h 
S z = bt ⋅ + g i − y  ⋅  i + y  (6.40)
2 2  2 2 

Cu (6.40), formula lui Juravski devine:

151
  h1 hi2  y 2 
T bt + g 1 − 4 2 

2 8  hi 
τ xy5−5 =  , (6.41)
gI z

 h h
relaţie valabilă pentru y ∈ − i , i  şi care dă o distribuţie parabolică (arcul B-C-B’), pe
 2 2
înălţimea secţiunii (fig.6.10.c).
Valoarea maximă a tensiunii tangenţiale se obţine pe axa neutră, pentru y = 0:

 h 1 
T  bt 1 + ghi2 
2 8
τ xymax =   (6.42)
gI z

Distribuţia tensiunii τxy, reprezentată pe linia mediană a inimii, se consideră aceeaşi

pentru toate liniile 2-2 de pe grosimea inimii şi paralele cu linia mediană a grosimii inimii.
Calculăm rezultanta tensiunilor τxy pe inimă, înmulţind grosimea inimii cu suprafeţele
S ce compun diagrama din figura 6.10.c, şi se obţine expresia:

Rτ xy = ∫ τ xy dA = g (2S 2 DB + S DBB 'E + S BCB 'C 'B ) =

A
(6.43)
 1 2
(
= g 2 ⋅ ⋅ t ⋅τ xy4−4 + hiτ xy4−4 + hi τ xymax − τ xy4−4 ),
 2 3 

din care, prin introducerea valorilor (6.39) şi (6.42), rezultă:

 bt 3 
 2 
Rτ xy = T 1 − 12  (6.44)
 Iz 
 
 

2
bt 3 h  h2
Întrucât I z = 2 + 2bt  1  + g i , se observă că Rτ xy diferă de T cu raportul
12 2 12
bt 3
2
12 . Cum acest raport reprezintă cel mult (1...3)%, rezultă
Iz
Rτ xy = (0,99...0,97 )T ,

ceea ce poate justifica neglijarea tensiunilor tangenţiale τxy de pe tălpile profilului.

Distribuţia tensiunilor tangenţiale τxz

Prin secţiunea longitudinală 1-1 şi două secţiuni transversale, se separă un element de
lungime dx (fig.6.11.a), din talpa inferioară a profilului I, solicitat la încovoiere prin eforturile
T şi Mz pozitive, şi care este reprezentat în figura 6.11.b

152
 Pe suprafeţele de capăt 1-2-2’-1’, de dimensiuni t, x, ξ, forţele rezultante ale
tensiunilor normale σ x =
M zy
şi σ x =
(M z + dM z )y
sunt
Iz Iz

Mz Mz
X = ∫ σ x dA =
I z ∫A
ydA = Sz (6.45)
A
Iz
Mz dM z Mz dM z S z Mz TS
X + dX = Sz + Sz = Sz + dx = S z + z dx , (6.46)
Iz Iz Iz dx I z Iz Iz

unde Sz reprezintă momentul static al ariei haşurate 1-2-2’-1’, în raport cu axa z:

h
S z = t ⋅ξ 1 (6.47)
2

Fig.6.11

Pe suprafaţa longitudinală de separaţie a elementului detaşat, acţionează tensiunile τzx

considerate constante pe grosimea t.
Din ecuaţia de echilibru a forţelor ce acţionează asupra elementului pe direcţia axei x
rezultă:
X + τ zx ⋅ t ⋅ dx − ( X − dX ) = 0

Ţinând seama de relaţiile (6.45) şi (6.46), se obţine formula lui Juravski pentru
tensiunile τzx:
τ zx ⋅ t ⋅ dx − dX = 0

153
 T ⋅ Sz
dx
dX Iz T ⋅ Sz
τ zx = = = (6.48)
tdx t ⋅ dx t ⋅ Iz

Pe baza legii dualităţii tensiunilor tangenţiale şi ţinând seama de (6.47), relaţia (6.48)
devine:
 h 
T t ⋅ξ ⋅ 1 
2  T ⋅ h1
τ xz = τ zx =  = ξ, (6.49)
t ⋅ Iz 2I z

 b
valabilă pentru ξ ∈ 0; 1  , care arată că tensiunea τxz variază liniar.
 2
Sensul acestor tensiuni este cel indicat în figura 6.11.a, unde semnul (+) s-a adaptat
pentru τxz orientat în sens invers axei z.
Sensul tensiunilor τxz şi τxy respectă regula de semn a firelor de curent de la scurgerea
fluidelor. Cum sensul lui τxy pe inimă coincide cu sensul lui T, sensurile tensiunilor τxz
converg către inimă pe talpa de jos şi diverg de pe inimă pe cea de sens.
Valoarea cea mai mare a tensiunilor tangenţiale τxz pe talpă, se obţine la marginea
inimii (pe linia 3-3):

T ⋅ h1b1
τ xzmax = (6.50)
4I z

Pe grosimea inimii nu pot apare tensiuni τxz, deoarece pe un element dx având una din
feţe formată dintr-o secţiune longitudinală pe toată înălţimea profilului, rezultanta tensiunilor
normale σx este nulă şi deci nu există tensiuni de lunecare τxz.
Tensiunea tangenţială într-un punct P, de pe linia 4-4 (fig. 6.11.a), are valoarea:

τ ( p ) = τ xz2 + τ xz2
( p) ( p)
= (τ ) + (τ )
max 2
xz
3− 3 2
xy =
2
  h1 h2  h 2  
T bt + g i 1 − 4 1 2   2
  2 8  4hi    T ⋅ h1b1 
=  
 + + 
 = (6.51)
 g ⋅ Iz   4I z 
 
 
2
Th 1  2bt g  hi 
= 1  +  2 − 1 + b12
4I z g2  h1 2  h1 

d) Distribuţia tensiunilor tangenţiale τ, la un profil cu o singură axă de simetrie

Centrul de încovoiere-torsiune

La profilul U din figura 6.12.a, în mod similar ca la profilul I, distribuţia tensiunilor

τxy se consideră numai pe inimă şi are forma din figura 6.12.b. Valorile caracteristice
determinate cu formula lui Juravski sunt:

154
 h1
T ⋅b⋅t ⋅
τ xy2−2 = 2 = T ⋅ b ⋅ t ⋅ h1 (6.52)
g ⋅ Iz 2 gI z
 h gh h 
T  bt 1 + i ⋅ i 
2 4  T (4bth1 + ghi )
2
2
τ xymax =  = (6.53)
g ⋅ Iz 8 gI z

Tensiunile τxz apar numai pe tălpi, până la contactul acestora cu inima profilului şi au
variaţii liniare. Valoarea maximă determinată cu formula (6.48) sau (6.49) este:
h
T ⋅ b1 ⋅ t ⋅ 1
τ xzmax = 2 = T ⋅ b1 ⋅ h1 (6.54)
t ⋅ Iz 2I z

Fig.6.12

Sensurile forţelor rezultante date de tensiunile τxz şi τxy sunt arătate în figura 6.12.c. Se
observă că rezultanta Rτ xy a tensiunilor τxy, se aplică pe linia mediană a inimă, iar rezultantele
tensiunilor τxz se reduc la două forţe H, egale şi de sensuri contrarii, aplicate pe liniile
mediane ale tălpilor (fig. 6.12.c).
Cele trei forţe se află în acelaşi plan şi admit o rezultantă Rτ al cărui punct de aplicaţie
C se află pe axa de simetrie z.
Distanţa dintre Rτ şi Rτ xy , care fixează poziţia punctului C se notează cu c.
Pentru ca Rτ să fie rezultanta forţelor R τ xy ≅ T şi H, trebuie îndeplinite condiţiile

Rτ = Rτ xy = T şi − Tc + H ⋅ h1 = 0 ,
din care rezultă:

155
 H ⋅ h1
c= (6.55)
T

Folosind formula (6.54) se calculează rezultanta H pe una din tălpi

 τ xzmax ⋅ b1 T ⋅ b1h1 b1 T ⋅ b12 h1t 

 =
H ⋅ =
t ⋅ t = ,
 2 2 I z 2 4 I z 

care introdusă în (6.55), conduce la determinarea distanţei c:

b12 h12
c= t (6.56)
4I z

Punctul C din planul secţiunii transversale, în care se aplică rezultanta tensiunilor τ

din secţiune, este denumit centru de încovoiere-torsiune. Se observă că atunci când forţele
exterioare F trec prin centrul geometric al secţiunii, ceea ce face ca T să aibă ca suport axa y,
Rτ nu are acelaşi suport cu T şi deci secţiunea este solicitată suplimentar la torsiune de
momentul dat de Rτ faţă de centrul O.
Pentru ca secţiunea să fie numai încovoiată, trebuie ca forţele exterioare F să se
găsească într-un plan longitudinal x1Oy1 care să conţină punctul C; în acest caz Rτ şi T sunt
echilibrate întrucât sunt egale şi au acelaşi suport.
Dacă se consideră în continuare un profil cornier cu braţe egale (fig. 6.13.a), pentru a
fi încovoiat după axa de simetrie z trebuie ca forţele să fie paralele cu axa y şi să treacă prin
centrul de încovoiere-torsiune C, care se află la intersecţia liniilor mediane ale ariilor
(tensiunile τ sunt paralele cu conturul şi se reduc la două forţe H care sunt concurente în C).
Profilul din figura 6.13.b, având ca axă de simetrie axa z, pentru a nu fi torsionat
datorită tensiunilor τ produse de T, trebuie ca planul forţelor să cuprindă axa y1, aflată la
distanţa c de forţa T1. Întrucât tensiunile τxy de pe inima profilului se pot neglija, forţele
tăietoare preluate de elementele 1 şi 2 satisfac relaţia:

T1 + T2 = T

Fig.6.13

156
 Forţele tăietoare T1 şi T2 se determină din condiţia ca elementele 1 şi 2 au aceiaşi
curbură (se neglijează efectul inimii profilului):

1 M z1 M z2
1
= = = (6.57)
ρ1 ρ 2 EI z1 EI z2
Derivând momentele M z1 şi M z2 în raport cu x şi ţinând seama că
z1 z2
dM dM
M z1 + M z2 = M z ; = T1 ; = T2 ; I z1 + I z2 = I z (dacă se neglijează inima), se obţine:
dx dx

1 1 M z1 M z2 dM z1 1 dM z2 1
= = = = ⋅ = ⋅ =
ρ1 ρ2 EI z1 EI z2 dx EI z1 dx EI z2
T1 T M z1 + M z2 M z1 + M z2
= = 2 = =
EI z1 EI z2 E I z1 + I z2 EI z( )
Din aceste rapoarte se obţin valorile T1 şi T2:

I z1 I z2
T1 = T ; T2 = T
I z1 + I z2 I z1 + I z2

Punctul de aplicaţie al rezultantei celor două forţe tăietoare reprezintă centrul de

încovoiere-răsucire C, care se obţine scriind ecuaţia de echilibru ∑ M A = 0

T ⋅ c = T2 h1
T I z2
c = 2 h1 = h1 (6.58)
T I z1 + I z2

6.3. Forţa de lunecare şi împiedicarea ei. Calculul grinzilor compuse.

Grinzile compuse sunt bare alcătuite din

mai multe elemente solidarizate între ele. La
grinzile metalice compuse, principalele elemente
de solidarizare sunt sudura, şuruburile şi niturile.
La grinzile de lemn se folosesc penele şi baloanele.
Prin solidarizare este împiedicată alunecarea dintre
piese şi se asigură astfel conlucrarea la încovoiere a
elementelor componente.
Se consideră că pe un tronson de bară avem
diagramele T şi M (fig 6.14).
Forţa de lunecare, pe lungimea elementară
dx a barei (fig 6.15) este

dN l = τ yx b ⋅ dx , (6.59)
Fig.6.14
iar pe lungimea h-i va fi:

157
 lhi lhi l
T zSz S z hi z S
N l = ∫ τ yx b ⋅ dx = ∫0 bI z b ⋅ dx = ∫ T dx = z Ω hT−i , (6.60)
0
Iz 0 Iz

dM z
sau ţinând seama că T z = rezultă:
dx
lhi l l

N l = ∫ τ yx b ⋅ dx = z ∫ T z dx = z ∫ dM z = z (M iz − M hz ) ,
S hi S hi S
(6.61)
0
Iz 0 Iz 0 Iz

unde: Sz este momentul static al secţiunii care caută să lunece; Iz – momentul de inerţie al
întregii secţiuni; ΩTh−i - aria diagramei de forţe tăietoare pe intervalul h-i; M hz şi M iz -
momentele încovoietoare în secţiunile h şi i.
Dacă pe lungimea lhi, Tz = const. din (6.60)
rezultă:

Sz z
Nl = T l hi (6.62)
Iz

Cunoaşterea forţelor de lunecare

longitudinală este deosebit de importantă pentru
calculul elementelor de îmbinare ale grinzilor
compuse. Uneori, profilele laminate de care
dispunem pentru realizarea unei grinzi sunt prea
mici pentru a realiza o anumită secţiune care să aibă
un modul de rezistenţă impus de solicitare. În aceste
cazuri se recurge la realizarea secţiunii din mai
multe profile laminate. Grinda va lucra însă ca un
tot unitar, numai dacă părţile componente se
solidarizează între ele, în caz contrar grinzile lunecă
una faţă de alta, lucrând independent şi pe ansamblu
rezistenţa este scăzută. Pentru exemplificarea celor
Fig.6.15 afirmate, se consideră în figura 6.16, o grindă
compusă, realizată din două grinzi suprapuse de
secţiune pătrată, în două situaţii: grinzile suprapuse nu sunt solidarizate între ele (fig. 6.16.a)
prin elemente de asamblare (şuruburi, suduri, etc.), sau când grinzile sunt solidarizate între ele
(spre exemplu prin şuruburi), ca în figura 6.16.b.
În primul caz, grinzile vor lucra una peste alta, fiecare încovoindu-se independent, în
jurul planului lor neutru. Nu se mai respectă legea lui Bernoulle (o secţiune plană BC,
normală pe axa grinzii compuse nedeformate, de deplanează (B’C’), după deformarea barelor,
realizându-se pentru tensiunile σ o distribuţie ca în figura 6.16.a.
În această situaţie, pentru întreaga grindă se realizează modulul de rezistenţă
a3
Wz(1) = 2 .
6
În cazul solidarizării, se respectă legea lui Bernoulle (fig. 6.18.b), grinda lucrează ca
a (2a )  a3 
2
un tot unitar, realizându-se un modul de rezistenţă Wz(2 ) = = 2 2  = 2Wz(1) .
6  6 

158
 Se obţine deci prin solidarizare o creştere a modulului de rezistenţă cu 100%. Din
acest exemplu rezultă importanţa enormă a solidarizării grinzilor compuse. Elementele de
solidarizare vor fi evident solicitate de forţele de lunecare longitudinală.

Fig.6.16

Se consideră grinda compusă din

figura 6.17, realizată din două tălpi şi o
inimă, solidarizate între ele cu patru
cordoane de sudură. Lunecarea unei tălpi
faţă de inimă este împiedicată prin două
cordoane de sudură. Se consideră că pe
lungimea c de calcul a sudurii, forţa
tăietoare este constantă şi se notează cu as
grosimea cordonului de sudură. Forţa de
lunecare de pe lungimea c, care va solicita
cordoanele de sudură va fi:

Sz g +t
Nl = T ⋅ c, S z = b ⋅ t  ,
Iz  2 
Fig.6.17

în care: Sz este momentul static al unei

tălpi în raport cu axa z; Iz – momentul de inerţie al întregii secţiuni în raport cu axa z.
Condiţia de rezistenţă a cordoanelor de susură este
TS TS
Rs = 2 Asτ as = 2as ⋅ cτ as ≥ N l = z ⋅ c , sau 2a s ⋅τ as ≥ z , de unde rezultă as (τas este
Iz Iz
rezistenţa admisibilă la forfecare a sudurii).
Pentru a exemplifica calculul grinzilor compuse se consideră grinzile din figurile 6.18
şi 6.19.
Pentru grinda din figura 6.18, forţa de lunecare trebuie preluată de cordoanele de
sudură. În consecinţă trebuie îndeplinită condiţia:

159
 N l ≤ Fcap ,s = 2 ⋅ a ⋅ l sτ as , (6.63)

în care: Fcap,s este forţa capabilă a cordoanelor de sudură; a-grosimea cordonului de sudură; ls
– lungimea cordonului de sudură; τas – tensiunea tangenţială admisibilă a cordonului de
S
sudură (τ as = 0,65σ at ) . Pentru lh-i = ls din (6.62) şi (6.63) rezultă z T z < 2a ⋅ τ as .
Iz

Fig.6.18

Pentru cordoane de sudură continue, forţa de lunecare Nl dată de relaţia (6.62), pe

lungimea de 1 cm conform relaţiei (6.63) devine:

Sz z
N l (1cm ) = ⋅ T ⋅1 ≤ 2a ⋅1⋅τ as , (6.64)
Iz

care conduce la formula care precizează grosimea cordonului de sudură:

TS z
a≥ (6.65)
2 I zτ as

Grosimea cordonului de sudură trebuie să îndeplinească condiţia a s ∈ (amin ...0,7 g )

pentru cazul g < t.
Când as din (6.65) rezultă mai mică decât amin = 3 mm, se realizează cordoane
întrerupte. Ţinând seama că un cordon de lungime l’s trebuie să preia lunecarea de pe
lungimea aferentă l, din condiţia (6.63) cu (6.60), se obţine:

S z ⋅ ΩThi
Iz
l 's ≥ (6.66)
2aτ as

160
 La grinzi compuse nituite (fig.6.19), forţa de lunecare dintre inimă şi corniere
S
N l( e ) = z ⋅ T z ⋅ e , pe distanţa e, trebuie să îndeplinească condiţia N l( e ) ≤ Rnit , din care rezultă
Iz
distanţa dintre nituri:
R I
e ≤ nit zz (6.67)
Sz ⋅T

Fig.6.19

S-a văzut că rezistenţa nitului trebuie să îndeplinească condiţia:

(
Rnit = min Rnitf , Rnit
str
, ) (6.68)
în care:
str
Rnit = σ astr,nit g min ⋅ d = (2 σ at )g min d 

πd 2 πd 2  (6.69)
Rnit = τ a ,nit ⋅
f f
= (0,8 σ at ) 
4 4 

În (6.69) s-a notat: Rnitf , Rnit

str
- rezistenţele la forfecare şi strivire ale nitului;
σ astr,nit , τ af,nit - tensiunile admisibile la strivire şi respectiv la forfecare ale nitului; σat – rezistenţa
admisibilă la întindere a elementelor asamblate; d – diametrul niturilor; gmin – grosimea cea
mai mică a elementelor asamblate cu nitul, şi care lucrează în acelaşi sens;
τ af,nit = 0,8σ at şi σ astr,nit = 2σ at .
În relaţia (6.67) s-a notat: Sz – momentul static al tălpii (formată din cornierele 2 şi
platbanda 3); Iz – momentul de inerţie al întregii secţiuni la valoarea sa brută (nu se ţine
seama de găurile practicate pentru nituri); Rnit – rezistenţa unui nit.
Niturile se aşează la distanţe egale, iar pe fiecare interval se va lua valoarea maximă a
forţei tăietoare.

Exemple de calcul
1. În figura 6.20.a şi b, este prezentată o grindă realizată din două profile I, asamblate
cu nituri, pentru care se cunosc: q = 15 kN/m, a = 0,8 m; σat = 150 N/mm2. Se cere: a)
dimensionarea grinzii (găsirea profilelor I identice necesare), dacă acestea sunt nesolidarizate
cu nituri; b) sarcina maximă pe care o poate suporta grinda când ele sunt solidarizate cu
nituri; c) calculul distanţei dintre nituri.

161
 Fig.6.20

Rezolvare
a) Când profilele sunt nesolidarizate, ele lucrează independent, suprafaţa de contact
având aceeaşi curbură. Din această condiţie rezultă:

Mz = 2Wz ,1 ⋅ σ at ,
max

în care Wz,1 este modulul de rezistenţă al unui profil I.

Cu momentul maxim din diagrama Mz se obţine:

Mz 4,2q ⋅ a 2
W nec
= max
= = 13,44 ⋅10 4 mm3
2σ at 2σ at
z ,1

Din tabelele de profile se alege profilul I 18 care are: Iz,1 = 14,5⋅106 mm4; Wz,1 =
16,1⋅104 mm3; A1 = 27,9⋅102 mm2; t = 10,4 mm (grosimea tălpii).
Verificarea secţiunii când cele două profile nu sunt solidarizate:

Mz 4,2 ⋅ qa 2
σ ef
max = max
ef
= = 125,22 N / mm 2 < σ at
W z 2Wz ,1

b) În cazul când profilele sunt solidarizate, modulul de rezistenţă al secţiunii este:

162
 Wz =
Iz
=
(
2 I z ,1 + a 2 A1 )
=
(
2 14,5 ⋅ 10 6 + 90 2 ⋅ 27,9 ⋅ 10 2
=
)
74,198 ⋅ 10 6
= 41,221 ⋅ 10 4 mm 3
y max 2a1 180 180

Din condiţia M z ≤ M zcap , se obţine:

max

4,2qa 2 ≤ Wz ⋅ σ at ,

din care rezultă sarcina maximă:

Wz ⋅ σ at 41,212 ⋅ 10 4 ⋅ 150
qmax ≤ = = 23 N/mm
4,2a 2 4,2 ⋅ 800

În calculul momentului de inerţie nu s-a ţinut seama de găurile de nit, deoarece

influenţa lor este neglijabilă fiind situate în axa neutră. Distribuţia tensiunilor normale σ este
prezentată în figura 6.20.c pentru cazul când profilele sunt solidarizate.
c) În funcţie de grosimea tălpilor profilelor gmin = t = 10,4 mm, se alege diametrul
niturilor conform tabelului 6.1, rezultând d = 20 mm.
Tabelul 6.1.
gmin [mm] ...5 5-9 7-11 10-14 13-19 >20
d [mm] 10,5-14 17 20 23 26 29
t1 [mm] min 2d
t2 [mm] min 1,5d
e [mm] max 3d
e1 [mm] 3d sau 12t

În figura 6.21 sunt arătate distanţele dintre liniile de nituri şi dintre nituri şi marginile
elementelor asamblate, ale căror valori recomandate se dau în tabelul 6.1.
Din (6.69), pentru cazul când tălpile profilelor I sunt nituite cu două nituri în secţiunea
barei, amplasate simetric faţă de axa y, se obţine:

πd 2 π ⋅d 2
(0,8σ at ) = π ⋅ 20 (0,8 ⋅150) = 37,669 ⋅103 N
2
Rnitf = τ af =
4 nit 4 4
str
R
nit = d ⋅ tσ anit = d ⋅ t (2σ at ) = 20 ⋅ 10,4(2 ⋅ 150 ) = 62,4 ⋅ 10 3 N
str

Rezultă conform (6.68) că Rnit = min Rnit

t str
; Rnit ( )
= 37,669 ⋅10 3 N.
Se calculează: Sz = a1A1 = 90⋅27,9⋅10 = 251,1⋅10 mm şi cum Iz = 41,198⋅106 mm4,
2 3 3
z
Tmax = 3qa = 55,2 ⋅ 103 N, se aplică (6.67) şi ţinând seama că în secţiune sunt două nituri
rezultă:
2R ⋅ I 2 ⋅ 37,669 ⋅ 103 ⋅ 41,198 ⋅ 10 6
e ≤ nit z z = = 403,6 mm
Sz ⋅ T 251,1 ⋅ 103 ⋅ 55,2 ⋅ 103

163
 Fig.6.21

2. Pentru grinda din figura 6.22,a, realizată din trei platbande asamblate prin sudură,
se dă: F = 60 kN; a = 1 m; σa = 150 N/mm2. Se cere: a) dimensionarea grinzii; b) calculul
cordoanelor de sudură, continue pe intervalele AB şi DE şi întrerupte pe intervalul BD; c)
verificarea la rezistenţă după teoria energiei de deformaţie, la îmbinarea dintre inimă şi talpă.

Fig.6.22

164
 Rezolvare
z
M max 8Fa
a) Wznec = = = 3,2 ⋅10 6 mm3;
σa σa
12t (2t )3 2 t (20t ) 
3
I z = 2 + 12t ⋅ 2t (11t )  +  = 6490,67t
4

 12  12 
I
Wzef = z = 540,88 t 3 şi din condiţonWznec = Wzef rezultă t = 18,086 mm. Se adoptă t =
y max
18 mm.

Verificare
t
M max 8Fa
σ max =
ef
= = 152 N/mm2, mai mare cu 2% faţă de σa, lucru
Wz ef
540,88 ⋅ 18 3

acceptabil.
b) Pentru sudura continuă pe AB şi DE, grosimea cordonului de sudură se determină
din (6.65):
TS z TS z
a≥ = ,
2 I zτ as 2 I z 0,65σ a

în care: T = TAB
z
= TDE
z
= 2,5 F ; S z = 12t ⋅ 2t ⋅ 11t = 264 t 3 ; I z = 6490,67 t 4 .
Se obţine:
2,5F ⋅ 264t 3 2,5 ⋅ 60 ⋅ 103 ⋅ 264
a≥ = = 1,74 mm
2 ⋅ 6490,64t 4 ⋅ σ a 2 ⋅ 6490,64 ⋅ 18 ⋅ 0,65 ⋅ 150

Cum grosimea cordoanelor de sudură trebuie să fie mai mare sau egală cu 3 mm, pe
intervalele AB şi DE se va executa o sudură continuă cu grosimea amin = 3 mm.
Pe intervalul BD se execută o sudură discontinuă şi se adoptă constructiv ls = 150 mm,
e = 450 mm şi aplicând relaţia (6.66), se obţine:

S z ⋅ Ωe S z ⋅1,5F ⋅ e 264 t 3 ⋅1,5 ⋅ F ⋅ e

a≥ = = =
2 l s I zτ as 2 l s I z 0,65σ a 2 l s ⋅ 6490,67 ⋅ t 4 ⋅ 0,65σ as
264 ⋅1,5 ⋅ 60 ⋅10 3 ⋅ 450
= = 2,91 mm
2 ⋅150 ⋅ 6490,67 ⋅18 ⋅ 0,65 ⋅150

Şi pe acest interval se adoptă pentru cordoanele de sudură discontinui o grosime amin =

3 mm
c) În secţiunea C (stânga şi dreapta), se determină în punctul j (fig. 6.22.b), raportul
σ j 10t 10
= (vezi fig. 6.20.c), din care rezultă σ j = 152 = 126,67 N/mm2.
σ a 12t 12
Tensiunea tangenţială în punctul j este:

TS z 1,5 ⋅ F ⋅ 264 ⋅ t 3 1,5 ⋅ F ⋅ 264 1,5 ⋅ 60 ⋅ 103 ⋅ 264

τ j
xy = = = = = 11,29 N/mm2
bI z t ⋅ 6490,67 t 4
6490,67 ⋅ t 2
6490,67 ⋅ 18 2

165
 Întrucât sudura nu este continuă (fig. 6.22.c), tensiunile de lunecare în cordoanele de
sudură vor fi
τ xys ls
= ,
τ xyj e
din care rezultă:
e 45
τ xys = τ xyj = 11,29 = 33,9 N/mm2
ls 15

Folosind teoria energiei de deformaţie rezultă:

σ ech = σ 2 + 3τ 2 = 139,6 N / mm 2 < σ a

6.4. Bare cu secţiune variabilă solicitate la încovoiere

Variaţia secţiunilor unei bare, pentru utilizarea întregii capacităţi de rezistenţă a

materialului, urmăreşte obţinerea unei piese care, prezentând deplină siguranţă în funcţionare,
să necesite un consum de material cât mai redus.
Se presupune că variaţia secţiunilor este destul de lentă pentru a fi posibilă aplicarea
formulelor Navier şi Juravski, stabilite în cazul barelor cu secţiune constantă.
a) Bară de egală rezistenţă la încovoiere cu secţiune circulară
Se consideră o grindă simplu rezemată cu secţiune circulară, încărcată cu forţa
concentrată F (fig. 6.23.a).

Fig.6.23

Grinda este de egală rezistenţă, dacă tensiunea maximă (σmax), este aceeaşi în toate
secţiunile, în fibrele cele mai îndepărtate de planul neutru al grinzii.
Presupunând că materialul barei are aceeaşi rezistenţă admisibilă la întindere şi
M
compresiune, din condiţia σ x max = x = σ a , se obţine relaţia:
W

166
 Mx
W= , (6.70)
σa

care precizează că la grinzile de egală rezistenţă, modulul de rezistenţă al secţiunii

transversale este proporţional cu valoarea absolută a momentului încovoietor.
F πDx3
Pentru bara din figura 6.23.a se poate scrie M x = x, W = şi din condiţia
2 32
 l
(6.70) rezultă legea de variaţie a diametrului barei, valabilă pentru x ∈ 0,  :
 2

16 F
Dx = 3 x (6.71)
πσ a

Datorită simetriei diagramei M faţă de mijlocul grinzii, variaţia diametrului Dx va fi de

asemenea simetrică.
Pentru x = 0, din (6.71) rezultă Dx = 0, dar această situaţie nu poate fi acceptată,
datorită existenţei în secţiunea respectivă a forţei tăietoare TA = F/2. Pentru preluarea forţei
tăietoare, în secţiunile din capetele barei trebuie îndeplinită condiţia:

τ max ≤ τ a

Folosind formula lui Juravski pentru calculul tensiunii τmax se obţine:

F
4 T 4 2 8 F
τ max = = ⋅ = ≤τa (6.72)
3 Ao 3 πDo 3 πDo2
2

Din relaţia (6.72) rezultă diametrul necesar pe reazeme:

8 F
Do ≥ ⋅ (6.73)
3π τ a

Pentru Dx = Do, din (6.71) şi (6.73) se obţine lungimea de diametru D0:

3
 8F  2
 
 3πτ a 
xo = (6.74)
16 F
πσ a

Confecţionarea unor piese cu contururi curbe, de cele mai multe ori este complicată şi
neeconomică ca manoperă, barele găsindu-şi greu aplicarea în aceste forme şi de aceea se
preferă o variaţie în trepte ca în figura 6.23.c. Schimbarea mărimii secţiunii transversale se
face astfel încât diagrama momentelor încovoietoare capabile, reprezentată punctat în figura
6.23.c să nu intersecteze diagrama momentelor efective.

167
 b) Grinda încastrată, de secţiune dreptunghiulară cu lăţime constantă încărcată cu o
forţă concentrată (fig. 6.24.a)

Fig.6.24

Pentru a găsi modul de variaţie pe înălţime al grinzii, se parcurg aceleaşi etape ca în

cazul precedent:
bh 2 M 6 Fx
M z = Fx ; Wz = ; σ max = x = 2 = σ a = const.
6 Wz bh

Se obţine legea de variaţie a înălţimii h:

6 Fx
h= (6.75)
bσ a

3 T 3 F
Se determină înălţimea în capătul liber din condiţia τ max = = = τ a , şi
2 Ao 2 bho
rezultă:
3F
ho = (6.76)
2bτ a

Facem h = ho în (6.75) şi egalând cu (6.76) se obţine lungimea xo pe care se realizează

înălţimea ho:
3 F ⋅σ a
x = xo = (6.77)
8 bτ a2

168
 Realizarea barei cu un profil parabolic dat de relaţia (6.75), deşi conduce la o
construcţie raţională este dificilă din punct de vedere al realizării practice şi în mod obişnuit
se recurge la aproximarea lui printr-un profil în trepte. Acest lucru îl întâlnim la arcurile în
foi, la care legătura (brida) din mijloc reprezintă încastrarea (fig.6.25).

Fig.6.25

Pentru aceeaşi lăţime şi grosime a foilor, lungimea foilor se stabileşte astfel încât
parabola ce defineşte modul de variaţie al barei de egală rezistenţă, să intersecteze capetele
foilor la jumătatea grosimii lor.
c) Grinda încastrată, de secţiune dreptunghiulară cu înălţime constantă şi lăţime
variabilă (fig. 6.26.a)
Se scrie relaţia de dimensionare în secţiunea x

Mx F ⋅ x
σ max = = = σa,
Wz bho2
6
din care se obţine legea de variaţie a lăţimii barei, care este liniară.

6F
b= x (6.78)
ho2σ a

Se determină lăţimea din capătul liber din condiţia

3 T 3 F
τ max = = ,
2 Ao 2 bo ho
din care se obţine:
3F
bo = (6.79)
2hoτ a

Se determină lungimea xo pe care se realizează lăţimea bo, înlocuind bo din (6.79) în

(6.78), rezultând:
hσ
xo = o a (6.80)
4τ a

169
 Pentru construcţia arcurilor din foi de lăţime şi înălţime date bo x ho, modul de
determinare al lungimii foilor este prezentat cu linie întreruptă în figura 6.26.b, şi din figura
6.26.e, prin măsurarea succesivă de o parte şi de alta a axei x, a câte unei jumătăţi din lăţimea
bo, astfel încât dreptele ce definesc variaţia liniară a lăţimii b să intersecteze la jumătate
capetele foilor de lăţime bo/2.

Fig.6.26

6.5. Dualitatea tensiunilor tangenţiale

Se consideră un element de volum paralelipipedic (fig.6.26’.a), solicitat de tensiunile

normale şi tangenţiale paralele cu axele x şi y. O astfel de stare de solicitare, care poate fi
reprezentată printr-o figură plană ca în figura 6.26’.b, poartă numele de stare plană de
tensiuni. Tensiunile normale poartă indicele axei cu care sunt paralele, iar cele tangenţiale
poartă doi indici: primul arată direcţia axei cu care sunt paralele, iar al doilea indică direcţia
normalei pe planul pe care ele sunt aplicate. Latura elementului de volum paralelipipedic
după direcţia axei z, s-a luat egală cu unitatea pentru simplificarea scrierii relaţiilor.
Dacă conform figura 6.26’.b se scrie ecuaţia de echilibru ∑M01 = 0, se obţine:

dy dx
2τ xy (dx ⋅ 1) − 2τ yx (dy ⋅ 1) = 0 ,
2 2
din care rezultă:
τ xy = τ yx (6.81)

170
 Fig.6.26’

Relaţia (6.81) reprezintă una din teoremele fundamentale ale teoriei elasticităţii,
numită legea dualităţii sau parităţii tensiunilor tangenţiale şi care se enunţă astfel: dacă pe
un plan din interiorul unui corp există o tensiune tangenţială, atunci pe un plan perpendicular
pe el, există aceeaşi tensiune tangenţială, ambele fiind simetric orientate faţă de muchia
comună a planelor.

6.6. Tensiuni normale şi tangenţiale la bara solicitată la încovoiere

S-a văzut că solicitarea la încovoiere

simplă este caracterizată prin prezenţa în
secţiune a eforturilor Mi, T, respectiv în orice
punct al secţiunii (fig.6.27), există simultan
tensiuni σ şi τ. Considerând un element de
volum, având faţa „abcd” în planul secţiunii
transversale a barei, iar faţa „abef” într-un
plan orizontal paralel cu planul xoz, pe aceste
feţe se realizează tensiuni tangenţiale egale
conform legii dualităţii tensiunilor tangenţiale
(fig.6.28.a). Sub efectul acestor tensiuni apar
deformaţii de lunecare, iar paralelipipedul
devine oblic (fig. 6.28.b), lucru care are ca
Fig.6.27 efect că secţiunile plane şi normale pe axa
barei 11, 22 şi 33 (fig. 6.28.c), în urma
deformaţiei nu mai rămân plane (1’1’, 2’2’, 3’3’), ci se deplanează (1″1″, 2″2″, 3″3″).
Această deplanare este mai accentuată în apropierea planului neutru al barei (planul zOx),
unde aşa cum se va vedea, tensiunile tangenţiale au valori maxime şi sunt mai mici în
apropierea fibrelor extreme.
Rezultă că datorită efectului forţei tăietoare, ipoteza secţiunilor plane şi normale la axa
barei (ipoteza lui Bernoulli), nu mai este riguros valabilă şi deci nici formula lui Navier nu
mai este exactă. Se poate demonstra că abaterea de la valoarea dată de formula Navier
depinde de raportul h/l, între înălţimea secţiunii şi deschiderea grinzii, crescând cu acest
raport. La cazurile uzuale de bare, unde acest raport este mic, erorile sunt neînsemnate şi
formula lui Navier se consideră perfect aplicabilă. Din contră, la barele care au raportul h/l

171
relativ mare (exemplu cuţitele de strung), tensiunile date de formula lui Navier sunt sensibil
superioare celor reale din piesă.

Fig.6.28

Se va trata în continuare studiul tensiunilor tangenţiale pentru bare la care formula

Navier rămâne valabilă (fig. 6.29).
Se consideră o bară cu secţiune de formă
oarecare (pentru claritatea desenului se ia de
formă dreptunghiulară). Pe orice element de
secţiune dA, datorită forţei tăietoare T din secţiune
va exista un efort τ (de direcţie necunoscută), care
poate fi descompus în componentele τxy, τxz
paralele cu axele centrale ale secţiunii.
Aceste tensiuni tangenţiale trebuie să
satisfacă ecuaţiile de echivalenţă:

∫τ
A
xy ⋅ dA = T ; ∫τ
A
xz ⋅ dA = 0 (6.82)

Rezultă că în secţiune, componentele τxy

trebuie să existe, pe când τxz sunt sau nule sau de
semne contrare, aşa încât rezultanta lor să fie nulă.
Fig.6.29 Se consideră elementul de suprafaţă 1 din
vecinătatea laturii verticale BC a secţiunii ABCD.
Componentei τxz de pe elementul 1, îi va corespunde componenta τzx de pe elementul de
suprafaţă 2 de pe faţa exterioară BB’C’C. În rezistenţa materialelor se consideră că feţele
exterioare ale corpurilor sunt nesolicitate, afară de locul unde se aplică sarcinile. Rezultă că
τzx = 0 şi pe baza dualităţii şi τxz = 0, deci pe elementul 1 există numai tensiuni τxy paralele cu
conturul. Se poate deduce că tensiunile tangenţiale pe elementele de suprafaţă din
vecinătatea conturului sunt totdeauna paralele cu conturul. Din acest motiv pe elementul 4
avem τxy = 0. Rezultă că τxy este nul în vecinătatea fibrelor extreme (cele mai depărtate de
planul neutru yOx). Cum din relaţia (6.82) rezultă că această tensiune trebuie să existe, se
trage concluzia că τxy nu se distribuie uniform pe secţiune (aşa cum s-a văzut în paragraful
6.2.1).

6.7. Energia potenţială de deformaţie la încovoiere

172
 După cum s-a văzut în cazul încovoierii simple (fig. 6.30.a), în secţiunile transversale
ale barelor apar tensiuni normale şi tangenţiale datorate momentelor încovoietoare şi forţelor
tăietoare:
M⋅y T ⋅ Sz
σ= ; τ=
Iz bI z

Fig.6.30

Dacă izolăm din grindă un element de volum paralelipipedic dV, având două din feţele
sale în două secţiuni transversale ale barei, ne dăm uşor seama că grinda încovoiată se află
într-o stare plană de tensiuni (fig. 6.30.c).
În cazul existenţei numai a tensiunilor normale σ, energia de deformaţie specifică,
după cum s-a văzut la întindere, se poate scrie sub forma W’1 = σ2/2E.
Se poate arăta că energia de deformaţie specifică datorită tensiunilor tangenţiale τ, este
dată de o relaţie asemănătoare W″1 = τ2/2G.
În cazul existenţei simultane a tensiunilor pe elementul de volum dV = dA⋅dx luat în
considerare, energia potenţială de deformaţie totală, conform principiului suprapunerii
efectelor va fi:
σ 2 τ2 
( )
dW = W '1 +W1'' dV =  + dV (6.83)
 2 E 2G 

Energia potenţială de deformaţie pentru întreaga bară se obţine integrând relaţia (6.83)
pe tot volumul barei:
σ 2 τ 2 
W = ∫ dW = ∫  + dV (6.84)
V V
2 E 2G 

Substituind σ şi τ prin expresiile lor se obţine:

1 M 2 y2 1 T 2 S z2
W =∫ 2
dV + ∫ 2 2
dV (6.85)
V
2 E I z V
2G b I z

Se înlocuieşte integrala de volum printr-un produs de două integrale, o integrală de

suprafaţă pe secţiunea transversală a barei şi o integrală pe lungimea barei şi rezultă:
l l
1 M2 1 T2 S z2
W =∫ 2
dx ∫ y 2
dA + ∫ 2
dx ∫ 2
dA (6.86)
0
2 E I z A 0
2G I z A
b

173
 ∫ y dA = I
2
Deoarece z şi dacă se notează
A

S z2 I z2
∫A b 2 dA = k
A
, unde k este un coeficient ce depinde

de forma secţiunii (k =6/5 la secţiunea

dreptunghiulară, k = 10/9 la secţiunea circulară), se
obţine:
l l
M2 T2
W =∫ dx + k ∫ dx (6.87)
0
2 EI 0
2GA

Formula obţinută, permite să se obţină pentru

încovoierea simplă energia potenţială de deformaţie,
pe baza cunoaşterii variaţiilor eforturilor M şi T,
Fig.6.31 efectuând integrarea în lungul axei barei.
În continuare se arată modul de determinare
al coeficientului k pentru secţiunea dreptunghiulară (fig.6.31).

bh 2  4 y 2  bh 3
Sz = 1 − 2 ; dA = bdy; Ao = bh; I z =
8  h  12
2
 bh 2  4 y 2 
h
 1 − 2  h

Ao S z2 bh 2
 8  h  144 b 4 h 5 2
 8 y 2 16 y 4 
k = 2 ∫ 2 dA = 2 ∫
bdy = ∫h1 − h 2 + h 4 dy =
I z A0 b  bh 3  − h b2 64 b 4 h 6
  2 −
2
 12 
h
9⋅2  8 y 3 16 y 5  2 9  h 8h 16h  9 8 16  6
=  y − + 4  = − + = 1 − + =
4h  h 3 h 5  0 2h  2 24 5 ⋅ 32 
2
2  24 160  5

Exemple
1. Pentru osia unui vagon având
forma, dimensiunile şi încărcarea din
figura 6.32 se cere să se calculeze
coeficientul de siguranţă faţă de limita de
curgere σc = 2600 daN/cm2, neglijând
efectul de concentrare a tensiunilor

Rezolvare
Datorită forţei P = 6300 daN în
secţiunile A şi E se produc momentele de
încovoiere:
Fig.6.32

M iA = 6300 ⋅ 22,8 = 143640 daN ⋅ cm şi respectiv M iE = 6300 ⋅10 = 63000 daN ⋅ cm .

Modulele de rezistenţă ale celor două secţiuni sunt:

174
 π
WzA = 15,53 = 365,59 cm 3 ,
32
iar
π
WzE = 11,53 = 149,31 cm 3 .
32

Tensiunile normale maxime produse de momentele încovoietoare au valorile:

M iA 143640
σ max A = = = 393 daN/cm 2
WzA 365,59
M 63000
σ max E = iE = = 422 daN/cm 2
WzE 149,31

Pentru cele două secţiuni coeficienţii de siguranţă sunt:

σe 2600 σe 2600
cA = = = 6,62 ; cE = = = 6,16
σ max A 393 σ max E 422

Deci coeficientul de siguranţă al osiei vagonului este egal cu 6,16.

2. Grinda din figura 6.33 poate fi realizată în patru variante constructive, toate de aceeaşi
greutate. Se cere să se calculeze valoarea momentului încovoietor M0, pe care îl poate
suporta grinda, în fiecare variantă, dacă a = 3 cm şi σa = 1500 daN/cm2.

Fig.6.33

Rezolvare

175
 Grinda având în toate cazurile aceeaşi lungime, rezultă că, pentru aceeaşi greutate, şi
aria secţiunii transversale va fi egală în toate cele patru variante.
Pentru fiecare variantă modulul de rezistenţă axial Wz va avea altă valoare, respectiv:

a 3 27 2 3 2 ⋅ 27
W z1 = = = 4,5 cm 3 ; Wz 2 = a = = 3,18 cm 3 ;
6 6 12 12
a (2a )
2 3
a 27
Wz 3 = ⋅ = = = 9 cm 3 ;
2 6 3 3
4  a  5a  
3
I
Wz 4 = z =    −
3a
(2a )3  = 77 a 3 = 77 ⋅ 27 = 17,325 cm 3 .
y max 5a 12  2  4 ⋅12  120 120

Momentul încovoietor maxim ce urmează să fie preluat de grindă este

M i max = M 0 = σ aWz .
Pentru cele patru variante se obţine:

M 01 = σ aWz1 = 1500 ⋅ 4,5 = 6750 daN ⋅ cm

M 02 = σ aWz 2 = 1500 ⋅ 3,18 = 4770 daN ⋅ cm
M 03 = σ aWz 3 = 1500 ⋅ 9 = 13500 daN ⋅ cm
M 04 = σ aWz 4 = 1500 ⋅17,325 = 25987,5 daN ⋅ cm

Deci din cele patru forme de secţiuni varianta a patra rezistă cel mai bine la
încovoiere.
Se observă cum, printr-o distribuţie judicioasă a materialului pe secţiune, se obţin, cu
acelaşi consum de material, grinzi mai rezistente. În cazul studiat grinda din cazul patru poate
prelua un moment încovoietor de cca 5 ori mai mare decât cea din cazul doi.

3. O grindă în consolă (fig.6.34) este

solicitată de forţa P = 6 kN. Se cere să se
dimensioneze grinda, ştiind că se admite σa = 800
daN/cm2.

Rezolvare
Momentul încovoietor maxim din grindă are
valoarea:
M i max = 600 ⋅ 80 = 48000 daN ⋅ cm

Modulul de rezistenţă axial Wz al secţiunii

grinzii este:

Iz 2  5a a 3 π ⋅ a 4 
Wz = =  ⋅ −  = 0,13275 ⋅ a 3
Fig.6.34 y max a  6 12 1024 

Din condiţia de rezistenţă se obţine:

M 48000
Wznec = i max = = 60 cm 3 şi rezultă a = 7,67 ≅ 7,8 cm .
σa 800

176
4. Un arc este confecţionat din 5 foi de grosime h = 10 mm şi lăţime b = 80 mm
(fig.6.35). Arcul are lungimea l = 40 cm şi rezistenţa admisibilă σa = 4200 daN/cm2.
Se cere să se calculeze forţa capabilă a arcului.

Fig.6.35

Rezolvare
Momentul încovoietor maxim din arc este M i max = P ⋅ l = 40 P daN ⋅ cm .
Modulul de rezistenţă al secţiunii arcului are valoarea:

B ⋅ h 2 5b ⋅ h 2 5 ⋅ 8 ⋅12 20
Wz = = = = cm 3
6 6 6 3

Din condiţia de rezistenţă:

4200 ⋅ 20
M i max = 40 P = σ aWz = , rezultă P = 700 daN.
3

5. O grindă pe două reazeme este solicitată de o forţă concentrată P. Secţiunea grinzii

este prezentată în figura 6.36, iar materialul este fontă cu σat = 350 daN/cm2 şi σac =
900 daN/cm2. Să se determine valoarea forţei la care tensiunile din fibrele extreme nu
depăşesc rezistenţele admisibile date.

177
 Fig.6.36

Rezolvare
Secţiunea periculoasă se găseşte la mijlocul deschiderii unde T = P / 2 şi
P ⋅l
Mi = = 100 P daN ⋅ cm . Condiţiile de rezistenţă în fibrele extreme solicitate la tracţiune,
4
respectiv la compresiune sunt:

M i yt M i yc
σt = ≤ σ at şi σc = ≤ σ ac
Iz Iz

Pentru determinarea centrului de greutate se împarte suprafaţa secţiunii în trei

dreptunghiuri cu centrele C1, C2 şi C3 şi se alege sistemul de axe z2C2y. Astfel:

yG =
∑y Ai i
=
10 ⋅ 5 ⋅ (− 12,5) + 25 ⋅ 5 ⋅12,5
= 4,17 cm ,
∑A i 10 ⋅ 5 + 2,5 ⋅ 20 + 25 ⋅ 5

iar yt = 15 − 4,17 = 10,83 cm şi yc = 15 + 4,17 = 19,17 cm .

Momentul de inerţie în raport cu axa Gz este:

Iz =
1
12
(
10 ⋅ 53 + 2,5 ⋅ 20 3 + 25 ⋅ 53 ) + 50 ⋅16,67 2 + 50 ⋅ 4,17 2 + 125 ⋅ 8,332 = 25469 cm 4

Cele două inecuaţii de mai sus devin:

100 P ⋅10,83 100 P ⋅19,17

≤ 350 şi ≤ 900 ,
25469 25469

sau P ≤ 8231 daN şi P ≤ 11957 daN , a căror soluţie comună este, evident, P = 8231 daN .

6. Grinda din figura 6.37 are secţiunea compusă din două profile U30 şi două platbande
300 × 15 îmbinate prin nituire. Să se calculeze valoarea forţelor P ce pot acţiona pe
grindă astfel, încât tensiunile maxime de încovoiere şi forfecare să nu depăşească
rezistenţele admisibile σa = 1500 daN/cm2 şi τa = 1200 daN/cm2. Apoi să se determine

178
 pasul niturilor pe lungimea grinzii, dacă niturile au rezistenţele admisibile τa = 1000
daN/cm2 şi pa = 2000 daN/cm2. Se va ţine cont şi de greutatea proprie.

Fig.6.37
Rezolvare
Greutatea pe unitatea de lungime a grinzii este:

q = γ ⋅ A = 7,85 ⋅10 −3 (2 ⋅ 58,8 + 2 ⋅ 45) ≅ 1,62 daN/cm

Eforturile de secţiune au următoarele valori maxime:

l
- forţa tăietoare – în dreptul reazemelor Tmax = P + q = P + 486 daN ;
2
q ⋅l 2
- momentul încovoietor – la mijlocul grinzii M max = P ⋅ a + = 25P + 72900 daN ⋅ cm .
8
Condiţiile de rezistenţă la încovoiere şi forfecare sunt:

M i max Tmax S z
σ max = ≤σa; τ max = ≤τa ,
Wznet b⋅ Iz

 30 ⋅1,53 
în care I z = 2 ⋅ 8030 + 2 ⋅  + 45 ⋅15,75 2  = 38403 cm 4 ;
 12 
 2,3 ⋅ 3,13

I znet ≅ 38403 − 4 ⋅  + 2,3 ⋅ 3,1 ⋅15 2  = 31963 cm 4 ;
 12 
31963
Wznet = = 1937 cm 3 ;
16,5
S z = 2 ⋅ 316 + 45 ⋅15,75 = 1340,75 cm 3 ;
b = 2 ⋅1 = 2 cm .

Din condiţiile de mai sus rezultă inecuaţiile:

Wznetσ a − 72900 1937 ⋅1500 − 72900

P≤ = = 113300 daN
25 25
b ⋅ I zτ a q ⋅ l 2 ⋅ 38403 ⋅1200
P≤ − = − 486 = 68257 daN ,
Sz 2 1340,75

179
şi se obţine P = 68257 daN .
Pentru calculul pasului dintre nituri se determină forţa capabilă a unui rând de nituri
(cele două nituri din partea de jos sau de sus a secţiunii) ca fiind cea mai mică dintre forţa
capabilă la forfecare şi forţa capabilă la strivire:

π ⋅d 2 π ⋅ 2,32
Ff = 2 τa = 2 ⋅1000 = 8310 daN
4 4
Fs = 2d ⋅ hmin pa = 2 ⋅ 2,3 ⋅1,5 ⋅ 2000 = 13800 daN
F = min (Ff , Fs ) = 8310 daN

Apoi se calculează forţa specifică maximă de lunecare

Tmax S ztalpa 68743 ⋅ 708,75

nl = = = 1269 daN/cm
Iz 38403

Pasul nituirii este:

F 8310
e= = = 6,5 cm .
nl 1269

180
 CAPITOLUL VII

DEFORMAŢIILE BARELOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE

Calculul barelor solicitate la încovoiere este cerut atât de necesitatea dimensionării

acestora din condiţia de rigiditate, cât şi de rezolvarea sistemelor static nedeterminate.
S-a văzut că prin încovoiere axa barelor drepte se curbează, aceasta numindu-se
deformata barei. Forma curbă a axei barei se numeşte fibră medie deformată sau linie elastică.
În Rezistenţa materialelor sunt prezentate o serie de metode pentru calculul
deformaţiilor barelor solicitate la încovoiere cum sunt: integrarea ecuaţiei diferenţiale a fibrei
medii deformate; metode grinzii conjugate; ecuaţiile celor două rotiri şi celor două săgeţi;
metoda parametrilor în origine şi metodele energetice (metoda Mohr – Maxwell, metoda
Castigliano, regula lui Veresciaghin), care se vor trata separat.

7.1. Metoda integrării ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii deformate

Se consideră grinda din figura 7.1 solicitată de cupluri, sarcini specifice şi forţe
concentrate transversale, care acţionează într-un plan de simetrie al ei, cuprins în planul xy.

Fig.7.1

Sub acţiunea acestor încărcări, axa barei iniţial dreaptă devine o curbă, a cărei ecuaţie
se urmăreşte să se stabilească.
Prin încovoiere, o secţiune curentă a barei dată prin abscisa x a centrului său geometric
c se deplasează perpendicular pe axa barei ajungând în c1 cu distanţa cc1 = y, numită săgeata
grinzii. În acelaşi timp, secţiunea se roteşte în jurul axei sale neutre z cu unghiul φ, numită
rotirea grinzii. Mărimile y şi φ se mai numesc şi deplasări ale secţiunii considerate.
Studiul deformaţiilor prin metoda integrării ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii
deformate este legat de determinarea funcţiilor y = y(x) şi φ = φ(x). O secţiune d de abscisă x
+ dx, se va deplasa cu distanţa dd 1 = y + dy .

181
 Dacă solicitarea se produce în domeniul elastic, ţinând seama de ipoteza micilor
deformaţii, din triunghiul curbiliniu c1d1d2 se poate scrie:

dy
tgϕ ≅ ϕ = (7.1)
dx

Se notează cu ρ raza de curbură a fibrei medii deformate pe arcul elementar c1d1 = ds

şi cu dφ unghiul la centrul de curbură O1, format de razele de curbură ρ duse prin capetele
arcului ds.
Deoarece dx poate fi luat oricât de mic se aproximează ds = dx, sau,

ds = dx = ρ ⋅ dϕ , (7.2)

din care se obţine curbura grinzii în secţiunea c de abscisă x:

1 dϕ d 2 y
= = (7.3)
ρ dx dx 2

La solicitarea de încovoiere pură s-a stabilit curbura grinzii în funcţie de momentul

încovoietor M şi rigiditatea grinzii EIz:

1 M
= (7.4)
ρ EI z

Diferenţiind relaţia (7.1)şi ţinând seama de relaţiile (7.3) şi (7.4) se obţine:

1 dϕ d 2 y M
= = = , (7.5)
ρ dx dx 2 EI z

în care M este momentul încovoietor din secţiunea grinzii de abscisă x.

În sistemul de axe ales, cu axa y în jos, observăm că momentul M pozitiv curbează axa
grinzii cu concavitatea în sus (spre -y), fapt ce corespunde cu d 2 y / dx 2 < 0 . Legat de aceasta
trebuie să corectăm relaţia (7.5), afectând membrul drept cu semnul minus, obţinând:

d2y M
2
=− (7.6)
dx EI z

Relaţia (7.6) este ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate sau liniei elastice.
Diferenţiind succesiv relaţia (7.6) se obţin:

d3y dM 1 T d4y dT 1 p
3
=− ⋅ =− ; 4
=− ⋅ = , (7.7)
dx dx EI z EI z dx dx EI z EI z

în care T şi p sunt forţa tăietoare respectiv sarcina specifică din secţiunea x.

182
 Ecuaţia diferenţială (7.6) este forma simplificată a ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii
deformate. Dacă curbura fibrei medii deformate se exprimă în mod exact, ţinând seama de
convenţia de semne adoptată, se obţine relaţia:

d2y
1 dx 2 M
= =− , (7.8)
ρ   dy  2 
32
EI z
1 +   
  dx  

care reprezintă ecuaţia exactă a fibrei medii deformate.

Se poate demonstra că dacă se ţine seama şi de forţa tăietoare, se obţine ecuaţia
diferenţială de ordinul doi a fibrei medii deformate (pentru solicitarea la încovoiere simplă):

d2y M p
2
=− − , (7.9)
dx EI z GA'
în care
I z2
A' = (7.10)
S z2
∫A b 2 dA

5 9
Pentru secţiunea dreptunghiulară A' = A , iar pentru cea circulară A' = A .
6 10
Pentru a determina expresiile săgeţii şi rotirii, se integrează succesiv de două ori
ecuaţia diferenţială (7.6), fără a defini integrala:

dy M
= ϕ = −∫ dx + C1 (7.11)
dx EI
 M 
y = ∫ − ∫ dx + C1  ⋅ dx + C 2 (7.12)
 EI 

Constantele de integrare C1 şi C2 se determină din condiţii la limită, care exprimă

faptul că săgeata este zero în orice tip de reazem, iar rotirea este nulă în reazemul încastrat.

Specificaţie
Pentru fiecare interval distinct al grinzii se obţin câte două constante de integrare.
Pentru k intervale distincte, din integrarea succesivă de două ori a ecuaţiilor diferenţiale de pe
aceste intervale se obţin 2k constante de integrare. Rezultă că în cazul când grinda prezintă
două sau mai multe intervale distincte, condiţiile din reazeme nu mai sunt suficiente, fiind
necesar să se pună condiţii la limită suplimentare, care să permită determinarea constantelor
de integrare.
Condiţiile suplimentare exprimă faptul că în secţiunea comună a două intervale
vecine, săgeţile şi rotirile obţinute din ecuaţiile de pe cele două intervale trebuie să fie egale.
Această metodă se foloseşte cu precădere în cazul când sunt necesare funcţiile
ϕ = ϕ ( x ) şi y = y ( x ) , când grinda are un număr mic de intervale distincte şi numai pentru
grinzi drepte cu secţiune constantă sau variabilă.

183
 Dacă din calcul se obţine o valoare pozitivă pentru φ, rezultă că secţiunea respectivă
se roteşte în sens orar şi se roteşte în sens trigonometric dacă are semn negativ. Dacă se obţine
o valoare pozitivă pentru y, rezultă că secţiunea se deplasează în sensul pozitiv al axei y şi se
deplasează în sens opus dacă are semn negativ.

Exemple de calcul

1. Pentru grinda din figura 7.2 se cer: a) expresiile rotirii şi săgeţii pe intervalul 1-2; b)
valorile rotirii şi săgeţii din capătul liber 2.

Fig.7.2

Rezolvare
a) Momentul într-o secţiune curentă se abscisă x este:

M i = − F ⋅ (l − x ) (7.13)

Introducând (7.13) în (7.6) se obţine ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate

pentru grinda din figura 7.2.

d2y F
= (l − x ) (7.14)
dx 2 EI

Integrând succesiv de două ori relaţia (7.14) se obţin expresiile rotirii şi săgeţii:

dy F  x2  
ϕ= =  l ⋅ x −  + C1 
dx EI  2  
 (7.15)
F  x 2 x3 
y=  l −  + C1 x + C 2 
EI  2 6 

Constantele de integrare C1 şi C2 se obţin din condiţii la limită. La grinda din figura

7.2 , pentru x = 0 trebuie să avem φ = y = 0. Cu această condiţie, din relaţiile (7.15) se obţine
C1 = C2 = 0 şi expresiile finale ale rotirii şi săgeţii devin:

184
 F  x2  
ϕ=  l ⋅ x −  
EI  2 
 (7.16)
F  x 2 x 3 
y= l − 
EI  2 6 

Deformata grinzii este prezentată cu linie întreruptă în figura 7.2

b) Pentru x = l , din relaţiile (7.16) se obţin valorile rotirii şi săgeţii din punctul 2.

F ⋅l2 
ϕ2 = 
2 EI 
 (7.17)
F ⋅l3 
y2 =
3EI 

Specificaţie
În punctul 2 se realizează valorile maxime ale deplasărilor φ şi y.

2. Pentru grinda din figura 7.3 se cer: a) expresiile rotirii şi săgeţii; b) valorile rotirii în
reazemele 1 şi 2 şi ale săgeţii maxime.

Fig.7.3

Rezolvare
a) Momentul încovoietor într-o secţiune curentă a grinzii este:

p ⋅l p ⋅ x2
Mi = x− (7.18)
2 2

Înlocuind (7.18) în (7.6) se obţine:

d2y
dx 2
=−
p
2 EI
(
x2 − l ⋅ x ) (7.19)

Integrând succesiv de două ori relaţia (7.19) se obţin:

185
 dy p  x3 l ⋅ x 2  
ϕ= =  −  + C1 
dx 2 EI  3 2  
 (7.20)
p x 4
l⋅x 
3
y=  −  + C1 x + C 2 
2 EI  12 6  


Datorită simetriei încărcării, grinda se deformează simetric în raport cu mijlocul ei

(punctul 3), în care rotirea este nulă, iar săgeata este maximă. Cu această specificaţie
condiţiile la limită sunt:
- pentru x = 0 şi x = l , y = 0
l
- pentru x = , ϕ 3 = 0 şi y3 = y max
2
Cu aceste condiţii, din (7.20) se obţin constantele de integrare:

p ⋅l3
C2 = 0 ; C1 = ,
24 EI

cu care din (7.20) se obţin expresiile deplasărilor căutate:

p  x3 x2 l 3  
ϕ=  − l +  
2 EI  3 2 12  
 (7.21)
p  x4 x 3 l 3 
y=  −l + x
2 EI  12 6 12 

Deformata grinzii este prezentată cu linie întreruptă în figura 7.3

b) Pentru x = 0 şi x = l , din (7.21) se obţin rotirile din punctele 1 şi 2, iar pentru
l
x= se obţine săgeata maximă:
2

p ⋅l3 
ϕ1 = −ϕ 2 = 
24 EI 
 (7.22)
5p ⋅l4 
y max = y3 =
384 EI 

Specificaţie
Rotirile maxime se obţin în reazemele 1 şi 2.

3. La grinda din figura 7.4 se cer: a) expresiile rotirii şi săgeţii; b) rotirile în reazeme şi
săgeata maximă.

Rezolvare
a) Grinda se deformează simetric în raport cu punctul 3, punct în care rotirea este nulă
şi săgeata este maximă. Din acest motiv se vor determina expresiile rotirii şi săgeţii numai pe
unul din intervale (intervalul 1-3).

186
 Fig.7.4
Se scrie expresia momentului încovoietor într-o secţiune curentă de pe intervalul 1-3:

F
Mi = x,
2
cu care (7.6) devine:
d2y F
2
=− x (7.23)
dx 2 EI

Integrând succesiv de două ori relaţia (7.23) se obţin deplasările:

dy F 2 
ϕ= =− x + C1 
dx 4 EI 
 (7.24)
F 3
y=− x + C1 x + C 2 
12 EI 

F ⋅l2
Pentru x = l / 2 , ϕ = 0 şi C1 = .
16 EI
Pentru x = 0 , y = 0 şi C 2 = 0 .
Cu valorile determinate ale constantelor de integrare, se obţin expresiile finale ale
deplasărilor de pe intervalul 1-3 (identice cu cele de pe intervalul 2-3):

F  2 l2  
ϕ=  − x +  
4 EI  4 
 (7.25)
F  x 3 l 2 
y= − + x
4 EI  3 4 

Deformata grinzii este prezentată cu linie întreruptă în figura 7.4.

b) Pentru x = 0 , din (7.25) se obţine rotirea în reazemul 1

F ⋅l2
ϕ1 = (7.26)
16 EI

187
 Din cauza simetriei deformatei grinzii, în reazemul 2 se obţine o rotire egal dar de
semn contrar cu cea din reazemul 1 ( ϕ1 = −ϕ 2 ).
Pentru x = l / 2 , din (7.25) se obţine:

F ⋅l3
y3 = y max = (7.27)
48EI

4. Pentru grinda din figura 7.4, cu secţiunea variind în trepte se cer: a) expresiile
deplasărilor de pe intervalele 1-2 şi 2-3; b) valorile deplasărilor în punctele 2 şi 3 (φ2,
φ3, y2, y3).

Fig.7.4

Rezolvare
Se scriu expresiile momentului încovoietor într-o secţiune curentă a intervalelor 1-2 şi
2-3:
M 1−2 = 2 F ⋅ l − 2 F ⋅ (l − x ) = 2 F ⋅ x 
 (7.28)
M 2 −3 = 2 F ⋅ l 

Cu (7.28), ecuaţiile fibrei medii deformate pe intervalele 1-2 şi 2-3 conform relaţiei
(7.6) devin:
d2y 2F ⋅ x F ⋅ x
 2  = − =− 
 dx 1− 2 2 EI EI 
 (7.29)
d2y 2F ⋅ l 
 2  = −
EI 
 dx  2−3 

Integrând succesiv de două ori relaţiile (7.29), se obţin deplasările φ şi y pe cele două
intervale:
 dy  F x2 
ϕ1−2 =   = − + C1 
 dx 1− 2 EI 2 
 (7.30)
F x3 
y1− 2 = − + C1 x + C 2 
EI 6

188
 2F ⋅ l 
ϕ 2 −3 = − x + C3 
EI (7.31)

F ⋅l 2
y 2 −3 =− x + C3 x + C 4 
EI 

Din (7.30), pentru x = 0 , ϕ = y = 0 şi rezultă C1 = C 2 = 0 , astfel că expresiile

deplasărilor pe intervalul 1-2 sunt:

F x2 
ϕ1−2 = − ⋅ 
EI 2
 (7.32)
F x3 
y1− 2 =− ⋅
EI 6 

Din (7.32) şi (7.31) pentru x = l (în punctul 2), trebuie să obţinem aceeaşi rotire şi
aceeaşi săgeată:
F l2 2F ⋅ l 2 
ϕ2 = − ⋅ = − + C3 
EI 2 EI
 (7.33)
F l3 F ⋅l3 
y2 = − ⋅ =− + C3l + C 4
EI 6 EI 

Din (7.33) se obţin constantele de integrare

3 F ⋅l2 4 F ⋅l3
C3 = ⋅ ; C4 = − ⋅ ,
2 EI 6 EI

cu care relaţiile (7.31) devin:

2F ⋅ l 3 F ⋅l2 
ϕ 2 −3 =− x+ ⋅ 
EI 2 EI
 (7.34)
F ⋅l 2 3 F ⋅l2 2 F ⋅l3 
y 2 −3 =− x + ⋅ x− ⋅
EI 2 EI 3 EI 

b) Din (7.32) şi (7.34) se obţin valorile deplasărilor căutate

F ⋅l2 F ⋅l3
Pentru x = l , din (7.32) sau (7.34) se obţine ϕ 2 = − şi y 2 = − .
2 EI 6 EI
5 F ⋅l2 5 F ⋅l3
Pentru x = 2l , din (7.34) se obţine ϕ 3 = − ⋅ şi y3 = − ⋅ .
2 EI 3 EI

Specificaţie
Toate punctele grinzii se deplasează în sensul negativ al axei y.

5. Pentru grinda din figura 7.5 se cer: a) ridicarea nedeterminării (determinarea reacţiunii
din reazemul 2); b) expresiile deplasărilor pe intervalele 1-2 şi 2-3; c) rotirile în
punctele 2 şi 3, săgeata în punctul 3 şi valoarea de extrem a săgeţii.

189
 Fig.7.5

Rezolvare
a) Reacţiunea V2 din reazemul 2 se determină din condiţia de săgeată nulă în punctul 2
(y2 = 0).
Se scrie ecuaţia momentului încovoietor pe intervalul 1-2:

M 1− 2 = V2 (l − x ) − F ⋅ (2l − x ) ,

cu care ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate pe acest interval devine:

d2y
EI  2  = F ⋅ (2l − x ) − V2 (l − x ) (7.35)
 dx 1− 2

După integrare succesivă, din (7.35) se obţin rotirea şi săgeata de pe acest interval:

 x2   x2  
EI ⋅ ϕ1− 2 = F ⋅  2l ⋅ x −  − V2  l ⋅ x −  + C1 
 2   2  
 (7.36)
 x3   x 2 x3 
EI ⋅ y1− 2 = F ⋅  l ⋅ x −  − V2  l
2
−  + C1 x + C 2 
 6   2 6 

Pentru x = 0 , din (7.36) rezultă C1 = C 2 = 0 , cu care aceste relaţii devin:

 x2   x2  
EI ⋅ ϕ1− 2 = F ⋅  2l ⋅ x −  − V2  l ⋅ x −  
 2   2 
 (7.37)
 x3   x 2 x 3 
EI ⋅ y1−2 = F ⋅  l ⋅ x −  − V2  l
2
− 
 6   2 6 

Pentru x = l , în expresia săgeţii din (7.37) trebuie să obţinem o săgeată nulă în

reazemul 2

190
 1   3 l3   l 3 l 3 
y2 = F
 ⋅  l − 
 2  2 − 6  = 0 ,
− V
EI   6   

5
din care se obţine V2 = F.
2
b) Înlocuind valoarea reacţiunii V2 în (7.37), se obţin expresiile finale ale deplasărilor
pe intervalul 1-2
F  l 3  
ϕ1−2 =  − x + x 2  
EI  2 4  
 (7.38)
F  l 2 1 3 
y1− 2 = − x + x 
EI  4 4 

Se scrie expresia momentului pe intervalul 2-3:

M 2−3 = − F ⋅ (2l − x ) ,

cu care se obţine ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate pe acest interval:

d2y
EI  2  = F ⋅ (2l − x ) (7.39)
 dx  2−3

Din integrarea succesivă a relaţiei (7.39) se obţin deplasările de pe intervalul 2-3:

F  x2  
ϕ 2−3 = ⋅  2l ⋅ x −  + C3 
EI  2  
 (7.40)
F  1 3
y 2 −3 = ⋅  l ⋅ x − x  + C3 x + C 4 
2

EI  6  

Pentru x = l din (7.38) şi (7.40), trebuie să obţinem în punctul 2 aceeaşi rotire şi

aceeaşi săgeată

F  l2 3 2  F  2 1 2  
ϕ2 = − + l  =  2l − l  + C3 
EI  2 4  EI  2  
 (7.41)
F  1 3 1 3 F  3 1 3
y2 = − l + l  = ⋅  l − l  + C3l + C 4 
EI  4 4  EI  6  

5 F ⋅l2 5 F ⋅l3
Din (7.41) rezultă C3 = − ⋅ şi C 4 = ⋅ , obţinându-se pe intervalul 2-3
4 EI 12 EI
următoarele relaţii pentru deplasări:

191
 F  x2  5 F ⋅l 2 
ϕ 2−3 =  2l ⋅ x −  − ⋅ 
EI  2  4 EI 
 (7.42)
F  1 3  5 F ⋅l2 5 F ⋅l3 
y 2 −3 = l ⋅ x − x  − ⋅
2
x+ ⋅
EI  6  4 EI 12 EI 

F ⋅l2
c) Din (7.38), pentru x = l se obţine ϕ 2 = , iar din (7.42) pentru x = 2l se obţine
4 EI
3 F ⋅l2 7 F ⋅l3
ϕ3 = ⋅ şi respectiv y3 = ⋅ .
4 EI 12 EI
Valoare de extrem poate rezulta numai pe intervalul 1-2 în secţiunea în care φ1-2 = 0:

F  l 3 2
ϕ1−2 = − x + x  = 0 ,
EI  2 4 

2
din care se obţine x = l .
3
Înlocuind această valoare în expresia săgeţii de pe intervalul 1-2 din (7.38), se obţine
valoarea de extrem a acesteia:

F  l 2  12  
2 3
F ⋅l3
yext
1− 2 = −  l  +  l   = −
EI  4  3  4  3   27 EI

Deformata grinzii este prezentată cu linie întreruptă în figura 7.5.

7.2. Metoda grinzii conjugate (fictivă sau reciprocă)

Integrarea ecuaţiei diferenţiale a

fibrei medii deformate reprezintă un
procedeu laborios în cazul grinzilor
încărcate cu multiple forţe. Pentru astfel de
cazuri, există aşa cum s-a menţionat o serie
de alte metode mai simple, printre care este
şi metoda grinzii conjugate.
Pentru formularea acestei metode se
consideră grinda reală din figura 7.6.a
încărcată cu o sarcină specifică p = p ( x) şi
având rigiditatea la încovoiere EIz constantă
pe lungime.
În figura 7.6.b este prezentată
diagrama momentului încovoietor Mi,
rezultată din încărcarea grinzii cu sarcina
Fig.7.6 specifică p = p( x) .
Se consideră în continuare vederea
în oglindă a grinzii date, dar încărcată cu o sarcină fictivă pf, reprezentată de diagrama de
momente a grinzii reale. Noua grindă obţinută poartă denumirea de grindă conjugată, fictivă
sau reciprocă (fig.7.6.c).
192
 Dacă diagrama de momente este pozitivă, sarcina fictivă p f = M i se aplică în sensul
pozitiv al axei y şi se aplică în sens opus axei y dacă diagrama de momente este negativă.
S-a văzut că săgeata grinzii reale se află în relaţie cu momentul încovoietor prin
ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate:

d2y M
2
=− i (7.43)
dx EI z

Dacă se încarcă grinda conjugată cu diagrama de momente drept sarcină fictivă

( p f = M i ), ca şi la grinda reală încărcată cu sarcina specifică p, trebuie să fie satisfăcute
relaţiile:
d 2M f dM f
2
= − p f = −M i ; = Tf (7.44)
dx dx

Cunoscând legea de distribuţie a sarcinii fictive, deoarece pentru orice grindă reală se
cunoaşte expresia momentului încovoietor, se pot determina reacţiunile fictive din reazeme
(V1f, V2f) şi se poate construi diagrama momentului încovoietor fictiv Mf (fig.7.6.d) şi a forţei
tăietoare fictive Tf (fig.7.6.e), cu aceleaşi reguli de definiţie şi convenţii de semn ca şi la
grinda reală.
Ţinând seama de (7.44), relaţia (7.43) devine:
2
d2y 1 d Mf
= ⋅ (7.45)
dx 2 EI z dx 2

Se integrează succesiv de două ori relaţia (7.45), fără a defini integrala şi rezultă:

dy 1 dM f Tf
=ϕ = ⋅ + C1 = + C1 (7.46)
dx EI z dx EI z
1
y= M f + C1 x + C 2 (7.47)
EI z

Dacă C1 = C 2 = 0 , relaţiile rotirii şi săgeţii devin:

Tf
ϕ= (7.48)
EI z
Mf
y= (7.49)
EI z

Conform relaţiei (7.48), rotirea într-o secţiune curentă (de abscisă x) a grinzii se obţine
din raportul forţei tăietoare fictive Tf din acea secţiune şi rigiditatea la încovoiere a grinzii
(EIz). Conform relaţiei (7.49), săgeata dintr-o secţiune curentă a grinzii se obţine din raportul
dintre momentul încovoietor fictiv Mf din acea secţiune şi rigiditatea grinzii. Regulile de semn
pentru rotire şi săgeată sunt aceleaşi ca şi la metoda integrării ecuaţiei diferenţiale a fibrei
medii deformate.

193
 Obţinerea expresiilor sub forma simplă din relaţiile (7.48) şi (7.49) se bazează pe
constante de integrare nule. Această condiţie se poate totdeauna satisface printr-un anumit
mod de rezemare al grinzii conjugate în raport cu grinda reală. Grinda conjugată trebuie să fie
astfel rezemată, încât să aibă moment încovoietor fictiv nul, în secţiunile în care grinda reală
are săgeata nulă şi trebuie să aibă forţa tăietoare fictivă nulă în secţiunile în care grinda reală
are rotire nulă. Conform cu această specificaţie rezultă că:
- un reazem articulat sau simplu de capăt la grinda reală, rămâne nemodificat la grinda
conjugată;
- un reazem articulat sau simplu intermediar la grinda reală, se transformă într-o
articulaţie la grinda conjugată;
- un capăt încastrat la grinda reală, se transformă în capăt liber la grinda conjugată;
- un capăt liber la grinda reală, se transformă într-o încastrare la grinda conjugată.
În tabelul 7.1 sunt prezentate câteva exemple de formare a structurii grinzii conjugate
în raport cu grinda reală.
Tabelul 7.1

Relaţiile (7.48) şi (7.49) pot fi aplicate şi în cazul grinzilor cu secţiunea variind în

trepte, caz în care sarcina fictivă se determină din momentul încovoietor, considerând un
moment de inerţie de referinţă Io pentru grindă, cu o relaţie de forma:

194
 Io
p f , p−q = M i , p−q (7.50)
I p−q

Pentru clarificare sunt prezentate câteva exemple de calcul

1. La grinda din figura 7.7.a se cer: φ2, φ3, y2 şi y3.

Rezolvare

Se trasează diagrama momentului

încovoietor Mi (fig.7.7.b) şi se consideră
momentul de inerţie de referinţă Io = I.
Conform relaţiei (7.50) se scrie
expresia sarcinii fictive pe intervalele 1-2 şi
2-3.

Io F ⋅ (2l − x )
p f ,1−2 = M i ,1− 2 =− (7.51)
I 1−2 2
I
p f , 2−3 = M i , 2−3 o = − F ⋅ (2l − x ) (7.52)
Fig.7.7 I 2−3

Din expresiile (7.51) şi (7.52) se obţine legea de variaţie a sarcinii fictive, cu care se
încarcă grinda conjugată (fig.7.7.c).
Se determină forţele tăietoare fictive şi momentele încovoietoare fictive din secţiunile
în care se cer rotirile şi săgeţile.

F ⋅l2 F ⋅l2 3
Tf 2 = + = F ⋅l2 (7.53)
4 2 4
F ⋅l 2
F ⋅l 2
F ⋅l2 5
Tf 3 = + + = F ⋅l2 (7.54)
4 2 2 4
F ⋅l 1 2 F ⋅l l 5
M f2 = l⋅ ⋅ l+ l ⋅ = F ⋅l3 (7.55)
2 2 3 2 2 12
F ⋅l 1  2  F ⋅l  l  F ⋅l 2 3
M f3 = l ⋅ ⋅l + l  + l ⋅l +  + l ⋅ l = F ⋅l3 (7.56)
2 2  3  2  2 2 3 2

Ţinând seama de valorile forţelor tăietoare fictive şi a momentelor încovoietoare

fictive din secţiunile 2 şi 3 se obţin rptirile şi săgeţile din aceste secţiuni cu relaţiile:

T fK M fK
ϕK = ; yK = , (7.57)
EI o EI o
şi anume:
3 F ⋅l2 5 F ⋅l2 5 F ⋅l3 3 F ⋅l3
ϕ2 = ⋅ ; ϕ3 = ⋅ ; y2 = ⋅ ; y3 = ⋅
4 EI 4 EI 12 EI 2 EI

2. Pentru grinda din figura 7.8.a se cere să se determine o relaţie între p şi Mo, astfel
încât y3 = 0. Să se determine apoi rotirea φ2 şi săgeata y2 din punctul 2.

195
 Rezolvare

Se construiesc diagramele de momente

pentru cazul când p şi Mo acţionează individual pe
grindă (fig.7.8.b).
Se alege Io = I şi rezultă:

Io 1
p f 1−2 = M f 1−2 = M 1−2 (7.58)
2I 2
I
p f 2 −3 = M f 2 −3 o = M 2 − 3 (7.59)
I

Intensitatea sarcinii fictive în punctele

Fig.7.8
caracteristice ale grinzii, separat din încărcările cu
p şi Mo sunt:

1 p ⋅l2 p ⋅l2 1
p (f p1) = ⋅ = ; p (fM1−o2) = Mo; p (fM2−o 3) = p (fM3 o ) = M o
2 2 4 2

Se încarcă grinda conjugată cu sarcina fictivă (7.8.c).

Se determină momentul încovoietor fictiv în punctul 3, în care se cere ca săgeata să fie
nulă (y3 = 0).

1 p ⋅l2  3  Mo  l  l
M f3 = ⋅ l ⋅l + l  − l ⋅  l +  − M ol ⋅ (7.60)
3 4  4  2  2 2

M f3 M f3
Din condiţia y3 = = = 0 , rezultă M f 3 = 0 şi din (7.60) se obţine:
EI o EI

7
Mo = p ⋅l2 (7.61)
60

Se determină forţa tăietoare fictivă şi momentul încovoietor fictiv din secţiunea 2, în

care se cere rotirea φ2 şi săgeata y2.

1 p ⋅l2 Mo p ⋅l3 7 3
Tf 2 = ⋅ l− l= − p ⋅l3 = p ⋅l3 (7.62)
3 4 2 12 120 120
1 p ⋅l 2
3 7 l 4
M f2 = ⋅ l⋅ l− p ⋅l3 ⋅ = p ⋅l4 (7.63)
3 4 4 120 2 70

Cu (7.57) se obţin deplasările căutate:

Tf 2 3 p ⋅l3 M f2 4 p ⋅l4
ϕ2 = = ⋅ ; y2 = = ⋅ (7.64)
EI o 120 EI EI o 70 EI

196
 7.3. Ecuaţia celor două rotiri şi ecuaţia celor două săgeţi

Fig.7.9

Se consideră o porţiune oarecare (1-2) de rigiditate constantă EI, dintr-o grindă

solicitată la încovoiere simplă ca în figura 7.9.a. Porţiunea de grindă are lungimea l12 .
Deplasările din secţiunile 1 şi 2 sunt φ1, y1 şi respectiv φ2, y2. Se consideră apoi grinda fictivă
(fig.7.9.b) a grinzii date, încărcată cu diagrama de momente încovoietoare a grinzii reale. Între
secţiunile considerate avem o diagramă de momente de arie A12, cu centrul de greutate G aflat
la distanţa d21 de secţiunea 2 şi având momentul static S 21 = A12 ⋅ d 21 , luat în raport cu
punctul 2.
Detaşând din grinda fictivă porţiunea 1-2 şi introducând în mod corespunzător
eforturile fictive T1f, M1f şi respectiv T2f şi M2f în secţiunile de detaşare (fig.7.9.c), în urma
scrierii ecuaţiilor de echilibru ale elementului se obţine:

∑Y = 0 T2 f + A12 − T1 f = 0
∑M = 0
2 M 1 f + T1 f l12 − A12 d 21 − M 2 f = 0

După împărţirea ecuaţiilor de echilibru cu rigiditatea EI de pe porţiunea considerată, se

obţine:

197
 T2 f A12 T1 f 
+ − =0 
EI EI EI (7.65)

M 1 f T1 f l12 A12 d 21 M 2 f
+ − − = 0
EI EI EI EI 

După identificarea termenilor din relaţiile (7.65) se obţine:

A12 
ϕ 2 = ϕ1 − 
EI (7.66)

S
y 2 = y1 + ϕ1l12 − 21 
EI 

Ecuaţiile (7.66) permit să se calculeze deplasările din dreptul unei secţiuni, în funcţie
de deplasările cunoscute din dreptul altor secţiuni.
Cum diagrama momentului încovoietor poate fi pozitivă (ca în figura 7.9.b) sau
A S
negativă, relaţiile (7.66) se modifică afectând rapoartele 12 şi 21 cu semnul (+). Astfel se
EI EI
obţine:
A 
ϕ 2 = ϕ1 m 12 
EI
, (7.67)
S 21 
y 2 = y1 + ϕ1l12 m
EI 

în care semnul (-) se ia când diagrama Mi este pozitivă, iar semnul (+) se ia când aceasta este
negativă.
Dacă se scrie ∑ M 1 = 0 , se obţine:

T2 f l12 + A12 d12 − M 2 f + M 1 f = 0 (7.68)

După împărţirea cu EI rezultă:

T2 f A12 d12 M 2 f M 1 f
l12 + − + =0 (7.69)
EI EI EI EI

Din relaţia (7.69) se obţine succesiv:

S12
ϕ 2 ⋅ l12 + − y 2 + y1 = 0 (7.70)
EI
S
y1 = y 2 − ϕ 2 ⋅ l12 − 12 (7.71)
EI

Dacă rotirea φ2 se produce în sens invers cum s-a considerat în figura 7.9.a, în (7.71)
termenul ϕ 2 ⋅ l12 se afectează cu semnul (+).

198
 S12
y1 = y 2 + ϕ 2 ⋅ l12 − (7.72)
EI

În relaţiile (7.71) şi (7.72) avem S12 = A12 ⋅ d12 .

Dacă din grinda fictivă se detaşează în continuare un element 2-3 de lungime l 23 ,
scriind ∑M 3 = 0 şi împărţind cu EI, sau prin efectuarea de permutări în relaţia a doua din
(7.66), se obţine:
S 32
y3 = y 2 + ϕ 2 ⋅ l 23 − (7.73)
EI

Dacă rotirea φ2 se produce în sens invers sensului considerat, în figura 7.9.a, relaţia
(7.73) devine:
S
y3 = y 2 − ϕ 2 ⋅ l 23 − 32 , (7.74)
EI
în care S 32 = A23 ⋅ d 32 .

7.4. Ecuaţia celor trei săgeţi

Se consideră trei secţiuni oarecare 1, 2 şi 3, pe o grindă dreaptă solicitată la încovoiere

plană ca în figura 7.10.a. În starea deformată a grinzii, fibra deformată este ca o fibră
continuă. În dreptul secţiunilor considerate, săgeţile sunt y1, y2 şi y3, iar rotirea în secţiunea 2
este φ2. Se consideră că pe cele două panouri 1-2 şi 2-3, grinda are rigidităţile EI1 şi respectiv
EI2 şi lungimile l12 şi respectiv l23.
Pentru evidenţierea eforturilor în secţiunile 1, 2 şi 3, din grindă se detaşează
elementele 1-2 şi 2-3 (fig.7.10.c şi d).

Fig.7.10

199
 După reprezentarea diagramei de momente (fig.7.10.b), pentru fiecare din regiunile
considerate ea poate fi descompusă în două triunghiuri corespunzătoare momentelor M1, M2 şi
M3, respectiv câte o suprafaţă oarecare de arie A12 şi A23, corespunzătoare sarcinilor efectiv
aplicate pe cele două regiuni. Se notează cu d12 şi d32 distanţele de la secţiunile 1 şi respectiv 3
la centrele de greutate ale ariilor A12 şi A23.
Deducerea ecuaţiei celor trei săgeţi se bazează pe continuiattea fibrei medii deformate
în dreptul secţiunii 2. În acest sens se scrie ecuaţia celor două săgeţi pe cele două panouri de
grindă.
Conform relaţiilor (7.72) şi (7.74) se obţine:
- pentru panoul 2-1
S
y1 = y 2 + ϕ 2 ⋅ l12 − 12 (7.75)
EI1
- pentru panoul 2-3
S
y3 = y 2 + ϕ 2 ⋅ l 23 − 32 (7.76)
EI 2

Din (7.75) şi (7.76) rezultă relaţiile rotirii:

y1 − y 2 S12 
ϕ2 = + 
l12 l12 ⋅ EI1 
 (7.77)
y3 − y 2 S 32 
− ϕ2 = +
l 23 l 23 ⋅ EI 2 

Prin adunarea acestor relaţii se obţine ecuaţia:

y1 − y 2 y3 − y 2 S12 S 32
+ + + = 0, (7.78)
l12 l 23 l12 ⋅ EI1 l 23 ⋅ EI 2

unde S12 şi S23 reprezintă momentele statice ale suprafeţei de momente de pe regiunea 1-2,
respectiv 2-3, calculate faţă de punctele 1 şi respectiv 3.

M 1 ⋅ l12 1 M ⋅l 2 
S12 = A12 ⋅ d12 + ⋅ l12 + 2 12 ⋅ l12 
2 3 2 3 
 (7.79)
M 3 ⋅ l 23 1 M 2 ⋅ l 23 2 
S 32 = A23 ⋅ d 32 + ⋅ l 23 + ⋅ l 23
2 3 2 3 

Cu (7.79), relaţia (7.78) devine:

y1 − y 2 y3 − y 2 1  M ⋅l2 M l2 
+ +  A12 ⋅ d12 + 1 12 + 2 2 12  +
l12 l 23 l12 ⋅ EI1  6 6 
1  M 3 ⋅ l 232 M 2 ⋅ l 232 
+  A23 ⋅ d 32 + +2  = 0,
l 23 ⋅ EI 2  6 6 

din care în urma ordonării termenilor se obţine:

200
 M 1 ⋅ l12 l l  M ⋅l  A ⋅d A ⋅d 
+ 2M 2  12 + 23  + 3 23 + 6 ⋅  12 12 + 23 32  +
I1  I1 I 2  I2  I 1 ⋅ l12 I 2 ⋅ l 23 
(7.80)
 y − y 2 y3 − y 2 
+ 6 E ⋅  1 + =0
 l12 l 23 

Ecuaţia (7.80) reprezintă ecuaţia celor trei săgeţi (ecuaţia lui Clapeyron). Referindu-se
la trei secţiuni oarecare, ecuaţia (7.80) permite aflarea săgeţii grinzii în dreptul unei secţiuni,
dacă sunt cunoscute săgeţile în dreptul altor două secţiuni. Aplicarea ecuaţiei conduce la o
metodă uşoară de calcul a săgeţilor, atât pentru grinzi de rigiditate constantă, cât şi în cazul
variaţiei discontinue a rigidităţii în lungul grinzii. Drept secţiuni cu săgeţi cunoscute se aleg,
de obicei, cele din dreptul reazemelor unde săgeţile sunt nule. Pentru aplicarea ecuaţiei, o
încastrare se înlocuieşte cu două reazeme foarte apropiate, situate la o distanţă neglijabilă.
De reţinut că momentele statice ( A12 ⋅ d12 ) şi ( A23 ⋅ d 32 ) depind numai de sarcinile
efectiv aplicate pe intervalul 1-2 şi respectiv 2-3. Pentru calculul momentului static ( A12 ⋅ d12 )
se trasează diagrama de momente încovoietoare a forţelor Fi şi FK, aplicate pe grinda de
lungime l12 rezemată la capete. Pentru calculul momentului static ( A23 ⋅ d 32 ) se trasează
diagrama de momente încovoietoare a forţelor Fm şi p aplicate pe grinda de lungime l23
rezemată la capete.
Dacă rigiditatea grinzii este constantă pe cele două panouri I 1 = I 2 = I , relaţia (7.80)
devine:

A d A d   y − y 2 y3 − y 2 
M 1l12 + 2 M 2 ⋅ (l12 + l 23 ) + M 3l 23 + 6 ⋅  12 12 + 23 32  + 6 EI ⋅  1 +  = 0 (7.81)
l
 12 l 23   12l l 23 

Dacă în secţiunile 1, 2 şi 3 grinda este prevăzută cu reazeme netasabile, atunci

y1 = y 2 = y3 = 0 şi (7.81) devine:

 A12 d 12 A 23 d 32 
M 1 ⋅ l 12 + 2M 2 ⋅ (l 12 + l 23 ) + M 3 ⋅ l 23 + 6 ⋅  +  = 0
 (7.82)
 12l l 23 

Dacă reazemele din 1, 2 şi 3 sunt tasabile, având deplasările y1, y2, y3, relaţia (7.82) se
transformă din nou în relaţia (7.80), respectiv (7.81). Tasabil poate fi unul, două sau toate cele
trei reazeme.

Exemple de calcul
1. Utilizând ecuaţia celor două rotiri şi
două săgeţi să se determine φ2 şi y2 la grinda din
figura 7.11.

Rezolvare
Se aplică relaţiile (7.66):

A12 F ⋅l2 F ⋅l2

ϕ 2 = ϕ1 + = 0+ = (7.83)
Fig.7.11 EI 2 EI 2 EI

201
 S 21 1 F ⋅l2 2 F ⋅l3
y 2 = y1 + ϕ1 ⋅ l12 + = ⋅ ⋅ l= , (7.84)
EI EI 2 3 3EI

2 F ⋅l2 F ⋅l2
în care: ϕ1 = y1 = 0 ; S 21 = xC A12 = l ⋅ ; A12 = .
3 2 2

2. Utilizând ecuaţia celor două rotiri şi două

săgeţi se cere să se determine φ2 şi y2 la grinda din
figura 7.12.

Rezolvare
Din relaţiile (7.66) se obţine:

A12 1 1 p ⋅l3 p ⋅l3

ϕ 2 = ϕ1 + = 0+ ⋅ ⋅ = (7.85)
EI EI 3 2 6 EI
Fig.7.12

S 21 1 1 p ⋅l2 3 p ⋅l4
y 2 = y1 + ϕ1 ⋅ l12 + = ⋅ ⋅ ⋅l ⋅ l = , (7.86)
EI EI 3 2 4 8 EI

1 p ⋅l2
în care ϕ1 = y1 = 0 ; S 21 = xC ⋅ A12 ; A12 = ⋅ l.
3 2

3. Utilizând ecuaţia celor două rotiri şi două

săgeţi se cere φ1, φ2 şi y3 la grinda din figura 7.13.

Rezolvare
Se aplică relaţiile (7.66):
A
ϕ 2 = ϕ1 − 12
EI
Deoarece φ1 = -φ2 se obţine:

A12 1 2 p ⋅l2 p ⋅l3

Fig.7.13 2ϕ 2 = −
= − ⋅ ⋅ l = −
EI EI 3 8 12 EI
(7.87)
p ⋅l 3
ϕ2 = − = −ϕ1
24 EI
S13 p ⋅l3 l 1 2 p ⋅l2 l 3 l 5p ⋅l4
y3 = y1 + ϕ1 ⋅ l13 − = 0+ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = , (7.88)
EI 24 EI 2 EI 3 8 2 8 2 384 EI

3 l 2 p ⋅l2 l
în care y1 = 0 ; S13 = xC ⋅ A13 = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ .
8 2 3 8 2

4. Utilizând ecuaţia celor două rotiri şi două săgeţi la grinda din figura 7.14 se cer
rotirile φ1, φ2, φ3, φ4, φ5 şi săgeţile y3, y4, y5.

202
 Rezolvare
Se aplică ecuaţia celor două rotiri pe toată
lungimea grinzii şi se obţine:

A12
ϕ 2 = ϕ1 − ,
EI

dar ţinând seama că φ1 = -φ2, se obţine:

1 2l + 4l
2ϕ 2 = −2ϕ1 = − ⋅ F ⋅l ,
Fig.7.14 EI 2
de unde rezultă:

3 F ⋅l2
ϕ1 = −ϕ 2 = ⋅ .
2 EI

Scriind ecuaţia celor două rotiri pe intervalul 1-3 şi 3-5 se obţine:

A13 3 F ⋅ l 2 F ⋅ l 2 F ⋅ l 2
ϕ 3 = ϕ1 − = ⋅ − = = −ϕ 4
EI 2 EI 2 EI EI

Se scrie ecuaţia celor două săgeţi pe intervalul 1-3 şi 3-5 şi se obţine:

S13 3 F ⋅l2 1 F ⋅l2 1 4 F ⋅l3

y3 = y1 + ϕ1 ⋅ l − = 0+ ⋅ l− ⋅ ⋅ l= ⋅ = y4
EI 2 EI EI 2 3 3 EI
S 4 F ⋅l3 F ⋅l2 1 l 11 F ⋅ l 3
y 4 = y3 + ϕ 3 ⋅ l − 53 = ⋅ + l− F ⋅l2 ⋅ = ⋅
EI 3 EI EI EI 2 6 EI

5. Cu ajutorul ecuaţiei lui Clapeyron se cere

să se ridice nedeterminarea grinzii din figura 7.15.a
şi să se traseze diagramele T şi Mi. Grinda are
momentul de inerţie constant pe toată lungimea.

Rezolvare
Deoarece grinda este simplu static
nedeterminată (are numai un reazem intermediar –
reazemul 1), necunoscuta problemei este momentul
M1 din acest reazem. Ecuaţia celor trei momente
(ecuaţia Clapeyron), pentru cele trei reazeme
succesive 0-1-2, conform relaţiei (7.82) are forma:

M 0 l01 + 2M 1 ⋅ (l01 + l12 ) + M 2 l12 + 6 A1S = 0 (7.89)

Deoarece pe reazemele de capăt nu

acţionează momente (M0 = M2 = 0) şi deschiderile 0-
Fig.7.15 1 şi 1-2 au aceeaşi lungime ( l01 = l12 = l ), relaţia
(7.90) devine:

203
 4M 1 ⋅ l + 6 A1S = 0 (7.90)

Pentru a pune în evidenţă momentul din reazemul 2 se separă grinda în acest reazem şi
se obţin grinzile simplu rezemate din figura 7.15.b, încărcate cu sarcinile externe p şi F,
precum şi cu momentul necunoscut din reazemul 1. Se trasează diagramele de momente pe
grinzile separate din încărcarea cu sarcinile externe (fig.7.15.c). Se construiesc conjugatele
grinzilor separate, prin încărcarea lor cu diagramele de momente aferente ca sarcini fictive
(fig.7.15.e) şi se determină reacţiunile A1S' şi A1S'' (din reazemele 1’ şi 1’’) rezultate din
această încărcare.
1  2 p ⋅l2  p ⋅l3 1  1 p ⋅l2  p ⋅l3
A1S = ⋅  ⋅
'
l = ; A1S = ⋅  ⋅
''
l = (7.91)
2  3 8  24 2  2 4  16

Se determină reacţiunea A1S din relaţia (7.91) din sumarea reacţiunilor A1S' şi A1S''

p ⋅l3 p ⋅l3 5
A1S = A + A =
'
1S
''
1S + = p ⋅l3 (7.92)
24 16 48

Se înlocuieşte (7.92) în (7.90) şi se obţine momentul M1:

5
M1 = − p ⋅l2
32

Cunoscând M1 pe grinzile separate (fig.7.15.b) se determină reacţiunile:

p ⋅ l M 1 11 F M 1 21 
V0 = + = p ⋅ l; V1' = − = p ⋅l
2 l 32 2 l 32 
 (7.93)
F M 21 F M 11
V1'' = − 1 = F ⋅ l; V2 = + 1 = p ⋅l 
2 2 32 2 l 32 

Reacţiunea totală din reazemul 1 al grinzii date este:

21 42
V1 = V1' + V1" = 2 p ⋅l = p ⋅l (7.94)
32 32

Se scriu expresiile forţei tăietoare pe intervalele distincte 0-1, 1-3 şi 2-3 la grinda dată:

11
T0−1 = V0 − p ⋅ x = p ⋅l − p ⋅ x (7.95)
32
11 21
T1−3 = F − V2 = p ⋅ l − p ⋅l = p ⋅l (7.96)
32 32
11
T2−3 = −V2 = − p ⋅ l (7.97)
32

11
Din (7.95) rezultă că T0-1 = 0 pentru x = l , abscisă care indică secţiunea în care
32
momentul încovoietor are valoarea de extrem.
204
 Cu relaţiile (7.95), (7.96) şi (7.97) se obţine diagrama forţei tăietoare prezentată în
figura 7.15.e.
Se scriu expresiile momentului încovoietor pe aceleaşi intervale:

p ⋅ x 2 11 p ⋅ x2
M 0−1 = V0 ⋅ x − = p ⋅l ⋅ x − (7.98)
2 32 2
l  5 21
M 1−3 = − F ⋅  − x  + V2 ⋅ (l − x ) = − p ⋅ l 2 + p ⋅l ⋅ x (7.99)
2  32 32
l  11 l 
M 2 − 3 = V2 ⋅  − x  = p ⋅l ⋅ − x (7.100)
2  32 2 

11
Înlocuind x = l în (7.98) se obţine valoarea de extrem a momentului pe intervalul
32
0-1:
2 2
11  11  p  11  1  11 
M extr
0 −1 = p ⋅l ⋅ l  − ⋅ l  = ⋅  p ⋅l2 (7.101)
32  32  2  32  2  32 

Cu relaţiile (7.98), (7.99), (7.100) şi ţinând seama de (7.101) se obţine diagrama

momentelor încovoietoare din figura 7.15.f.

6. Să se calculeze momentele pe reazeme,

reacţiunile şi să se construiască diagramele T, M la
grinda din figura 7.16.a în cazul aplicaţiei numerice
p = 2 kN/m, F = 3 kN şi l = 4 m.

Rezolvare
Se înlocuieşte încastrarea prin reazemele
simple 0, 1 şi se reduce forţa F pe reazemul 2
(fig.7.16.b). Se desenează diagrama Mi din încărcarea
cu sarcina specifică (fig.7.16.c) şi din încărcarea
grinzii conjugate cu aceasta rezultă:

2 p ⋅l2 l p ⋅l3
A1S = ⋅ ⋅ = .
3 8 2 24

Fig.7.16 Se scrie ecuaţia celor trei momente pentru

grupul de reazeme 0-1-2 şi se ţine seama că M0 = 0,
F ⋅l
M2 = − şi deschiderea 0-1 este egală cu zero.
2

2 M 1 ⋅ l + M 2 ⋅ l + 6 A1 = 0
F ⋅l p ⋅l3
2M 1 ⋅ l − l +6 =0
2 24
F ⋅l p ⋅l2
2M 1 = −
2 4

205
 F ⋅l p ⋅l2 p ⋅l2
M1 = − =− = −1 kN ⋅ m
4 8 32
F ⋅l 3p ⋅l2
M2 = − =− = −6 kN ⋅ m
2 16
Reacţiunile sunt:

F ⋅l F ⋅l p ⋅l2
− − +
p ⋅ l M 2 − M1 p ⋅ l 2 4 8 = 2,75 kN
V1 = + = +
2 l 2 l
p ⋅l M − M1 p ⋅ l p ⋅ l 3F 3 p ⋅ l 7 F
V2 = +F− 2 = +F− + = + = 8,25 kN
2 l 2 8 4 8 4

Pentru determinarea poziţiei valorii de extrem a momentului pe deschiderea 1-2 se

anulează expresia forţei tăietoare

Tx = 2,75 − 2 x0 = 0 ; x0 = 1,375 m
Rezultă:
2 ⋅1,375 2
M ext = 2,75 ⋅1,375 − 1 − = +0,89 kN ⋅ m
2

Cu momentele M1, M2 şi Mext determinate, se trasează diagrama M pe intervalul 1-2,

iar pe consolă diagrama rezultă din încărcarea acesteia cu sarcina F (fig.7.16.d).
Cu valorile reacţiunilor V1, V2 şi forţa F se trasează diagrama T (fig.7.16.f).

7. Cu ajutorul ecuaţiei celor trei momente se cere să se ridice nedeterminarea grinzii

din figura 7.17.a şi să se traseze diagramele T şi Mi.

Fig.7.17

206
 Rezolvare
Grinda este triplu static nedeterminată, necunoscutele fiind momentele M1, M2 şi M3,
din reazemele 1, 2 şi 3.
Se înlocuieşte reazemul încastrat 1 cu două reazeme, unul articulat (0) şi unul simplu
(1) infinit vecine (cu distanţa dintre ele d = 0), iar sarcina p se reduce pe reazemul (4) prin
p ⋅ a2
mărimile p ⋅ a şi (fig.7.17.b).
2
Se scriu ecuaţiile celor trei momente pentru reazemele 0-1-2, 1-2-3 şi 2-3-4.

M 0 ⋅ d + 2M 1 ⋅ (d + l ) + M 2 ⋅ l + 6 A1S = 0

M 1 ⋅ l + 2 M 2 ⋅ (l + l ) + M 3 ⋅ l + 6 A2 S = 0 
M 2 ⋅ l + 2 M 3 ⋅ (l + l ) + M 4 ⋅ l + 6 A3S = 0 

Deoarece pe intervalele 1-2, 2-3 şi 3-4 nu acţionează sarcini externe, reacţiunile statice
p ⋅ a2
A1S = A2 S = A3 S = 0 şi cum M 0 = 0 şi M 4 = − , rezultă sistemul de ecuaţii:
2


2M 1 + M 2 = 0 

M 1 + 4M 2 = 0 ,

p ⋅ a2
M 2 + 4M 3 − = 0
2 

1 p ⋅ a2 p ⋅ a2 7 p ⋅ a2
din care se obţin: M 1 = ⋅ ; M2 = − şi M 3 = ⋅ .
2 26 26 2 26
Cu valorile momentelor determinate se construieşte diagrama de momente pe
intervalele 1-2, 2-3 şi 3-4, completându-se cu diagrama produsă pe consola 4-5 de sarcina
specifică p (fig.7.17.c).
Se determină reacţiunile din reazeme pe grinzile simplu rezemate 1-2, 2-3 şi 3-5,
obţinându-se:
M 2 − M1 1  p ⋅ a2 1 p ⋅ a2  3 p ⋅ a2
V1 = = ⋅  − − ⋅ =− ⋅ ;
l l  26 2 26  2l 26
 
(M 1 − M 2 ) = 1  1 ⋅ p ⋅ a + p ⋅ a  = 3 ⋅ p ⋅ a ;
2 2 2
1
V2' =
l l  2 26 26  2l 26
1 1 7 p ⋅ a2 p ⋅ a2  9 p ⋅ a2
V = (M 3 − M 2 ) =  ⋅
''
+ = ⋅ ;
26  2l 26
2
l l  2 26
12 p ⋅ a 2
V2 = V2' + V2" = ⋅ ;
2l 26
1 1  p ⋅ a2 7 p ⋅ a2  9 p ⋅ a2
V3' = (M 2 − M 3 ) =  − − ⋅  = − ⋅ ;
l 2l  26 2 26  2l 26
 
(− M 3 + M 4 ) = 1  − 7 ⋅ p ⋅ a − p ⋅ a  = − 33 ⋅ p ⋅ a ;
2 2 2
1
V3" =
l l  2 26 2  2l 26

207
 42 p ⋅ a 2
V3 = V3' + V3" = − ⋅ ;
2l 26
1 1 7 p ⋅ a2 p ⋅ a2  33 p ⋅ a 2
V 4 = (M 3 − M 4 ) + F =  ⋅
 +  + p⋅a = ⋅ + p⋅a .
l l  2 26 26  2l 26

Cu valorile determinate pentru reacţiuni se trasează diagrama forţei tăietoare

(fig.7.17.d).

208
 CAPITOLUL VIII

SOLICITAREA LA TORSIUNE

O bară este solicitată la torsiune când torsorul eforturilor, în orice secţiune a ei, se
reduce la un vector de moment Mt = Mx dirijat după axa barei.

8.1. Torsiunea barelor cu secţiune circulară

Se consideră o bară cu secţiunea circulară (fig.8.1), de lungime l, încastrată în capătul

din stânga şi acţionată în capătul din dreapta de două forţe F paralele şi de sensuri contrare,
egal depărtate de centrul secţiunii de capăt, al căror plan este perpendicular pe axa barei.
Forţele se reduc în centrul O al secţiunii de capăt, la un vector moment dirijat după axa x, de
mărime M t = 2c ⋅ F , care produce solicitarea de torsiune a acesteia.

Fig.8.1

Conform regulii de definiţie şi a convenţiei de semn pentru efortul Mx, se constată că

acesta este pozitiv şi constant pe lungimea barei.

8.1. Determinarea tensiunilor şi rotirilor

Printr-un plan P1 perpendicular pe axa barei, se detaşează din acesta partea II, de
lungime a (fig.8.2). Dacă pe conturul părţii detaşate se trasează înainte de solicitare o serie de
generatoare şi cercuri echidistante (fig.8.2.a), formându-se o reţea de pătrăţele curbilinii, după
solicitare (fig.8.2.b), se constată că acestea se transformă în romburi curbilinii, prin
modificarea unghiurilor, nu şi a lungimii laturilor. Secţiunile plane şi normale la axa barei
înainte de solicitare, rămân plane şi normale pe această axă şi după solicitare, ele realizând
numai rotiri în jurul axei x. Acest lucru arată că pe secţiunile transversale ale elementului de
volum abcd, detaşat din apropierea conturului barei, se creează numai tensiuni tangenţiale τ
egale şi duale (fig.8.3). Segmentul ab=dx capătă o înclinare cu un unghi γ0, care reprezintă
lunecarea specifică.

209
 Fig.8.2 Fig.8.3

Pentru determinarea tensiunii tangenţiale şi a rotirilor, se detaşează din bară un volum

elementar dV de formă cilindrică, coaxial cu bara, de rază r şi lungime dx, la care capătul din
stânga se consideră în încastrarea barei (fig.8.1 şi fig.8.4).

Fig.8.4

Conform celor arătate, o generatoare ab considerată pe suprafaţa elementului de volum

detaşat înainte de solicitare se înclină cu unghiul γ (lunecarea specifică corespunzătoare razei
r). În acelaşi timp, raza Ob se roteşte cu unghiul elementar dφ, ajungând în poziţia Ob’. Din
triunghiurile abb’ şi Obb’ se obţine:

bb' r ⋅ dϕ
tgγ ≈ γ = = = rθ , (8.1)
dx dx
în care mărimea
dϕ
θ= , (8.2)
dx

aceeaşi pentru orice punct al secţiuni transversale a barei, este denumită răsucire (torsiune)
specifică.
Dacă solicitarea se produce în domeniul elastic, conform legii lui Hooke tensiunea
tangenţială τ poate fi exprimată în funcţie de lunecarea specifică γ prin relaţia:

τ = G ⋅γ (8.3)

210
 Fig.8.5

Înlocuind în această relaţie valoarea lui γ din (8.1), se obţine expresia:

τ = G ⋅θ ⋅ r , (8.4)

care arată că tensiunea τ dintr-un punct curent al secţiunii P este direct proporţională cu
distanţa r de la punct până la centrul secţiunii, respectiv τ are o variaţie liniară pe secţiune
(fig.8.5), mărimile G şi θ fiind constante pe secţiune. Pentru r = 0 se obţine τ = 0, iar pentru
r = R se obţine τ max = G ⋅ θ ⋅ R .

Fig.8.6

Se consideră elementul (1) pe suprafaţa exterioară a barei (fig.8.6) şi elementul (2) în

planul secţiunii transversale. Tensiunea τ de pe elementul (2) se descompune în componentele
τr după direcţia razei şi componenta τt după tangentă. Datorită dualităţii tensiunilor
tangenţiale, pe cele două suprafeţe elementare (1) şi (2) perpendiculare între ele, trebuie să
avem τr = τl (în care τl este tensiunea tangenţială de pe elementul (1) pe direcţia barei).
Deoarece τl = 0 (pe suprafaţa exterioară a barei nu există tensiuni), rezultă τr = 0, şi
deci tensiunea τ = τ t + τ r , nu are decât componenta τt, dirijată după tangenta la contur.

211
 Situaţia de pe contur fiind aceeaşi pentru orice cerc de rază r şi ţinând seama de (8.4),
rezultă că tensiunile τ sunt normale pe rază în orice punct al secţiunii transversale şi au o
variaţie liniară (fig.8.5).
Dacă în jurul unui punct P aflat la distanţa r de centrul secţiunii (fig.8.5), se consideră
o arie elementară dA, efectuând produsul dintre tensiunea τ din acest punct şi aria dA, se
obţine o forţă elementară dF coliniară cu τ:

dF = τ dA (8.5)

Această forţă elementară produce în raport cu centrul secţiunii, un moment elementar:

dM t = r ⋅ dF = τ ⋅ r ⋅ dA (8.6)

Din relaţia de echivalenţă dintre momentul de torsiune Mt din secţiune şi tensiunile τ

de pe întreaga secţiune sau sumând prin integrare pe suprafaţa A din relaţia (8.6), se obţine:

M t = ∫ dM t = ∫τ ⋅ r ⋅ dA (8.7)
A A

Înlocuind valoarea lui τ din (8.4) în (8.7) rezultă:

M t = ∫ G ⋅ θ ⋅ r 2 dA =G ⋅ θ ∫ r 2 dA = G ⋅ θ ⋅ I p (8.8)
A A

Din relaţiile (8.4) şi (8.8) se elimină produsul Gθ şi se obţine

τ Mt
G ⋅θ = = , (8.9)
r Ip
din care rezultă expresia lui τ în funcţie de Mt:

Mt ⋅r
τ= (8.10)
Ip

Deoarece Mt şi Ip sunt constante în secţiunea transversală a barei, şi din relaţia (8.10)

rezultă că τ este direct proporţional cu r pe secţiune. Valoarea maximă a tensiunii τ se obţine
în punctele de pe contur (fig.8.5), pentru r = R în relaţia (8.10):

Mt ⋅ R Mt
τ max = = , (8.11)
Ip Wp

Ip π ⋅ D3
în care W p = = este modulul de rezistenţă al secţiunii.
R 16
Din relaţia (8.2) şi (8.9) se obţine rotirea elementară dφ:

Mt
dϕ = θ ⋅ dx = dx , (8.12)
GI p

212
 Pentru a obţine rotirea pe lungimea l a barei, se integrează din relaţia (8.12) pe această
lungime:

Mt
ϕ=∫ dx , (8.13)
l GI p

În cazul particular când Mt, G şi Ip sunt constante pe lungimea l, din (8.13) se obţine:

Mt ⋅l
ϕ= , (8.14)
GI p
Produsul GIp de la numitorii relaţiilor (8.12), (8.13) şi (8.14) poartă denumirea de
rigiditate la răsucire.
Dacă pe lungimea l sunt mai multe intervale distincte de lungimi lp-q, pe care
momentul este Mt constant dar diferit de la interval la interval, relaţia (8.13) devine:

M p−q ⋅ l p−q
ϕ=∑ (8.15)
( GI p ) p − q

8.2. Dimensionarea barelor circulare la solicitarea de torsiune

Dacă în punctele cele mai solicitate ale secţiunii se impune condiţia ca tensiunea
tangenţială maximă să nu depăşească valoarea admisibilă (σmax ≤ σa), relaţia (8.11) devine:

Mt
τ max = ≤τa (8.16)
Wp

În funcţie de cerinţele calculului de rezistenţă, relaţia (8.16) se foloseşte:

- pentru dimensionare (determinarea diametrului necesar al barei)

π D3 Mt 16 M t
Wp = ≥ ; D=3 , (8.17)
16 τa πτ a

- pentru verificare (determinarea tensiunii în punctele de pe contur şi compararea lor

cu valoarea tensiunii admisibile)

Mt
τ ef = ≤τa , (8.18)
Wp

- pentru determinarea momentului de torsiune capabil (momentul ce poate fi suportat

de bară într-o secţiune)

M t cap = W pτ a , (8.19)

213
 Întrucât la majoritatea calculelor de rezistenţă deplasările sunt limitate la anumite
valori admisibile, în afara calcului din condiţia de rezistenţă (8.17), trebuie îndeplinită
condiţia de deformaţie, care pentru bare cu secţiune circulară, se pune sub forma:

ϕ ef ≤ ϕ a , (8.20)

sau

Mt
θ ef ≤ ≤ θa , (8.21)
G⋅Ip

în care φa şi θa se stabilesc pentru fiecare categorie de elemente, în funcţie de condiţiile de

exploatare şi rolul lor funcţional.
Dacă condiţia (8.21) nu este îndeplinită, se face dimensionarea din condiţia de
deformaţie:

πD 4 Mt 32 M t
Ip = ≥ ; D=4 , (8.22)
32 Gθ a πGθ a

Concluziile şi relaţiile de calcul stabilite, rămân valabile şi pentru barele cu secţiune

inelară. Distribuţia tensiunii τ pe o secţiune inelară este prezentată în figura 8.7.

Fig.8.7

În relaţiile (8.17) şi (8.22), modulul de rezistenţă şi respectiv momentul de inerţie se

înlocuiesc cu relaţiile cunoscute:

Wp =
π
16
(D 3 − d 3 ); Ip =
π
32
(D4 − d 4 )

214
 Uneori, în cazul arborilor de maşini nu se dă momentul Mt ce trebuie transmis de
aceştia, ci se dă puterea P ce trebuie transmisă şi turaţia n a arborelui. În aceste cazuri, în
relaţiile de calcul, se înlocuieşte Mt în funcţie de P şi n conform relaţiei cunoscute:

P
M t = 955 ⋅ 10 4 , (8.23)
n

Momentul Mt din relaţia (8.23), se obţine în N·mm, dacă puterea se înlocuieşte în kW

şi turaţia în rot/min.

8.3. Tensiuni pe o secţiune înclinată faţă de axa barei şi posibilităţii de rupere la

torsiune

În secţiunea transversală a barei solicitate la torsiune apar numai tensiuni tangenţiale τ,

care au o distribuţie liniară (fig. 8.5, 8.6 şi 8.7). Pe baza dualităţii tensiunilor într-o secţiune
radială longitudinală (fig. 8.6), apar tensiuni tangenţiale dirijate în lungul barei, având de
asemenea o distribuţie liniară.

Fig.8.8

Prin două plane radiale longitudinale şi două plane normale la axa barei, se detaşează
din imediata apropiere a conturului barei un volum elementar abcd (fig. 8.8,a şi b), de grosime
mică.
Pe feţele acestuia acţionează tensiuni tangenţiale τ = τmax, egale şi duale. Printr-un plan
înclinat cu unghiul α, din acest element de volum, se detaşează un nou element (fig. 8.8,c).
Pentru păstrarea echilibrului acestuia după detaşare, pe secţiunea de separare se introduc
tensiunile σα şi τα. Se notează mărimea secţiunii înclinate cu A şi prin proiecţiile acesteia se
obţin celelalte două secţiuni A cos α şi respectiv A sin α.

215
 Din ecuaţiile de echilibru ale elementului pe direcţiile axelor sistemului x1O1y1 (al
cărui origine coincide cu centrul suprafeţei înclinate), direcţii care coincid cu normala şi
tangenta la suprafaţa înclinată, după care acţionează tensiunile σα şi τα, se obţine:

σ α − (τ α A cos α ) ⋅ sin α − (τ α A sin α ) cos α = 0 

 (8.24)
τ α + (τ α A cos α ) ⋅ cos α − (τ α A sin α ) sin α = 0 

Din (8.24) rezultă:

σ α = τ sin 2α 
 (8.25)
τ α = −τ cos 2α 

Din relaţia lui σα (8.25) se obţine:

- pentru α = 45o, σ45o = σmax = σ1 = τ, adică pe o secţiune înclinată cu 45o faţă de axa
barei, se obţin tensiuni normale maxim de întindere, egale cu tensiunile tangenţiale τ (fig.
8.8,a);
- pentru α = 135o, σ135o = -τ = σ2, adică pe această secţiune perpendiculară pe prima, se
obţin tensiuni normale de compresiune (fig. 8.8,a), egale cu cele de întindere:

σ 1 = −σ 2 = τ max , (8.26)

Tensiunile σ1 şi σ2 se numesc aşa cum se va vedea, tensiuni principale, iar direcţiile

după care se realizează acestea se numesc direcţii principale. Traiectoriile după care se
realizează σ1 şi σ2 sunt curbe elicoidale (BC şi DE – fig. 8.8,a), pe suprafaţa barei.
Modul de rupere al barelor circulare solicitate la torsiune depinde de rezistenţa la
diferite tensiuni care apar în bară. Astfel:
- o bară din oţel moale, cedează la tensiunea tangenţială;
- o bară din fontă, având rezistenţa la întindere mult mai mică decât cea de
compresiune, cedează la întindere (datorită tensiunii σ1), ruperea producându-se ca
în figura 8.8,d, după o secţiune înclinată la 45o faţă de axa barei; la fel se rup
piesele din beton simplu;
- o bară din lemn de secţiune circulară, cedează datorită tensiunilor τ în lungul
fibrelor (fig. 8.8,e).

8.4. Energia potenţială de deformaţie la barele cu secţiune circulară solicitate la

răsucire

Energia potenţială specifică de deformaţie rezultată din tensiuni tangenţiale este dată
relaţia:
τ2 τγ
W1 = = ,
2G 2

cu care energia potenţială de deformaţie devine:

τ2
dW = W1dV = dV , (8.27)
2G
în care dV este un volum elementar din bara solicitată la răsucire.

216
 Dacă în (8.27) se introduce valoarea lui τ din (8.10) şi se integrează pe volumul barei,
se obţine energia potenţială totală de deformaţie:

M t2 ⋅ r 2
W = ∫ dV (8.28)
2
V 2GI p

Înlocuind integrala de volum cu produsul dintre integrala pe suprafaţa transversală şi

integrala pe lungimea barei, din (8.28) rezultă

M t2 M t2
W =∫ dx ⋅ ∫ r 2 dA = ∫ dx , (8.29)
2
l 2GI p A l 2GI p

în care ∫ r 2 dA = I p .
A
Pentru cazul particular în care Mt şi Ip sunt constante pe lungimea barei, din (8.29) se
obţine:
M t2 ⋅ l
W = (8.30)
2GI p

Pentru bara cu secţiune variind în trepte şi la care Mt este constant, dar cu valori
diferite pe intervalele distincte ale barei, relaţia (8.29) capătă forma:

M t2 ⋅ l p−q
p−q
W =∑ , (8.31)
( GI p ) p − q

în care p şi q sunt punctele ce delimitează un interval.

Deoarece Mt intervine la pătrat în relaţiile (8.29) ... (8.31), rezultă ca şi la celelalte
solicitări, că energia potenţială de deformaţie este întotdeauna pozitivă.

8.5. Tensiuni şi deformaţii în arcurile elicoidale cilindrice cu spire strânse

Arcurile elicoidale cilindrice (fig. 8.9,a), sunt folosite în construcţia de maşini ca

elemente de amortizare a şocurilor. Acestea sunt solicitate în ansamblu la întindere sau
compresiune. Forţa aplicată arcului este, în majoritatea cazurilor, de un singur semn şi dirijată
după axa cilindrului pe care se consideră înfăşurat arcul.
Caracteristicile geometrice principale care intervin în calculul arcurilor spirale sunt:
d - diametrul spirei; D şi R – diametrul şi respectiv raza cilindrului pe care se înfăşoară axa
spirei; t – pasul spirelor; α – unghiul de înclinare al spirei; e – distanţa dintre spire.
Calculul arcului elicoidal se face în următoarele ipoteze:
- materialul este omogen şi izotrop;
- deformaţiile se supun legii lui Hoke;
- unghiul de înclinare al spirelor este mic (între 6o ... 9o), şi deci variaţia lui produsă
prin deformarea resortului sub acţiunea sarcinii F, va fi neglijată; aceasta face ca
forţa axială N şi momentul încovoietor din spiră Mi să fie neglijate în raport cu
forţa tăietoare T şi momentul de torsiune Mt (fig. 8.9,b), fapt ce rezultă din
expresiile acestora:

217
 N = F sin α 
M i = FR sin α 
 (8.32)
T = F cos α 
M t = FR cos α 

Fig.8.9

Deoarece unghiul α este mic, în calcule se consideră că spira este solicitată numai prin
eforturile:

T = F; Mt = F ⋅ R (8.33)

Tensiunea tangenţială produsă de momentul de torsiune are valoarea maximă în

punctele de pe conturul secţiunii spirei, spre exemplu în punctele 1 şi 2 (fig. 8.9,c) şi are
valoarea:

M t 16 FR
τ ' max = = (8.34)
Wp πd 3

Tensiunea tangenţială maximă produsă de forţa tăietoare, se realizează conform

formulei lui Juravski în punctele de pe diametrul 1-2 (fig. 8.9,c), deci şi în punctele 1 şi 2,
având valoarea:

4T 16 F
τ " max = = (8.35)
3 A 3πd 2

218
 Conform figurii 8.9.c rezultă că din solicitările spirei cu eforturile T şi Mi, în punctele
1 şi 2 se realizează simultan tensiunile τ΄max şi τ˝max. Tensiunea maximă din aceste puncte se
obţine din sumarea relaţiilor (8.34) şi (8.35).

16 FR  1d
τ max = τ ' max +τ " max = 1 +  (8.36)
3  3 R
πd

Dacă diametrul spirei este mic în raport cu raza R, termenul al doilea din paranteză se
poate neglija în raport cu primul termen, şi calculul arcului se poate efectua numai din
condiţia de torsiune:

M t 16 FR
τ ' max = = ≤τa , (8.37)
Wp πd 3

din care se obţine diametrul spirei:

16 FR
d ≥3 (8.38)
πτ a

Dacă se ţine seama şi de creşterea solicitării datorită curburii barei (spirei), relaţia de
calcul se corectează astfel:
 4i − 1 2 
τ car = k' τ max =  + i τ max , (8.39)
 4i − 4 3 

în care constanta k΄ este o funcţie de un coeficient i = D/d, numit indicele arcului.

Pentru arcurile înfăşurate la rece se impune 4 ≤ i ≤ 16, iar pentru arcurile înfăşurate la
cald 4 ≤ i ≤ 10.
Rezistenţele admisibile ale oţelurilor de arcuri călite, au valoarea τa = 400 ... 600
2
N/mm .
Calculul complet al arcului impune şi determinarea săgeţii (deformaţiei) lui sub
sarcină. Aceasta se obţine din egalitatea lucrului mecanic exterior şi energia potenţială de
deformaţie:

F⋅ f M t2 l M 2 (2πRn )
Le = =W = = t (8.40)
2 2GI p 2GI p

Termenii din relaţia (8.40) au următoarea semnificaţie: f – săgeata arcului la

solicitarea cu forţa F; l – lungimea spirei arcului; n – numărul de spire; R – raza cilindrului pe
care este înfăşurată axa spirei; n – numărul de spire; Ip = πd4/32 – momentul de inerţie polar al
secţiunii spirei; G = 8,5·104 N/mm2 – modulul de elasticitate transversal al oţelului de arc.
Din relaţia (8.40) se obţine expresia săgeţii arcului:

64 FR 3 n
f = (8.41)
Gd 4

Dacă se notează:

219
 Gd 4
k= , (8.42)
64 R 3 n

relaţia (8.41) capătă forma:

F =k⋅ f (8.43)

Din relaţia (8.43) rezultă că forţa F este direct proporţională cu săgeata (fig. 8.9,d).
Între înălţimea liberă a arcului ho, înălţimea sub sarcină h şi săgeata f pot fi scrise
relaţiile:

ho = h + f = nd + (n − 1)e + f , (8.44)

64 FR 3 n
ho − nd − ( n − 1 )e = (8.45)
Gd 4

În cazul când nu sunt îndeplinite condiţiile constructive şi funcţionarea, arcurile de

compresiune pot flamba sub sarcină. Arcul are stabilitate dacă coeficientul de zvelteţe
λ = ho/D este mai mic decât cel critic λcr = (ho/D)cr = 2,62/λ, unde ν este un coeficient ce
depinde de modul de rezemare (fixare) a capetelor arcului. Valorile coeficientului ν sunt date
în nomograme în manualele de Organe de maşini sau în STAS 7067-67.

8.6. Torsiunea barelor cu secţiune oarecare

8.6.1. Răsucirea liberă a barelor cu secţiune necirculară (oarecare)

Răsucirea liberă, neîmpiedicată se realizează atunci când elementele barei supusă la

răsucire nu sunt solicitate şi la încovoiere.

Fig.8.10

În cazul unei bare cu secţiune necirculară solicitată la torsiune se produc deplasări

longitudinale u(x, y, z), care fac ca secţiunea transversală să se deplaseze (deci nu mai este
respectată teorema lui Bernoulle). Când aceste deplasări sunt libere, ceea ce presupune că
Mx = Mt să fie constant pe toată lungimea barei, secţiunea transversală să fie uniformă şi să nu
existe nici o legătură care să împiedice deformarea axială, se obţine u = u(z,y) şi deci
∂u
ε= = 0 . În consecinţă, tensiunile normale sunt nule (σx = 0) şi pe secţiunea transversală
∂x

220
apar numai tensiuni tangenţiale τxy, τxz (fig. 8.10.a). În aceste condiţii deplasările sunt libere şi
solicitarea este denumită torsiune pură.
Se izolează din interiorul barei un element paralelipipedic (fig. 8.10,b), având laturile
dx, dy, dz.
Tensorul tensiunilor este:

0 τ xz τ xy 
 
Tσ = τ yx 0 0  (8.46)
τ 0 
 zx 0

Componentele acestor tensiuni se pot determina numai cu procedeele „Teoriei

elasticităţii” sau pe cale experimentală.
Dintre ecuaţiile de echilibru, cele de momente conduc la legea dualităţii tensiunilor
tangenţiale, iar cele de proiecţii dau:

∂τ xy
∑ Fy = 0 , = 0 , τ xy = f1( y , z ) , (8.47)
∂x

∂τ xz
∑ Fz = 0 , = 0 , τ xz = f 2 ( y , z ) , (8.48)
∂x

∂τ yx ∂τ zx ∂τ xy ∂τ xz
∑ Fx = 0 , + = 0, + =0 (8.49)
∂y ∂z ∂y ∂z

Rezultă τxy şi τxz sunt funcţii de y şi z, care trebuie să satisfacă relaţia (8.49). Dacă se
alege o funcţie F = F(y, z), astfel încât

∂F ∂F
τ xy = − ; τ xz = + (8.50)
∂z ∂y

şi ecuaţia (8.49) este satisfăcută, calculul tensiunilor τxy, τxz se reduce la determinarea funcţiei
F = F(y, z) – numită funcţie de tensiuni.
Pentru a preciza această funcţie trebuie analizat aspectul geometric, verificate
condiţiile de contur şi stabilită legătura cu momentul de torsiune.
Ridicând la pătrat şi însumând relaţiile (8.50) se poate arăta că între funcţia de tensiuni
F(y, z) şi torsiunea specifică există relaţia:

∂2F ∂2F
+ = 2Gθ , (8.51)
∂z 2 ∂y 2

care permite determinarea torsiunii (răsucirii) specifice θ, când se cunoaşte F(y, z).
Se mai poate arăta că în punctele de pe contur funcţia F(y, z) este o constantă, care
poate fi luată şi zero, deoarece nu are nici o influenţă asupra tensiunilor date de (8.49) şi nici
asupra lui θ dat de (8.51).
Pentru a stabili relaţia de dependenţă dintre F(y, z) şi Mt se scrie relaţia de echivalenţă
dintre τxy, τxz şi Mt.

221
 M t = ∫ ( τ xy z − τ xz y )dydz (8.52)
1

Înlocuind (8.50) în (8.52) rezultă:

∂F ∂F
Mt = ∫ − zdydz − ∫ ydydz (8.53)
A ∂z ∂y

Considerând fâşii paralele cu axele care au pe contur coordonatele y1, y2, z1, z2, unde
funcţia F este nulă, aplicând integrarea prin părţi în (8.53) rezultă:

z2
∂F ∂F
∫ zdzdy = ∫ z ⋅ dz ∫ dy = I 1 ⋅ I 2 , (8.54)
A ∂z z 1 ∂z
în care s-a notat:
z2
∂F
I1 = ∫ z ⋅ dz ; I 2 = ∫ dy
z 1 ∂z
Integrând prin părţi rezultă:
z2
∂F
∫ ∂z zdz = F ⋅z − ∫ F ⋅ dz = − ∫ F ⋅ dz ,
z2
z1
(8.55)
z1

z
În (8.55) termenul F ⋅ z z2 = 0 , deoarece F = 0 pe contur:
1

y2
∂F ∂F
∫ y ⋅ dy ⋅ dz = ∫ y ⋅ dy ∫ dz = I'1 ⋅I' 2 , (8.56)
A ∂y y ∂y 1

în care s-a notat:

y2
∂F
I'1 = ∫ y ⋅ dy ; I' 2 = ∫ dz
y 1 ∂y

Integrând se obţine:

y2
∂F
∫ ∂z y ⋅ dy = F ⋅ y y2 − ∫ F ⋅ dy = − ∫ F ⋅ dy ,
y
(8.57)
1
y1

y
În (8.57) avem F ⋅ y y2 = 0, deoarece F = 0 pe contur.
1

Cu (8.55) şi (8.56), relaţiile (8.54) şi (8.56) devin:

∂F ∂F
∫ ∂z z ⋅ dz ⋅ dy = −∫ F ⋅ dz ⋅ dy; ∫ ∂y y ⋅ dy ⋅ dz = −∫ F ⋅ dy ⋅ dz (8.58)

Cu (8.58), relaţia (8.53) devine:

222
 M t = 2 ∫ F ⋅ dz ⋅ dy , (8.59)
A

care constituie legătura dintre momentul de torsiune şi funcţia de tensiuni.

8.6.2. Torsiunea barelor cu secţiune eliptică

Se consideră o bară având secţiunea sub forma unei elipse solicitată la torsiune
(fig.8.11).

Fig.8.11

Ecuaţia conturului secţiunii este:

y2 z2
+ =1 (8.60)
a2 b2

Se alege funcţia de tensiuni sub forma:

 y2 z 2 
F( z , y ) = C1 − − , (8.61)
 a 2 b 2 


care evident în punctele de pe contur este nulă.

Cunoscând Mt şi aplicând (8.59) avem:

 y2 z 2 
M t = 2C ∫  1 − − dz ⋅ dy = Cπab , (8.62)
 a2 b 2 
A

Se obţine valoarea constantei C:

Mt
C= , (8.63)
πab
Cu (8.63) funcţia de tensiuni (8.61) devine:

223
 M t  y2 z 2 
F( z , y ) = 1− − (8.64)
πab  a2 b 2 

Aplicând relaţiile (8.50) se obţin expresiile tensiunilor:

∂F 2 M t ∂F 2M t
τ xy = − = z ; τ xz = =− y, (8.65)
∂z πab 3 ∂y πa 3 b

în baza cărora s-au reprezentat distribuţiile de tensiuni, care sunt maxime la extremităţile
axelor.
Introducând (8.64) în (8.51) se obţine torsiunea specifică:

Mt  2 2  M a2 + b2
 − −  = 2Gθ ; θ = − t (8.66)
πab  b 2 a 2  G πa 3 b 3

Dacă în (8.65) se face z = b şi y = a şi se notează:

π π
Wt A = a 2 b; Wt B = ab 2 , (8.67)
2 2

valorile maxime ale tensiunilor vor fi:

max 2M t max 2M t
τ xz = ; τ xy = , (8.68)
π a 2b π ab 2

Expresiile tensiunilor tangenţiale maxime (8.68) sunt de forma:

Mt
τ max = ,
Wt

în care Wt se introduce conform relaţiilor (8.67), după cum dorim să determinăm τmax A, τmax B.
În mod similar, dacă se notează:

π a 3b 3
It = (8.69)
a2 + b2

Expresia torsiunii specifice (8.66) ia forma:

Mt
θ =− (8.70)
GI t

Pentru dimensionare avem, deci:

Mt
τ max = ≤τa (8.71)
Wt

224
 t
M max
θ max = ≤ θa (8.72)
GI t

8.6.3. Torsiunea barelor cu secţiune dreptunghiulară

Se consideră bara cu secţiune dreptunghiulară solicitată la răsucire cu cuplurile Mt

(fig. 8.12,a şi b).

Fig.8.12

Soluţia tehnică pentru torsiunea cu deplasări libere a secţiunilor dreptunghiulare poate

fi obţinută cu metoda expusă în paragraful 8.6.2. Se prezintă însă numai rezultatele finale.
Dacă pe suprafaţa laterală se trasează un coroiaj (fig. 8.12), după solicitarea cu
cuplurile Mt, se constată că elementele 1 şi 3 de pe muchiile prismei rămân cu laturile
perpendiculare (1΄, 3΄), deci în aceste puncte nu există lunecări şi ca urmare nici tensiuni
tangenţiale. Toate celelalte elemente aflate între elementele 1΄ şi 3΄, îşi schimbă forma
devenind paralelograme. Lunecarea maximă o prezintă elementul 2΄ de la mijlocul laturii. În
consecinţă, tensiunea tangenţială τ = Gγ variază continuu între punctele 1 şi 3, atingând
valoarea maximă în punctul 2.
Valorile maxime de la mijlocul laturilor puse sub forma (8.68) sunt:

Mt M
τ max = ; τ1 = t , (8.73)
Wt W 't

în care:

Wt = α ⋅ h ⋅ b 2 ; W ' t = α 1 h ⋅ b 2 (8.74)

În (8.74), b reprezintă latura mică a secţiunii, iar α şi α1 sunt nişte coeficienţi

dependenţi de raportul h/b, daţi în tabelul 8.1.

225
 Tabelul 8.1.
h: b α β α1
1 0,208 0,141 1
1,2 0,219 0,166 0,93
1,5 0,231 0,196 0,86
1,75 0,239 0,214 0,82
2 0,246 0,229 0,79
2,5 0,258 0,249 0,77
3 0,263 0,263 0,75
4 0,281 0,281 0,74

Pentru calculul rotirilor se foloseşte (8.70), calculând It cu expresia:

It = β ⋅ h ⋅ b3 , (8.75)

unde β = β(h/b).
Cu (8.75), se obţine θ:

Mt
θ= (8.76)
GI t

Pentru secţiuni dreptunghiulare subţiri, la care h/b > 4, coeficienţii α şi β pot fi

calculaţi cu formula:

1 b
α = β =  1 − 0 ,63  , (8.77)
3 h

1
iar pentru h/b > 10, se poate lua α = β = .
3
Dimensionarea se face prin verificarea condiţiilor de rezistenţă şi de deformaţii (8.73),
respectiv (8.76).

8.6.4. Răsucirea profilelor cu pereţi subţiri deschise

În această categorie intră profilele L, U, T, I şi tuburile cu pereţi subţiri din care sunt
tăiate după generatoare fâşii pe toată lungimea şi înlăturate.
Pentru o secţiune dreptunghiulară cu h/b > 10 (fig. 8.13,a) , distribuţia lui τ pe grosime
poate fi considerată liniară, iar elementele geometrice Wt,i, It,i se determină cu formulele:

1 1
Wt ,i = hi bi2 ; I t ,i = hi bi3 (8.78)
3 3

Pe baza ideformabilităţii secţiunii transversale, un profil I (fig. 8.13,b), se descompune

în elemente componente simple (fig. 8.13,c), a căror deformaţie trebuie să îndeplinească
condiţia (aspectul geometric):
θ = θ1 = θ 2 = θ3 , (8.79)
în care θ reprezintă torsiunea specifică a întregii secţiuni.

226
 Înlocuind tensiunile specifice θ, θi în funcţie de momentele de torsiune Mt, Mti,
formula (8.61), scriind aspectul fizic, devine:

Fig.8.13

Mt M 1t M 2t M 3t M 1t + M 2t + M 3t Mt
= = = = = , (8.80)
GI t GI t ,1 GI t ,2 GI t ,3 G (I t ,1 + I t ,2 + I t ,3 ) G ∑ I t ,i
i

din care după simplificări şi ţinând seama că din echivalenta statică

M t = M 1t + M 2t + M 3t , (8.81)

se obţine:

1
I = ∑ I t ,i = ∑ hi bi3 , (8.82)
i 3 i

Dacă bi = b = const., formula (8.82) devine:

1
It = hmb3 , (8.83)
3

în care hm este lungimea mediană a conturului secţiunii.

Din (8.80), momentul de torsiune ce revine unui element este:

I
M it = M t t ,i , (8.84)
It

Ţinând seama de (8.78) şi (8.84) şi folosind (8.73), pentru mijlocul laturii mari a unui
element i, se obţine următoarea formulă a lui τ:

227
 I t ,i
hi bi3
Mt
Mt It 3I t M
τ i max = i = =Mt 2
= t bi , (8.85)
Wt ,i Wt ,i hi bi It
3

Rezultă că τmax va avea loc la mijlocul elementului component al profilului cu

grosimea cea mai mare:

Mt
τ max = bmax (8.86)
It

8.6.5. Răsucirea profilelor cu pereţi subţiri închise

Se consideră o bară torsionată, având forma profilului închis (fig. 8.14.a), cu grosimea
„e” a peretelui suficient de mică în raport cu dimensiunile secţiunii. În baza acestui fapt, se
face ipoteza că τ este constant pe grosimea peretelui. Tensiunile τ sunt dirijate după tangenta
la contur, atât în punctele conturului exterior cât şi în punctele conturului interior.

Fig.8.14

În aceste condiţii, rezultanta tensiunilor τ pe un element e·ds este egală cu τ·e·ds şi are
direcţia tangentei t1 la conturul median al secţiunii.
Notând cu r distanţa de la centrul O, faţă de care se face rotirea secţiunii, până la
direcţia tangentei t1, echivalenţa dintre Mt şi tensiunea τ va fi:

M t = ∫ τ ⋅ e ⋅ r ⋅ ds (8.87)
(s)

Izolând un element de lungime dx (fig. 8.14,b) între secţiunile i şi j, în care grosimea

peretelui este ei respectiv ej, din ecuaţia de proiecţii în lungul generatoarei, se obţine:

τ i ⋅ ei ⋅ dx = τ j e j ⋅ dx; τ i ei = τ j e j , (8.88)

228
care arată că produsul τ·e·= const.
Pe baza acestui rezultat (8.87) devine:

M t = τ ⋅ e ∫ r ⋅ ds (8.89)
(s)

Dacă se notează cu dΩ aria 012, asimilată cu un triunghi, se obţine: ∫ r ⋅ ds = 2Ω , în

(s)
care Ω este aria închisă de conturul median al peretelui.
Forma finală a relaţiei (8.89) va fi

M t = 2eΩτ , (8.90)

sau
Mt
τ=
2eΩ

Cu (8.90) se determină τ în orice secţiune radială a peretelui. Valoarea maximă, care

apare în punctul în care grosimea este minimă, trebuie să îndeplinească condiţia de rezistenţă:

Mt
τ max = ≤τa (8.91)
2emax Ω

Condiţia de rigiditate este:

Mt
θ= ≤ θa , (8.92)
GI t

Pentru diferite forme de secţiuni caracteristicile geometrice It şi Wt sunt date în tabelul

8.2.
Tabelul 8.2
Nr.
Forma secţiunii Wt It Observaţii
crt.

π D 3  d 4  π D 4  d 4  τmax pe
1 1− 1− conturul
16  D 4  32  D 4  exterior

τmax în
π ab 2 π a 3b 3 punctele A.
2
2 a2 + b2 b este raza
mică

229
 D 3 2 ,6 h − D D4  h  τmax în punctul
3 ⋅  2 ,6 − 1 A
8 0 ,3h + 0 ,7 D 16  D 

2 ,82 3 ,35
D 3  2h  4  2h  τmax în punctul
4   4 ,74 D  
22 ,9  D  D A

αR3 βR4
r:R 0,05 0,1 0,2 0,4 0,6 0,8 1 τmax în punctul
5
α 0,89 0,82 0,81 0,765 0,66 0,524 0,38 A
β 1,56 1,56 1,46 1,22 0,92 0,63 0,38

a3 3 4 τmax în
6 a
20 80 punctele A

αhb2 βhb3 τmax în

punctele A.
7
Valorile coeficienţilor α şi β sunt date în tabelul 8.1 B este latura
mică

τmax în
8 0,193h3 0,115h4
punctele A

τmax la
mijlocul
3
∑ hi bi 1 3 laturii
9 ∑ hi bi
3bmax 3 dreptunghiului
de grosime
maximă

τmax la
st 2 st 3
10 mijlocul
3 3 laturii mari

τmax în dreptul
lui tmin.
4Ω 2 Ω este aria
11 2Ωtmin ds închisă de
∫3 curba medie s
t
este lungimea
curbei medii.

Se poate arăta că:

230
 4Ω 2
It = . (8.93)
ds
∫
(s) e

Dacă e = const. şi S este lungimea conturului median din (8.93) se obţine:

4Ω 2 e
It = , (8.94)
S

Pentru o secţiune inelară având raza medie γ avem:

4π 2 r 4 e
It = = 2π r 3 e (8.95)
2πr

Exemple de calcul

1. Un arbore de secţiune circulară, confecţionat din oţel, transmite o putere P = 37

kW la turaţia n = 400 rot/min. Distanţa dintre roata motoare şi cea antrenată de arbore
este egală cu l= 1200 mm. Se cere să se dimensioneze arborele astfel, încât să nu se
depăşească nici τa = 400 daN/cm2 şi nici θa = 0,25 grade/m. Ce valoare are unghiul de
torsiune al arborelui între roata motoare şi roata antrenată?

Rezolvare. Momentul de torsiune pe care trebuie să-l transmită arborele este:

P 37
M t = 95500 = 9 ,55 ⋅ 10 4 ⋅ = 8777 daN·cm
n 400

Din condiţia de rezistenţă la torsiune a arborelui se obţine:

Mt 8777 16W p 16 ⋅ 21,9

W pnec = = = 21,9 cm3, respectiv d = 3 =3 = 4 ,82 cm,
τa 400 π π
iar din condiţia de rigiditate rezultă

Mt 8777
I pnec = = = 248 cm4,
Gθ a 8 ,1 ⋅ 10 ⋅ 0 ,436 ⋅ 10
5 − 4

respectiv

32 I p 32 ⋅ 248
d =4 =4 = 7 ,09 cm ≅ 7,2 cm
π π

π 1
In relaţia de mai sus s-a înlocuit θ a = 0 ,25 o / m = 0 ,25 ⋅ ⋅ = 0 ,436 ⋅ 10 − 4 rad/cm şi
180 100
G = 8,1 ·105 daN/cm2.

231
 Se observă că diametrul obţinut din condiţia de rigiditate este mult mai mare decât
cel obţinut din condiţia de rezistenţă, ceea ce înseamnă că respectarea condiţiei de
rigiditate este mult mai restrictivă, ca atare se adoptă d = 7,2 cm.
Unghiul de torsiune al arborelui va fi:

M t l 8 ,777 ⋅ 10 3 ⋅ 1,2 ⋅ 10 2 ⋅ 32
ϕ= = = 4 ,93 ⋅ 10 − 3 rad
GI p 5 4
8 ,1 ⋅ 10 ⋅ π ⋅ 7 ,2

2. O bară de oţel de secţiune dreptunghiulară 10 x 15 cm şi 1 = 2 m lungime este

încastrată la un capăt şi solicitată la torsiune de un moment Mt =105 daN·cm (fig. 8.15). Se
cere să se determine tensiunea maximă şi unghiul total de torsiune.

Fig.8.15

Rezolvare. Tensiunea maximă se produce la mijlocul laturii mari a dreptunghiului şi este

egală cu

Mt 10 5
τ max = τ 1 = = = 289 daN/cm2.
α ⋅ hb 2
0,231 ⋅15 ⋅10 2

iar tensiunea la mijlocul laturii mici este

τ 2 = α 1τ 1 = 0,86 ⋅ 289 = 248 daN/cm2.

In relaţiile de mai sus s-a înlocuit α =0,231 şi α 2 = 0,86 pentru h/b = l,5.
Unghiul de torsiune va fi

M tl 10 5 ⋅ 2 ⋅ 10 2
ϕ =θ l = = ≅ 85 ⋅ 10 − 4 rad = 29’.
2 3 6
β hb G 0 ,196 ⋅ 15 ⋅ 10 ⋅ 0 ,8 ⋅ 10

căci
β = 0 ,196 pentru h / b = 1,5 .

232
 3. O bară de oţel, încastrată la un capăt şi liberă la celălalt se compune din două
tronsoane de secţiuni diferite (cerc şi pătrat), ca în figura 8.16. Să se determine momentul de
torsiune pe care poate să-l transmită bara şi unghiul total de torsiune. Se adoptă tensiunea
admisibilă τa =600 daN/cm2.

Fig.8.16

Rezolvare. Momentul de torsiune se determină din condiţia ca tensiunea tangenţială

maximă din secţiunea periculoasă să nu depăşească tensiunea admisibilă:

M t = τ aWt min ; Wt min = α a 3

unde pentru secţiunea pătrată

Wt = 0 ,208 a 3 = 0 ,208 ⋅ 2 ,8 3 = 4 ,566 cm3,

iar pentru secţiunea circulară

π d3
Wt = W p = = 12 ,57 cm3 .
16

Rezultă M t = 600·4,556 = 2734 daN·cm.

Unghiul total de torsiune se calculează cu expresia:

M t l1 M t l 2 π d4
ϕ= + , unde I t = β a 4 = 0 ,141a 4 , ia I p = .
GI t GI p 32
Rezultă:

2734  20 10 ⋅ 32 
ϕ=  + = 0 ,00925 rad ≅ 32’.
8 ⋅ 10 5  0 ,141 ⋅ 2 ,8 4 π 4 4 

233
 4. O bară de oţel cu secţiunea semicirculară este solicitată la torsiune (fig. 8.17). Se
cere să se dimensioneze secţiunea şi să se găsească unghiul de rotire al capătului barei. Care
D
ar fi valoarea tensiunii maxime, dacă bara ar avea secţiune circulară cu d = ? Se dă:
2
τa = 600 daN/cm2.

Fig.8.17

Rezolvare. Din condiţia de rezistenţă la torsiune

Mt
τ max = ≤τa ,
Wt

Mt 50000
rezultă Wt ≥ = = 83 ,33 cm3.
τa 600
Ţinând cont de expresia modulului de rezistenţă la torsiune

h
3 2 ,6 ⋅−1
D D 3 3
Wt = ⋅ = D ,
8 h 68
0 ,3 + 0 ,7
D

rezultă

83 ,33 ⋅ 68
D≥3 = 12 ,36 cm.
3

Pentru calculul unghiului de torsiune este necesar să se cunoască momentul de inerţie

la torsiune

D4  h  3D
4
3 ⋅ 12 ,36 4
It =  2 ,6 − 1  = = = 437 ,6 cm4.
16  D  160 160

Unghiul de rotire a capătului barei este:

234
 ϕ=
1
[M 1a − (M 2 − M 1 )b] = 50000 ⋅ 125 − 4000 ⋅ 8 = 8 ⋅ 10 − 4 rad.
GI t 8 ⋅ 10 ⋅ 437 ,6

Diametrul barei cu secţiunea circulară ar fi d = 6,18 cm, iar tensiunea maximă:

16 M t 16 ⋅ 50000
τ max = = = 1079 daN/cm2.
8 8
πd π 6 ,18

5. Un profil L 80x80x10 din oţel, de lungime l = 3 m, este solicitat la torsiune (fig.

8.18). Să se calculeze momentul de torsiune pe care-l poate transmite şi unghiul total de
torsiune, dacă se admit tensiuni de cel mult τa = 800 daN/cm2.

Fig.8.18

Rezolvare. Momentul de torsiune pe care îl poate transmite profilul este dat de relaţia:

h
3
∑ hi bi
M t = τ aWt , unde Wt = i = 1 .
3bmax

Secţiunea transversală se consideră formată din două dreptunghiuri şi rezultă

8 ⋅ 13 + 7 ⋅ 13
M t = 800 = 4000 daN·cm.
3⋅1

Unghiul de torsiune total este dat de expresia:

MtI
ϕ= ,
GI t

unde

It =
1
3
3 1
(
3 3 4
∑ hi bi = 8 ⋅ 1 + 7 ⋅ 1 = 5 cm .
3
)
Rezultă
235
 1000 ⋅ 300
ϕ= = 0 ,3 rad = 17o11’.
5
8 ⋅ 10 ⋅ 5

6. Secţiunea închisă cu pereţi subţiri de formă dreptunghiulară din figura 8.19 este
solicitată de momentul de torsiune Mt = 3000 daN·cm. Să se determine lăţimea b a secţiunii
astfel ca tensiunea tangenţială maximă să nu depăşească valoarea τa = 700 daN/cm2. Ce
valoare are tensiunea tangenţială pe latura b. Se neglijează concentrările de tensiuni în colţuri.

Fig.8.19

Rezolvare. Tensiunea tangenţială maximă este dată de relaţia:

Mt
τ1 = , unde Ω = ab.
2Ω t 1

Rezultă lăţimea:

Mt 3000
b= = ≅ 2 ,7 cm.
2 at1τ a 2 ⋅ 4 ⋅ 0 ,2 ⋅ 700

Tensiunea tangenţială pe latura de lungime b se află eu relaţia:

τ 1t1 = τ 2 t 2 , de unde

τ 1t1 700 ⋅ 2
τ2 = = = 560 daN/cm2,
t2 2 ,5

considerând τ1 ≅ τa.

7. La construcţia caroseriilor de autobuze se folosesc bare cu secţiunea ca în figura

8.20. Se cere să se calculeze momentul de torsiune capabil şi modulul de rigiditate la torsiune
liberă. Se dă τa = 450 daN/cm2 şi G = 8,5·105daN/cm2.

236
 Fig.8.20

Rezolvare. Pentru calculul momentului de torsiune capabil se foloseşte relaţia

M t = 2Ω t minτ a ,

în care Ω este aria inclusă de linia mediană, iar tmin este grosimea peretelui. Având în vedere
cotele din desen şi neglijând rotunjirile de la colţuri aria inclusă de linia mediană este
Ω = 4,7·2,2+1,5·2,7 = 14,39 cm2, iar momentul de torsiune capabil

M t = 2 ⋅ 14 ,39 ⋅ 0 ,3 ⋅ 450 = 38885 daN·cm

Modulul de rigiditate la torsiune este egal cu produsul dintre modulul de elasticitate

transversal şi momentul de inerţie la torsiune, adică:

4Ω 2 t 4 ⋅ 14 ,39 2 ⋅ 0 ,3
GI t = G = 8 ,5 ⋅ 10 5 = 1,257 ⋅ 107 daN·cm2,
s 2 ⋅ 4 ,7 + 2 ⋅ 3 ,7

s fiind lungimea liniei mediane.

237
 CAPITOLUL IX

CALCULUL DEPLASĂRILOR LA ÎNCOVOIERE PRIN

METODE ENERGETICE

La solicitarea de încovoiere (ca şi la solicitarea la întindere – compresiune), dacă

asupra unui corp elastic se aplică sarcini statice, corpul se va deforma, iar punctele de
aplicaţie ale forţelor vor avea deplasări şi legat de aceasta forţele externe execută un lucru
mecanic, numit lucru mecanic al forţelor externe. Se poate admite, că acest lucru mecanic se
acumulează integral sub formă de energie potenţială de deformaţie în corpul solicitat.
În capitolul 3 s-au prezentat teoremele importante pentru calculul deplasărilor,
dezvoltate pe baza noţiunilor de lucru mecanic al forţelor externe şi energiei potenţiale de
deformaţie.
Aceste teoreme rămân valabile şi pentru solicitarea de încovoiere (dar şi pentru
celelalte solicitări), motiv pentru care în acest capitol ele se vor prezenta în mod succint.

9.1. Lucrul mecanic al forţelor externe

Dacă asupra grinzilor din figura 9.1.a şi b se aplică în mod static forţa F şi respectiv
cuplul M0, acestea se deformează realizându-se pentru cele două situaţii lucrul mecanic
exterior:
F⋅y
Le = (9.1)
2
M ⋅ϕ
Le = 0 (9.2)
2

Fig.9.1

9.2. Lucrul mecanic al forţelor interne. Energia potenţială de deformaţie

S-a arătat că, corpurile elastice se deformează sub acţiunea sarcinilor externe aplicate,
iar lucrul mecanic exterior se regăseşte în energia potenţială de deformaţie. În acelaşi timp,
forţele interne execută şi ele un lucru mecanic, numit lucrul mecanic al forţelor interne Li < 0,
care se regăseşte în energia potenţială de deformaţie Li = W.
238
 În cazul solicitărilor simple, expresiile energiei potenţiale de deformaţie au expresiile:

WN = ∫
N2
dx; WT xy = k ∫
( )
T xy
2

dx; WT xz = k ∫
( )
T xz
2

dx; 
l
2 AE l
2GA l
2GA 
 (9.3)
WM z = ∫
( )
M z 2
dx; WM y = ∫
M( )y 2
dx; WM x = ∫
M( ) x 2

dx;
l
2 EI z l
2 EI y l
2 EI p 
Aplicând principiul suprapunerii efectelor, pentru cazul cel mai general de solicitare,
se obţine energia potenţială de deformaţie prin sumarea relaţiilor (9.3):

W =∫
N2
dx + k ∫
( )
T xy
2

dx + k ∫
T xz ( )
dx + ∫
2
Mz
dx + ∫
( )
My
2
( )
dx + ∫
Mx
2
( )
2

dx; (9.4)
l
2 AE l
2GA l
2GA l
2 EI z l
2 EI y l
2 EI p

În relaţiile (9.3) şi (9.4), k este coeficientul de formă al secţiunii transversale al barei.

9.3. Teorema reciprocităţii lucrului mecanic şi al deplasărilor

În capitolul 3 – „Întindere şi compresiune”, subcapitolul 3.12 – „Teoreme şi metode

energetice”, s-a arătat că lucrul mecanic al unui sistem primar de sarcini cu deplasările
provocate de un sistem de sarcini secundar, este egal cu lucrul mecanic al sistemului secundar
de sarcini cu deplasările provocate de sistemul primar de sarcini, adică:

W12 = W21 (9.5)

sau
S1 ⋅ δ 12 = S 2 ⋅ δ 21 (9.6)

În (9.6), S1 şi S2 reprezintă sistemul primar şi respectiv secundar de sarcini. Dacă S1 =

S2 se obţine teorema reciprocităţii deplasărilor:

δ12 = δ 21 (9.7)

În cazul solicitării la încovoiere, deplasările δ12 şi δ21 sunt deplasări liniare (săgeţi) sau
deplasări unghiulare (rotiri).
Relaţia (9.7) arată că deplasarea punctului 1 de aplicaţie al sistemului S1 pe direcţia sa,
produsă de sistemul S2 aplicat în punctul 2, este egală cu deplasarea punctului 2 de aplicaţie al
sistemului S2 pe direcţia sa, produsă de sistemul S1 aplicat în punctul 1.

9.4. Calculul deplasărilor la încovoiere prin metoda Castigliano

Se consideră grinda din figura 9.2 solicitată la încovoiere de sistemul de forţe F1, F2, ..,
Fn. Se notează cu y1, y2, ..., yn, săgeţile (deplasările liniare) punctelor de aplicaţie al forţelor pe
direcţia lor. Energia potenţială de deformaţie acumulată în bară la sfârşitul procesului de
deformaţie, egală cu lucrul mecanic exterior al forţelor externe va fi:

n
1
W= (F1 y1 + F2 y2 + ... + Fk yk + ... + Fn yn ) = 1 ∑ Fi yi (9.8)
2 2 i =1

239
 Fig.9.2

Dacă presupunem că într-o primă fază grinda se încarcă mai întâi în punctul k cu o
forţă elementară dFk, energia potenţială de deformaţie acumulată în bară la sfârşitul procesului
de deformaţie, când punctul k s-a deplasat cu dyk, va fi:

1
dW1 = dFk ⋅ dy k (9.9)
2

Aplicând în continuare pe grinda deformată de forţa dFk (faza a doua de încărcare),

sistemul de forţe F1, F2, ..., Fn, aceasta se deformează mai departe şi în ea se mai acumulează
încă o cantitate de energie potenţială de deformaţie şi anume:

1 n
W2 = ∑ Fi yi + dFk ⋅ yk = W + dFk ⋅ yk
2 i =1
(9.10)

În faza a doua de încărcare, forţa dFk existând deja pe grindă, aceasta parcurge cu
întreaga ei intensitate deplasarea yk produsă de sistemul de forţe, realizând lucrul mecanic
dFk ⋅ y k .
Energia potenţială de deformaţie la sfârşitul procesului de deformaţie va fi:

1 1 n
W ' = dW1 + W2 = dFk ⋅ dy k + ∑ Fi yi + dFk ⋅ y k (9.11)
2 2 i =1

Forţa elementară dFk poate fi considerată ca o creştere a forţei Fk.

1
Termenul dFk ⋅ dyk din (9.11) este un infinit mic de ordinul doi şi el poate fi neglijat
2
în raport cu ceilalţi termeni din această relaţie, obţinându-se:

1 n
W '= ∑ Fi yi + dFk ⋅ yk = W + dFk ⋅ yk
2 i =1
(9.12)

Dacă ţinem seama că W reprezintă energia potenţială de deformaţie corespunzătoare

numai sistemului de forţe, fără creşterea dFk, se găseşte că energia potenţială de deformaţie
are pe seama existenţei lui dFk o creştere:

240
 dW = W '−W = dFk ⋅ y k (9.13)

Conform relaţiei (9.8), energia potenţială de deformaţie produsă de sistemul de forţe

F1, F2, ..., Fn este o funcţie de toate forţele sistemului:

W = W (F1 , F2 ,..., Fk ,..., Fn ) , (9.14)

a cărei diferenţială este:

∂W ∂W ∂W ∂W
dW = dF1 + dF2 + ... + dFk + ... + dFn (9.15)
∂F1 ∂F2 ∂Fk ∂Fn

Dacă variază numai Fk iar celelalte forţe sunt constante, derivatele parţiale ale acestora
din relaţia (9.15) sunt nule, rezultând:

∂W
dW = dFk (9.16)
∂Fk

Egalând relaţia (9.13) cu (9.16) se obţine:

∂W
yk = (9.17)
∂Fk

Relaţia (9.17) formează teorema I-a a lui Castigliano pentru săgeţi şi arată că săgeata
în dreptul unei forţe externe Fk, pe direcţia acesteia este egală cu derivata parţială a energiei
potenţiale de deformaţie în raport cu forţa externă respectivă.
Printr-un raţionament asemănător, se obţine:

∂W
ϕk = , (9.18)
∂M k

care reprezintă teorema I-a a lui Castigliano pentru rotiri şi aceasta arată că rotirea unei
secţiuni a grinzii în care este aplicat un cuplu Mk este egală cu derivata energiei potenţiale de
deformaţie în raport cu acest cuplu.
Dacă yk şi φk rezultă pozitive, ele se vor produce în sensul lui Fk şi respectiv Mk, iar
dacă rezultă negative, ele se produc în sens invers.
Se poate demonstra şi viceversa relaţiei (9.17):

∂W
Fk = , (9.19)
∂y k

care formează teorema a II-a a lui Castigliano şi care arată că derivata energiei potenţiale de
deformaţie în raport cu proiecţia deplasării pe direcţia unei forţe Fk, aplicată în punctul k, este
egală cu această forţă.
În mod analog, se obţine teorema a II-a pentru cupluri

241
 ∂W
Mk = , (9.20)
∂ϕ k

adică derivata energiei W în raport cu rotirea φk a secţiunii k, în care este aplicat cuplul Mk,
este egală cu acest cuplu.
Se înlocuieşte săgeata yk cu o deplasare δk şi ţinând seama de (9.4), relaţia (9.17), în
cazul cel mai general de solicitare al unei bare devine:

N ∂N T xy ∂T xy T xz ∂T xz
δk = ∫ ⋅ dx + k ∫ ⋅ dx + k ∫ ⋅ dx +
l
AE ∂Fk l
GA ∂Fk l
GA ∂Fk
(9.21)
M z ∂M z M y ∂M y M x ∂M x
+∫ ⋅ dx + ∫ ⋅ dx + ∫ ⋅ dx
l
EI z ∂Fk l
EI z ∂Fk l
GI p ∂Fk

În cazul când δk reprezintă φk din (9.18), în (9.21) în locul lui Fk se introduce

momentul Mk ce acţionează în punctul k unde se determină rotirea.
Relaţia (9.21) este valabilă şi pentru bare curbe de mică curbură, dacă lungimea
elementară de bară dx se înlocuieşte cu un arc elementar de bară ds = R ⋅ dα , în care α este
unghiul ce defineşte poziţia secţiunii curente în care s-au scris expresiile eforturilor, iar R
reprezintă raza de curbură.

α α α
N ∂N T xy ∂T xy T xz ∂T xz
δk = ∫ ⋅ R ⋅ dα + k ∫ ⋅ R ⋅ dα + k ∫ ⋅ R ⋅ dα +
0
AE ∂Fk 0
GA ∂Fk 0
GA ∂Fk
α α α
(9.22)
M z ∂M z M y ∂M y M x ∂M x
+∫ ⋅ R ⋅ dα + ∫ ⋅ R ⋅ dα + ∫ ⋅ R ⋅ dα
0
EI z ∂Fk 0
EI z ∂Fk 0
GI p ∂Fk

Când δk reprezintă o rotire φk, în (9.22) se înlocuieşte Fk cu momentul Mk, ce

acţionează în punctul k unde se determină rotirea.
Dacă în punctul k, în care se determină δk nu sunt aplicate încărcările Fk şi respectiv
Mk pe direcţia acestor deplasări, în mod fictiv pe grindă în punctul k se aplică Fk = 0 şi
respectiv Mk = 0, care se anulează în expresiile eforturilor după efectuarea derivatelor parţiale.
În cazul solicitării monoaxiale (la întindere – compresiune) a unei bare, când
T = T xz = M z = M y = M x = 0 , din relaţia (9.21) se obţine:
xy

N ∂N
δk = ∫ dx , (9.23)
l
AE ∂Fk

în care δk este deplasarea punctului de aplicaţie al forţei Fk pe direcţia acesteia, adică în lungul
axei barei.
Pentru o bară solicitată la răsucire pură, când N = T xy = T xz = M z = M y = 0 , mărimea
δk din relaţia (9.21) reprezintă unghiul de deformaţie ∆ϕ k al barei în secţiunea în care
acţionează cuplul Mk, care înlocuieşte forţa Fk din ultimul termen al acestei relaţii:

M x ∂M x
∆ϕ k = ∫ dx (9.24)
l
G ⋅ I p ∂M k

242
 În cazul barelor solicitate la încovoiere simplă, când planul forţelor coincide cu planul
xy, caz în care N = T xy = M y = M x = 0 , din (9.21) se obţine săgeata şi rotirea dintr-o secţiune
în care acţionează forţa Fk şi respectiv cuplul Mk:

T xy ∂T xy M z ∂M z
yk = k ∫ dx + ∫ dx (9.25)
l
GA ∂Fk l
EI z ∂Fk

( xy ) T xy ∂T xy M z ∂M z
ϕk = k∫ dx + ∫ dx (9.26)
l
GA ∂M k l
EI z ∂M k

Pentru barele solicitate la încovoiere simplă, când forţele acţionează în planul xz, caz
în care N = T xy = M z = M x = 0 , din (9.21) se obţine săgeata şi rotirea dintr-o secţiune în care
acţionează forţa Fk şi respectiv cuplul Mk:

T xz ∂T xz M y ∂M y
zk = k ∫ dx + ∫ dx (9.27)
l
GA ∂Fk l
EI y ∂Fk
T xz ∂T xz M y ∂M y
ϕ k( xz ) = k ∫ dx + ∫ dx (9.28)
l
GA ∂M k l
EI y ∂M k

În cazul barelor solicitate la încovoiere dublă, săgeata rezultantă într-un punct k se

obţine din (9.25) şi (9.27)
δ k = y k2 + z k2 (9.29)

Uneori în cazul barelor solicitate la încovoiere, în calculul săgeţii şi al rotirii se

neglijează termenii în care intervin eforturile N, Txy şi Txz, care contribuie cu o pondere mică
la valoarea deplasărilor.

9.5. Calculul deplasărilor prin metoda Mohr – Maxwell

Cu ajutorul metodei lui Castigliano putem calcula cu uşurinţă deplasările (săgeţi,

rotiri), dacă cunoaştem expresiile de variaţie a eforturilor. Expresia deplasării după
Castigliano capătă o interpretare simplă după concepţia Mohr – Maxwell, care permite
determinarea pe cale expeditivă a acesteia.
Pentru simplificare, în expresia săgeţii şi rotirii, considerăm numai termenul în care
intervine momentul încovoietor Mz
M z ∂M z
yk = ∫ ⋅ dx (9.30)
l
EI z ∂Fk
M z ∂M z
ϕk = ∫ ⋅ dx (9.31)
l
EI z ∂M k

şi căutăm o interpretare pentru derivata ∂M z ∂Fk .

Pentru aceasta ne referim la cazul grinzii din figura 9.3, la care se scrie momentul
încovoietor în secţiunea c de abscisă x, după care se derivează acesta în raport cu Fk.

M z = −[F1 ( x − a1 ) + F2 ( x − a2 ) + ... + Fk ( x − ak ) + ... + Fn (x − an )]

243
 ∂M z
= −(x − a k ) = −1 ⋅ (x − ak ) = m z (9.32)
∂Fk

Fig.9.3

Derivata ∂M z ∂Fk poate fi privită ca fiind un moment mz din secţiunea curentă c (în
care s-a determinat şi Mz), produs de o forţă unitară F = 1 , aplicată în dreptul forţei Fk, pe
direcţia săgeţii căutate (pe direcţia forţei Fk).
Înlocuind (9.32) în (9.30) se obţine:

M z ⋅ mz
yk = ∫ dx (9.33)
l
EI z

Dacă pe grinda considerată se urmăreşte determinarea rotirii φk în punctul k, în această

secţiune trebuie să acţioneze un moment Mk, caz în care momentul încovoietor în secţiunea c
are expresia:
M z = −[F1 ( x − a1 ) + F2 ( x − a2 ) + ... + Fk ( x − ak ) + ... + Fn ( x − an ) + M k ]

Derivata lui Mz în raport cu Mk este:

∂M z
= −1 = m z , (9.34)
∂M k

∂M z
care arată că derivata este egală cu momentul mz produs în secţiunea c, de un moment
∂M k
unitar M = 1 aplicat în secţiunea k unde se caută rotirea. Înlocuind (9.34) în (9.31) se obţine:

244
 M z ⋅ mz
ϕk = ∫ dx , (9.35)
l
EI z

Relaţiile (9.33) şi (9.34) pot fi unificate într-o singură relaţie dacă deplasările yk şi φk
se notează cu δk
M z ⋅ mz
δk = ∫ dx , (9.36)
l
EI z

cu specificaţia că δk reprezintă săgeata yk (din punctul k), dacă momentul mz se obţine din
încărcarea grinzii cu o forţă unitară în punctul şi pe direcţia săgeţii căutate, şi că δk reprezintă
rotirea φk (din punctul k), dacă mz se obţine din încărcarea grinzii cu un moment unitar în
punctul şi pe direcţia rotirii căutate.
Dacă deplasările yk şi φk obţinute din calcul sunt pozitive, rezultă că ele se produc în
sensul forţei unitare şi respectiv a momentului unitar.
Relaţii analoage (cu 9.36) pentru deplasări se obţin şi pentru celelalte eforturi, astfel că
în cazul cel mai general de solicitare al unei bare drepte expresia deplasării are forma:

N ⋅n T xy t xy T xz t xz M zmz M ymy M xmx

δk = ∫ dx + k ∫ dx + k ∫ dx + ∫ dx + ∫ dx + ∫ dx (9.37)
l
AE l
GA l
GA l
EI z l
EI y l
GI p

Din relaţia (9.37), se obţin prin particularizări şi expresiile deplasărilor pentru

solicitări simple ca şi în cazul metodei lui Castigliano. Pentru bare curbe de mică curbură,
deplasarea δk se obţine înlocuind dx cu ds = R ⋅ dα în relaţia (9.38).

9.6. Regula lui Veresciaghin pentru calculul deplasărilor

Această regulă reprezintă o

interpretare grafo-analitică a metodei
Mohr – Maxwell. Pentru prezentarea
concisă a acestei reguli se consideră
cazul unei bare solicitată la
încovoiere simplă în planul xy, la
care deplasarea într-o secţiune k este
dată de relaţia (9.36). În figura 9.4
sunt prezentate diagramele Mz şi mz,
pentru o bară de lungime l şi
rigiditate EIz. În timp ce diagrama
momentului încovoietor Mz, rezultată
din încărcarea grinzii cu forţele
externe este reprezentată printr-o
curbă oarecare, diagrama mz rezultată
Fig.9.4
din încărcarea grinzii cu o forţă
unitară sau un moment unitar, care
acţionează în punctul şi pe direcţia deplasării căutate este totdeauna liniară. De acest lucru ne
putem convinge pe cazuri concrete.
În figura 9.4 s-a notat: Mz, mz – momentele încovoietoare din diagramele Mz şi mz, în
secţiunea de abscisă x a barei; Ω – aria diagramei de momente Mz; dΩ – o arie elementară din
aria Ω, delimitată de abscisele x şi x+dx; η – valoarea momentului din diagrama mz, măsurată

245
în dreptul centrului geometric c al ariei Ω; xc – abscisa centrului geometric al ariei Ω; α –
unghiul de pantă al diagramei mz.
Într-o secţiune x a barei, măsurată de la centrul sistemului cartezian ales ca în figura
9.4, momentul mz se poate scrie
m z = x ⋅ tgx , (9.38)
cu care relaţia (9.36) devine:
tgα
EI z ∫
δk = x ⋅ dΩ (9.39)

Integrala din relaţia (9.39) reprezintă momentul static Sy al ariei diagramei Mz, faţă de
axa y, care se mai poate scrie sub forma:

∫ x ⋅ dΩ = S y = xc ⋅ Ω (9.40)

Substituind (9.40) în (9.39), rezultă

tgα Ω ⋅η
δk = xc ⋅ Ω = , (9.41)
EI z EI z
în care η = xc ⋅ tgα .
Pentru o grindă cu mai multe intervale distincte, relaţia (9.41) se scrie sub forma

Ω p −qη p −q
δk = ∑ , (9.42)
(EI z ) p−q

în care p şi q sunt punctele ce delimitează un interval al grinzii.

Relaţia (9.42) poate fi aplicată şi în cazul cel mai general de solicitare, caz în care Ωp-q
se determină din diagramele N, Txy, Txz, Mz, My şi Mx, iar ηp-q sunt ordonatele din diagramele
n, txz, txy, mz, my şi mx, măsurate în dreptul centrului geometric al ariilor Ωp-q.
Dacă din calcul deplasarea δk rezultă pozitivă, ea se va produce în sensul încărcării cu
sarcina unitară F = 1 sau M = 1 şi se va produce în sens invers acestor încărcări, dacă din
calcul rezultă negativă. În relaţia (9.42), aria Ωp-q şi ordonata ηp-q se introduc cu semnul lor.
Deoarece relaţia (9.42) s-a dedus din condiţia de pantă constantă a diagramei mz, aria
Ωp-q se calculează din diagrama Mz, pe intervalele p-q, pe care în diagrama mz avem pantă
constantă.
Dacă pe intervalul p-q şi diagrama Mz şi diagrama mz au pantă constantă, se poate lua
aria Ω din diagrama mz şi ordonata η din diagrama Mz.

Exemple
1. O grindă cotită spaţială (fig.9.5) are secţiunea circulară având diametrul d, aria A şi
momentul de inerţie I. Materialul din care este confecţionată grinda are modulul de
elasticitate longitudinal E şi modulul de elasticitate transversal G. Se cere să se
determine: a) săgeata y1 a punctului 1, pe direcţia axei y; b) săgeata x1 a punctului 1,
pe direcţia axei x; c) săgeata z1 a punctului 1, pe direcţia axei z. Axele x, y şi z pe
direcţia cărora se cer săgeţile, sunt axele sistemului cartezian de pe intervalul 1-2; d)
săgeata rezultantă.

246
 Fig.9.5
Rezolvare
Se aplică metoda Mohr-Maxwell. În calcul se va ţine seama de toate eforturile ce
rezultă din solicitarea grinzii cu forţa F.
a) Se centralizează eforturile de pe cele trei intervale rezultate din încărcarea grinzii cu
forţa F, în tabelul 9.1, iar în tabelul 9.2 sunt centralizate eforturile rezultate din încărcarea
grinzii cu o forţă unitară F = 1 , aplicată în punctul 1 pe direcţia săgeţii y1.

Fig.9.6

Tabelul 9.1
Domeniu 1–2 2–3 3–4
Efort x ∈ [0; a ] x ∈ [0;2a ] x ∈ [0;3a ]
N 0 0 -F
Txy -F -F 0
Txz 0 0 0
Mz -Fx -Fx -2Fa
My 0 0 -Fa
Mx 0 Fa 0

247
 Tabelul 9.2
Domeniu 1–2 2–3 3–4
Efort x ∈ [0; a ] x ∈ [0;2a ] x ∈ [0;3a ]
n 0 0 -1
txy -1 -1 0
txz 0 0 0
mz -x -x -2a
my 0 0 -a
mx 0 a 0

Cu eforturile din tabelele 9.1 şi 9.2, considerând că grinda este din oţel cu E/G=2,6 şi
cum la secţiunea rotundă k=10/9, iar Ip = 2I, se obţine săgeata y1 conform relaţiei (9.37).

3a
(− F )(− 1) dx + k a (− F )(− 1) dx + k 2 a (− F )(− 1) dx + a (− Fx )(− x ) dx + 2a (− Fx )(− x )dx +
y1 = ∫
0
AE ∫
0
GA ∫
0
GA ∫0
EI ∫0
EI

+∫
3a
(− 2 Fa )(− 2a ) dx + 3a (− Fa )(− a ) dx + 2 a (Fa )(a ) dx = 35Fa + 20,6 Fa 3
0
EI ∫
0
EI ∫
0
GI p 3 AE EI

b) Se centralizează eforturile de pe cele trei intervale în tabelul 9.3, rezultate din

încărcarea grinzii cu o forţă unitară F = 1 , aplicată în punctul 1 pe direcţia săgeţii x1
(fig.9.6.b)
Tabelul 9.3
Interval 1–2 2–3 3–4
Efort x ∈ [0; a ] x ∈ [0;2a ] x ∈ [0;3a ]
n -1 0 0
xy
t 0 0 0
txz 0 -1 -1
mz 0 0 0
my 0 x x
x
m 0 0 2a

Cu eforturile din tabelele 9.1 şi 9.3 se obţine săgeata x1 conform relaţiei (9.37).
3a
x1 = ∫
(− Fa ) ⋅ x dx = − 9 Fa 3 (9.44)
0
EI 2 EI

c) Eforturile pe cele trei intervale din încărcarea grinzii cu o forţă unitară F = 1 ,

aplicată în punctul 1 pe direcţia z1, sunt centralizate în tabelul 9.4.
Tabelul 9.4
Interval 1–2 2–3 3–4
Efort x ∈ [0; a ] x ∈ [0;2a ] x ∈ [0;3a ]
n 0 -1 0
xy
t 0 0 1
txz 1 0 0
z
m 0 0 x
y
m -x -a 0
mx 0 0 -a

248
 Cu eforturile din tabelele 9.1 şi 9.l4 se obţine săgeata z1 conform relaţiei (9.37).

3a
(− 2 Fa )(+ x ) dx = − 9 Fa 3
z1 = ∫
0
EI EI
(9.45)

Din (9.43), (9.44) şi (9.45) se obţine deplasarea totală a punctului 1:

2 2 2
 9 Fa 3   9 Fa 3   35Fa 20,6 Fa 3 
δ 1 = x + z + y = 
2 2 2
 +   +  +  =
EI 
1 1 1
 2 EI   EI   3 AE
(9.46)
3 2
Fa  35 I 
= 20,25 + 81 +  2
+ 20,6 
EI  3 a A 

Aplicaţie numerică: F = 0,5 kN; a = 1 m; d = 80 mm.

Fa 3
δ 1 = 22,93 = 27 mm .
EI

35 I
În relaţia (9.46), primul termen din paranteză = 0,0046 , rezultat din eforturile
3 a2 A
N, Txy şi Txz, este neglijabil în raport cu ceilalţi termeni de sub radical, care sunt daţi de
eforturile Mz, My şi Mx. Din acest motiv, la calculul deplasărilor (săgeţi, rotiri), în majoritatea
cazurilor, eforturile N, Txy şi Txz se neglijează.

2. Bara cotită în spaţiu din figura 9.7 este solicitată de forţele F1=F2=F. Se cere
deplasarea verticală a punctului 1 şi deplasarea orizontală a punctului 2 (pe direcţia
barei 2 – 3), dacă se consideră în calcul numai solicitările de încovoiere şi răsucire. Pe
cele trei intervale bara are lungimile l12 = a; l23 = 2a şi l34 = 2a şi are secţiunea pătrată
de latură b, circulară de diametru d = b şi respectiv dreptunghiulară cu laturile b şi 2b.

Fig.9.7

249
 Rezolvare
Pentru determinarea celor două deplasări se utilizează metoda Castigliano.
În tabelul 9.5 sunt centralizate eforturile Mz, My şi Mx din încărcarea barei cu forţele
F1 şi F2, iar în tabelul 9.6 sunt centralizate derivatele acestor eforturi în raport cu forţa F1 ce
acţionează în punctul 1 pe direcţia deplasării căutate y1.

Tabelul 9.5
Interval 1–2 2–3 3–4
Efort x ∈ [0; a ] x ∈ [0;2a ] x ∈ [0;3a ]
Mz -F1x -F1x -F12a
My 0 0 -F1a-F2x
Mx 0 F1a 0

Tabelul 9.6
Interval 1–2 2–3 3–4
Derivată x ∈ [0; a ] x ∈ [0;2a ] x ∈ [0;3a ]
∂M z
-x -x -2a
∂F1
∂M y
0 0 -a
∂F1
∂M x
0 a 0
∂F1

Deplasarea y1 a punctului 1 pe direcţia forţei F1 va fi:

a
y1 = ∫
(− Fx )(− x ) dx + 2 a (− Fx )(− x ) dx + 2 a (− F ⋅ 2a )(− 2a ) dx +
0
(EI z )1−2 ∫0 (EI z )2−3 ∫0 (EI z )3−4
2a
(− Fa − Fx )(− a )
2a
(Fa ) ⋅ a dx =
+ ∫
0
(EI )y 3− 4
dx + ∫ (GI )
0 p 2 −3

F  a 12 8a 64 64 
( )
3 3
3 12 3 12 Fa 3
=  + + 8a + 2 a + 2a
3
+ 2a ⋅ 2,6
3
 = 135,29 4
E  3 b4 3 π ⋅d4 8b 4 4b 3 2π ⋅ d 4  b E

În tabelul 9.7 sunt centralizate eforturile Mz, My şi Mx, rezultate din încărcarea grinzii
cu forţele F1, F2 şi cu forţa Fk = 0, aplicată în punctul 2 pe direcţia deplasării căutate, iar în
tabelul 9.8 sunt prezentate derivatele acestor eforturi în raport cu Fk.

Tabelul 9.7
Interval 1–2 2–3 3–4
Efort x ∈ [0; a ] x ∈ [0;2a ] x ∈ [0;3a ]
Mz -F1x -F1x -F12a+Fkx
My 0 0 -F1a-F2x
Mx 0 a 0

250
 Tabelul 9.8
Interval 1–2 2–3 3–4
Efort x ∈ [0; a ] x ∈ [0;2a ] x ∈ [0;3a ]
∂M z
0 0 x
∂Fk
∂M y
0 0 0
∂Fk
∂M x
0 0 0
∂Fk

Deplasarea x2 a punctului 2, pe direcţia forţei Fk, va fi:

2a
(− F1 ⋅ 2a ) ⋅ x dx = − 4 Fa 3 12 Fa 3
x2 = ∫0 (EI z )3−4 (EI z )3−4
=−
b4 E

Valoarea pozitivă a deplasării y1 arată că aceasta se produce în sensul forţei F1, iar
valoarea negativă a deplasării x2 arată că aceasta se produce în sens invers forţei Fk.

3. Se consideră grinda din figura 9.8, având pe intervalul 1 – 2 secţiunea dreptunghiulară

cu laturile b şi 2b, iar pe intervalul 2 – 3 este rotundă cu diametrul d = 2b. Se cere
deplasarea verticală y1 a punctului 1, rezultată din solicitarea de încovoiere şi răsucire.

Fig.9.8

Rezolvare
Pentru calculul deplasării se va folosi regula lui Veresciaghin.
În figura 9.9.a, b şi c sunt prezentate diagramele Mz, My şi Mx din încărcarea grinzii cu
sarcinile externe, iar în figura 9.9.d, e şi f diagramele mz şi mx, rezultate din încărcarea grinzii
în punctul 1 cu o forţă unitară F = 1 pe direcţia deplasării căutate.

251
 Fig.9.9

Deplasarea punctului 1 va fi:

 − 2 pa 2 ⋅ 2a   2   1 pa 2   3   pa 3   2 
  ⋅  − 2a  +  − a  ⋅  − 2a  +  −  ⋅  − a 
y1 =  2   3   3 2   4   2   3  2 pa 3 (2a ) (+
)
(EI z )1−2 (GI p )2−3 =
pa 4
= 25,67
Eb 4

4. Cadrul din figura 9.10.a, având momentul de inerţie I pe panoul 12 şi 1,5I pe panourile
23 şi 24 este acţionat de forţa F. Se cer: a) deplasarea punctului 4; b) rotirea secţiunii
2; c) deplasarea pe verticală a punctului 3.

Fig.9.10

Rezolvare
a) Se foloseşte metoda Mohr – Maxwell şi regula Veresceaghin. În figura 9.10.b este
prezentată diagrama mpmentului încovoietor din forţa F. În figura 9.10.c este prezentată
diagrama mi din încărcarea cadrului cu o forţă virtuală F =1.

252
 Deplasarea punctului 4 este:

2a 2a
M 12 m12 1  F  4 Fa 3
∫0 EI ( )
EI ∫0  2 
v4 = dx =  − x  − x dx =
3EI
Ω12η12 1 Fa ⋅ 2a 2 4 Fa 3
v4 = = ⋅ ⋅ 2a =
EI EI 2 3 3EI

b) Se introduce în 2 un moment virtual unitar M =1 (fig.9.10.d), din care se obţine

diagrama m’i.
Rotirea secţiunii 2 este:

2a 2a
M 12 m'12 1  Fx  1  2 Fa 2
ϕ2 = ∫0 EI dx =
EI ∫0  2  2a 
 −  − x  dx = ⋅
3 EI
Ω12 ⋅η '12 1 Fa ⋅ 2a 2 2 Fa 2
ϕ2 = = ⋅ ⋅ = ⋅
EI EI 2 3 3 EI

c) Se introduce în 3 o forţă virtuală unitară şi se obţine diagrama m’’i (fig.9.10.e).

Deplasarea pe verticală a punctului 3 este:

2a a 2a a
M 12 m' '12 M 23 m' ' 23 1  F  1  1 8 Fa 3
v3 = ∫ dx + ∫
EI ∫0  2  2  1,5 EI ∫0
dx =  − x  − x dx + Fx ⋅ xdx =
0
EI12 0
EI 23 9 EI
Ω12η ' '12 Ω 23η ' ' 23 1 Fa ⋅ 2a 2 1 Fa ⋅ a 2 8 Fa 3
v3 = + = ⋅ ⋅ a+ ⋅ ⋅ a=
EI 1,5 EI EI 2 3 1,5 EI 2 3 9 EI

5. Pentru grinda din figura 9.11 se cere: a) să se traseze diagramele T, M; b) să se

determine rotirea în reazemul 2.

Fig.9.11

253
 Rezolvare
a) Rezultanta sarcinii q este:

π ⋅x 2l
l
π ⋅ x π ⋅ x  2l
R = ∫ dA = ∫ q ⋅ dx = q0 ∫ sin dx = q0 ∫ sin d  = q0
A A
2l π 0
2l  2l  π

Poziţia rezultantei este determinată de abscisa:

l
π ⋅x
∫ x ⋅ dA ∫ q x ⋅ sin
0
2l
dx
q0 I1
xC = A
= 0
=
∫ dA π ⋅x
l
R
A ∫q
0
0 sin
2l
dx

l
π ⋅x
Integrala I 1 = ∫ x ⋅ sin dx , se obţine utilizând integrarea prin părţi:
0
2l

∫ u ⋅ dv = uv − ∫ v ⋅ du , în care:
π ⋅x 2l π ⋅x
dv = sin , v=− cos , u = x, du = dx
2l π 2l

Se obţine:

l 2 2 l 2
2l π ⋅x 2l
l
 2l  π ⋅x
π ⋅ x  π   2l  π ⋅x l
 2l 
I 1 = − x cos + ∫ cos dx =   ⋅ ∫ cos d  x  =   sin = 
π 2l 0 π 0 2l π  0 2l  2l   π  2l 0  π 
2
 2l 
q0  
π 2l
xC =   =
q0
2l π
π

2q 0 l
Reacţiunile din reazeme sunt: V1 = (π − 2) = 0,23q0 l ; V2 = 0,4q0l .
π2
Într-o secţiune oarecare forţa tăietoare şi momentul încovoietor sunt:

2l  π ⋅x π ⋅x
T = V1 − q0 1 − cos  = 0,23q0 l − 0,63q0 l + 0,63q0 l ⋅ cos =
π 2l  2l
 π ⋅x
= q0 l ⋅  − 0,4 + 0,63 ⋅ cos 
 2l 
2l  π ⋅ x  2x  π ⋅x
M = V1 x − q0 1 − cos ⋅ = q0 l ⋅  0,23 x − 0,4 x + 0,4 x ⋅ cos =
π 2l  π  2l 
 π ⋅x
= q0 l ⋅  − 0,17 x + 0,4 x ⋅ cos 
 2l 

254
 Se caută punctul în care se anulează forţa tăietoare, punct în care momentul
încovoietor are valoarea de extrem:

π ⋅x 0,4 π ⋅x π ⋅x π
T = 0; cos = = 0,635 ; = 51o ; = 51 ;
2l 0,63 2l 2l 180
102
x= l = 0,56l
180
 π ⋅ 0,56l 
M extr = q0 l ⋅  − 0,17 ⋅ 0,56l + 0,4 ⋅ 0,56 ⋅ cos  = 0,05q ⋅ l .
2

 2l 

b) La încărcarea grinzii cu un moment unitar în reazemul 2, momentul încovoietor în

x
secţiunea oarecare este m = .
l
Rotirea în punctul 2 va fi:

l
m⋅M q0 l  π ⋅x q0  l3
l
π ⋅x 
ϕ2 = ∫ dx = ∫  − 0,17 x + 0,4 x ⋅ cos
2 2
dx = − 0,17 + 0,4 ∫ x ⋅ cos
2
dx  =
0
EI EI 0  2l  EI  3 0
2l 
q  l 3

= 0 − 0,17 + 0,4 I 2 
EI  3 

Integrala I2 are valoarea:

l
π ⋅x
I 2 = ∫ x 2 cos dx = 3,1l 3
0
2l
Se obţine:

q ⋅ l 3  0,17  q ⋅l3
ϕ2 = − + 0,4 ⋅ 3,1 = 1,2 .
EI  3  EI

6. O bară în formă de sfert de cerc ca în figura 9.12 este solicitată de o forţă verticală
uniform distribuită de intensitate p. Se cere să se calculeze deplasarea pe verticală a
punctului 1.

Fig.9.12

255
 Rezolvare
Pe un element de arc ds din bară acţionează forţa elementară dF = p ⋅ ds = p ⋅ R ⋅ dα .
Într-o secţiune oarecare c, corespunzătoare unghiului φ, momentul încovoietor dat de
forţa elementară dF din secţiunea oarecare B corespunzătoare unghiului α va fi:
ϕ ϕ ϕ ϕ
M = − ∫ dM i = − ∫ dF ⋅ CB1 = − ∫ p ⋅ R ⋅ dα (R ⋅ sin ϕ − R ⋅ sin α ) = − p ⋅ R 2
∫ (sin ϕ − sin α )dα
0 0 0 0

= − p ⋅ R (ϕ ⋅ sin ϕ + cos ϕ − 1)
2

Pentru calculul deplasării pe verticală a punctului (1) se aplică metoda Castigliano.

Cum în secţiunea (1) pe direcţia deplasării căutate nu acţionează o forţă concentrată
exterioară, se aplică în această secţiune forţa fictivă Fk=0.
Momentul în secţiunea C şi derivata parţială a lui în raport cu Fk vor fi:

∂M i
M i = − Fk R ⋅ sin ϕ − p ⋅ R 2 (ϕ ⋅ sin ϕ + cos ϕ − 1) ; = − R ⋅ sin ϕ
∂Fk
Se obţine:

π /2 π /2
M ∂M p ⋅ R4
v1 = ∫ ⋅ ds = ∫ sin ϕ (ϕ ⋅ sin ϕ + cos ϕ − 1)dϕ =
0
EI ∂Fk 0
EI
p⋅R 4
π /2 π /2 π /2

=  ∫ ϕ ⋅ sin 2 ϕ ⋅ dϕ + ∫ sin ϕ ⋅ cos ϕ ⋅ dϕ − ∫ sin ϕ ⋅ dϕ 
EI  
 0 0 0 

Cunoscând soluţia unei integrale de forma:

x 2 x ⋅ sin 2q ⋅ x cos 2q ⋅ x
∫ x ⋅ sin q ⋅ x ⋅ dx = − −
2
,
4 4q 8q 2
se obţine:
π /2
p ⋅ R 4  ϕ 2 ϕ ⋅ sin 2ϕ cos 2ϕ sin 2 ϕ 
v1 =  − − + + cos ϕ  =
EI  4 4 8 2 0
p ⋅ R4  π 2 1 1  p ⋅ R4  π 2 
=  + + − 1 =  − 1
EI  16 4 2  4 EI  4 

7. Pentru bara curbă cu secţiune pătrată din fig. 9.13, încărcată cu sarcina distribuită
uniform p, se cere să se calculeze deplasarea verticală a punctului A. Bara are
secţiunea pătrată de latură b şi se cunoaşte G = 2E/5.

256
 Fig.9.13

Rezolvare
Pe un arc elementar de bară ds acţionează forţa elementară dF = pds = pRdθ.
Într-o secţiune definită de unghiul φ, forţa elementară dF dă un moment încovoietor
elementar dMi şi un moment de torsiune elementară dMt.

ϕ −θ ϕ −θ
dM i = −dF ⋅ 2 R ⋅ sin = −2 pR 2 sin dθ
2 2
dM t = dF ⋅ R[1 − cos(ϕ − θ )] = pR 2 [1 − cos(ϕ − θ )]dθ

Momentul încovoietor şi de torsiune în secţiunea definită de unghiul φ, se obţine

integrând din relaţiile de mai sus în limitele (0-φ).

ϕ ϕ
ϕ −θ  ϕ
M i = ∫ dM i = ∫ − 2 pR 2 sin = −4 pR 2 1 − cos 
0 0
2  2
ϕ ϕ
M t = ∫ dM t = ∫ − 2 pR 2 [1 − cos(ϕ − θ )]dθ = pR 2 (ϕ − sin ϕ )
0 0

Calculul deplasării verticale a punctului A, se face prin metoda Castigliano. Pentru

aceasta în secţiunea A se introduce forţa fictivă Fk = 0.
În secţiunea definită de unghiul φ momentul încovoietor şi momentul de torsiune dat
de sarcina distribuită şi forţa fictivă vor avea expresiile:

 ϕ ϕ
M i = −4 pR 2 1 − cos  − 2 Fk R sin ;
 2 2
∂M i ϕ
M t = pR 2 (ϕ − sin ϕ ) + Fk R(1 − cos ϕ ); = −2 R sin ;
∂Fk 2
∂M t
= R(1− cos ϕ ) .
∂Fk

257
 Deplasarea pe verticală a punctului A datorită momentului încovoietor şi momentului
de torsiune va fi:

π π π π
M i ∂M i M t ∂M t 8 pR 4 ϕ pR 4
vA = ∫
0
⋅
EI ∂Fk
ds + ∫
0
⋅
EI p ∂Fk
ds =
EI ∫0 (1 − cosϕ )sin 2 dl + GI p ∫ (ϕ − sin ϕ )(1 − cosϕ )dl =
0

8 pR 4
ϕ 4 3ϕ pR ϕ
π 4 2
1 π
=  − 4 cos + cos  +  + cos ϕ − (cos ϕ + ϕ sin ϕ ) − cos 2ϕ  =
EI  2 3 2  0 GI p  2 4 0
8 pR 4  4  pR 4 π 2 pR 4  EI π 2 64  82,5 pR 4 27,5 pR 4
= 4 −  + ⋅ =  ⋅ + = =
EI  3  GI 4 2 3EI  GI p 2 3  3EI EI

8. Pentru bara curbă cu secţiune rotundă din fig. 9.14 se cere să se calculeze deplasarea
pe verticală a punctului A. Între modulul de elasticitate transversal şi longitudinal
există relaţia G = 2E/5.

Fig.9.14

Rezolvare
Pentru rezolvare se aplică metoda Castigliano. Într-o secţiune definită de unghiul θ,
momentul încovoietor şi momentul de torsiune au expresiile:

θ
M i = −2 FR sin ; M t = FR(1 − cosθ )
2

Derivatele acestora în raport cu forţa F ce acţionează în secţiune şi pe direcţia săgeţii

căutate sunt:
∂M i θ ∂M t
= −2 R sin ; = R(1 − cosθ );
∂F 2 ∂F

Deplasarea pe verticală a punctului A va fi:

258
 π π π π
M i ∂M i M ∂M t 4 FR 3 θ ER 3
vA = ∫ ⋅ ds + ∫ t ⋅ ds = ∫ sin 2 dθ + ∫ (1 − cosθ )2 dθ =
0
EI ∂F 0
GI p ∂F 0
EI 2 0
GI p
FR 3  3π EI  FR 3
= 2π + ⋅ = 12,17
EI  2 GI p  EI

9. Pentru bara curbă din fig. 9.15 se cere să se calculeze deplasarea pe verticală, pe
orizontală şi rotirea capătului liber (2). Se consideră că bara are rigiditatea la
încovoiere constantă pe lungime (EI = const.).

Fig.9.15

Rezolvare
Pe arcul elementar de bară ds acţionează forţa elementară:

dF = p ⋅ ds = pRdϕ

Momentul încovoietor elementar dMi, produs de forţa elementară dF, într-o secţiune
curentă c va fi:
dM = −dF ⋅ R[1 − cos(β − ϕ )] = − pR 2 [1 − cos(β − ϕ )]

Momentul încovoietor total, produs de sarcina specifică p ce acţionează pe porţiunea

2-c este:
β
M i( p ) = − pR 2 ∫ [1 − cos(β − ϕ )]dϕ = − pR 2 (β − sin β )
0

Pentru calculul deplasării pe verticală v2 a punctului (2), se aplică în acest punct forţa
fictivă Fk = 0. Momentul încovoietor în secţiunea c şi derivata parţială a acestuia în raport cu
Fk vor fi:
∂M i
M i = − pR 2 (β − sin β ) − Fk R sin β ; = − R sin β
∂Fk

259
 Deplasarea verticală a punctului 2 este:

α α
M i ∂M i pR 4  β 1  α
v2 = ∫ ⋅ ds = ∫ (β − sin β )sin β dβ = sin β − β sin β −  − sin 2 β  =
0
EI ∂Fk 0
EI  2 4  0
pR 4  1 α 
=  sin α + sin 2α − − α cos α 
EI  4 2 

Pentru calculul deplasării pe orizontală a punctului (2), în acest punct se aplică forţa
fictivă orizontală Pk = 0. Se obţine succesiv:

∂M i
M i = − pR 2 (β − sin β ) − Pk R(1 − cos β ); = − R(1 − cos β )
∂Pk
α α
M i ∂M i pR 4
u2 = ∫ ⋅ ds = ∫ (β − sin β )(1 − cos β ) ⋅ dβ =
0
EI ∂Pk 0
EI
pR 4  β 2 1  α pR 4  α 2 1 2 
=  2 − (cos β + β sin β ) + cos β − cos 2 β  =  − sin α − α sin α 
EI  4 0 EI  2 2 

Pentru calculul rotirii secţiunii (2) se introduce în această secţiune momentul Mk = 0,

rezultând:
∂M i
M i = − pR 2 (β − sin β ) − M k ; = −1
∂M k
α α
M i ∂M i pR 3 pR 3  α 2 
ϕ2 = ∫ ds = ∫ ( )
β − sin β dβ =  + cos α − 1
0
EI ∂M k 0
EI EI  2 

10. Să se determine expresia deplasării orizontale şi verticale a capătului B al barei din fig.
9.16, aflată sub acţiunea unei forţe uniform distribuite p şi a unei forţe verticale F.
Rigiditatea la încovoiere este constantă în lungul segmentului.

Fig.9.16

Rezolvare

260
 Se scrie momentul elementar al forţei elementare dF = p ds = pRd, în raport cu o
secţiune curentă definită de unghiul α.
dM = dF ⋅ R sin (α − β ) = pR 2 sin (α − β )dβ

Momentul încovoietor dat de sarcina p de pe panoul cB, în raport cu secţiunea c este:

α α
M = ∫ dM = ∫ pR 2 sin (α − β )dβ = pR 2 (1 − cos α )
0 0

Momentul încovoietor total din secţiunea c, pentru calculul lui uB (ţinând seama de
sarcinile p şi F, dar şi de forţa fictivă Fk) şi derivata sa parţială în raport cu Fk sunt:

∂M i
M i = − pR 2 (1 − cos α ) − FR(1 − cos α ) + RFk sin α ; = R sin α
∂Fk

Se obţine:

uB = ∫
π
[− pR 2
(1 − cosα ) − FR(1 − cosα )]⋅ R 2 sin α dα = − 2(F + pR )R 3
0
EI EI

Momentul încovoietor total în secţiunea c, pentru calculul deplasării pe verticală a

punctului B şi derivata sa parţială în raport cu F sunt:

∂M i
M i = − pR 2 (1 − cos α ) − FR(1 − cos α ) = − R(1 − cos α )( pR + F ); = − R(1 − cos α )
∂F

Se obţine:
R 3 (1 − cos α ) ( pR + F ) 3πR 3 ( pR + F )
π 2
vB = ∫ dα =
0
EI 2 EI

11. Pentru sistemul spaţial din figura 9.17.a se cere deplasarea verticală a punctului 4.
Grinzile şi stâlpul au secţiunea rotundă de diametru E/G = 2,6.

Rezolvare
În figura 9.17.b, c, d, e sunt prezentate diagramele de eforturi din încărcarea
exterioară. În figura 9.17.f, g, h, i sunt prezentate diagramele de eforturi din încărcarea
sistemului cu o forţă unitară în punctul şi pe direcţia deplasării căutate.
Deplasarea pe verticală a punctului 4 este:

1  Fa 2 2 Fb 2 2  1 1
v4 =  ⋅ a+ ⋅ b+c (Fb )2 + (Fa )2 ⋅ a 2 + b 2  + Fab ⋅ a + F ⋅c =
EI  2 3 2 3  GI p AE

=
F 3
3EI
[ 3 2 2
(
a + b + 3 a + b ⋅ c + 2,6
2 EI
+) ]
Fa 2 b F ⋅ c
AE

261
Fig.9.17

262
 BIBLIOGRAFIE

Augustin P., Teoria elasticităţii. Statica, Editura Academică, Bucureşti,

1966
Bezuhov N.J., Culegere de probleme de teoria elasticităţii şi plasticităţii,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1960
Blumenfeld M., Introducere în metoda elementelor finite, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1995
Buzdugan Gh, ş.a., Rezistenţa materialelor, culegere de probleme, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975
Cătănig A., Statica, stabilitatea şi dinamica construcţiilor, Calculul
practic, vol. I şi II, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1984
Cioclov D., Rezistenţa materialelor la solicitări variabile, Editura Facla,
1975
Cioclov D., Mecanica ruperii materialelor, Editura Academiei, Bucureşti,
1977
Constantinescu I.N., Calcule de rezistenţe pentru utilaje tehnologice,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1979
Constantinescu I.N., Metode pentru calcule de rezistenţă, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1989
Curtu I., Rezistenţa materialelor şi teoria elasticităţii şi plasticităţii,
Braşov, 1997
Curtu I., Dinamica maşinilor unelte şi prelucrarea lemnului, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1981
Deutsch I., ş.a., Probleme de rezistenţa materialelor, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979
Filonenko B., Curs de rezistenţa materialelor, vol. I şi II, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1951, 1952
Mazilu P., Posea N., Iordănescu E., Probleme de rezistenţa materialelor,
vol.I şi II, Editura Tehnică, Bucureşti, 1969, 1975
Pascariu i., Elemente finite (concepte şi aplicaţii), Editura Militară,
Bucureşti, 1985
Ponomariov S.D., ş.a., Calculul de rezistenţă în construcţia de maşini, vol.
I, II şi III, Editura Tehnică, bucureşti, 1960, 1963, 1964
Pesea N., Rezistenţa materialelor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1979
Pesea N., Rezistenţa materialelor. Probleme, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1986
Timoshenko S.P., Gere I.M., Teoria stabilităţii elastice, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1968

263