UEPM IEI An4 Sem1

Universitatea “Dunărea de Jos”
UTILAJE SI ECHIPAMENTE
PENTRU PRELUCRARI MECANICE
-I-
Gabriel FRUMUSANU
Galaţi - 2008
Departamentul pentru Învăţământ la Distanţă
şi cu Frecvenţă Redusă
Facultatea de Mecanica
Specializarea Inginerie Economica si Industriala
Anul de studii / Forma de învăţământ IV/IFR
Cuprins
CUPRINS
Prefaţă …………………………………………………………................ 3
Cuprins …………………………………………………………................ 5
U 1 - 3 LANŢURILE CINEMATICE ALE MAŞINILOR-UNELTE
Unitatea 1 - Noţiuni generale despre lanţurile cinematice din construcţia
maşinilor-unelte ….... 7
1. Generalităţi privind definirea, clasificarea şi structura maşinilor-unelte …… 7
2. Mecanismul ………………………………………………………........ 9
3. Lanţul cinematic ……………………................................................ 10
4. Ecuaţia şi caracteristicile lanţurilor cinematice ……………………. 11
5. Legături între lanţurile cinematice ……………………………………. 13
Unitatea 2 - Lanţul cinematic principal ………………………………….… 19
1. Definiţia şi structura lanţurilor cinematice principale ………………….. 19
2. Structura şirului de turaţii utilizate la maşinile-unelte ………………….. 20
Unitatea 3 - Lanţul cinematic de avans …………………………………… 22
1. Generalităţi ………………………………………………….... 22
2. Lanţuri cinematice pentru avans continuu …………………………………… 23
3. Lanţuri cinematice pentru avans intermitent ………………………….... 24
4. Lanţuri cinematice pentru mişcare rectilinie ………………………….... 26
U 4 - 6 ORGANOLOGIA LANŢURILOR CINEMATICE ALE MAŞINILOR-UNELTE

Unitatea 4 - Lanţuri cinematice principale …………………………………… 27
1. Mecanisme cu roţi şi blocuri de roţi dinţate baladoare ………………….. 27
2. Mecanisme cu roţi cuplabile ………………………………….... 30
3. Mecanisme cu structură mixtă …………………………………… 30
4. Mecanisme cu roţi de schimb …………………………………… 31
5. Mecanisme cu intermediară …………………………………… 31
Unitatea 5 - Lanţuri cinematice de avans …………………………………… 33
1. Sisteme de sănii suprapuse …………………………………………………... 33
2. Mecanisme pentru reglarea în trepte a avansului continuu …………… 34
3. Cutii de multiplicare …………………………………………... 36
4. Mecanisme pentru avans intermitent …………………………… 38
Unitatea 6 - Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie
în mişcare de translaţie …… 39
1. Mecanisme cu auto-inversare …………………………………… 39
2. Mecanisme fără auto-inversare …………………………………… 40
U 7 - 8 STRUNGURI
Unitatea 7 – Strungul normal
1. Definire, domenii de utilizare, clasificare …………………………………… 45
2. Scheme de aşchiere …………………………………………... 46
3. Strungul normal …………………………………………………... 46
5
MAŞINI-UNELTE ŞI PRELUCRĂRI PRIN AŞCHIERE
Unitatea 8 – Alte tipuri de strunguri ………………………………………….. 48

1. Strungul vertical (carusel) ………………………….......................... 48
2. Strungul revolver …………………………………………………. 50
2.1. Strungul revolver orizontal ……...…………………………... 50
2.2. Strungul revolver vertical ………………………………….. 51
U 9 - 10 MAŞINI DE FREZAT
Unitatea 9 – Maşina de frezat cu consolă ………………………………….. 53
1. Definire, domenii de utilizare, clasificare ………………………………….. 53
2. Scheme de aşchiere …………………………………………. 54
3. Maşina de frezat cu consolă …………………………………………. 55
Unitatea 10 – Alte tipuri de maşini de frezat …………………………………. 57
1. Maşina de frezat plan …………………………………………………. 57
2. Maşina de frezat longitudinal …………………………………………. 58
U 11 MAŞINI PENTRU PRELUCRAREA ALEZAJELOR

Unitatea 11 – Maşini pentru prelucrarea alezajelor …………………………. 61
1. Definire, domenii de utilizare, clasificare …………......................... 61
2. Scheme de aşchiere …………………………………………. 62
3. Maşina de găurit cu coloană …………………………………………. 62
4. Maşina de găurit cu montant …………………………………………. 63
5. Maşina de găurit radială …………………………………………. 64
6. Maşina de găurit în coordonate …………………………………. 66
U 12 - 13 ALTE TIPURI DE MAŞINI-UNELTE

Unitatea 12 – Maşina de alezat şi frezat. Maşina de broşat …………………. 67
1. Maşina de alezat şi frezat …………………………………………. 67
2. Maşina de broşat …………………………………………………. 69
Unitatea 13 - Maşini de prelucrat prin rabotare …………………………. 72
1. Schemă de aşchiere, clasificare, domenii de utilizare ………….. 72
2. Şepingul …………………………………………………………. 73
3. Maşina de rabotat cu masă mobilă …………………………………. 74
4. Maşina de mortezat …………………………………………………. 75
U 14 MAŞINI DE RECTIFICAT
Unitatea 14 – Maşini de rectificat …………………………………………. 77
1. Consideraţii generale despre rectificare ………………………….. 77
2. Maşini de rectificat plan …………………………………………. 78
3. Maşini de rectificat rotund exterior ………………….......................... 80
3.1. Maşina de rectificat rotund exterior între vârfuri ………….. 80
3.2. Maşina de rectificat rotund exterior fără vârfuri ………….. 81
4. Maşina de rectificat rotund interior ………………….......................... 83
Bibliografie …………………………………………………………………. 85
6
U 1-3 – Lanţurile cinematice ale maşinilor-unelte
U 1-3
LANŢURILE CINEMATICE ALE
MAŞINILOR-UNELTE
Unitatea 1 - NOŢIUNI GENERALE DESPRE LANŢURILE

CINEMATICE DIN CONSTRUCŢIA MAŞINILOR-UNELTE
1. Generalităţi privind definirea, clasificarea şi structura

maşinilor-unelte
Prin maşină, în general, se înţelege un sistem tehnic alcătuit din

diferite elemente, dintre care o parte execută mişcări determinate, prin care se
realizează o anumită transformare de energie, prestabilită calitativ şi cantitativ.
După felul transformării energiei şi destinaţie, maşinile se clasifică în
două categorii:
- maşini de forţă (generatoare şi motoare), la care energia furnizată este
supusă, în continuare, altor transformări;
- maşini de lucru, care transformă energia direct în lucru mecanic util.
Acţionarea, în general, se face cu ajutorul maşinilor de forţă, lucrul
mecanic la ieşire fiind consumat pentru transport sau prelucrare.
Maşinile-unelte fac parte din categoria maşinilor de lucru, fiind
destinate generării suprafeţelor pieselor, prelucrate printr-un proces de aşchiere,
în anumite condiţii de productivitate, precizie, calitate şi cost.
Marea varietate a formelor şi dimensiunilor pieselor folosite în
tehnică, a materialelor utilizate la confecţionarea acestora, a preciziei
dimensionale şi a calităţii suprafeţelor prelucrate prin aşchiere, precum şi
numărul de piese identice ce trebuie executate într-un anumit timp, a condus la
apariţia unei mari diversităţi de maşini-unelte; clasificarea acestora după un
criteriu unic este, practic, imposibilă.
7
UTILAJE ŞI ECHIPAMENTE PENTRU PRELUCRĂRI MECANICE
Există, totuşi, o serie de criterii de clasificare, mai mult sau mai puţin
cuprinzătoare, ca de exemplu:
¾ după felul operaţiei de prelucrare – strunguri, maşini de frezat, maşini de
găurit, maşini de rabotat, maşini de rectificat, maşini de broşat etc.;
¾ după destinaţie – maşini-unelte universale, specializate, cu destinaţie
specială;
¾ după gradul de automatizare – neautomate (cu comanzi manuale),
semiautomate, automate;
¾ după mărime – maşini-unelte mici, mijlocii, mari, grele (foarte mari).
Pentru simbolizarea maşinilor-unelte se folosesc litere şi cifre. Literele
reprezintă iniţialele cuvintelor ce definesc maşina-unealtă respectivă, uneori şi o
variantă constructivă, iar cifrele – de regulă – caracteristica dimensională cea
mai importantă a maşinii. În cele ce urmează, se exemplifică simbolizarea unor
maşini-unelte de fabricaţie românească:
SN 400 – strung normal, 400 reprezintă diametrul maxim al piesei ce poate
fi prelucrată peste ghidajele batiului;
SNA 360-E – strung normal, 360 – diametrul maxim al piesei, A – variantă
constructivă, E – cutia de viteze conţine şi cuplaje electromagnetice;
SC 2000 – strung carusel cu diametrul platoului de 2000 mm;
SRD 25 – strung revolver cu disc, 25 reprezintă diametrul maxim al barei
folosită ca semifabricat pentru prelucrarea pieselor;
FU 32 – maşină de frezat universală cu lăţimea mesei de 320 mm;
FD 320 – maşină de frezat dantura roţilor dinţate cu diametrul maxim de
320 mm;
S 700 – şeping, 700 reprezentând cursa maximă a culisoului, în mm;
G 40 – maşină de găurit pe care se pot executa găuri în material plin cu
burghiu elicoidal având diametrul maxim de 40 mm.
Maşinile-unelte, indiferent de destinaţia lor, au o structură generală
comună, principalele componente fiind:
9 Batiul, reprezintă piesa de bază pe care se montează celelalte
subansambluri fixe şi mobile ale maşinii, instalaţia de comandă şi
instalaţiile auxiliare.
9 Sistemul de acţionare - este alcătuit motoare electrice şi lanţuri
cinematice, care transmit şi transformă mişcarea la organele de lucru ale
maşinii. Mişcările prin care se realizează nemijlocit procesul de aşchiere
sunt mişcări generatoare, iar cele prin care se asigură anumite condiţii
pentru desfăşurarea procesului de aşchiere, se numesc auxiliare.
9 Sistemul de lucru – este format din totalitatea elementelor ce servesc la
poziţionarea şi fixarea sculelor aşchietoare şi semifabricatelor supuse
8
prelucrării prin aşchiere (cărucioare, mese, sănii, platouri, dispozitive de

prindere ş.a.).
9 Sistemul de comandă – conţine totalitatea elementelor şi circuitelor prin
care se controlează modul de funcţionare a maşinii-unelte. Sistemul de
comandă serveşte la ordonarea funcţionării organelor de lucru, conform
cerinţelor procesului tehnologic de prelucrare. Semnalele de comandă se
transmit la diferitele componente ale sistemului de acţionare determinând:
pornirea şi oprirea motoarelor, cuplarea şi decuplarea mişcărilor în
lanţurile cinematice, inversarea sensurilor de mişcare, reglarea vitezelor
organelor de lucru, coordonarea mişcărilor a două sau mai multor organe
de lucru, pornirea şi oprirea instalaţiilor auxiliare etc.
9 Instalaţiile auxiliare – îndeplinesc roluri secundare în exploatarea
maşinii-unelte, dar care, în majoritatea cazurilor, sunt esenţiale în
funcţionarea maşinii (instalaţia de ungere, instalaţia de alimentare cu
lichid de răcire-ungere a sculei, instalaţia de iluminare, sistemele de
protecţie etc.).
2. Noţiuni generale despre lanţurile cinematice din construcţia

maşinilor-unelte
2.1. Mecanismul
Mecanismul (fig. 1), ca element distinct al unui lanţ cinematic, are
rolul de a transmite şi/sau a transforma un semnal (mărime) de intrare, xi, de o
anumită natură fizică, într-un semnal
xi xe (mărime) de ieşire, xe, de aceeaşi natură
i fizică, sau de natură fizică diferită,
realizând un anumit raport între
acestea. Raportul dintre semnalul de
Fig. 1 - Schema generală a unui mecanism
ieşire şi semnalul de intrare poartă
denumirea de raport de transmitere (raport de transfer) al mecanismului, i:
xe
i= (1)
xi
În funcţie de natura fizică a celor două semnale, raportul de

transmitere al unui mecanism poate fi o mărime adimensională (de exemplu, în
cazul mecanismelor cu roţi dinţate) sau dimensională (spre exemplu, în cazul
mecanismului şurub-conducător – piuliţă).
Considerând că, în general, mărimea de intrare este variabilă într-un
domeniu xi min … xi max , mărimea de ieşire într-un domeniu xe min … xe max iar
raportul de transmitere poate varia între imin şi imax , se pot scrie relaţiile
9
x e max = x i max ⋅ i max , (2)
x e min = x i min ⋅ i min . (3)
x e max
Dacă se notează cu R xe = raportul de reglare a mărimii de
x e min
x i max i max
ieşire, cu R xi = raportul de reglare a mărimii de intrare şi cu C i =
x i min i min
capacitatea de reglare a raportului de transmitere a mecanismului, prin
împărţirea membru cu membru a relaţiei (2) la relaţia (3) rezultă
R xe
R xe = R xi ⋅ Ci , de unde C i = . (4)
R xi
2.2. Lanţul cinematic

Prin lanţ cinematic se înţelege, în general. un ansamblu de mecanisme
legate între ele în vederea îndeplinirii unei funcţii comune. Lanţurile cinematice
din structura maşinilor-unelte se clasifică după următoarele criterii:
1 – După rolul funcţional:
9 lanţuri cinematice pentru mişcări principale;
9 lanţuri cinematice pentru mişcări de avans;
9 lanţuri cinematice pentru mişcări auxiliare.
2 – După raportul de condiţionare al mărimilor de ieşire:
9 lanţuri cinematice deschise;
9 lanţuri cinematice închise.
3 – După natura elementelor componente:
9 lanţuri cinematice cu elemente mecanice;
9 lanţuri cinematice cu elemente hidraulice şi/sau pneumatice;
9 lanţuri cinematice cu elemente electrice;
9 lanţuri cinematice cu structură mixtă.
4- După felul mişcării organelor de lucru:
9 lanţuri cinematice pentru mişcări de rotaţie;
9 lanţuri cinematice pentru mişcări de translaţie.
5- După modul de desfăşurare în timp a mişcărilor:
9 lanţuri cinematice pentru mişcări continue;
9 lanţuri cinematice pentru mişcări periodice.
6- După modul de reglare a vitezei (turaţiei):
9 lanţuri cinematice cu reglare în trepte;
9 lanţuri cinematice cu reglare continuă;
9 lanţuri cinematice fără reglare.
10
Structura lanţurilor cinematice este determinată de următorii factori:

1 - distanţa motor – organ de lucru, precum şi spaţiul disponibil pentru
montarea mecanismelor;
2 - raportul de reglare a mărimii de ieşire la organul de lucru;
3 - felul mişcării organului de lucru (rotaţie sau translaţie, uniformă sau
neuniformă, continuă sau periodică, ireversibilă sau reversibilă);
4 - durabilitatea şi siguranţa în funcţionare, precum şi randamentul
mecanismelor ce pot fi utilizate în diverse scopuri.
2.3. Ecuaţia şi caracteristicile lanţurilor cinematice

Aşa după cum s-a mai arătat deja, lanţul cinematic reprezintă un
sistem de mecanisme legate în serie, prin care se transmite mişcarea de la un
element de antrenare la un organ de lucru. Prin legarea în serie a mai multor
mecanisme (fig. 2), mărimea de ieşire dintr-un mecanism oarecare constituie
mărime de intrare în mecanismul următor: xej = xi,j+1.
xi1 xi2 xi3 xij xij+1 xin ye

i1 i2 ... ij ... in
yi xe1 xe2 xej-1 xej xen-1 xen
Fig. 2 - Schema generală a unui lanţ cinematic
Se pot scrie relaţiile:

xe1 = i1 · xi1
xe2 = i2 · xi2 = i1 · i2 · xi1
.
.
xej= ij · xij = i1 · i2 · i3 · ... · ij · xi1 (5)
.
.
xen = in · xin = i1 · i2 · i3 · ... · in · xi1
Mărimea de intrare în primul mecanism, constituie mărime de intrare
în lanţul cinematic (notată cu yi), xi1 = yi, iar mărimea de ieşire din ultimul
mecanism reprezintă mărimea de ieşire din lanţul cinematic (notată cu ye),
xen = ye.
Relaţia:
ye = i1 · i2 · i3 · ... · in · yi (6)
poartă denumirea de ecuaţia lanţului cinematic.
Lanţul cinematic are, ca ansamblu, un raport de transmitere total, it,
prin care se realizează transmiterea şi transformarea mărimii de intrare yi, în
mărimea de ieşire ye, conform relaţiei:
ye = it · yi. (7)
11
Pornind de la relaţiile (6) şi (7) se observă că raportul de transmitere

total al unui lanţ cinematic este determinat de produsul rapoartelor de
transmitere ale tuturor mecanismelor din structura lanţului cinematic:
it = i1 · i2 · i3 · . . . · in. (7)
Pe lângă funcţia de a transmite şi a transforma mărimea de intrare în
mărimea de ieşire, lanţul cinematic trebuie să realizeze un anumit domeniu de
variaţie a mărimii de ieşire. Pentru aceasta, trebuie ca măcar unul dintre
mecanismele componente să aibă reportul de transmitere variabil (reglabil).
Mărimea de intrare poate fi constantă sau variabilă.
Considerând mărimea de ieşire variabilă, într-un domeniu
ye min ... ye max şi, de asemenea, că mărimea de intrare este variabilă în domeniul
yi min ... yi max (cel mai frecvent, mai restrâns decât domeniul de variaţie al
mărimii de ieşire) şi că raportul de transmitere total al lanţului cinematic poate fi
reglat între valorile extreme it min ... it max, se pot scrie relaţiile:
ye min = it min · yi min,
respectiv (8)
ye max = it max · yi max.
y e max y i max
Rapoartele: R y e = , respectiv, R y i =
poartă denumirea de
y e min y i min
rapoarte de reglare ale mărimii de ieşire, respectiv, de intrare. Analog, raportul
i t max
Ci = poartă denumirea de raport (capacitate) de reglare a raportului de
i t min
transmitere.
Ţinând seama de relaţiile (8) şi de expresiile rapoartelor de reglare
Rye şi Ryi, rezultă:
R ye
Ci = . (9)
R yi
În cazul în care lanţul cinematic este antrenat de un motor de curent

alternativ trifazat cu o singură turaţie, n0, caz în care Ryi = 1, rezultă: Ci = Rye.
Considerând că toate mecanismele componente au rapoartele de
transmitere reglabile (fig. 3) şi că mărimea de ieşire din lanţul cinematic este o
mişcare de rotaţie, elementul de antrenare fiind un motor de curent alternativ cu
o singură turaţie, n0, rezultă:
nmin = n0 · it min, adică: nmin = n0 · i1 min · i2 min · ... · in min,
respectiv
nmax = n0 · it max, adică: nmax = n0 · i1 max · i2 max · ... · in max.
12
M M1 M2 Mj Mn
i1min i2min ijmin inmin
~ .
.
.
.
.
.
... .
.
.
... .
.
.
n0 i1max i2max ijmax inmax
Fig. 3 - Schema unui lanţ cinematic pentru mişcare de rotaţie
Se poate calcula, astfel, raportul de reglare al turaţiilor,

n max i1 max i 2 max i
Rn = = ⋅ ⋅ ... ⋅ n max .
n min i1 min i 2 min i n min
i j max
Notând cu R ij = capacitatea de reglare a mecanismului de
i j min
ordinul „j”, se obţine, în final,
Rn = Ri 1· Ri 2· ...· Ri n . (10)
În expresia raportului de transmitere total (relaţia 7), unele dintre
mecanisme pot avea rapoartele de transmitere constante, adimensionale sau
dimensionale, iar celelalte, rapoartele de transmitere reglabile (variabile), de
asemenea, adimensionale sau dimensionale.
Notând cu iC produsul rapoartelor de transmitere constante şi cu iR,
produsul rapoartelor de transmitere reglabile, ecuaţia lanţului cinematic devine
ye = ic · iR · yi , de unde:
1 y y
iR = ⋅ e = C ⋅ e . (11)
i c yi yi
Relaţia (11) constituie formula de reglare a lanţului cinematic, „C”,

reprezentând constanta lanţului cinematic.
4. Legături între lanţurile cinematice

Prin funcţiile lor, generatoare sau auxiliare, lanţurile cinematice ale
maşinilor-unelte sunt mai mult sau mai puţin dependente între ele, datorită unor
condiţii cinematice, tehnologice sau economice impuse.
Prin introducerea legăturilor între lanţurile cinematice se rezolvă
diferite probleme specifice, ca de exemplu: acţionarea simultană sau succesivă a
mai multor organe de lucru de la acelaşi motor electric; realizarea unor legături
de subordonare între mişcările tehnologice; suprapunerea (însumarea) unor
mişcări în vederea generării suprafeţelor complexe etc.
Lanţurile cinematice se pot lega, între ele, în serie, în paralel şi mixt.
13
Legarea în serie. Lanţurile cinematice se consideră legate în serie

(fig. 4) atunci când, prin intermediul unui mecanism de cuplare C, mărimea de
ieşire dintr-un lanţ cinematic se introduce, ca mărime de intrare, în lanţul
cinematic următor.
MR1 MR2
i1 i2 ye1 C y i i4
i2 3
yi1 iR1 iR2 ye2
ic
Fig. 4 - Lanţuri cinematice legate în serie
Considerând că fiecare lanţ cinematic are câte un mecanism de

reglare, MR, cu raportul de transmitere reglabil, iR, i1, i2, i3, ... fiind rapoartele de
transmitere constante ale unor mecanisme ce pot exista în structurile lanţurilor
cinematice, pe baza ecuaţiilor lanţurilor cinematice
ye1 = yi1 · i1 · iR1 · i2,
ye2 = yi2 · i3 · iR2· i4
şi a raportului de transmitere al mecanismului de cuplare C,
yeC yi2
iC = = ,
yi C y e1
rezultă:
ye2 = yi1 · i1 · iR1 · i2 · i3 · iR2 · i4 = K · yi1 · iR1 · iR2. (12)
În relaţia (12), cu K s-a notat produsul rapoartelor de transmitere constante - i1,

i2, i3, i4.
Lanţurile cinematice (sau ramificaţii ale acestora), se pot lega în serie
succesiv, cu doua sau mai multe sau mai multe lanţuri cinematice, obţinându-se
mărimi de ieşire identice sau diferite (fig. 5).
M1 MR
M i3 i1 i2
MR ye1 ~
i1 i2 ye1,
~ C n01 C
i3
n0 ye2 i4 ye2
i4 ~
n02
M2
a) b)
Fig. 5 - Legături în serie, succesive
Exemplul din fig. 5-a este întâlnit la maşinile-unelte la care se

antrenează, pe rând, mai multe organe de lucru, de la acelaşi motor electric,
14
mărimile de ieşire ye1 şi ye2 fiind reglate prin acelaşi mecanism de reglare (de
exemplu, lanţurile cinematice de avans ale maşinilor de frezat universale, care
permit deplasarea succesivă a piesei după trei direcţii, vitezele de avans fiind
reglate prin aceeaşi cutie de avansuri). Varianta prezentată în fig. 5-b este
întâlnită la unele maşini-unelte la care, pe lângă deplasarea unor organe de lucru
cu viteză de avans, reglată prin mecanismul de reglare, MR, este necesară şi o
deplasare cu viteză rapidă (mişcare de poziţionare), ce se poate obţine de la un al
doilea motor electric.
Legarea în paralel. Lanţurile cinematice se consideră legate în paralel
(fig. 6) atunci când între mărimile de ieşire se stabilesc anumite rapoarte de
condiţionare. În funcţie de modul de antrenare, aceste rapoarte pot fi variabile
(în limite reduse), sau constante. Din acest punct de vedere, legătura în paralel
poate fi elastică sau rigidă.
M1 n MR1 M MR1
01
i1 i2 ye1 L i1 i2 ye1
iR1 iR1
n0
M2 n MR2 i3 MR2
02
i3 i4 ye2 i4 ye2
iR2
iR2
a) b)
Fig. 6 - Legarea în paralel a lanţurilor cinematice
În cazul legăturii elastice (fig. 6-a), fiecare lanţ cinematic este antrenat
de către un motor propriu. Raportul mărimilor de ieşire va fi
y e1 n 01 ⋅ i1 ⋅ i R1 ⋅ i 2
= .
y e 2 n 02 ⋅ i 3 ⋅ i R 2 ⋅ i 4
Turaţia unui motor de curent alternativ trifazat cu rotorul în scurt-
60 ⋅ f
circuit se calculează cu relaţia: n 0 = (1 − s ) , în care: f reprezintă frecvenţa
p
curentului alternativ, p - numărul perechilor de poli, s - alunecarea. Ca urmare,
y e1 p 2 (1 − s1 ) ⋅ i1 ⋅ i R1 ⋅ i 2 p (1 − s1 ) i R1
= =K⋅ 2 ⋅ . (13)
y e 2 p1 (1 − s 2 ) ⋅ i 3 ⋅ i R 2 ⋅ i 4 p1 (1 − s 2 ) i R 2
Deoarece alunecările s1 şi s2 sunt variabile (în limite reduse), datorită

variaţiilor diferite ale sarcinilor motoarelor - pentru valori fixate ale rapoartelor
y
mecanismelor de reglare, iR1 şi iR2, raportul e1 este, de asemenea, variabil în
ye2
limite reduse. Acest lucru nu are nici o influenţă asupra procesului de generare a
suprafeţelor.
15
În cazul legăturii rigide (fig. 6-b), ambele lanţuri cinematice sunt

antrenate de acelaşi motor electric, mărimea de intrare în cele două lanţuri
cinematice fiind aceeaşi (turaţia motorului electric, n0). Ca urmare, raportul
mărimilor de ieşire:
y e1 n 0 ⋅ i1 ⋅ i R1 ⋅ i 2 i
= = K ⋅ R1 , (14)
ye2 n 0 ⋅ i3 ⋅ i R 2 ⋅ i 4 iR2
este constant, pentru valori fixate ale rapoartelor mecanismelor de reglare, iR1 şi iR2.
Legături mixte. Aceste legături se realizează în două scopuri:
- pentru suprapunerea (însumarea) a două mişcări, în cazul generării unor
suprafeţe complexe;
- pentru obţinerea a două sau mai multor mărimi de ieşire.
În primul caz, legătura este de tip paralel-serie (fig. 7-a), iar în al
doilea – de tip serie-paralel (fig. 7-b).
În cazul legăturii paralel-serie, mărimile de ieşire din cele două lanţuri
legate în paralel sunt introduse, prin intermediul unui mecanism de însumare,
MS (un diferenţial), în lanţul cinematic – serie.
MR1 MR2
i1 i2
yi1 iR1 i3 i4
iR2 ye1
ye1 MR1 yi1
is1 MR3
i5 i6 y i i1 i2 y e
MS iR3 ye iR1 L
yi yi2 MR3
MR2 ye2 is2 i5 i
i3 i4 iR3 6 ye2
yi2 iR2
a) b)
Fig. 7 - Legarea mixtă a lanţurilor cinematice
Mărimea de ieşire din lanţul cinematic – serie se calculează cu relaţia:

ye = (yi1 · i1 · iR1 · i2 · is1 ± yi2 · i3 · iR2 · i4 · i · is2) · i5 · iR3 · i6. (15)
Legătura mixtă serie-paralel, sub forma prezentată în fig. 7-b, este mai
puţin întâlnită în structura maşinilor-unelte. La acest tip de legătură, raportul
dintre mărimile de ieşire din lanţurile cinematice dispuse în paralel,
y e1 y i ⋅ i1 ⋅ i R1 ⋅ i 2 ⋅ i 3 ⋅ i R 2 ⋅ i 4
= , este independent de lanţul cinematic-serie:
y e 2 y i ⋅ i1 ⋅ i R 1 ⋅ i 2 ⋅ i 5 ⋅ i R 3 ⋅ i 6
y e1 i 3 ⋅ i 4 i R 2 i
= ⋅ = K ⋅ R2 . (16)
ye2 i5 ⋅ i 6 i R 3 iR3
Lanţuri cinematice închise se întâlnesc la maşinile-unelte la care se

impune corelarea strictă a mişcărilor de generare, în vederea prelucrării unor
16
suprafeţe complexe. Schema generală a unui lanţ cinematic închis este

prezentată în fig. 8.
Lanţurile cinematice închise reprezintă o variantă de legătură de tip
serie-paralel, de la care, mecanismul de reglare MR2 lipseşte, mecanismul de
reglare MR (în locul lui MR3) fiind, de obicei, un mecanism cu roţi de schimb.
Dată fiind legătura dintre mărimile de ieşire ye1 şi ye2, este ca şi cum între cele
două ieşiri ar exista un mecanism fictiv MF, prin care s-ar lega cele două capete
ale lanţurilor cinematice – paralel. În acest fel, se obţine un contur (lanţ
cinematic) închis.
Ca orice lanţ cinematic,
L i1
ye1=Yi lanţul cinematic închis are un capăt
de intrare şi unul de ieşire şi, prin
i2 ig MF urmare, cele două mărimi
iR caracteristice, de intrare şi de ieşire.
i3
ye2=Ye Pentru stabilirea acestora, se alege
un sens convenţional (cinematic) de
MR
parcurgere a lanţului cinematic
Fig. 8 - Lanţ cinematic închis închis şi anume, sensul de la punctul
de legătură cinematică L, spre
mecanismul de reglare MR. În acest fel, mărimea de ieşire din ramura cu
raportul de transmitere constant i1 va fi mărime de intrare în lanţul cinematic
închis, ye1 = Yi, iar mărimea de ieşire din ramura ce conţine mecanismul de
reglare, va fi mărime de ieşire din lanţul cinematic închis, ye2 = Ye.
Cu aceste precizări, se poate scrie ecuaţia lanţului cinematic închis,
1
Ye = ⋅ i 2 ⋅ i R ⋅ i 3 ⋅ Yi = K ⋅ i R ⋅ Yi . (17)
i1
Relaţia:
1 Ye Y
iR = ⋅ =C⋅ e (18)
K Yi Yi
constituie formula de reglare a lanţului cinematic închis.

În relaţia (17), raportul de transmitere i1 intervine inversat deoarece pe
această ramura, sensul convenţional (cinematic) este invers faţă de sensul
mecanic de transmitere a mişcării. Ţinând seama de faptul că raportul de
transmitere al mecanismului fictiv, iMF = ig, ig fiind definit ca raport de generare
y e MF Yi
şi, i g = = , ecuaţia lanţului cinematic închis poate fi scrisă şi sub forma:
y i MF Ye
i 2 ⋅ i3 Y i ⋅i
⋅ i R ⋅ i = 1 . Notând 2 3 = i c , rezultă că, pentru lanţurile cinematice
i1 Ye i1
închise, este valabilă relaţia:
17
ic · iR · ig = 1. (19)
În figura 9 sunt prezentate, spre exemplificare, schemele cinematice
structurale pentru două lanţuri cinematice închise şi anume: un lanţ cinematic de
filetare (fig. 9-a) şi un lanţ cinematic de rulare (fig. 9-b).
ve vt pe
L i1
i1 S
np
i2 va
ns
CV
iF L
i3 np
CA i2
nsc
psc P
iR i3
a) b)
Fig. 9 - Exemple de lanţuri cinematice închise
Pentru lanţul cinematic de filetare, la care Yi = np – turaţia piesei, iar

Ye = nsc – turaţia şurubului conducător, ecuaţia lanţului cinematic închis este:
i ⋅i ⋅i
n sc = n p ⋅ 2 F 3 . Din condiţia de filetare, care impune ca viteza axială va,
i1
realizată prin intermediul mecanismului şurub-piuliţă, să fie egală cu viteza
vârfului sculei, în mişcarea aparentă de înşurubare pe elicea care se generează:
n sc p e i1
v a = n sc ⋅ p sc = n p ⋅ p e , rezultă: = . Notând = C F – constanta
n p p sc i 2 ⋅ i3
lanţului cinematic de filetare, rezultă formula de calcul a roţilor de schimb:
p
iF = CF ⋅ e .
p sc
Pentru lanţul cinematic de rulare, Yi = ns – turaţia sculei, Ye = np –
i ⋅i ⋅i
turaţia piesei. Ecuaţia lanţului cinematic este: n p = n s ⋅ 2 3 R . Condiţia de
i1
rulare impune ca viteza tangenţială la nivelurile celor două cercuri de rulare să
fie aceeaşi, adică: π ⋅ D rs ⋅ n s = π ⋅ D rp ⋅ n p , Drs şi Drp fiind diametrele cercurilor
D rs
de rulare. Rezultă formula de calcul a roţilor de schimb, i R = C R ⋅ . În
D rp
i1
această ultimă relaţie, C R = reprezintă constanta lanţului cinematic de
i 2 ⋅ i3
rulare.
18
Unitatea 2 - LANŢUL CINEMATIC PRINCIPAL
1. Definiţia şi structura lanţurilor cinematice principale

Lanţul cinematic principal este lanţul cinematic prin intermediul
căruia se realizează componenta principală a vitezei de aşchiere.
Cu ajutorul mecanismelor din componenţa sa, lanţul cinematic
principal transformă turaţia motorului electric într-o gama de turaţii, care să
satisfacă într-o măsură cât mai mare cerinţele impuse la prelucrarea materialelor
de natură diferită, a pieselor cu forme şi dimensiuni variate, cu ajutorul unor
scule din materiale şi cu geometrii diferite.
Lanţurile cinematice principale trebuie să conţină mecanisme cu
ajutorul cărora mişcarea să poată fi pornită şi oprită, mecanisme care să
realizeze inversarea sensului de mişcare (când se impune acest lucru),
mecanisme pentru reglarea turaţiilor, mecanisme pentru transformarea mişcării
de rotaţie în mişcare de translaţie (când mişcarea principală este rectilinie) ş.a..
În fig. 11 sunt reprezentate schemele cinematice structurale ale
principalelor tipuri de lanţuri cinematice principale.
M MR
n0 C I F AP n
(CV) a)
v (ncd)
M MR OL
n0 C I F MT
(CV) b)
v (ncd)
M MR OL
n0 C F MT
(CV) c)
Fig. 11 - Schemele cinematice structurale ale lanţurilor cinematice principale:

a - pentru mişcare de rotaţie; b - pentru mişcare rectilinie alternativă,
cu mecanism de transformare fără auto-inversare; c - pentru mişcare rectilinie
alternativă, cu mecanism de transformare cu auto-inversare
În fig. 11 s-au utilizat notaţiile:
¾ M – motor electric de curent alternativ;
19
¾ C – mecanism pentru pornirea (cuplarea) – oprirea (decuplarea) mişcării;

¾ I – mecanism pentru inversarea sensului de mişcare;
¾ MR – mecanism de reglare – mecanismul de reglare din structura lanţului cinematic
principal este denumit cutie de viteze, CV;
¾ F – frână (este acţionată la oprirea mişcării);
¾ MT – mecanism pentru transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie.
În ceea ce priveşte modalitatea în care se face reglarea mişcării principale, de
către cutia de viteze, există posibilitatea fie a unei reglări într-un număr oarecare de trepte, fie
a unei reglări continue (între o limită inferioară şi o limită superioară).
2. Structura şirului de turaţii utilizate la maşinile-unelte

În cazul în care mişcarea principală este reglată în trepte, structura
şirului de turaţii ale arborelui principal rezultă impunând anumite condiţii de
exploatare a maşinii-unelte, în privinţa productivităţii şi costului prelucrării.
Pentru determinarea legii de ordonare a termenilor şirului de turaţii, se
consideră că mişcarea principală este o mişcare de rotaţie, pentru care expresia
vitezei de aşchiere, v, în funcţie de diametrul, d [mm], al semifabricatului sau
sculei şi turaţia, n [rot/min], a arborelui principal este:
π⋅d⋅n
v= , [m / min ] . (20)
1000
v nq Reprezentând grafic
nq-1 . relaţia (20), într-un sistem de axe
.
. nj d - v, pentru diferite valori ale
ne turaţiei, n, se obţine un fascicul de
vj nj-1 drepte ce trec prin origine
ve . (fig. 12), dreapta corespunzătoare
vj-1 . turaţiei minime, n1, având cea mai
. mică înclinare, cea corespunzătoare
n2 turaţiei maxime, nq, fiind cea mai
înclinată.
n1 Se presupune că, pentru
un diametru oarecare, dx, pe baza
dx d datelor furnizate de teoria aşchierii,
Fig. 12. Dependenţa vitezei de diametru a rezultat viteza economică de
aşchiere, ve, căreia îi corespunde
turaţia economică, ne. În mod concret, aproape sigur această turaţie nu poate fi
realizată, din lipsa unui raport de transmitere corespunzător al cutiei de viteze. În
consecinţă, va trebui să se lucreze cu una din cele două turaţii alăturate turaţiei
economice: nj > ne sau nj-1 < ne.
Ţinând seama de dependenţa productivitate – viteză de aşchiere şi
cost – viteză de aşchiere, se demonstrează că este mai raţional să se lucreze cu
20
viteza inferioară vitezei economice, vj-1. Ca urmare, există o pierdere relativă de

viteză aşchiere:
v e − v j−1
δv = , (21)
ve
care va avea valoarea maximă atunci când viteza economică rezultă foarte
apropiată ca valoare de viteza vj. Astfel, pierderea relativă de viteză de aşchiere
maximă va fi:
v j − v j−1 n j − n j−1 n j−1
δv max = = =1− . (22)
vj nj nj
Dacă se impune condiţia ca pierderea relativă de viteză de aşchiere

maximă să fie constantă, indiferent între care două turaţii consecutive ale şirului
n j−1
de turaţii se află turaţia economică, rezultă că raportul trebuie să fie
nj
1
constant. Se notează acest raport cu , de unde se obţine relaţia
ϕ
nj = nj-1 · φ. (23)
În concluzie, turaţiile (vitezele) mişcării principale a maşinilor-unelte
trebuie să fie ordonate în progresie geometrică cu raţia φ. Prin urmare, termenul
general al şirului de turaţii poate fi scris sub forma:
nj = n1· φj-1 . (24)
Pe această bază, se poate deduce expresia raportului de reglare al
turaţiilor:
n max n q
Rn = = = ϕ q −1 . (25)
n min n1
Cu ajutorul relaţiei (25) se poate determina numărul termenilor şirului

de turaţii, în cazul în care valorile pentru mărimea raportului de reglare, Rn şi
pentru raţia şirului de turaţii, φ, sunt impuse din considerente de ordin practic:
lg R n
q =1+ . (26)
lg ϕ
Admiţând pentru pierderea relativă de viteză de aşchiere maximă
valorile limită: δvmax. = 0 ... 50%, conform relaţiei (22) rezultă domeniul în care
poate lua valori raţia şirului de turaţii: φ = 1 ... 2. Majoritatea producătorilor de
maşini-unelte au adoptat un număr limitat de valori ale raţiei.
21
Valorile standardizate ale raţiei au fost stabilite astfel încât să se

îndeplinească următoarele două condiţii:
a – realizarea unor şiruri de numere normale, adică progresii geometrice
k
„zecimale”, condiţie care presupune ca φ = 1 10 ;
b – pentru antrenarea lanţurilor cinematice principale să fie posibilă
utilizarea motoarelor electrice de curent alternativ trifazat cu mai multe turaţii
(turaţii ordonate, de obicei, în progresie geometrică cu raţia φe = 2), de unde
rezultă φ = k 2 2 .
Rezultă, astfel, raţii standardizate de forma: φ40 = 40 10 = 1,06;
φ20 = 20 10 = 1,12; φ10 = 10 10 = 1,26; φ5 = 5 10 = 1,58.
Unitatea 3 - LANŢUL CINEMATIC DE AVANS
1. Generalităţi
Procesul de generare a suprafeţelor prin aşchiere pe maşini-unelte
implică deplasarea, continuă sau periodică, a sculei faţă de semifabricat.
Traiectoria mişcării de generare este determinată de forma şi dimensiunile
suprafeţei prelucrate, obţinându-se prin compunerea mişcării principale cu una
sau mai multe mişcări simple de avans.
Mişcările de avans se clasifică după următoarele criterii:
¾ după forma traiectoriei: pentru traiectorie rectilinie, pentru traiectorie
circulară
¾ după direcţia mişcării de avans faţă de axa de rotaţie a sculei sau piesei,
respectiv, faţă de direcţia mişcării principale rectilinii: avans longitudinal,
transversal, axial, radial, tangenţial, orizontal, vertical, definit de direcţiile
axelor de coordonate ş. a.
¾ după caracterul temporal al mişcării: avans continuu sau periodic
(intermitent).
Mişcările de avans pot fi executate în totalitate de către piesa supusă
prelucrării (de exemplu, la maşinile de frezat cu consolă), în totalitate de sculele
aşchietoare (maşini de găurit, maşini de rabotat cu masă mobilă ş. a.) sau, o
parte de către piesă şi o altă parte - de către scule (maşini de frezat de sculărie,
şepinguri ş. a.).
Lanţul cinematic de avans este lanţul cinematic prin care se asigură
repoziţionarea ciclică a sculei faţă de piesa prelucrată, în scopul generării unei
anumite suprafeţe.
De menţionat că, toate organele de lucru ce execută mişcări de avans,
execută şi mişcări de poziţionare a sculei faţă de semifabricat, înainte de
executarea efectivă a unei operaţii de prelucrare prin aşchiere.
22
2. Lanţuri cinematice pentru avans continuu

Avansul continuu este necesar atunci când mişcarea principală este o
mişcare de rotaţie. Schema cinematică structurală specifică unui lanţ cinematic
pentru avans continuu, cu mişcare de translaţie a organului de lucru, este
prezentata în figura 13.
L
C1 CS C3
CA I OL
n0 C4 MT
M LR RM vs (s)
C2
Fig. 13 - Schema structurală a unui lanţ cinematic pentru avans continuu
Principalele categorii de mecanisme, ce pot exista în structura lanţului

cinematic de avans continuu sunt:
¾ M - motor electric de curent alternativ trifazat;
¾ CA - cutie de avansuri (este mecanismul de reglare specific lanţurilor
cinematice);
¾ LR - ramificaţie pentru deplasare rapidă (pentru poziţionarea organului de
lucru;
¾ C1, C2 - cuplaje pentru selectarea regimului de deplasare a organului de
lucru (funcţionează în opoziţie: C1 – închis + C2 – deschis realizează deplasare
cu viteză de avans; C1 – deschis + C2 – închis – deplasare rapidă);
¾ I - mecanism pentru inversarea sensului de mişcare;
¾ CS - cuplaj de siguranţă împotriva suprasolicitărilor;
¾ C3 - cuplaj pentru avans realizat pe cale mecanică;
¾ RM - roată de mână;
¾ C4 - cuplaj pentru deplasarea manuală a organului de lucru (avans sau
poziţionare);
¾ MT - mecanism de transformare a mişcării de rotaţie în mişcare de
translaţie;
¾ OL - organ de lucru.
Dacă pentru antrenarea lanţului cinematic de avans se utilizează un
motor electric de curent alternativ trifazat, cu turaţia n0, mărimea de ieşire la
organul de lucru este viteza de avans vs, care, în funcţie de tipul mecanismului
de transformare, se calculează cu relaţiile:
v s = n 0 ⋅ i c ⋅ i CA ⋅ π ⋅ m ⋅ z [mm/min], (27)
dacă mecanismul de transformare este cu pinion-cremalieră (m fiind modulul iar

z - numărul de dinţi ai pinionului ce angrenează cu cremaliera), respectiv,
23
v s = n 0 ⋅ i c ⋅ i CA ⋅ p s [mm/min], (28)
dacă mecanismul de transformare este cu şurub-piuliţă (ps fiind pasul şurubului).

În relaţiile (27) şi (28), ic reprezintă raportul de transmitere constant al unor
mecanisme din structura lanţului cinematic, iar iCA - raportul de transmitere
variabil (reglabil) al cutiei de avansuri.
Antrenarea lanţului cinematic de avans poate fi făcută şi prin legătură
cinematică la lanţul cinematic principal (caz în care motorul M lipseşte), într-un
punct L, situat după cutia de viteze. În acest caz, mărimea de ieşire la organul de
lucru este avansul, s, care, în funcţie de tipul mecanismului de transformare se
calculează cu relaţiile:
s = i c ⋅ i CA ⋅ π ⋅ m ⋅ z [mm/rot], (29)
dacă mecanismul de transformare este cu pinion-cremalieră, respectiv,

s = i c ⋅ i CA ⋅ p s [mm/rot], (30)
dacă mecanismul de transformare este cu şurub-piuliţă.

Viteza de avans a organului de lucru se calculează, în acest caz, cu
relaţia
vs = s · n [mm/min], (31)
n - fiind turaţia arborelui principal.
Ţinând seama de modul de antrenare rezultă că lanţurile cinematice de
avans pot fi independente şi dependente (legate).
3. Lanţuri cinematice pentru avans intermitent
y y
. .
. . .
. . .
B3 . A3 B3
A3
B2 B2 A2
A2
B1 A1 B1
A1
x x
O O
a) b)
Fig. 14 - Mişcări de avans intermitent
La maşinile-unelte la care procesul de aşchiere se desfăşoară ciclic,
sunt necesare mişcări de avans intermitent (periodic). Aceste mişcări au loc în
afara procesului de aşchiere, între două cicluri consecutive ale procesului de
24
aşchiere, aşa cum este cazul maşinilor de rabotat, de mortezat, de rectificat ş. a..
Prin urmare, mişcările de avans intermitent trebuie corelate cu mişcările
alternative.
Considerând că mişcarea rectilinie alternativă A se realizează după
direcţia axei Ox (fig. 14) şi avansul intermitent după direcţia axei Oy, mişcarea
de avans intermitent poate avea loc la sfârşitul fiecărei cursei duble
(fig. 14 - a) - la rabotare, mortezare ş. a., sau la sfârşitul fiecărei curse simple
(fig. 14 - b) - la rectificare.
În fig. 15 este prezentată schema cinematică structurală a unui lanţ
cinematic pentru avans intermitent, la care organul de lucru execută o mişcare
de translaţie.
MI
L CS
CA CD I s
MT
OL
LR RM
M C
Fig. 15 - Schema structurală a lanţului cinematic de avans intermitent
În figura 15, elementele structurale au fost notate astfel:

o L - punct de legătură cinematică;
o MI - mecanismul de intermitenţă;
o CA - cutie de avansuri;
o CD - cuplaj de depăşire;
o I - mecanism de inversare a sensului de mişcare;
o CS - cuplaj de siguranţă împotriva suprasolicitărilor;
o MT - mecanism de transformare a mişcării de rotaţie în mişcare de
translaţie;
o OL - organul de lucru;
o RM - roată de mână;
o C - cuplaj pentru deplasarea manuală a organului de lucru;
o M - motor electric pentru deplasare rapidă (pentru poziţionarea organului
de lucru);
o LR - lanţ cinematic pentru deplasare rapidă.
Observaţie. Din lanţurile cinematice pentru avans intermitent reale, cu
excepţia elementelor MI, OL, RM, o parte din mecanismele menţionate (inclusiv
CA) pot lipsi (MT lipseşte numai dacă organul de lucru este o masă rotativă care
execută o mişcare de avans circular).
25
4. Lanţuri cinematice pentru mişcare rectilinie

La unele maşini-unelte (maşini de lustruit şi fierăstraie cu bandă,
fierăstraie cu mişcare alternativă, maşini de rabotat, maşini de mortezat, maşini
de broşat ş.a.), mişcarea principală este rectilinie, continuă sau alternativă. De
asemenea, la majoritatea mişcărilor de avans şi de poziţionare traiectoriile
organelor de lucru sunt rectilinii.
Elementul caracteristic al unui lanţ cinematic pentru mişcare rectilinie
îl constituie mecanismul de transformare a mişcării de rotaţie în mişcare de
translaţie, mecanismele de reglare (cutiile de viteze sau de avansuri) fiind cele
obişnuite, prezentate în subcapitolele anterioare.
Principalele scheme cinematice structurale ale lanţurilor cinematice
pentru mişcare rectilinie sunt prezentate în fig. 16.
a) lanţ cinematic pentru
M CV P v mişcare de translaţie continuă cu
T1 T2 mecanism de transformare a
n0 mişcării de rotaţie în mişcare de
a) translaţie alcătuit din tamburele T1
M CV MT OL şi T2;
v2 v1 b) lanţ cinematic pentru
n0 mişcare rectilinie alternativă cu
b)
mecanism de transformare, MT, cu
M CV I MT OL auto-inversare;
v2 v1 c) lanţ cinematic pentru
n0 (CA) O1 mişcare rectilinie alternativă cu
O2
mecanism de transformare fără
c)
auto-inversare, la care viteza
M CV(CA) organului de lucru, OL,
n1 I MT OL
v2 corespunzătoare cursei de retragere,
n0 v1 v2, este egală cu viteza organului de
n2 O1 O2
lucru corespunzătoare cursei active;
d) d) lanţ cinematic pentru
M CV1 MT OL
n1 I mişcare rectilinie alternativă cu
v2 v1 mecanism de transformare fără
n0 n2 O1 O2 auto-inversare, la care viteza
CV2
e) organului de lucru v2 > v1, cu
Fig. 16 - Lanţuri cinematice pentru viteza v2 - constantă;
mişcare rectilinie e) lanţ cinematic pentru
mişcare rectilinie alternativă cu mecanism de transformare fără auto- inversare,
la care viteza organului de lucru v2 > v1, cu v2 reglabilă prin CV2.
La sistemele din figura 16 – c), d), e), opritorii O1 şi O2 comandă
inversarea sensului de mişcare la capetele curselor organelor de lucru, prin
intermediul inversorului I.
26
U 4-6 – Organologia lanţurilor cinematice ale maşinilor-unelte
U 4-6
ORGANOLOGIA LANŢURILOR
CINEMATICE ALE MAŞINILOR-UNELTE
Unitatea 4 - LANŢURI CINEMATICE PRINCIPALE
Pentru reglarea în trepte a turaţiilor arborelui principal, respectiv

reglarea în trepte a frecvenţelor mişcărilor principale rectilinii alternative, este
necesară reglarea în trepte a raportului de transmitere total al cutiei de viteze. În
acest scop se folosesc diferite tipuri de mecanisme specifice, legate, de obicei, în
serie, la alegerea acestora ţinându-se seama de raportul de reglare ce trebuie
realizat, frecvenţa reglării raportului de transmitere, timpul consumat cu reglarea
raportului de transmitere, spaţiul disponibil ş.a..
Mecanismele simple, cu raportul de transmitere reglabil în trepte, prin
care se transmite mişcarea între doi arbori consecutivi ai cutiei de viteze poartă
denumirea de grupe cinematice. Numărul de rapoarte de transmitere ale unei
grupe cinematice poartă denumirea de număr de comutări.
În cele ce urmează, se prezintă cele mai utilizate mecanisme din
construcţia cutiilor de viteze ale maşinilor-unelte.
1. Mecanisme cu roţi şi blocuri de roţi dinţate baladoare

Aceste mecanisme sunt cele mai utilizate în construcţia mecanismelor
de reglare ale maşinilor-unelte, asigurând reglarea rapidă şi comodă a turaţiilor,
prin comanda din exterior cu ajutorul manetelor, sau prin sisteme de comandă
centralizată. Principala caracteristică a acestor mecanisme o constituie numărul
treptelor blocului balador, acelaşi cu numărul comutărilor. Cel mai frecvent,
27
mecanismele cu blocuri de roţi baladoare realizează două sau trei comutări şi

mai rar, patru comutări.
Mecanisme pentru două comutări (fig. 1) – la acest mecanism, mişcarea între
z
cei doi arbori se transmite prin angrenajele cu rapoartele de transmitere i1 = 1
z1 '
z
sau i 2 = 2 , blocul balador dublu alcătuit din roţile dinţate z1 şi z2 putându-se
z2 '
deplasa în lungul arborelui pe care se află, acest arbore fiind canelat sau
prevăzut cu pană. În cazul mecanismului cu balador interior (fig. 1-a), pentru a
se putea realiza trecerea baladorului de pe o treaptă pe alta trebuie ca distanţa
dintre suprafeţele interioare ale roţilor fixe, L2, să fie mai mare decât lungimea
L1, a blocului. În ipoteza că toate roţile dinţate au aceeaşi lăţime - b, spaţiul
necesar acestui mecanism va fi L > 4b + a, a reprezentând degajarea dintre roţi.
L1
L
b a b
b a b
z2 z2
z1 z1
I I
II II
L2
z2 ’ z2 ’
’
z1 ’ z1
L
a) b)
Fig. 1 - Mecanisme cu blocuri baladoare pentru două comutări:

a) cu balador interior; b) cu balador exterior
Mecanismul cu balador exterior (fig. 1-b), deşi asigură o prelucrare

mai uşoară a roţilor, este mai puţin utilizat, deoarece necesită un spaţiu mai mare
(L > 6b).
Mecanisme cu blocuri baladoare pentru trei comutări (fig. 2)
Aceste mecanisme sunt formate din trei angrenaje cu rapoartele de
z z z
transmitere i1 = 1 , i 2 = 2 , i 3 = 3 , obţinute prin deplasarea axială a blocului
z1 ' z2 ' z3 '
balador triplu.
28
În cazul mecanismului cu balador interior (fig. 2) spaţiul necesar

pentru ansamblul celor şase roţi dinţate este L > 7b + a1 + a2. De asemenea,
pentru acest mecanism, se impune condiţia de trecere liberă a roţilor z2 (în
special) şi z1 peste roata fixă z3’. În ipoteza că dantura roţilor dinţate este
necorijată şi toate angrenajele au acelaşi modul, m, această condiţie de comutare
se exprimă prin:
Re2 + Re3’ ≤ A, respectiv, Re1 + Re3’ ≤ A, (1)
A reprezentând distanţa dintre axe.
L1
L
b a1 b a2 b b a1 b a2 b
z3 z3
z1 z2 z2 z1
I
A
II
L13 z3’ L12 ’ ’ z3 ’
z2 z2
z1 ’
z1 ’
L
a) b)
z3 z3 z2
z2 z1
z1
I
A
II
z3 ’ z2 ’ z3 ’ z2 ’
z1 ’
z1 ’
c) d)
Fig. 2 - mecanisme cu blocuri şi roţi baladoare pentru trei comutări:
a) cu balador interior; b) cu balador exterior;
c) cu balador cu o degajare mărită; d. cu balador divizat
Din relaţiile (1) exprimate sub forma:

m
2
( ) ( )
(z 2 + 2) + m z 3' + 2 ≤ m z 3 + z 3' , m (z1 + 2) + m z 3' + 2 ≤ m z 3 + z 3' ,
2 2 2 2 2
( ) ( )
29
rezultă:
z3 – z2 ≥ 4, respectiv, z3 – z1 ≥ 4. (2)
Condiţia de trecere a baladorului peste roţile fixe poate fi evitată (în
sensul că se admit şi diferenţe între numerele de dinţi mai mici decât 4) prin
diverse soluţii, precum cea prezentată în figura 2-c, care constă în construirea
blocului balador cu o degajare mărită, sau folosirea unui bloc balador divizat
(fig. 2-d.).
2. Mecanisme cu roţi cuplabile

Aceste mecanisme au o largă utilizare în cadrul mecanismelor de
reglare ale maşinilor-unelte, datorită unor avantaje pe care le prezintă:
9 fac posibilă utilizarea angrenajelor cu dantură înclinată, în V sau W;
9 necesită curse mici pentru realizarea comutărilor;
9 în cazul utilizărilor cuplajelor elastice, este posibilă reglarea turaţiei şi în
timp ce maşina funcţionează, iar cuplajele electromagnetice asigură
automatizarea comenzilor.
Principalul dezavantaj al acestor mecanisme aste determinat de
existenţa roţilor dinţate libere, în angrenare permanentă, ceea are ca efect o
uzare mai intensă danturii precum şi o scădere a randamentului mecanismului de
reglare, în ansamblu, datorită pierderilor de putere prin frecare.
În funcţie de felul cuplajelor folosite, mecanismele cu roţi cuplabile
pot fi cu cuplaje rigide şi cu cuplaje elastice.
În fig. 3 sunt prezentate trei variante de mecanisme cu cuplaje rigide
pentru două comutări.
a) b) c)
Fig. 3 - Mecanisme cu cuplaje rigide pentru două comutări:
a) cu cuplaj bilateral cu gheare; b) cu roată baladoare şi cuplaj cu gheare;
c) cu roată baladoare şi cuplaj cu dantură interioară.
3. Mecanisme cu structură mixtă

Aceste tipuri de mecanisme asigură reglarea raportului de transmitere
atât prin intermediul roţilor sau blocurilor de roţi baladoare, cât şi prin fixarea
roţilor libere cu ajutorul cuplajelor. În fig. 4 sunt prezentate patru variante
constructive de mecanisme cu structură mixtă.
30
z3 z3
z1 z2 z1 C1 m1 z2
C1 C2
I I
m2
II II
’
z3 z2 ’ C2
z1 ’ z1 ’ z3 ’ z2 ’
a) b)
z2 z3 z3 z1 z4
z1 C z2 C
I I
II II
z3 ’
z1 ’
z2 ’ z2 ’ z3 ’ z1 ’ z4 ’
c) d)
Fig. 4 - Mecanisme cu structură mixtă: a) cu roată baladoare şi cuplaje pentru trei
comutări; b) cu manşoane de roţi dinţate libere şi cuplaje pentru patru comutări;
c) cu balador dublu şi cuplaj; d) cu balador triplu şi cuplaj
4. Mecanisme cu roţi de schimb

Mecanismele cu roţi de schimb (fig. 5) au o
construcţie simplă şi compactă, dar necesită înlocuirea
roţilor incluse în lanţul cinematic, ceea ce impune
întreruperea funcţionării maşinii pe durate mai mari. Un
astfel de mecanism de reglare este raţional a fi utilizat la
maşini-unelte speciale, la care schimbarea turaţiei se
face la intervale mari de timp.
Teoretic, aceste mecanisme pot realiza orice
număr de comutări. Practic, numărul de comutări este
limitat din condiţia reducerii numărului de perechi de
Fig. 5 - Mecanism roţi, astfel ca roţile să poată fi montate atât în ordinea
cu roţi de schimb A/B, cât şi în ordinea B/A.
5. Mecanisme cu intermediară
Mecanismele cu intermediară sunt frecvent utilizate în construcţia
cutiilor de viteze ale maşinilor-unelte, constituind ultima grupă cinematică.
Mecanismele cu intermediară pot realiza salturi relativ mari între comutări (între
rapoartele de transmitere), rezolvând şi problema indicelui de structură al ultimei
31
grupe cinematice, ca urmare a faptului că permit rapoarte de reglare mai mari,

deoarece, raportul de transmitere minim se obţine prin mai multe angrenaje.
După forma treptei intermediare şi numărul de comutări, mecanismele
cu intermediară se împart în două categorii:
- mecanisme cu intermediară simplă (pentru două comutări);
- mecanisme cu intermediară complexă (cu mai mult de două comutări).
Orice mecanism cu intermediară permite transmiterea mişcării pe
două căi: una directă şi cealaltă - prin intermediară. O condiţie esenţială impusă
acestor mecanisme este aceea că, sensul de rotaţie la ieşirea din mecanism
trebuie să fie acelaşi, indiferent pe ce cale se transmite mişcarea.
a) b)
Fig. 6 - Mecanisme cu intermediară simplă: a) cu cuplaj bilateral cu gheare;

b) cu roată intermediară - zi - liberă în angrenare permanentă cu roata lată - z2’.
a) b)
Fig. 7 - Mecanisme cu intermediară complexă:
a) mecanism de forma 2 +1; b) mecanism de forma 4 + 1.
Domeniile turaţiilor realizate direct sau prin intermediară (simplă sau

complexă) pot fi distincte sau parţial suprapuse.
32
Unitatea 5 - LANŢURI CINEMATICE DE AVANS
1. Sisteme de sănii suprapuse

Pentru realizarea mişcărilor de avans, sistemul de lucru al maşinii-
unelte trebuie să conţină o serie de elemente specifice: mese, sănii, cărucioare,
platouri ş. a.
În fig. 8 sunt prezentate câteva exemple de sisteme de sănii şi alte
elemente specifice, prin care se realizează mişcări de avans sau de poziţionare.
np np
2
sL sT sL1 sL2
sT
1 2 3 1
a) b)
Sb
4 ns
sL(sx) 1
sL2 sT2 2
2 sT(sy)
np sV(sz)
sL1 sT1
3
1 3
c) d)
2 3 4
1 Poziţionare
ns sr Poziţionare
sa sc sr
stg
2 5 4 3
1
e) f) sv
Fig. 8 - Exemple de sisteme de sănii utilizate la maşini - unelte
33
Notaţiile din figura 8 au următoarele semnificaţii:

- np, ns - turaţia piesei, respectiv, turaţia sculei (mişcări principale);
- sL - avans longitudinal, sT - avans transversal, sV - avans vertical, stg - avans
tangenţial, sr - avans radial, sc - avans circular, sa - avans axial.
Cifrele definesc următoarele organe de lucru:
- fig. 8-a: 1 - sanie longitudinală, 2 - sanie transversală;
- fig. 8-b: 1 şi 2 - sănii longitudinale, 3 - sanie transversală;
- fig. 8-c: 1 şi 3 - sănii longitudinale, 2 şi 4 - sănii transversale;
- fig. 8-d: 1 - sanie longitudinală, 2 - sanie transversală, 3 - sanie verticală;
- fig. 8-e: 1 - sanie longitudinală (axială), 2 - sanie tangenţială, 3 - sanie
radială, 4 - masă rotativă;
- fig. 8-f: 1- montant, 2 - traversă mobilă, 3 - sanie radială, 4 - sanie verticală
(axială), 5 - ghidaj înclinabil.
De menţionat că, toate organele de lucru ce execută mişcări de avans,
execută şi mişcări de poziţionare a sculei faţă de semifabricat, înainte de
executarea efectivă a unei operaţii de prelucrare prin aşchiere.
2. Mecanisme pentru reglarea în trepte a avansului continuu

Mecanismele pentru reglarea în trepte a avansului continuu poartă
denumirea de cutii de avansuri. Acestea pot avea structuri asemănătoare cutiilor
de viteze, realizând avansuri sau viteze de avans ordonate în progresie
geometrică. Ele diferă de cutiile de viteze prin:
¾ gabarit, care este mai mic, datorită puterii mai mici transmise;
¾ existenţa, eventual, a unor ramificaţii (după mecanismul de reglare
propriu-zis) pentru obţinerea mişcărilor de avans după mai multe direcţii;
¾ existenţa, eventual, a unei ramificaţii în paralel cu mecanismul de reglare,
pentru deplasarea cu viteză rapidă a organelor de lucru.
Pe lângă cutiile de avansuri de tip cutie de viteze, la maşinile-unelte se
utilizează frecvent şi mecanisme specifice pentru reglarea în trepte a avansului,
care sunt prezentate în cele ce urmează.
Mecanismul cu con Norton
Mecanismele cu con Norton (fig. 9) se întâlnesc în structura unor
strunguri normale, fiind utilizate atât pentru reglarea avansului cât şi pentru
reglarea paşilor filetelor (pentru a obţine seria de bază), motiv pentru care
rapoartele de transmitere sunt ordonate în progresie aritmetică. Aceste
mecanisme realizează 6 ... 12 comutări.
Mecanismul este alcătuit din doi arbori, pe arborele I fiind fixate un
număr q de roţi dinţate care au acelaşi modul, dar numere de dinţi diferite, pe
arborele II aflându-se o roată baladoare cu z dinţi. Pentru a se putea transmite
mişcarea între toate roţile conului Norton şi roata z, se utilizează roata
intermediară zi, care poate fi scoasă din angrenare şi reintrodusă în altă poziţie,
prin bascularea braţului B în jurul arborelui II. Poziţia corectă şi sigură a roţii z
34
este asigurată de indexorul I, care se introduce în găuri special practicate în

carcasa C.
Mecanismul cu con
zj zj I Norton poate funcţiona în două
variante: 1 - cu conul Norton
I I conducător, când realizează
z1 z2
… rapoarte de transmitere de
zq zi
zj
zi II forma i j = , 2 - cu conul
B z
II z Norton condus, când realizează
z C
rapoarte de transmitere de
1 z
forma i j ' = = . Acest lucru
ij zj
Fig. 9 - Mecanismul cu con Norton
este necesar pentru a putea
prelucra toate tipurile de filete. Pentru a funcţiona în cele două variante se
folosesc sisteme de comutare speciale, de tipul celor prezentate în fig. 10.
z1 C z3 Comandă externă
MN III z2 z5
I MN C
z4 II
zi IV
II I
z2 z1 zi
IV III
Comandă externă z5 z3 z4
a) b)
Fig. 10 - Sisteme de comutare: a) cu roată baladoare, z1 şi cuplaj cu dantură interioară;
b) cu roată baladoare, z1, cu angrenare succesivă cu roţile z2 şi z3
Mecanismul cu blocuri baladoare

Cutia de avansuri cu
zq blocuri baladoare prezentată
z1 z2
schematic în fig. 11 este specifică tot
I strungurilor normale asigurând
reglarea avansurilor şi paşilor
filetelor (seriile de bază), fiind
II alcătuită din doi arbori şi trei blocuri
baladoare cu câte două comutări
z2 ’ zq ’ fiecare (pentru a fi comandate prin
z1 ’
aceeaşi manetă). Rapoartele de
Fig. 11 - Cutie de avansuri transmitere sunt ordonate tot în
cu blocuri baladoare (variantă) progresie aritmetică. Şi aceste
35
mecanisme funcţionează în doua variante (cu arborele I conducător, sau cu

arborele I condus). Pentru aceasta se utilizează sisteme de comutare precum cele
ale cutiilor de avansuri cu con Norton.
Mecanismul cu pană amovibilă
zq
z1 z2 4
I 5
6 3
7 2
II 1
zq ’
z1 ’ z2 ’
a) b)
Fig. 12 - Mecanismul cu pană amovibilă: a) schema cinematică; b) schema constructivă
Mecanismul cu pană amovibilă (fig. 12-a) este alcătuit din două

conuri de roţi dinţate, în angrenare permanentă, roţile unui con fiind fixate pe
arborele I iar roţile celui de al doilea sunt libere pe arborele II. Pentru
transmiterea mişcării printr-un angrenaj oarecare, se fixează roata liberă
corespunzătoare, pe arborele II, cu ajutorul unei pene speciale care se poate
deplasa în lungul arborelui.
Elementele din schema constructivă (fig. 12-b) au următoarea
semnificaţie: 1 - pana amovibilă; 2 - tijă de comutare (deplasează pana
amovibilă); 3 - arc lamelar; 4 - roata
z2 z 3 dinţata liberă faţă de arbore; 5 - inel de
I z1 C1
II
C3 III distanţare a roţilor dinţate; 6 - arbore
tubular; 7 - articulaţia penei.
Mecanismul cu sisteme de cuplaje
V
IV VI Mecanismele cu cuplaje se
C2 z2 ’ C4 z3 ’ caracterizează printr-o structură
’
z1 compactă, comutările realizându-se prin
Fig. 13 - Mecanismul cu cuplaje închiderea ordonată a cuplajelor.
3. Cutii de multiplicare
Întrucât mecanismele CA CM
pentru reglarea în trepte a avansului
prezentate au un număr relativ redus
de rapoarte de transmitere, pentru
mărirea domeniului de reglare a Fig. 14 - Mecanisme pentru reglarea avansului
avansurilor, se poate recurge la legate în serie
36
legarea în serie a acestor mecanisme cu alte mecanisme speciale de reglare,

numite cutii de multiplicare (fig. 14).
Cutiile de multiplicare sunt mecanisme cu roţi dinţate care realizează,
în mod obişnuit, rapoarte de transmitere ordonate
a
b în progresie geometrică, cu raţia de forma φ = 2x,
III cu x = ± 1 sau x = ± 2, în funcţie de tipul şi
construcţia mecanismului. Cele mai utilizate sunt
b a c cutiile de multiplicare cu blocuri baladoare şi cele
II cu meandru.
În figura 15 este prezentată schema
c cinematică a unei cutii de multiplicare cu blocuri
I baladoare care realizează patru rapoarte de
transmitere.
a
Dacă a, b, c reprezintă numerele de
Fig. 15 - Cutie de multiplicare cu
dinţi ale roţilor dinţate, cele patru rapoarte de
blocuri baladoare (variantă) a a c a a b
transmitere sunt: i1 = ⋅ ; i 2 = ⋅ ; i 3 = ⋅ ;
b b c b b a
c b
i 4 = ⋅ . Pentru b = 2a, rezultă: i1 = 1/4; i2 = 1/2; i3 = 1/1; i4 = 2/1, deci raţia
c a
φ = 2. b b b
Mecanismele de tip meandru (fig. a a a
I
16), utilizate, de asemenea, în construcţia
cutiilor de multiplicare, au în structură
manşoane cu două roţi dinţate, cu numerele II
de dinţi a şi b, libere pe arborii I şi II, o roată a ba a
cu a dinţi fixă pe arborele de intrare, I şi o b b
zi
roată baladoare cu c dinţi pe arborele de ieşire
III. Pentru a se prelua mişcarea atât de la III
roţile cu a dinţi cât şi de la cele cu b dinţi este c
utilizat un dispozitiv cu roată intermediară zi
basculantă, asemănător celui de la cutia de
avansuri cu con Norton. Fig. 16 - Mecanism cu meandru
Dacă b = 2a şi c = a, rapoartele de
transmitere realizate de mecanism rezultă de forma:
a b z a
i1 = . ⋅ i = = 1;
b zi c c
a a b a a 1
i2 = ⋅ ⋅ = ⋅ = 1 ;
b b c b c 2
2
a a a b ⎛a⎞ a 1
i3 = ⋅ ⋅ ⋅ = ⎜ ⎟ ⋅ = 2 ;
b b b c ⎝b⎠ c 2
37
M
j −1
⎛a⎞ a 1
ij = ⎜ ⎟ ⋅ = j−1 ;
⎝b⎠ c 2
M
n −1
⎛a⎞ a 1
in = ⎜ ⎟ ⋅ = n −1 .
⎝b⎠ c 2
4. Mecanisme pentru avans intermitent
Mecanismul cu clichet este cel mai utilizat mecanism pentru avans intermitent,
datorită simplităţii constructive, siguranţei în funcţionare şi posibilităţii comode
de reglare a mărimii avansului (fig. 17).
α
s CL B
OL
CF
M
SC
pSC RC
Fig. 17 – Mecanismul cu clichet
Mecanismul constă din roata de clichet RC şi clichetul CL, fixat pe un

braţ care poate oscila, în jurul axei roţii de clichet, cu unghiul α. Datorită
profilului clichetului şi al dinţilor roţii, în unul din sensuri clichetul antrenează
roata de clichet, care este solidară cu şurubul conducător SC, în timp ce în
celălalt sens de oscilaţie clichetul sare peste dinţii roţii, fără a o antrena. Pentru a
se evita rotirea în sens invers a roţii de clichet, este prevăzut clichetul fix CF.
Mărimea avansului intermitent al organului de lucru, OL, depinde de
amplitudinea oscilaţiei unghiulare a braţului port-clichet, care se poate regla prin
modificarea lungimii manivelei M. Dacă mecanismul şurub-piuliţă are pasul pSC,
roata de clichet - z dinţi şi se notează cu zx numărul de dinţi depăşiţi de clichet la
o oscilaţie, mărimea avansului rezultă potrivit relaţiei
p SC ⋅ z x
s= (3)
z
Mecanismul cu cruce de Malta (fig. 18)
Acest mecanism este alcătuit dintr-un disc D, pe suprafaţa căruia se
afla un bolţ B care, la rotirea continuă a discului D, intră succesiv în canalele
crucii de Malta CM şi, prin urmare, aceasta se va roti intermitent.
38
Mărimea avansului
D poate fi reglată, grosier, prin
modificarea numărului de
B OL s
bolţuri ce pot fi montate pe
disc şi, fin - prin cutia de
CA
SC avansuri CA.
CM
Fig. 18 - Mecanismul cu cruce de Malta
Unitatea 6 - MECANISME PENTRU TRANSFORMAREA

MIŞCĂRII DE ROTAŢIE ÎN MIŞCARE DE TRANSLAŢIE
1. Mecanisme cu auto-inversare
Mecanismul cu bielă-manivelă (fig. 19) v
v1 max
ω M v2 v1
r l x
O φ ψ N N’
OL v2 max
a L1 b
x L
Fig. 19 - Schema mecanismului cu bielă-manivelă
Fig. 20 - Variaţia vitezei
Mecanismul cu bielă-manivelă este utilizat pentru frecvenţe mari şi
curse mici ale organului de lucru.
Viteza organului de lucru în timpul cursei este variabilă
(dezavantajoasă pentru procesul de aşchiere), legea de variaţie corespunzătoare
cursei de retragere fiind aceeaşi cu cea corespunzătoare cursei active (fig. 20) şi,
prin urmare v2 max = v1 max.
Pentru reducerea gradul de neuniformitate a vitezei de aşchiere,
precum şi pentru a se asigura un spaţiu a pentru angajarea sculei în aşchiere şi
un spaţiu b pentru ieşirea sculei din aşchiere, din cursa totală L a organului de
lucru, se utilizează numai o porţiune L1.
Mecanismul cu culisă oscilantă (fig. 21) - este utilizat pentru frecvenţe relativ
mari ale organului de lucru şi curse până la 1000 mm. Mişcarea de rotaţie
continuă a manivelei M, prin piatra de culisă PC, este transformată în mişcare
de rotaţie oscilantă a culisei C. Această mişcare este transformată, prin bieleta B
în mişcare rectilinie alternativă a organului de lucru OL.
După cum rezultă din figura 22, viteza organului de lucru în timpul
cursei organului de lucru este variabilă dar, legea de variaţie corespunzătoare
cursei de retragere este diferită faţă de cea din cursa de lucru.
39
OL v
v2 v1
v1max
B
C x
PC
T2 r α T1
R
v2max
M a L1 b
β
e L
Fig. 22 - Variaţia vitezei

organului de lucru
Fig. 21 - Schema mecanismului Deoarece unghiul β, de

cu culisă oscilantă rotire a manivelei în timpul cursei
de retragere este mai mic decât
unghiul α - corespunzător cursei active, viteza medie de retragere a organului de
lucru este mai mare decât viteza medie din cursa activă.
Mecanismele cu camă-tachet (fig. 23) - sunt utilizate pentru obţinerea
mişcărilor de avans ale organelor de lucru (săniile
strungurilor automate, mişcarea de translaţie a sculei
OL v1
R la detalonare ş. a.).
v2 Deplasarea organului de lucru în cursa
T activă este realizată de cama K, fixată pe arborele de
AC comandă AC, iar deplasarea în cursa de retragere
n este asigurată de resortul R, care asigură şi contactul
K dintre camă şi tachetul T.
În mod obişnuit, cama este profilată după
Fig. 4.23 - Mecanismul cu o spirală arhimedică şi, prin urmare, viteza
camă-tachet
organului de lucru în cursa activă este constantă.
2. Mecanisme fără auto-inversare

Mecanismele cu pinion - cremalieră (fig. 24) sunt utilizate în cadrul lanţurilor
cinematice principale şi de avans, când cursele organelor de lucru sunt mari.
Observaţie - la sistemul din fig. 24-b, pentru ca pinionul să poată
executa cele două mişcări - de rotaţie şi de translaţie - este necesară o legătură
cinematică printr-o roată baladoare aflată pe bara avansurilor BA.
40
OL
v n
Cr v
BA m, z
m, z
Cr n OL
a) b)
Fig. 24 - Mecanisme cu pinion - cremalieră: a - cu pinion în mişcare de rotaţie şi
cremaliera, fixată la organul de lucru, în mişcare de translaţie;
b - cu cremaliera fixă şi pinion în mişcare de rotaţie şi de translaţie
Dacă pinionul are modulul m, numărul de dinţi z şi se roteşte cu

turaţia n, viteza organului de lucru se calculează cu relaţia
v = π · m · z · n, [mm/min]. (4)
La maşinile-unelte grele se pot utiliza doua angrenaje pinion-
cremalieră (fig. 25).
v v
n n
a) b)
Fig. 25 - Mecanisme cu două angrenaje pinion-cremalieră
Soluţia din fig. 25-a, cu arborele orizontal comun şi angrenaje cu

dantura înclinată asigură o funcţionare mai silenţioasă şi o construcţie mai
simplă, dar are dezavantajul că angrenarea este influenţată, în timp, de uzura
ghidajelor. Dacă spaţiul necesar montării mecanismelor permite, arborii celor
doua pinioane pot fi montaţi în poziţie verticală (fig. 25-b), această soluţie
eliminând dezavantajul de menţionat mai sus.
Mecanismul cu melc-cremalieră melcată (fig. 26) are o rigiditate mare,
funcţionare silenţioasă, realizând şi o demultiplicare importantă a mişcării.
Pentru a se putea asigura montajul lagărelor melcului, axa acestuia este înclinată
41
cu unghiul α faţă de direcţia de deplasare a organului de lucru şi, ca urmare,

cremaliera are dantura înclinată cu unghiul β.
v v2
β
β n v1
α
β
a) b)
Fig. 26 - Angrenajul melc-cremalieră: a - schema;

b - obţinerea vitezei organului de lucru
Dacă melcul are modulul m, numărul de începuturi k şi se roteşte cu

turaţia n, viteza axială, în mişcarea aparentă de înşurubare, va fi
v1 = k · π · m · n.
Conform fig. 26-b, viteza normală pe dinţii cremalierei
v1 k ⋅π⋅m
v2 = = ⋅n.
cos(α − β) cos(α − β)
Rezultă viteza de deplasare a cremalierei şi, deci, a organului de lucru,
v = v2 · cosβ, adică:
k ⋅ π ⋅ m ⋅ cos β
v= ⋅n. (5)
cos(α − β )
Mecanismele cu şurub-piuliţă au o largă utilizare în structura lanţurilor
cinematice de avans, oferind o serie de avantaje, printre care: capacitate de auto-
frânare, precizie ridicată, funcţionare liniştită, transmit forţe axiale mari la
dimensiuni ale mecanismelor relativ mici.
Soluţiile constructive din fig. 27 au următoarele particularităţi:
a - mecanism cu şurubul în mişcare de rotaţie şi piuliţa, fixată la organul de
lucru, în mişcare de translaţie;
b - mecanism cu piuliţa fixă, şurubul executând ambele mişcări (roata z
prin care este asigurată mişcarea de rotaţie a şurubului este baladoare şi
împiedicată să se deplaseze axial);
42
c - mecanism cu piuliţă rotativă, capetele şurubului fiind fixate la organul

de lucru;
d - mecanism cu şurubul fix, piuliţa executând ambele mişcări, de rotaţie şi
de translaţie, împreună cu organul de lucru.
OL OL
v v
z
nSC nSC
pSC pSC
a) b)
OL OL
v v
nSC nSC
pSC z2 pSC z2
z1 z1
c) d)
Fig. 27 - Mecanisme cu şurub-piuliţă
Dacă mecanismul şurub-piuliţă are pasul pSC, numărul de începuturi k

(cel mai frecvent k = 1) iar şurubul sau piuliţa se roteşte cu turaţia nSC, viteza de
deplasare a organului de lucru se calculează cu relaţia
v = k · pSC · nSC (6)
43
U 7-8 – Strunguri
U 7-8
STRUNGURI
Unitatea 7 – STRUNGUL NORMAL
1. Definire, domenii de utilizare, clasificare
Generarea suprafeţelor pe strunguri se realizează (Fig. 1) prin

compunerea unei mişcări de rotaţie (mişcarea principală – I) cu o mişcare
rectilinie de avans (după o direcţie paralelă cu axa piesei – II, perpendiculară pe
aceasta – III, sau înclinată – IV). La majoritatea strungurilor, mişcarea principală
este efectuată de piesa, 1, iar mişcările de avans de către scula aşchietoare, 2.
Strungurile sunt maşini-unelte destinate prelucrării suprafeţelor de
revoluţie cilindrice, conice (exterioare sau interioare), plane frontale, elicoidale
sau profilate. În acest scop se utilizează scule aşchietoare precum cuţite de
diferite tipuri, burghie, alezoare, tarozi, filiere etc.
Având în vedere marea diversitate de variante constructive,
strungurile se clasifică după diferite criterii, cum ar fi:
9 după poziţia axei semifabricatului: orizontale (normale) sau verticale
(carusel);
9 după direcţia ghidajelor faţă de axa semifabricatului: paralele sau
transversale (frontale);
9 după tipul portsculelor: normale sau revolver;
9 după numărul arborilor principali: monoaxe sau multiaxe;
9 după gradul de automatizare: neautomate, semiautomate, automate;
9 după gradul de specializare: universale sau specializate (pentru axe cu
came, arbori cotiţi, de detalonat etc.);
9 după gabarit: uşoare, mijlocii, grele; etc.
45
2. Scheme de aşchiere
Principalele scheme de aşchiere întâlnite la prelucrările prin strunjire

sunt prezentate în fig. 1.
Fig. 1 – Scheme de aşchiere la prelucrarea prin strunjire:

a) prelucrarea suprafeţelor cilindrice exterioare; b) prelucrarea suprafeţelor plane frontale;
c) prelucrarea suprafeţelor conice prin metoda generatoarei materializate;
d) prelucrarea suprafeţelor conice prin metoda generatoarei cinematice;
e) prelucrarea suprafeţelor cilindrice interioare; f) prelucrarea canalelor (debitare).
3. Strungul normal
În mod uzual, strungul monoax, paralel, orizontal, cu portscula

normală şi neautomat este denumit strung normal. Pe acest tip de maşină-
unealtă se pot prelucra o gamă foarte variată de piese, de dimensiuni şi din
materiale diferite, precum şi un număr mare de tipuri de filete; acest lucru este
posibil numai în condiţiile unui domeniu larg de reglare a turaţiilor, avansurilor
şi paşilor filetelor.
În Fig. 2 este prezentată schema cinematică structurală a strungului
normal, în care sunt redate principalele elemente constructive şi funcţionale.
Notaţiile de pe figură au următoarele semnificaţii: 1 – batiu; 2 – păpuşă fixă;
3 – dispozitiv pentru prinderea piesei (universal); 4 – cărucior (sanie
longitudinală); 5 – sanie transversală; 6 – sania port-cuţit; 7 – portsculă;
46
U 7-8 – Strunguri
8 – păpuşa mobilă; 9 – pinola păpuşii mobile; 10 – vârf de centrare; 11 – tavă

colectoare de aşchii şi lichid de răcire.
2 3 4 5 7 6 10 9 8
VII
VI
I1 I SCT RM4
CV
IV
II RM3 V
I2 III
AF RM2
BF
CAF C SCL z1 CR
BA I3 C1
C2
RM1
ME
1 11
Fig. 2 – Strungul normal (schemă cinematică structurală)
De asemenea, în Fig. 2 s-au mai făcut notaţiile: ME – motor electric;

CV – cutie de viteze; CAF – cutie de avansuri şi filete; SCL – şurub conducător
longitudinal; SCT – şurub conducător transversal; BA – bara de avansuri; z1 –
pinion; CR – cremalieră; RM1 … RM4 – roţi de mână (de manevră).
Cutia de viteze se găseşte în păpuşa fixă şi are rolul de a transmite
mişcarea de la motorul electric la arborele principal, cu un anumit raport de
reglare (rezultând, astfel, mişcarea principală, I). Pe capătul arborelui principal
se găseşte dispozitivul pentru prinderea semifabricatului, care poate fi universal
cu bacuri, platou cu bacuri, dispozitiv de antrenare sau alt dispozitiv special.
Mişcarea de avans longitudinal a sculei, II, se realizează cu ajutorul
căruciorului, utilizându-se un mecanism de transformare a mişcării din rotaţie în
translaţie (pinion – cremalieră – pentru strunjire cu avans longitudinal, exclusiv
filetare, şurub – piuliţă – pentru filetare).
Avându-se în vedere că, în cazul prelucrării filetelor, trebuie să existe
posibilitatea obţinerii unui lanţ cinematic închis (lanţul cinematic de filetare),
pentru antrenarea lanţului cinematic de avans se preia mişcarea de la arborele
principal. Pentru reglarea mărimii avansului şi a pasului filetelor, se reglează
rapoartele de transmitere ale lanţului cinematic de avans, atât prin roţile de
47
schimb de filetare AF/BF, cât şi prin modificarea raportului de transmitere a

cutiei de avansuri şi filete.
Mecanismele din cutia căruciorului permit transmiterea mişcării atât la
mecanismul pinion – cremalieră, cât şi la şurubul conducător transversal SCT, cu
ajutorul căruia se realizează deplasarea săniei transversale, în mişcarea de avans
transversal, III.
Pentru prelucrarea unor suprafeţe cilindrice scurte, sau a unor
suprafeţe conice, se poate utiliza sania port-cuţit, care are posibilitatea de a se
roti cu diferite unghiuri şi de a se bloca astfel, avansul IV realizându-se manual,
cu ajutorul roţii de mână RM3. Pe sania port-cuţit se găseşte portscula, prevăzută
cu 4 locaşuri pentru montarea cuţitelor de strung; ea se poate roti şi bloca
(mişcarea auxiliară VII), pentru aducerea succesivă a sculelor în poziţie de lucru.
În cazul prelucrării unor piese de lungime mare, pe lângă prinderea lor în
universal se mai sprijină şi extremitatea din dreapta, cu ajutorul unui vârf de
centrare montat în pinola păpuşii mobile. Păpuşa mobilă are posibilitatea de a se
deplasa în lungul ghidajelor strungului şi de a se bloca în diferitele poziţii,
impuse de lungimea pieselor prelucrate (mişcarea auxiliară VI). Pentru
prelucrarea suprafeţelor conice de lungime mare şi având unghiul de înclinare a
generatoarei mic, păpuşa mobilă se poate deplasa şi după o direcţie
perpendiculară pe axa strungului.
În vederea executării operaţiilor de găurire cu burghiul, ca şi pentru
prelucrarea găurilor deja existente cu scule specifice (lărgitoare, adâncitoare,
alezoare), acestea se montează în păpuşa mobilă iar avansul, V, se realizează
manual, cu ajutorul roţii de mână RM4.
Roţile de mână RM1 şi RM2 se utilizează pentru efectuarea unor
operaţii de reglare (aşchieri de probă) sau pentru prelucrarea cu avans manual pe
direcţie longitudinală, respectiv transversală.
Unitatea 8 – ALTE TIPURI DE STRUNGURI
1. Strungul vertical (carusel)
Strungul vertical (numit frecvent şi strung carusel) se caracterizează

prin aceea că arborele principal este dispus vertical şi, prin urmare, platoul
pentru fixarea pieselor de prelucrat este aşezat în plan orizontal. El este destinat,
în general, prelucrării pieselor de dimensiuni mari.
Datorită particularităţilor arhitecturale şi constructive pe care le are,
strungul vertical prezintă o serie de avantaje (faţă de cel normal), cum ar fi:
¾ fixare mai uşoară a pieselor pe platou, precum şi reducerea semnificativă
a timpului ajutător necesar;
48
U 7-8 – Strunguri
¾ posibilitatea echipării maşinii cu 2 … 4 cărucioare port-cuţit , ceea ce

permite efectuarea simultană a mai multor operaţii de prelucrare;
¾ condiţii mai bune de observare a pieselor care se prelucrează şi măsurare
mai uşoară a dimensiunilor pieselor;
¾ rigiditate sporită a maşinii, deci posibilitatea utilizării unor regimuri de
aşchiere mai intense, în condiţiile obţinerii unei calităţi mai bune a
suprafeţelor pieselor prelucrate;
¾ spaţiu mai redus ocupat de maşină, în comparaţie cu strungurile normale
care ar putea prelucra piese de aceleaşi dimensiuni.
Pe strungurile verticale se pot efectua, în mod uzual sau utilizând
dispozitive speciale, toate operaţiile de strunjire cilindrică, conică şi plană,
exterioară şi interioară, de găurire şi alezare, precum şi de filetare.
ME5 4
8
2 7
2
ME4 3 ME3
VIII
CA3 CA2
VII IV 6
VI V ME2
I II
9 III
CA1
AP
CV
ME1 5
1
Fig. 3 – Strung vertical cu doi montanţi (schemă cinematică structurală)

1 – batiu; 2 – montanţi; 3 – traversă mobilă; 4 – traversă de rigidizare;
5 – cărucior orizontal; 6 – sania căruciorului orizontal; 7 – cărucior vertical;
8 – săniile cărucioarelor verticale; 9 – platou pentru fixarea piesei.
49
Există două criterii de clasificare specifice strungurilor verticale:

¾ după numărul montanţilor: cu un montant (pentru piese cu diametrul mai
mic de 1800 mm) sau cu doi montanţi (pentru piese cu diametrul peste
1800 mm);
¾ după felul traversei: cu traversă fixă (pentru piese având înălţimea sub
700 mm) sau cu traversă mobilă (pentru piese ce depăşesc 700 mm).
În fig. 3 este prezentată schema cinematică structurală a unui strung
vertical cu doi montanţi, cu traversă mobilă. Mişcarea principală este notată cu I,
în timp ce mişcările de avans ale sculelor sunt II, V şi VI (pe direcţie orizontală),
respectiv III, IV şi VII (pe direcţie verticală).
2. Strungul revolver
Strungurile revolver sunt destinate pentru prelucrarea pieselor cu

suprafeţe de revoluţie având o formă ce necesită prelucrarea prin strunjire cu
ajutorul a mai mult de patru cuţite (câte ar putea fi montate într-o portsculă de
strung normal). În acest caz, cuţitele se montează într-o port-sculă specială
(numită şi cap-revolver) care dispune de 6 … 18 locaşuri; montarea se face în
ordinea în care sculele urmează să fie utilizate pentru prelucrare.
Principalele operaţii care se execută în mod curent pe strungurile
revolver sunt: strunjire cilindrică exterioară sau interioară, strunjire a
suprafeţelor plane frontale, strunjire de profilare, găurire, profilare a găurilor,
filetare (interioară sau exterioară), debitare.
Utilizarea strungurilor revolver este eficientă în cazul prelucrării
loturilor mari de piese sau chiar la fabricaţia în masă, caz în care timpii auxiliari
consumaţi pentru montarea şi reglajul unui număr mai mare de scule sunt
compensaţi de realizarea unor timpi tehnologici mai mici.
În funcţie de poziţia axei capului revolver, există două categorii de
strunguri revolver: orizontale (cu portsculă-disc) şi verticale (cu portsculă-
turelă). Deoarece în mod obişnuit portscula-turelă nu se poate deplasa pe
direcţie transversală, strungurile revolver verticale sunt echipate şi cu un al
doilea cărucior, pe care se află dispusă o sanie transversală, echipată cu o
portsculă normală.
2.1. Strungul revolver orizontal

Strungurile revolver orizontale au portscula-disc montată pe o sanie
longitudinală, prin intermediul căreia se realizează avansul longitudinal;
prelucrarea suprafeţelor plane frontale, executarea diferitelor canale şi retezarea
pieselor se efectuează prin înlocuirea mişcării de avans transversal propriu-zis
cu o mişcare de avans circular în jurul axei portsculei; aceasta nefiind coaxială
cu axa piesei prelucrate, rezultă astfel o mişcare de apropiere a tăişului sculei de
axa piesei.
50
U 7-8 – Strunguri
Numărul de scule care pot fi montate pe o portsculă-disc este, în

general, mai mare decât în cazul portsculelor-turelă. În fig. 5.4 este prezentată
schema cinematică structurală a unui strung revolver orizontal.
2 3 5 4 6
AP I
CV
III
II
I1 Cr
CA C
1
7
ME
Fig. 4 – Strungul revolver orizontal (schemă cinematică structurală)
Principalele părţi componente ale strungurilor revolver orizontale sunt

(fig. 4): 1 – batiu; 2 – păpuşă fixă; 3 – dispozitiv pentru prinderea
semifabricatului; 4 – sanie longitudinală (căruciorul capului revolver); 5 – disc
revolver; 6 – tambur de comandă cu opritori; 7 – tavă pentru colectarea aşchiilor
şi a lichidului de răcire-ungere.
Prinderea semifabricatului în vederea prelucrării se poate face în
dispozitive cu bucşă elastică (pentru semifabricat de tip bară) sau în universal cu
bacuri (pentru semifabricate individuale).
În vederea aducerii diferitelor scule în poziţie activă, discul revolver
se roteşte, pentru poziţionarea corectă a sculelor fiind necesar un sistem de
indexare. Pentru programarea lungimii curselor de lucru ale sculelor, se
utilizează un sistem de opritori reglabili, montaţi în canalele tamburului de
comandă. Aceşti opritori asigură deplasarea pe direcţie longitudinală cu precizie
ridicată, la sfârşitul cursei ei întrerupând mişcarea de avans.
2.2. Strungul revolver vertical

Schema cinematică structurală a unui strung revolver vertical este
prezentată în fig. 5.
Construcţia acestui tip de strung este asemănătoare cu cea a strungului
revolver orizontal. Deosebirile sunt date de poziţia verticală a axei de rotaţie a
turelei 5, precum şi de prezenţa celui de-al doilea cărucior, 6, pe care se afla
51
montată sania transversală 7, cu portscula 8. În mod uzual turela este

hexagonală, pe fiecare faţă existând câte un locaş pentru montarea unei scule
simple sau a unui dispozitiv cu scule multiple.
2 3 8 7 6 5 4
II IV
AP I
CV
III
C Cr
CA
1
9
ME
Fig. 5 - Strungul revolver vertical (schemă cinematică structurală)
Pentru aducerea unei scule în poziţie de lucru, turela se roteşte până în

poziţia dorită, după care se blochează. Operaţiile care necesită avans transversal
se pot executa numai cu sculele montate în suportul portcuţit de pe sania
transversală. La fel ca la strungurile revolver orizontale, prinderea
semifabricatului se poate realiza cu mecanisme cu bucşă elastică sau cu
universal cu bacuri.
Pentru reducerea timpului auxiliar consumat cu prinderea şi
desprinderea piesei, strungurile revolver moderne sunt echipate cu sisteme de
prindere hidraulice sau pneumatice. În acelaşi scop, se recurge la sisteme
automate de deblocare – indexare – blocare ale capului revolver, aceste operaţii
realizându-se în cursa de retragere a căruciorului capului revolver şi în cea de
revenire în zona de lucru.
52
U 9-10 – Maşini de frezat
U 9-10
MAŞINI DE FREZAT
Unitatea 9 – MAŞINI DE FREZAT CU CONSOLĂ
Maşinile de frezat sunt maşini-unelte destinate prelucrării pieselor prin

aşchiere, cu ajutorul unor scule cu mai multe tăişuri, numite generic freze, care
îndepărtează adaosul de prelucrare sub forma unor aşchii discontinui, de
secţiune variabilă. În general, mişcarea principală, de rotaţie (I, fig. 1), este
efectuată de către sculă, mişcările de avans (cel mai frecvent translaţii, II, III)
sunt executate fie toate de către piesă, fie o parte de către sculă şi altă parte de
către piesă.
Cu ajutorul maşinilor de frezat se pot genera suprafeţe plane
(orizontale, verticale sau înclinate) dar şi suprafeţe profilate (spre exemplu
danturi). În general, frezarea este un procedeu de prelucrare cu o productivitate
ridicată dar calitatea suprafeţelor obţinute este modestă, de cele mai multe ori
după frezare fiind necesară o operaţie de finisare.
Maşinile de frezat se pot clasifica după mai multe criterii, dintre care
se pot enumera următoarele:
9 după poziţia axei arborelui principal: orizontale, verticale sau cu poziţie
reglabilă a axei;
9 după arhitectură: maşini de frezat cu consolă, maşini de frezat plan sau
maşini de frezat longitudinale;
9 după gradul de automatizare: neautomate, semiautomate, automate;
9 după gradul de specializare: universale sau specializate (pentru frezat
filete, pentru danturat, pentru copiere etc.).
53
Principalele scheme de aşchiere întâlnite la prelucrările prin frezare

sunt prezentate în fig. 1.
I
I I
II II III
a) b) c)
I
I I I
III III II
d) e)
I I
I
II
II
f) g)
II II
h) i)
Fig. 1 – Scheme de aşchiere la prelucrarea prin frezare; I – mişcarea principală;
II, III – mişcări de avans longitudinal, respectiv transversal.
54
Variantele de prelucrare expuse mai sus sunt următoarele:

a) prelucrarea unei suprafeţe plane cu o freză cilindrică;
b) prelucrarea simultană a două suprafeţe plane perpendiculare cu o freză
cilindro-frontală;
c) prelucrarea ghidajelor trapezoidale cu o freză profilată;
d) prelucrarea canalelor „în T”;
e) prelucrarea unui canal de pană cu freză deget;
f) prelucrarea unui canal de pană cu freză disc;
g) prelucrarea simultană a mai multor suprafeţe cu un set de freze;
h) frezarea de dantură cu freză disc-modul;
i) frezarea de dantură cu freză deget-modul.
3. Maşina de frezat cu consolă
3 4
5 6
I II m1
IV SC1
CV III C5
C2 m2
SC2
C6
C3 7
ME1 C1
ME2 CA
2 C4
Cr C7
m3
SC3
Fig. 2 – Maşina de frezat orizontală cu consolă
55
Maşinile de frezat cu consolă sunt destinate prelucrării pieselor de

dimensiuni mici şi mijlocii. După poziţia arborelui principal, aceste maşini pot fi
orizontale (fig. 2) sau verticale (fig. 3). Pentru maşinile de frezat orizontale
prevăzute cu posibilitatea de poziţionarea unghiulară a mesei s-a adoptat
denumirea de „universale”.
Notaţiile din figura 2 au următoarele semnificaţii: 1 – placă de bază;
2 – montant; 3 – braţ pentru rigidizarea dornului port-sculă; 4 – arbore principal;
5 – masa maşinii (sanie longitudinală); 6 – sanie transversală; 7 – consolă. De
asemenea, în aceeaşi figură s-au notat cu I – mişcarea principală, II – mişcarea
de avans longitudinal; III – mişcarea de avans transversal; IV – mişcarea de
avans vertical.
CV I
II
SC1
IV III
C2
SC2
CA C1
I1 C3
Cr C4
SC3
Fig. 3 - Maşina de frezat verticală cu consolă
La majoritatea maşinilor de frezat cu consolă, reglarea turaţiei sculei

şi a vitezei de avans se realizează prin intermediul unei cutii de viteze, CV,
respectiv a unei cutii de avansuri, CA.
56
Cele trei mişcări de avans se realizează prin intermediul a trei şuruburi

conducătoare, SC1, SC2 şi SC3; acestea pot fi acţionate şi manual, de la manetele
cuplabile m1, m2 şi m3. Sistemul de cuplaje C1 – Cr permite selectarea între
mişcarea de avans şi cea de poziţionare (rapidă).
Unitatea 10 – ALTE TIPURI DE MAŞINI DE FREZAT
1. Maşina de frezat plan
3
M1
2
CV 4
SC3
V 5 6
IV I II
III
SC1
M2 M3
1
CA CD SC2
DIF
Fig. 4 - Maşina de frezat plan
La aceste maşini, prin simplificarea sistemului de elemente suprapuse

pentru fixarea piesei de prelucrat, se obţine creşterea rigidităţii faţă de cazul
maşinilor de frezat cu consolă. În aceste condiţii, se pot aplica regimuri de
aşchiere mai intense, dar se îmbunătăţeşte şi calitatea suprafeţelor prelucrate. De
57
aceea se utilizează pentru prelucrarea suprafeţelor plane sau profilate, la

producţia de serie.
Maşinile de frezat plan se clasifică după numărul mişcărilor executate
de piesă şi după poziţia capului de frezat (orizontale, verticale). Există şi
variante constructive cu două sau trei capete de frezat, asemănătoare cu maşinile
de frezat longitudinal (ce vor fi prezentate în paragraful următor).
În figura 4 se prezintă schema cinematică de principiu a unei maşini
verticale de frezat plan, având masa deplasabilă pe două direcţii perpendiculare,
în plan orizontal (mişcările II şi III); celelalte mişcări de generare sunt
I – mişcarea principală (rotaţia sculei aşchietoare) şi IV – mişcare de avans
vertical efectuată de către capul de frezat. Mişcarea V este utilizată la
poziţionarea pinolei port-sculă pentru stabilirea adâncimii de aşchiere.
Principalele părţi componente ale maşinii sunt: 1 – batiu; 2 – montant;
3 – cap de frezat; 4 – arbore principal; 5 – masă de lucru; 6 – sanie transversală.
Pentru realizarea cu viteză sporită a mişcărilor de poziţionare,
mişcarea de rotaţie furnizată de M3 se însumează prin intermediul unui
mecanism diferenţial DIF cu mişcarea de rotaţie furnizată de M2 şi reglată prin
cutia de avansuri CA (mişcarea de avans).
2. Maşina de frezat longitudinal
Acest tip de maşină-unealtă este destinat prelucrării suprafeţelor

plane, orizontale, verticale sau înclinate, la piese de dimensiuni mari având o
dimensiune dominantă (lungimea) – spre exemplu ghidajele de pe batiurile
maşinilor-unelte. Masa de lucru execută o singură mişcare de avans, longitudinal
(de unde şi denumirea maşinii), fiind total rezemată pe ghidajele batiului, pe
toată lungimea cursei. Rigiditatea maximă a sistemului tehnologic, asigurată de
această construcţie specifică, permite aplicarea unor regimuri intense de lucru
concomitent cu obţinerea unei calităţi superioare a suprafeţelor prelucrate.
Prin echiparea maşinii cu mai multe capete de frezat şi utilizarea
simultană a acestora se asigură o productivitate ridicată; de asemenea,
suprafeţele prelucrate în acest mod, la aceeaşi prindere a piesei pe masa maşinii,
îndeplinesc mai bine condiţiile de precizie în ceea ce priveşte poziţia relativă
dintre ele faţă de cazul în care prelucrarea s-ar face în mod obişnuit, din mai
multe prinderi succesive.
Pentru a satisface diferitele necesităţi practice, s-au conceput mai
multe variante constructive ale maşinii de frezat longitudinal. Dintre acestea, în
figura 5 este prezentată maşina de frezat longitudinal de tip portal, cu doi
montanţi echipată cu patru capete de frezat (două orizontale şi două verticale).
Masa de lucru 3 se deplasează pe ghidajele batiului 1, în mişcarea de avans
longitudinal II.
58
Pentru asigurarea rigidităţii sistemului tehnologic, oricare ar fi poziţia

de lucru, lungimea batiului este dublă faţă de lungimea mesei de lucru. Pe
ghidajele montanţilor 2 se deplasează cele două capete de frezat orizontale, 4 şi
traversa mobilă V, prin mişcările de poziţionare III, respectiv VI.
Capetele de frezat verticale 6 execută mişcarea de avans – poziţionare
IV pe ghidajele traversei şi mişcarea de poziţionare unghiulară VII, aceasta din
urmă permiţând prelucrarea suprafeţelor înclinate. Pinolele 8 ale arborilor
principali 9 permit executarea mişcărilor de poziţionare V, pentru stabilirea
distanţei dintre suprafeţele prelucrate sau pentru pătrunderea sculelor la
adâncimea de aşchiere dorită. Batiul maşinii, împreună cu montanţii şi cu
traversa de rigidizare 7, formează un cadru închis şi rigid.
M
7
RED
M3 M4
IV CV3 CV4
CD
5 VII
VI 8
V 9
6
3
M1 CV1 I CV2 M2
III
II
4
2
CD1
M5 BA
CA
1
Fig. 5 - Maşina de frezat longitudinal tip portal
59
Fiecare cap de frezat reprezintă o unitate cinematică independentă, cu

reglarea turaţiei arborelui principal prin cutie de viteze. Sistemul cinematic al
mişcărilor de avans este prevăzut cu mai multe ramificaţii, pentru masă şi pentru
fiecare cap de frezat. Mecanismele respective sunt amplasate în batiul maşinii şi
în carcasele solidare cu traversa mobilă.
Lanţul cinematic al mişcării de avans longitudinal conţine motorul de
acţionare M5, cutia de avansuri CA, cutia de distribuţie CD1 şi un mecanism
melc – cremalieră melcată pentru transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de
translaţie.
Lanţurile cinematice pentru avansul capetelor de frezat orizontale sunt
derivate din cutia de distribuţie CD2. O cutie de distribuţie cuprinde mecanisme
de inversare şi cuplaje pentru închiderea lanţurilor cinematice aferente.
Lanţurile cinematice pentru avansul şi poziţionarea capetelor de frezat
verticale includ bara de avansuri BA, cutia de distribuţie CD (dispusă pe traversa
mobilă) şi mecanismele de transformare cu şurub conducător.
Lanţul cinematic pentru deplasarea rapidă a traversei mobile conţine
motorul M, reductorul RED şi două şuruburi conducătoare cu rotire sincronizată.
După efectuarea poziţionării, traversa este blocată pe ghidajele montanţilor.
60
U 11 – Maşini pentru prelucrarea alezajelor
U 11
MAŞINI PENTRU PRELUCRAREA
ALEZAJELOR
Maşinile-unelte din această categorie sunt destinate pentru prelucrarea

suprafeţelor de revoluţie interioare (găurilor), pornind de la material plin sau de
la o suprafaţă interioară preexistentă. Se pot genera suprafeţe cilindrice, conice,
profilate, plane (frontale) sau elicoidale (filete). În funcţie de tipul sculei
aşchietoare şi de forma suprafeţei generate, procedeul de prelucrare a unui alezaj
se poate numi burghiere, lărgire, adâncire, lamare, alezare, filetare. În general
(cu excepţia alezării), se realizează prelucrări de degroşare, calitatea suprafeţei
obţinute şi precizia dimensională şi de formă a acesteia nefiind deosebit de bune.
Toate operaţiile enumerate mai sus se execută prin compunerea a două
mişcări generatoare: mişcarea principală, de rotaţie şi mişcarea de avans (axial);
ambele mişcări sunt executate de către scula aşchietoare. În afara acestora,
maşinile pentru prelucrarea alezajelor sunt prevăzute cu posibilitatea de a
efectua diferite mişcări de poziţionare între sculă şi piesă, care permit stabilirea
coordonatelor centrului şi a direcţiei de găurire.
Maşinile-unelte pentru prelucrarea alezajelor se pot clasifica după mai
multe criterii: destinaţie, formă constructivă, precizia de poziţionare; după forma
constructivă, se disting următoarele tipuri:
¾ maşini de găurit cu coloană, având posibilitatea de a prelucra în material
plin, din oţel, alezaje până la diametrul maxim de 40 mm;
¾ maşini de găurit cu montant (pentru alezaje cu diametrul până la 80
mm);
61
¾ maşini de găurit radiale, utilizate pentru prelucrarea de alezaje în piese

de dimensiuni mari.
Principalele scheme de aşchiere întâlnite la prelucrarea alezajelor sunt

prezentate în fig. 1.
II
a) b) c) d)
Fig. 1 – Scheme de aşchiere la prelucrarea alezajelor;

I – mişcarea principală; II – mişcare de avans axial.
Variantele de prelucrare expuse mai sus sunt următoarele:

a) prelucrarea unui alezaj în material plin;
b) prelucrarea unui alezaj prin lărgirea unui alezaj preexistent;
c) profilarea unei găuri cu adâncitorul;
d) alezarea cu ajutorul unui alezor (alezarea se poate realiza şi cu un cuţit
montat pe o bară de alezat
3. Maşina de găurit cu coloană
Acest tip de maşină se utilizează pentru prelucrarea alezajelor în piese

de dimensiuni şi mase mici şi mijlocii.
Principalele părţi componente ale unei maşini de găurit cu coloană
sunt, conform notaţiilor din figura 2, următoarele: 1 – placă de bază;
2 – coloană; 3 – masă pentru fixarea piesei; 4 – cap de găurit; 5, 6 – cremaliere.
Pe lângă mişcările generatoare (I – mişcare principală, II – mişcare de
avans axial), se mai pot realiza şi următoarele mişcări de poziţionare: III –
mişcare de rotire a capului de găurit în jurul coloanei; IV – mişcare de
poziţionare pe direcţie verticală a capului de găurit; V, VI – mişcări de
poziţionare ale mesei maşinii.
62
ME
CV 3
CV
IV ME
4 m CA
m CA
III
II 5 II III 2
I I
VI V
3 4 IV
6
2 5
Fig. 2 – Maşina de găurit cu coloană Fig. 3 – Maşina de găurit cu montant
Mişcările de poziţionare se execută manual, în vederea aducerii

burghiului în poziţia de lucru.. După executarea acestor mişcări, în cazul unei
piese date, capul de găurit şi masa maşinii se blochează pe coloană. Pentru
deplasarea capului de găurit şi a mesei maşinii pe direcţie verticală, se utilizează
două sisteme formate din câte un pinion şi cremalierele 5 – pentru capul de
găurit – respectiv 6 – pentru masă.
4. Maşina de găurit cu montant
În cazul maşinii de găurit cu montant, rigiditatea sistemului tehnologic

este mai mare decât în cazul maşinii de găurit cu coloană, dar nu mai este
posibilă efectuarea mişcărilor de poziţionare prin rotirea capului de găurit sau a
mesei maşinii; rezultă că, pentru poziţionarea sculei faţă de piesă în plan
orizontal, este necesară deplasarea piesei faţă de masă.
Principalele elemente componente ale unei maşini de găurit cu
montant sunt (figura 3): 1 – placă de bază; 2 – montant; 3 – cap de găurit;
63
4 – masa maşinii; 5 – şurub de reglare a poziţiei mesei. Cinematica maşinii este

asemănătoare cu a maşinilor de găurit cu coloană. Deplasarea pe direcţie
verticală a capului de găurit (mişcarea III) se realizează printr-un sistem pinion-
cremalieră, acţionat mecanic printr-o derivaţie a lanţului cinematic de avans.
5. Maşina de găurit radială
M2 9
5 M1
V 8 6
CV
III
m2 CA
IV m1 II
SC 4 I
3
7
Fig. 4 – Maşina de găurit radială
Elementul caracteristic al acestui tip de maşină în constituie braţul 6,

care permite efectuarea mişcărilor de poziţionare III, IV şi V a capului de găurit
faţă de piesa prelucrată, după un sistem de coordonate cilindric.
Poziţionarea verticală IV, funcţie de înălţimea piesei, se obţine prin
deplasarea braţului faţă de coloana 3, cu ajutorul unui motor, M2, a unui
reductor, 9 şi a unui mecanism cu şurub conducător, SC; după poziţionare,
blocarea în poziţia de lucru se obţine prin deformarea elastică a manşonului
braţului, printr-un sistem mecanic sau hidraulic.
64
Poziţionarea unghiulară a braţului, V, se realizează prin rotirea unei

coloane exterioare, tubulare, cu tot cu braţ, faţă de o coloană interioară. Sania
capului de găurit se poate deplasa pe direcţie radială (mişcarea III) printr-un
mecanism pinion-cremalieră, 8, acţionat manual de la roata de mână m1.
Structura cinematică a capului de găurit, 5, este identică celei
prezentate la maşina de găurit cu montant. În vederea prelucrării, piesa se poate
fixa pe masa maşinii, 7, sau direct pe placa de bază, 1.
6. Maşina de găurit în coordonate
M1
CV
3 CA
m1
I V
4 II
III m2
5
6 IV
m3
CD CA1 M2
Fig. 5 – Maşină de găurit în coordonate

65
Maşinile de găurit din această categorie permit poziţionarea foarte

exactă pentru stabilirea centrelor alezajelor de prelucrat. Se utilizează îndeosebi
pentru prelucrarea sculelor, dispozitivelor, matriţelor, aparatelor de măsură,
precizia obţinută fiind de ordinul micronilor; în afară de alezaje, se pot prelucra
şi suprafeţe plane, prin frezare. O altă trăsătură caracteristică este precizia
ridicată a tuturor lanţurilor cinematice, a ghidajelor, a lagărelor şi a sistemelor
pentru măsurarea deplasărilor (care pot fi mecanice sau optice).
În figura 5 este prezentată schema cinematică de principiu a unei
maşini de găurit în coordonate cu un singur montant (există şi varianta cu
arhitectură de tip portal). Mişcările de poziţionare în plan orizontal sunt
efectuate de către piesă, prin deplasarea sistemului format din masa 4 şi sania
transversală 5, faţă de batiul 1. Capul de găurit 3 se deplasează pe ghidajele
montantului 2 (mişcarea de poziţionare V). Lanţul cinematic pentru realizarea
mişcărilor de poziţionare III şi IV este antrenat separat, de la motorul M2, iar
vitezele de avans se reglează prin cutia de avansuri CA1. Cutia de distribuţie CD
are ca rol selectarea direcţiei de avans a mesei şi a sensului de deplasare.
Poziţionarea finală, precisă, se realizează cu roţile de mână m2 şi m3,
coordonatele citindu-se pe ecranul 6.
66
U 12-13 – Alte tipuri de maşini-unelte
U 12-13
ALTE TIPURI DE MAŞINI-UNELTE
Unitatea 12 – MAŞINA DE ALEZAT ŞI FREZAT. MAŞINA DE

BROŞAT
1. Maşina de alezat şi frezat
Este o maşină-unealtă universală, destinată pentru executarea unei

game largi de operaţii la piese de tip carcasă sau bloc. Diversitatea sculelor care
pot fi utilizate şi numărul mare al mişcărilor de lucru şi poziţionare disponibile
permit executarea următoarelor operaţii (pentru care schemele de aşchiere au
fost deja prezentate în capitolele 5, 6 şi 7): alezare, găurire, frezare, strunjire
cilindrică şi frontală, filetare etc.
În funcţie de poziţia axei arborelui principal, există maşini de alezat şi
frezat orizontale (cele mai răspândite) sau verticale.
În figura 1 este prezentată schema cinematică de principiu a unei
maşini de alezat şi frezat orizontală. Principalele părţi componente ale acesteia
sunt: 1 – batiu; 2 – montant principal; 3 – unitate de lucru; 4 – arbore principal;
5 – sanie radială; 6 – platou port-sculă; 7 – sanie longitudinală; 8 – sanie
transversală; 9 – masă rotativă; 10 – montant secundar; 11 – suport pentru
rigidizarea arborelui principal.
Conform notaţiilor de pe aceeaşi figură, cinematica maşinii se
compune din: I – mişcare principală de rotaţie a arborelui principal; II – mişcare
principală de rotaţie a platoului port-sculă; III – avans radial al cuţitului pentru
strunjire; IV – avans axial al arborelui principal; V – avans vertical al unităţii de
lucru (poate fi şi mişcare de poziţionare); VI şi VII – avans longitudinal,
respectiv transversal, al mesei; VIII – avans circular al mesei rotative;
IX – mişcare de poziţionare a montantului mobil; X – mişcare de poziţionare a
suportului 11.
67
5
II
M1
CV
III
CD2 I
IV CA
11
X 4 6
10 VIII V 3
VII
IX VI 2
CD2
CD1 M2
9 8 7
Fig. 1 – Maşină de alezat şi frezat orizontală
Mişcarea principală I se utilizează pentru operaţii de alezare, găurire şi

filetare. Mişcarea principală II este folosită pentru prelucrări de tip strunjire
frontală sau frezare cilindro-frontală. Ambele mişcări principale sunt reglate
printr-o cutie de viteze comună, CV.
Pentru realizarea mişcărilor de avans se utilizează un motor separat,
M2, şi un sistem de cutii de distribuţie (CD1 şi CD2), bare de avansuri, cuplaje şi
inversoare; mecanismele de transformare sunt de tip şurub conducător – piuliţă,
cu excepţia mişcărilor III şi VIII care se realizează prin mecanisme tip pinion –
cremalieră; reglarea se face prin cutie de avansuri. Pentru realizarea mişcării de
avans radial III, este necesar şi un mecanism diferenţial.
Mişcările de poziţionare IX şi X se execută prin preluarea mişcării de
la cutia de distribuţie CD1, printr-o ramificaţie.
Principalele caracteristici tehnice care definesc posibilităţile de
prelucrare ale maşinilor de alezat şi frezat sunt:
9 diametrul arborelui principal pentru alezare şi găurire;
9 diametrul platoului şi diametrul maxim de strunjire;
9 distanţa maximă între arborele principal şi pinolă;
68
9 suprafaţa mesei, numărul şi dimensiunile canalelor de prindere;

9 cursele maxime ale organelor de lucru;
9 gamele de turaţii ale mişcărilor principale şi de viteze de avans;
9 dimensiunile de gabarit.
2. Maşina de broşat
Se utilizează pentru prelucrarea pieselor în condiţiile producţiei de

serie mare sau de masă. La prelucrarea prin broşare se realizează productivităţi
de 5 … 10 ori mai mari decât la prelucrarea prin frezare, rabotare etc. Pe lângă
productivitate, prelucrarea prin broşare asigură o bună precizie dimensională şi o
calitate ridicată a suprafeţelor generate. Principalul dezavantaj al broşării îl
constituie faptul că scula aşchietoare (broşa) este complicată, scumpă şi nu poate
fi folosită decât pentru un singur tip (o singură dimensiune) de piesă.
Broşarea se deosebeşte de celelalte procedee de prelucrare prin
următoarele particularităţi:
9 îndepărtarea adaosului de prelucrare se realizează ca urmare a unei
singure mişcări între sculă şi piesă (mişcarea principală);
9 mişcarea de avans este suplinită de modul în care este construită broşa;
9 forma, dimensiunile şi calitatea suprafeţei generate rezultă în urma trecerii
ultimilor dinţi ai broşei.
Fig. 2 – Exemple de suprafeţe prelucrate prin broşare

69
Prin broşare se pot prelucra suprafeţe interioare sau exterioare,

deschise sau închise, de diferite forme (fig. 2).
O broşă poate fi asemănată cu o succesiune de cuţite de rabotat
poziţionate pe un suport comun, care poate fi tras sau împins pe direcţia de
aşchiere (fig. 3). Fiecare dinte
îndepărtează un strat de material de
I grosime a, egală cu supraînălţarea
γ
β dintre doi dinţi consecutivi.
Înălţimea dinţilor se adoptă astfel
a
încât în golul dintre aceştia să încapă

α
toată aşchia detaşată de un dinte, la o
a
trecere a broşei.
În fig. 4 este prezentată
construcţia unei broşe de interior,
Fig. 3 – Geometria broşei destinată prelucrării unui alezaj
cilindric.
Îndepărtarea adaosului de prelucrare, în vederea generării suprafeţei
dorite, se poate face după una dintre cele trei scheme de generare prezentate în
fig. 5.
1. Broşarea după profil (a), care se caracterizează prin aceea că
suprafeţele succesive de aşchiere sunt paralele cu profilul final, toţi dinţii având
forma profilului; supraînălţarea dinţilor este realizată după o direcţie normală la
profilul final.
2. Broşarea prin generare (b) – supraînălţarea dinţilor se face către
punctul cel mai adânc al profilului; dinţii nu trebuie să aibă forma profilului,
putând avea, astfel, o formă mai uşor de executat.
3. Broşarea progresivă (c) – supraînălţarea dinţilor este orientată după o
direcţie paralelă cu suprafaţa prelucrată.
Coada Conducere Aşchiere Calibrare Conducere

Parte de faţă spate
prindere Con de
Gât centrare
Fig. 4 – Construcţia broşei
70
a a
Scula Piesa
b) a
a) c)
Fig. 5 – Scheme de generare la prelucrarea prin broşare
Deoarece pentru generarea suprafeţei, la broşare este necesară o

singură mişcare, maşinile de broşat au o cinematică şi o construcţie simplă; se
pot clasifica după mai multe criterii:
¾ după desfăşurarea în timp a prelucrării – maşini de broşat cu acţiune
discontinuă sau continuă;
¾ după destinaţie – maşini de broşat interior, exterior, universale şi speciale;
¾ după direcţia de deplasare a broşei – maşini de broşat orizontale sau
verticale.
În fig. 6 este prezentată schema unei maşini de broşat cu acţiune

discontinuă, orizontală.
5 6
8
4 2 3
1
Fig. 6 – Maşină de broşat orizontală
Maşina se compune din batiul 1, prevăzut cu ghidajele 2, pe care se

deplasează căruciorul 3, acţionat fiind de motorul hidraulic 4. Pe cărucior se află
dispozitivul de prindere a broşei, 5. În partea din faţă a batiului se află platoul 6,
pentru fixarea piesei de prelucrat. De batiul 1 se poate ataşa un batiu auxiliar 7,
71
pe ghidajele căruia pot culisa, dacă este necesar, sania şi dispozitivul auxiliar de
prindere a broşei, 8.
Maşinile de broşat cu acţiune continuă sunt maşini de mare
productivitate, datorită reducerii cursei în gol; după felul mişcării principale pot
fi cu mişcare rectilinie (fig. 7-a) sau cu mişcare de rotaţie (fig. 7-b).
P S
S
P
a) b)
Fig. 7 – Maşini de broşat cu acţiune continuă
Unitatea 13 - MAŞINI DE PRELUCRAT PRIN RABOTARE
1. Schemă de aşchiere, clasificare, domenii de utilizare
Rabotarea este procedeu de prelucrare prin aşchiere în care se

compune o mişcare principală rectilinie-alternativă cu o mişcare de avans
intermitentă, rectilinie sau circulară. Mişcarea principală presupune o cursă
activă (într-un sens de deplasare a
sculei) şi o cursă în gol (în celălalt
III sens); mişcarea de avans se execută,
S
întotdeauna, pe parcursul cursei în gol.
P
Dacă mişcarea principală
este efectuată, în plan orizontal, de
I către scula aşchietoare, iar mişcarea de
avans – de către piesa prelucrată,
atunci maşina care prelucrează astfel
t
poartă numele de şeping. În cazul în

s care cinematica prelucrării este
aceeaşi, doar că mişcarea sculei
II
aşchietoare se face în plan vertical,
Fig. 8 – Schema de aşchiere la atunci avem de-a face cu o maşină de
prelucrarea prin rabotare pe şeping mortezat; maşina de mortezat este
singura maşină de prelucrat prin
72
rabotare la care mişcarea de avans poate fi şi circulară. În fine, dacă mişcarea

principală este efectuată de către piesă, în plan orizontal, iar mişcarea de avans
de către scula (sculele) aşchietoare, este vorba despre o maşină de rabotat.
Cu toate diferenţele evidenţiate în cele de mai sus, schemele de
aşchiere pentru cele trei tipuri de maşini de prelucrat prin rabotare sunt
asemănătoare, motiv pentru care în continuare se prezintă doar schema de
aşchiere de la prelucrarea pe şeping (fig. 8). Semnificaţia notaţiilor este
următoarea: I – mişcare principală; II mişcare de avans orizontal; III – mişcare
de avans vertical; S – sculă aşchietoare (cuţit de rabotat); P – piesă; s – avans;
t – adâncime de aşchiere.
Pe durata cursei în gol a mişcării principale, tăişul cuţitului se răceşte,
iar pentru protecţia sa contra lovirii de către piesă, scula se ridică deasupra
suprafeţei prelucrate, cu ajutorul unui dispozitiv special.
Maşinile de prelucrat prin rabotare sunt destinate pentru prelucrarea
suprafeţelor orizontale, verticale sau înclinate, având directoare rectilinie şi
diferite forme ale curbei generatoare: rectilinie (pentru generarea suprafeţelor
plane) sau curbilinie (pentru prelucrarea suprafeţelor profilate). Prin rabotare se
pot prelucra, prin corelarea mişcării principale cu cea de avans, inclusiv
suprafeţe elicoidale. De asemenea, mortezarea este cel mai simplu procedeu de
prelucrare a canalelor de pană pe suprafeţe interioare.
2. Şepingul
Şepingul (denumit şi maşină de rabotat transversal) are, în general, o

schemă cinematică de principiu ca în fig. 9. Principalele părţi componente sunt:
1 – placă de bază; 2 – batiu; 3 – culisou; 4 – sanie port-cuţit; 5 – placă suport,
rabatabilă; 6 – masa maşinii; 7 – sanie verticală; 8 – sistem de blocare a mesei
(pentru sporirea rigidităţii acesteia).
Piesa de prelucrat P se fixează, direct sau cu ajutorul unei menghine,
pe masa 7. Lanţul cinematic principal este antrenat de motorul M şi reglat prin
cutia de viteze CV; transformarea mişcării de rotaţie în mişcarea rectilinie
alternativă I se face prin intermediul unui mecanism cu culisă oscilantă, CO.
Lungimea cursei culisoului se reglează prin modificarea razei r a cercului
descris de piatra de culisă.
Intermitenţa mişcărilor de avans orizontal, II şi vertical, III, se
realizează prin intermediul unor mecanisme cu clichet, MC1 şi MC2; primul
dintre ele este acţionat de cama K, la fiecare cursă în gol (spre dreapta) a
culisoului 3 iar al doilea – printr-un mecanism cu excentric ce preia mişcarea de
la mecanismul cu culisă oscilantă.
Mişcările de poziţionare ale mesei, IV, respectiv culisoului (faţă de
piesă), V, se realizează manual, cu ajutorul unor şuruburi conducătoare.
73
4 3
V
III
I1 MC2
5
K
6 S I
P
7
r
II
IV
MC1 2
CO
CV
8
M
Fig. 9 – Şeping
3. Maşina de rabotat cu masă mobilă
Schema arhitecturală de principiu a unei maşini de rabotat cu masă

mobilă este prezentată în figura 10.
Acest tip de maşină se utilizează pentru prelucrarea prin rabotare a
pieselor de dimensiuni mari. Principalele sale elemente constructive sunt
(conform notaţiilor din fig. 8.4): 1 – masă; 2 – pat; 3 – montanţi; 4 – grindă de
legătură; 5 – traversă mobilă; 6 – cărucioare verticale; 7 – săniile cărucioarelor
verticale; 8 – cărucioare orizontale; 9 – săniile cărucioarelor orizontale.
Maşina de rabotat, fiind dotată cu mai multe suporturi pentru scule,
poate realiza prelucrarea simultană a mai multor suprafeţe.
Mişcarea principală I este executată de masa maşinii, iar mişcările de
avans (II şi V – verticale, III şi IV – orizontale), sunt executate de sculele fixate
în săniile port-cuţit. Avansul este intermitent şi se produce la fiecare cursă dublă
a mesei, la sfârşitul mişcării de retragere. În funcţie de înălţimea piesei
prelucrate, înainte de începerea prelucrării traversa mobilă se poziţionează
convenabil (mişcarea auxiliară VI).
74
4 7
6
V V
5 VI
8 9 9 8
IV IV
I 1
III III
II II
3 3
Fig. 10 – Maşină de rabotat cu masă mobilă
În afară de suporturile pentru scule normale, unele maşini de rabotat

sunt echipate suplimentar şi cu un cap de frezare sau de rectificare, montat pe
traversa mobilă.
4. Maşina de mortezat
Maşina de mortezat este destinată prelucrării suprafeţelor plane,

profilate, canalelor exterioare şi interioare cu diferite forme ale generatoarei.
Masa de lucru asigură o bună bazare şi fixare a piesei de prelucrat.
Schema cinematică de principiu a unei maşini de mortezat este
prezentată în fig. 11. Sistemul pentru avansul şi poziţionarea piesei, dispus pe
batiul 1, este format din săniile 2 şi 3 şi masa rotativă 4. Culisoul port-sculă
execută mişcarea principală I, rectilinie alternativă. Unele soluţii constructive
sunt prevăzute cu o placă rotativă pentru poziţionarea unghiulară a ghidajelor
culisoului.
Lanţul cinematic principal este reglat prin cutia de viteze CV.
Mişcarea de rotaţie este transformată în mişcare rectilinie alternativă prin
mecanismul de transformare MT, care, în funcţie de lungimea necesară a cursei,
poate fi de tipul:
75
¾ bielă-manivelă (la curse mici);

¾ braţ oscilant, culisă oscilantă sau culisă rotativă (pentru raport de
inversare supraunitar);
¾ şurub-piuliţă sau pinion-cremalieră (la curse mari).
MT
I K
5
CV
3 IV
2 III M1
II
M1
CD M2
1
Fig. 11 – Maşină de mortezat
Mărimea cursei se reglează prin modificarea lungimii unui element

din structura mecanismului de transformare sau prin schimbarea poziţiei
camelor pentru comanda mecanismului de inversare.
Lanţul cinematic pentru mişcările de avans intermitent II, III şi IV
(avans longitudinal, transversal, circular) este acţionat prin cama K, având o
mişcare de rotaţie sincronă cu elementul conducător al mecanismului de
transformare MT. Intermitenţa mişcării este asigurată cu ajutorul unui mecanism
de intermitenţă, MI, care poate fi un mecanism cu clichet sau cu cruce de Malta
(pentru maşinile de mortezat rapide).
76
U 14 – Maşini de rectificat
U 14
MAŞINI DE RECTIFICAT
1. Consideraţii generale despre rectificare
Rectificarea este o operaţie de prelucrare prin aşchiere a pieselor

metalice, efectuată cu scule abrazive, în scopul finisării. Prin rectificare se obţin
precizii dimensionale da ordinul micronilor şi calităţi deosebite ale suprafeţelor
prelucrate. Rectificarea se aplică, în mod special, în cazul pieselor confecţionate
din materiale cu duritate mare.
Sculele utilizate pentru rectificare se prezintă, în general, sub forma
unor discuri confecţionate din granule abrazive, cu duritate mare, înglobate într-
o masă de liant. Ca principiu, rectificarea este oarecum asemănătoare frezării,
fiecare particulă abrazivă jucând rolul unui micro-tăiş de dinte, cu deosebirea că
viteza de aşchiere la rectificare este mult mai mare (de ordinul zecilor de metri
pe secundă).
Granulele abrazive de la suprafaţa discului abraziv aşchiază simultan
un strat de material de la suprafaţa piesei, detaşând un număr foarte mare de
aşchii mărunte. Pe măsură ce muchiile lor ascuţite se uzează, granulele abrazive
tocite se desprind din masa de liant, lăsând locul pentru altele noi, ceea ce face
ca discul abraziv să-şi menţină capacitatea de aşchiere până la consumarea sa
integrală; acest proces poartă numele de auto-ascuţire. Pentru ca desprinderea
granulelor uzate să se realizeze în mod corect, trebuie ca liantul utilizat la
confecţionarea corpului abraziv să fie ales corect, în funcţie de materialul
prelucrat: dacă liantul este prea moale, granulele se desprind prea uşor, iar dacă
este prea dur, granulele uzate nu se pot desprinde iar discul se va încărca cu
aşchii, pierzându-şi capacitatea de aşchiere.
77
O particularitate a granulelor abrazive este dată de faptul că unghiurile

de degajare ale micro-tăişurilor sunt, în general, negative; aceasta, împreună cu
vitezele mari de aşchiere şi cu tocirea granulelor pe timpul prelucrării, conduc la
forţe de frecare mari şi deci la cantităţi mari de căldură degajată în zona de
aşchiere, ceea ce reclamă utilizarea lichidelor de răcire-ungere.
Pentru desfăşurarea procesului de rectificare în bune condiţiuni, discul
abraziv se alege în ceea ce priveşte materialul abraziv, liantul, granulaţia şi
duritatea; aceste caracteristici sunt în funcţie de felul rectificării (rotundă, plană,
ascuţire etc.), de mărimea şi tipul maşinii de rectificat, de caracteristicile piesei
prelucrate (material, dimensiuni, felul suprafeţelor, precizie etc.).
Calitatea materialului abraziv depinde în primul rând de materialul
din care este confecţionată piesa prelucrată; uzual se utilizează carbura de
siliciu, carborundul, electrocorundul, nitrura cubică de bor sau diamantul.
Liantul poate fi ceramic (nu se foloseşte la discuri subţiri care s-ar
putea sparge), bachelită sau cauciuc vulcanizat.
Granulaţia discurilor abrazive se alege în funcţie de gradul de
netezime impus suprafeţei rectificate, de toleranţele prescrise piesei prelucrate,
de proprietăţile materialului prelucrat şi de mărimea adaosului de prelucrare.
Pietrele cu granulaţie mare se utilizează pentru prelucrări de degroşare sau în
cazul materialelor moi (cupru, alamă), care ar încărca uşor piatra. Pietrele cu
granulaţie fină se utilizează la rectificarea materialelor dure şi la prelucrări de
finisare.
Duritatea corpului abraziv se alege (după cum s-a arătat deja) astfel
încât desprinderea granulelor tocite din masa de liant să se facă la momentul cel
mai potrivit. În general, cu cât materialul prelucrat este mai dur, corpul abraziv
trebuie să fie mai moale şi invers.
Mişcările de avans se execută după traiectorii impuse de forma
suprafeţei prelucrate şi pot fi continui sau intermitente, executate de către piesă
sau de către sculă, în funcţie de maşina de rectificat şi de natura operaţiei de
rectificare.
2. Maşini de rectificat plan
Maşinile de rectificat plan se utilizează la rectificarea suprafeţelor

plane ale pieselor degroşate anterior prin rabotare, frezare etc. sau pentru
rectificarea directă, fără degroşare prealabilă. Rectificarea plană se poate realiza
prin două scheme de aşchiere fundamentale: cu suprafaţa periferică a discului
(fig. 1-a) sau cu suprafaţa frontală a acestuia (fig. 1-b, c); la rectificarea plană
frontală se utilizează corpuri abrazive de tip „oală”, care pot fi dintr-o bucată
(fig. 1-b) sau compuse din mai multe segmente abrazive (fig. 1-c).
78
I I
I IV IV IV
II
I II I II
III
II
a) b) c)
Fig. 1 – Scheme de aşchiere la rectificarea suprafeţelor plane
Notaţiile mişcărilor din schemele de aşchiere de mai sus sunt

următoarele: I – mişcare principală; II – mişcare de avans longitudinal; III –
mişcare de avans transversal; IV – mişcare de avans de pătrundere (vertical). La
rectificarea cu partea frontală a corpului abraziv, dacă diametrul acestuia este
mai mare decât lăţimea suprafeţei prelucrate, mişcarea III nu mai este necesară.
În fig. 2 este prezentată schema cinematică de principiu a unei maşini
de rectificat plan cu suprafaţa periferică a discului abraziv.
III 4
IV
9
2
I 2 1
8
I
7 M1
6
3 MH2
5
M2
II
III
Comandă
MH1 MH3
Sistem de
comandă şi Agregat
reglare hidraulic
generator
Fig. 2 – Maşină de rectificat plan cu suprafaţa periferică a discului abraziv
Notaţiile din figură au următoarele semnificaţii: 1 – transmisie

mecanică; 2 – păpuşă port-sculă; 3 – disc abraziv; 4 – montant; 5 – masă;
79
6 – dispozitiv electromagnetic de fixare a piesei pe masă; 7 – piesa prelucrată;

8 – dispozitiv de răcire; 9 – dispozitiv pentru corecţia formei discului abraziv.
Mişcarea principală I se obţine de la motorul electric M1. Mişcarea de
avans vertical IV este realizată hidro-mecanic, acţionată de un motor hidraulic
oscilant, MH2 şi cu mecanism de transformare a mişcării de tip şurub – piuliţă;
mişcarea de ridicare şi coborâre rapidă a păpuşii 2 se realizează prin cuplarea
motorului electric ME2.
3. Maşini de rectificat rotund exterior
Rectificarea pieselor pe maşini de rectificat rotund exterior se poate

realiza, în funcţie de construcţia maşinii şi de modul în care se fixează piesa în
vederea prelucrării, în două variante: între vârfuri sau fără vârfuri.
3.1. Maşina de rectificat rotund exterior între vârfuri

Rectificarea între vârfuri se caracterizează prin fixarea piesei cu
ajutorul a două vârfuri de centrare, montate în cele două păpuşi (fixă şi mobilă)
ale maşinii de rectificat. Procedeul se poate aplica în mai multe variante,
conform schemelor de aşchiere prezentate în fig. 3.
IV
I I IV I
II
II III III II
a) b) c)
Fig. 3 – Scheme de aşchiere la rectificarea rotundă exterioară între vârfuri
a – Rectificarea cu avans longitudinal normal se utilizează pentru

rectificarea pieselor de lungime mare; piesa se roteşte (mişcarea de avans
circular, II) şi se deplasează rectiliniu alternativ (mişcarea de avans longitudinal,
III) în lungul axei, în timp ce discul abraziv execută mişcarea principală, I, de
rotaţie şi avansul de pătrundere, IV.
b – Rectificarea fără avans de pătrundere – se execută dintr-o singură
trecere a discului abraziv pe toată lungimea piesei; în acest scop, discul abraziv
este prevăzut cu un con de atac. Poziţia discului pe direcţie radială se reglează la
începutul prelucrării, în funcţie de diametrul suprafeţei care trebuie prelucrate;
80
în acest caz, avansul longitudinal III se execută cu o viteză sensibil redusă faţă
de cea din cazul variantei anterioare.
c – Rectificarea cu avans de pătrundere – se aplică atunci când lungimea
piesei de prelucrat este mai mică decât lăţimea discului abraziv. În acest caz
lipseşte mişcarea de avans longitudinal, III.
Schema cinematică de principiu a unei maşini de rectificat rotund
exterior, între vârfuri, este redată în fig. 4.
3 6 4 5
I
IV
II
III
2
Fig. 4 – Maşină de rectificat rotund exterior între vârfuri
Principalele părţi componente ale acestei maşini sunt: 1 – batiu;

2 – masă a maşinii (execută mişcarea de avans longitudinal, II); 3 – păpuşă port-
piesă (fixă); 4 – păpuşă port-sculă (execută mişcarea de avans de pătrundere,
IV); 5 – păpuşă mobilă; 6 – disc abraziv.
Mişcarea principală şi cea de avans circulare se realizează, de regulă,
pe cale electromecanică, iar mişcarea de avans longitudinal şi cea de pătrundere
se realizează pe cale mecanică sau electro-hidraulică.
Pentru rectificarea suprafeţelor conice, masa maşinii se poate înclina
faţă de direcţia ghidajelor longitudinale ale batiului.
3.2. Maşina de rectificat rotund exterior fără vârfuri

La rectificarea rotundă exterioară, prin procedeul „fără vârfuri”
(fig. 5), piesa de rectificat P se aşează liber între două discuri abrazive, discul
de rectificare DR şi discul de antrenare DA, fiind susţinută de o riglă de reazem
R. Discul de rectificare este un disc abraziv obişnuit şi execută mişcarea
principală de aşchiere I. Discul de antrenare (sau de conducere) nu are
proprietăţi aşchietoare – datorită conţinutului foarte ridicat de liant (pe bază de
cauciuc); datorită, însă, coeficientului mare de frecare al acestuia, el imprimă
piesei cele două mişcări de avans (avansul circular III şi avansul axial IV).
81
Aceste mişcări se realizează deoarece axa discului de antrenare este înclinată cu

un unghi de 1 … 5º, astfel încât viteza periferică v se descompune într-o
componentă tangenţială vt, care imprimă piesei mişcarea de rotaţie (avansul
circular) şi o componentă axială va, care imprimă piesei mişcarea de translaţie
(avansul axial).
I
vt v II
III
va IV
α
DR R DA
Fig. 5 – Schema de aşchiere la rectificarea rotundă fără vârfuri
Pentru ca rectificarea să poată avea loc, este necesar ca forţa de

frecare ce ia naştere între discul de antrenare şi piesă să fie mai mare decât forţa
de aşchiere generată între discul de rectificare şi piesă.
5 8 4 9 6 3
2
1
Fig. 6 – Maşină de rectificat rotund, fără vârfuri
Principalele părţi componente ale maşinilor de rectificat rotund

exterior fără vârfuri sunt (fig. 6): 1 – batiu; 2 – păpuşă a discului de rectificare;
3 – păpuşă a discului de antrenare; 4 – riglă de susţinere a piesei;
82
5 – dispozitiv de corectare a formei discului de rectificare; 6 – dispozitiv de

corectare a formei discului de antrenare; 7 – motor electric; 8 – disc de
rectificare; 9 – disc de antrenare.
Reglarea distanţei dintre discuri şi înclinarea discului de antrenare se
execută manual.
4. Maşina de rectificat rotund interior
Maşina de rectificat rotund interior se utilizează pentru rectificarea

alezajelor cilindrice şi conice, precum şi pentru rectificarea suprafeţelor frontale
ale pieselor, dintr-o singură prindere. La această maşină discul abraziv trebuie să
aibă diametrul mai mic decât alezajul de prelucrat. De aceea, pentru rectificarea
alezajelor de diametre mici (uneori sub 1 mm), sunt necesare turaţii foarte mari
(de până la 200.000 rot/min).
În funcţie de modul de prindere a piesei în vederea prelucrării,
rectificarea interioară se poate realiza cu piesa fixată într-un dispozitiv de
prindere sau prin metoda fără vârfuri. La rândul său, rectificarea interioară cu
piesa prinsă în dispozitiv se poate face prin două metode: rectificarea cu piesa în
mişcare de rotaţie (figura 7-a) şi rectificarea planetară (figura 7-b).
II II
II IV
I I
IV II
III
III
a) b)
Fig. 7 – Scheme de aşchiere la rectificarea interioară
În cazul rectificării cu piesa în mişcare de rotaţie, maşina de rectificat

trebuie să asigure realizarea următoarelor mişcări: I – mişcarea principală
(rotaţia sculei); II – mişcarea de avans circular (rotaţia piesei); III – mişcarea de
avans longitudinal (efectuată, de regulă, de către piesă); IV – mişcarea de avans
de pătrundere (executată, de obicei, de către sculă).
La rectificarea planetară, piesa este fixă, avansul circular II fiind
realizat printr-o mişcare planetară a axului pietrei de rectificat.
Construcţia maşinii de rectificat rotund interior este prezentată în
fig. 8.
83
7 5 6 3 2 4
II
IV
I
III
Fig. 8 – Maşina de rectificat rotund interior
Principalele părţi componente ale maşinii sunt: 1 – batiu; 2 – păpuşă

portsculă; 3 – disc abraziv; 4 – motor electric pentru antrenarea discului abraziv;
5 – păpuşă port-piesă; 6 – dispozitiv de prindere a piesei; 7 – motor electric
pentru antrenarea piesei.
84

UEPM IEI An4 Sem1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UEPM IEI An4 Sem1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea “Dunărea de Jos”

U 4 - 6 ORGANOLOGIA LANŢURILOR CINEMATICE ALE MAŞINILOR-UNELTE

Unitatea 8 – Alte tipuri de strunguri ………………………………………….. 48

U 11 MAŞINI PENTRU PRELUCRAREA ALEZAJELOR

U 12 - 13 ALTE TIPURI DE MAŞINI-UNELTE

Unitatea 1 - NOŢIUNI GENERALE DESPRE LANŢURILE

1. Generalităţi privind definirea, clasificarea şi structura

Prin maşină, în general, se înţelege un sistem tehnic alcătuit din

prelucrării prin aşchiere (cărucioare, mese, sănii, platouri, dispozitive de

2. Noţiuni generale despre lanţurile cinematice din construcţia

În funcţie de natura fizică a celor două semnale, raportul de

x e max = x i max ⋅ i max , (2)

x e min = x i min ⋅ i min . (3)

2.2. Lanţul cinematic

Structura lanţurilor cinematice este determinată de următorii factori:

2.3. Ecuaţia şi caracteristicile lanţurilor cinematice

xi1 xi2 xi3 xij xij+1 xin ye

Fig. 2 - Schema generală a unui lanţ cinematic

Se pot scrie relaţiile:

Pornind de la relaţiile (6) şi (7) se observă că raportul de transmitere

În cazul în care lanţul cinematic este antrenat de un motor de curent

n0 i1max i2max ijmax inmax

Fig. 3 - Schema unui lanţ cinematic pentru mişcare de rotaţie

Se poate calcula, astfel, raportul de reglare al turaţiilor,

Relaţia (11) constituie formula de reglare a lanţului cinematic, „C”,

4. Legături între lanţurile cinematice

Legarea în serie. Lanţurile cinematice se consideră legate în serie

Considerând că fiecare lanţ cinematic are câte un mecanism de

În relaţia (12), cu K s-a notat produsul rapoartelor de transmitere constante - i1,

Exemplul din fig. 5-a este întâlnit la maşinile-unelte la care se

Fig. 6 - Legarea în paralel a lanţurilor cinematice

Deoarece alunecările s1 şi s2 sunt variabile (în limite reduse), datorită

În cazul legăturii rigide (fig. 6-b), ambele lanţuri cinematice sunt

Mărimea de ieşire din lanţul cinematic – serie se calculează cu relaţia:

Lanţuri cinematice închise se întâlnesc la maşinile-unelte la care se

suprafeţe complexe. Schema generală a unui lanţ cinematic închis este

constituie formula de reglare a lanţului cinematic închis.

Pentru lanţul cinematic de filetare, la care Yi = np – turaţia piesei, iar

Unitatea 2 - LANŢUL CINEMATIC PRINCIPAL

1. Definiţia şi structura lanţurilor cinematice principale

Fig. 11 - Schemele cinematice structurale ale lanţurilor cinematice principale:

¾ C – mecanism pentru pornirea (cuplarea) – oprirea (decuplarea) mişcării;

2. Structura şirului de turaţii utilizate la maşinile-unelte

viteza inferioară vitezei economice, vj-1. Ca urmare, există o pierdere relativă de

Dacă se impune condiţia ca pierderea relativă de viteză de aşchiere

Cu ajutorul relaţiei (25) se poate determina numărul termenilor şirului

Valorile standardizate ale raţiei au fost stabilite astfel încât să se

Unitatea 3 - LANŢUL CINEMATIC DE AVANS

2. Lanţuri cinematice pentru avans continuu

Fig. 13 - Schema structurală a unui lanţ cinematic pentru avans continuu

Principalele categorii de mecanisme, ce pot exista în structura lanţului

dacă mecanismul de transformare este cu pinion-cremalieră (m fiind modulul iar

dacă mecanismul de transformare este cu şurub-piuliţă (ps fiind pasul şurubului).

dacă mecanismul de transformare este cu pinion-cremalieră, respectiv,

dacă mecanismul de transformare este cu şurub-piuliţă.

3. Lanţuri cinematice pentru avans intermitent

Fig. 15 - Schema structurală a lanţului cinematic de avans intermitent

În figura 15, elementele structurale au fost notate astfel:

4. Lanţuri cinematice pentru mişcare rectilinie

Unitatea 4 - LANŢURI CINEMATICE PRINCIPALE

Pentru reglarea în trepte a turaţiilor arborelui principal, respectiv

1. Mecanisme cu roţi şi blocuri de roţi dinţate baladoare

mecanismele cu blocuri de roţi baladoare realizează două sau trei comutări şi