Cuprins

U n ităţi d e m ăs u ră şi can tităţi fizice

Can tităţi şi u n ităţi de m ăs u ră de bază .......................... 2
1. Îndrumător: conversia între u. m.
(unităţi de măsură) de ordin diferit................................... 4
Can tităţi fizice şi u n ităţi d e m ăs u ră d e rivate .............. 5
2. Îndrumător: pentru definirea şi conversia cantităţilor
şi u.m. derivate ................................................................. 5

I. Me can ică
I.1. Cin e m atică ........................................................... 9
3. Îndrumător: pentru determinarea traiectoriei ............. 10
I.1.1. Mişcarea lineară dreaptă ................................................. 13
a) Mişcarea dreaptă rectilinie uniform ă ............................ 13
b) Mişcarea rectilinie dreaptă neuniform ă ........................ 14
I.1.2. Mişcarea curbilinie ......................................................... 15
a) Aruncări ......................................................................... 15
a.1. Aruncare verticală.................................................. 15
a.2. Aruncare orizontală ............................................... 16
a.3. Aruncare sub un unghi .......................................... 17
b) Mişcarea circulară uniform ă.......................................... 17
4. Îndrumător: pentru rezolvarea problemelor legate
de cinematică .................................................................. 19
I.2 . D in am ică ........................................................... 2 4
I.2.1. Legile lui Newton ............................................................ 24
a) Prim a lege a lui Newton (Principiul inerţiei) ................. 24
b) A doua lege a lui Newton (Principiul fundam ental) ...... 25
c) A treia lege a lui Newton (Principiul acţiunii
şi reacţiunii) ....................................................................... 26
I.2.2. Greutatea (Forţa gravitaţională) .................................... 26
I.2.3. Forţa de frecare .............................................................. 27
a) Forţa de frecare statică sau de aderenţă ........................ 27
b) Forţa de frecare cinetică sau de alunecare ..................... 27
I.2.4. Descompunerea forţelor; Panta ..................................... 28
5. Îndrumător: pentru descompunerea forţelor
în cazul pantei ................................................................ 28
I.2.5. Forţa elastică, legea lui Hooke, forţa de tensiune .......... 33
6. Îndrumător: probleme legate de forţele elastice şi de
tensiune .......................................................................... 35
I.2.6. Presiunea, presiunea hidrostatică.................................. 38
I.2.7. Im pulsul şi teorem a impulsului ..................................... 38
7. Îndrumător: pentru aplicarea corectă a conservării
impulsului în probleme .................................................. 39
I.2.8. Forţe inerţiale ................................................................ 42
I.2.9. Forţa centripetală şi centrifugală ................................... 42
I.2.10 . Legea atracţiei universale ............................................. 43
I.2.11. Legea lui Arhim ede ....................................................... 44
I.3 . Statică ................................................................ 4 5
I.3.1. Statica punctului m aterial .............................................. 45
I.3.2. Condiţiile de echilibru pentru corpul rigid .................... 45
I.3.3. Centrul de greutate, situaţii de echilibru ....................... 47
8. Îndrumător: pentru stabilirea condiţiilor de echilibru 48
I.4 . Mu n că m e can ică şi e n e rgie ................................ 51
I.4.1. Munca mecanică (Lucrul m ecanic) ................................. 51
I.4.2. Puterea ........................................................................... 52
I.4.3. Energia ........................................................................... 53
a) Energia potenţială ......................................................... 53
a1) Energia potenţială gravitaţională .......................... 53
a1) Energia potenţială în resort ................................... 54
b) Energia cinetică............................................................. 54
I.4.4. Teorem a lucrului m ecanic şi conservarea energiei ....... 55
b) Conservarea energiei ..................................................... 55
9. Îndrumător: pentru aplicarea lucrului mecanic şi
conservarea energiei ...................................................... 56

II. Te rm o d in am ică
II.1. N o ţiu n i d e bază a te rm o d in am icii ..................... 6 2
II.2 . Prin cipiu l 0 al te rm o d in am ici ........................... 6 5
II.3 . Calo rim e tria ..................................................... 6 6
 10. Îndrumător: pentru utilizarea calorimetrului şi
rezolvarea problemelor calorimetrice ............................ 67
II.4 . Prim u l p rin cip iu al te rm o d in am icii .................. 72
II.5. Gazu l id e al ........................................................ 75
II.5.1. Ecuaţie de stare a gazului ideal...................................... 75
II.5.2. Transformările gazului ideal ......................................... 77
11. Îndrumător: pentru transformările gazului ideal ...... 84
II.6 . Tran ziţii d e fază ................................................ 9 0
II.6.1. Topirea şi solidificarea ................................................. 90
II. 6.2. Fierbere, vaporizare şi condensare .............................. 91
II.6.3. Sublim are şi desublim are.............................................. 92
II.7. Maşin ile term ice, frigorifice şi po m pe de căldură.. 9 2
II.7.1. Motorul Otto (m otorul de benzină) ............................... 95
II.7.2. Motorul diesel ...............................................................96
II.8 . Al d o ile a prin cipiu al te rm o d in am icii ............... 9 7
12. Îndrumător: Pentru determinarea randamentelor
maşinilor termice ............................................................ 99

III. Ele ctricitate

III.1. Stare a e le ctrică a m ate rie i. Sarcin a e le ctrică . 10 4
III.2 . Cu re n tu l e le ctric ........................................... 10 5
Conservarea sarcinii electrice .................................... 10 7
Potenţialul electric ..................................................... 10 8
13. Îndrumător: pentru notarea corectă a elementelor din
circuite electrice şi schiţarea corectă a acestuia ........... 109
III.3 Le ge a lu i Oh m . Re zis te n ţa e le ctrică................. 112
III.3.1. Legea lui Ohm pe o secţiune a circuitului electric ...... 112
III.3.2. Legea lui Ohm pentru întregul circuit ....................... 113
14. Îndrumător: pentru aplicarea legii lui Ohm............ 114
III.4 . Le gile lu i Kirch o ff .......................................... 119
III.4.1. Prim a lege a lui Kirchoff............................................. 120
III.4.2. A doua lege a lui Kirchoff........................................... 120
III.5. Le gare a re zis te n ţe lo r ..................................... 12 1
III.5.1. Legarea în seria a rezistenţelor ................................... 121
III.5.2. Legarea în paralel a rezistenţelor ............................... 122
III.6 . Le gare a s u rs e lo r d e te n s iu n e ........................ 12 2
III.6.1. Legarea surselor în serie ............................................. 123
III.6.2. Legarea paralelă a surselor ........................................ 123
15. Îndrumător: pentru rezolvarea reţelelor electrice .. 124
III.7. En e rgia şi p u te re a e le ctrică ........................... 13 0
16. Îndrumător: Pentru calcularea puterii electrice şi a
randamentului .............................................................. 132

IV. Op tica
IV.1. Op tica ge o m e trică .......................................... 13 8
IV.1.1. Principiile opticii geometrice...................................... 138
IV.1.2. Propagarea lum inii (legile de bază ale opticii
geom etrice) ............................................................................ 140
IV.1.3. Reflexia luminii ........................................................... 141
IV.1.4. Refracţia lum inii .........................................................142
IV.1.5. Form area im aginii...................................................... 144
a) Oglindă plană .............................................................. 144
b) Im agistica lentilelor subţiri .......................................... 147
Im agistica lentilelor convergente ............................... 153
Im agistica lentilelor divergente .................................. 157
Moduri de form are a im aginilor în cazul lentilelor
divergente .................................................................. 160
Modul de proiecţie a lentilelor subţiri ....................... 160
Legea distanţei focale ................................................. 161
Sistem e de lentile ........................................................ 161
17. Îndrumător: pentru refracţie, reflexie şi proiectarea
imaginilor. .................................................................... 162
IV.2 . Optica o n d u lato rie ......................................... 16 9
IV.2.1. Experimentul lui Young cu două fante ...................... 169
IV.3 . Op tica fo to n ică................................................ 171
Unităţi de m ăsură
şi cantităţi fizice

Fenomenele naturii sunt dirijate în întregime de legile generale

ale fizicii. Pentru descrierea calitativă cât şi cantitativă a aces-
tora este necesară definirea unor cantităţi fizice m ăsurabile.
În concordanţă cu definiţia cantităţilor fizice, ele trebuie să fie
m ăsurabile într-un m od evident, astfel încât diferitele metode
de m ăsurare pentru aceeaşi cantitate să aibă rezultat identic.
Ca exem plu ar fi anecdota despre Heisenberg în care se pot afla
diferite metode corecte de stabilirea înălţim ii unui turn.
Scopul m ăsurătorii este obţinerea unor rezultate comparabile
cu alte rezultate care caracterizează aceeaşi cantitate fizică,
m otiv pentru care descrierea unei cantităţi fizice se face prin
două date: num ăr de m ăsură (x) şi unitate de m ăsură (ex.: kg).
Num ărul de m ăsură reprezintă m ultiplul unităţii de m ăsură
care alcătuieşte cantitatea fizică. Evident, că şi în cazul în care
avem de a face cu 10 0 kg de produs sau 10 0 t (tonă) de produs.
Menţionăm : nu fiecare cantitate fizică are unitate de măsură.
Exem plu: indicele de refracţie a lum inii care se descrie prin
1 2
folosirea unui num ăr: , etc. Aceasta are loc când
2 3
cantitatea fizică respectivă poate fi descrisă prin propor-
ţionalitatea a două cantităţi fizice cu aceeaşi unitate de m ăsură.
v
Întrucât indicele de refracţie este: n 1 unde v 1 şi v 2 sunt
v2
m m
viteze. Fie v 1=10 8 şi v 1=8·10 8 , în acest caz indicele de
s s

1
 m
1  10 8
refracţie este n 
v1
 s  1 , deci cantitatea fizică nu
v 2 3  10 8 m 3
s
are unitate de măsură, ea este adimensională.
În România se foloseşte sistem ul internaţional de m ăsură, care
se notează astfel: m SI  1kg , înseam nă că unitatea de măsură
pentru m asă este 1kg. O altă descriere ar fi: m  1kg .
SI
Cantităţile fizice au notaţii general acceptate dar pentru fiecare
cantitate există mai m ulte variante de notaţie, chiar şi noi
putem folosi un sistem propriu de notaţie dacă acesta este
definit la m om entul potrivit.

Cantităţi şi unităţi de măsură de bază

În sistem ul internaţional de m ăsură există şapte cantităţi,
respectiv unităţi de m ăsură de bază şi două com plem entare,
din care derivă cantităţile şi unităţile de m ăsură respective.
Tabel 1.
Cantitate de bază Notaţie Unitate de Notaţie
m ăsură
lungim e l m etru m
m asă m kilogram kg
tim p t secundă s
tem peratură T, t kelvin K
cantitate m olară v, n m ol m ol
intensitatea curentului electric I am per A
intensitatea lum inoasă I kandela cd
Cantitate com plementară
unghi  radian rad
unghi solid  steradian sr

2
Pentru descrierea cantităţilor de m ăsură de ordine diferite
folosim m ultipli de 10 cu exponent negativ sau pozitiv precum
şi diferite sem ne pentru m ultiplii sau subm ultiplii unităţilor de
m ăsură.
Dacă vorbim despre distanţe între localităţi folosim kilom etrul
(km ), pe când la distanţe atom ice, de exemplu m ărim ea
atom ului folosim fem tom etrul (fm ).
Tabel 2.

Denum ire Notaţie Ordin de m ăsură

tera T 10 12
giga G 10 9
m ega M 10 6
kilo k 10 3
hekto h 10 2
deka da(dk) 10
10 0 =1
deci d 10 -1
centi c 10 -2
m ili m 10 -3
m icro  10 -6
nano n 10 -9
pico p 10 -12
fem to f 10 -15
atto a 10 -18

3
II. Term odinam ică

Term odinam ica este ştiinţa care studiază starea term ică a
corpurilor şi m odificarea acesteia. Tem odinam ica clasică
determ ină in m od em piric caracteristicile m acroscopice a unui
sistem . Cantităţile m acroscopice a unui m aterial sunt
determ inate de structura m icroscopica a acestuia, m işcarea
dezordonată a particulelor şi interacţiunea acestora.

II.1. Noţiuni de bază a

term odinam icii
Cea m ai m ică divizie a unui m aterial care conservă
proprietăţile chimice ale acestuia se num eşte moleculă.
Descompunerea moleculelor rezultă în atom i care pot fi
produse din aceştia prin m etode chim ice.
Le ge a lu i Avo gad ro : gaze cu acelaşi volum , aflate la aceeaşi
presiune cu aceeaşi tem peratura conţin acelaşi num ăr de
m olecule indiferent de natura acestora.
Cantitatea de substanţă este m ăsurată în m ol-I, un mol este
m asa m olară a unui sistem care conţine un num ăr de particule
elementare (atom i sau m olecule) egală cu num ărul atom ilor
din 0 .12kg 12 C. Acest număr este aproxim ativ 6.0 23 x 10 26
Notaţie: v

Unitate de m ăsură:  SI  1m ol

62
Observaţie: num ărul corespunzător acestui num ăr de m olecule
este num ărul lui Avogadro N A =6.0 23·10 26 molecule/ km ol sau
N A =6,0 23·10 23 m olecule/ m ol.
Masa unei cantităţi m olare de un m ol este num ită m asa
m olară.
Notaţie: 

Unitate de m ăsură:  SI  1

kg
m ol
Form ulă:  A  m A N A

Masa m oleculară relativă a unei m olecule dintr-o substanţă

este num ărul care arată de câte ori masa acesteia este mai m are
ca 1/ 12 m asa a unui atom 12 C

Notaţie: r

mA
Form ulă: r A  m A – m asa m oleculei
mC

m C– m asa 12 C

Unitate de m ăsură:  r SI  1 (adim ensional)

Masa unitară este egală 1/ 12 din m asa unei atom 12 C.

Notaţie: u

mc
Form ulă: u   1,66  10 27 kg
12

Unitate de m ăsură: u SI  1kg

Observaţie: masa unui atom 12 C este egală cu 12 u .

Volum ul m olar este volum ul unui km ol de gaz oarecare

63
Notaţie: V 

Form ulă: V  0  22 ,41m 3 V  0 – volum ul m olar a gazului ideal

 
Unitate de m ăsură: V  SI
 1m 3

Un sistem m acroscopic este un sistem term odinam ic care

conţine particule elem entare de un num ăr multiplu a
numărului Avogardo. Parametrii termodinam ici sunt cantităţi
fizice care descriu în m od direct sistem ul term odinam ic şi sunt
măsurabili (ex. tem peratura, presiunea, volumul…). Starea
unui sistem definit de aceşti parametrii se numeşte stare
term odinam ică.
Sistem ul term odinam ic se află în echilibru dacă param etrii
care îl caracterizează nu se m odifică în tim p. Dacă există o
m odificare a acestor parametrii atunci vorbim despre un
proces term odinam ic. Gradele de libertate sunt param etri
independenţi care definesc poziţia m oleculei : coordonatele x,
y, z sau parametrii de viteză pătratica din expresia energiei vx,
vy, vz.
Notaţie: f sau i
Observaţii:
 molecula cu un atom f=3
 molecula cu doi atomi f=5
 molecula cu trei atomi f=6
Două sistem e termodinam ice aflate în echilibru sunt în contact
term ic dacă există posibilitatea conducţiei termice sau
transferului de energie prin radiaţie. Relaţia term ică nu trebuie
să fie neapărat de natură m ecanică.

64
III. Electricitate

Electricitatea studiază fenomenele rezultate din prezenţa sau

deplasarea unor sarcini. Electricitatea şi magnetismul sunt
baza electrom agnetism ului, una din interacţiuniile de bază a
naturii.

III.1. Starea electrică a m ateriei.

Sarcina electrică
Atom ii au un nucleu pozitiv, iar electronii negativi au o mişcare
de precesie în jurul acestuia. Sarcina pozitivă a nucleului se
datorează prezenţei protonilor, deoarece neutronii nu au
sarcină din punct de vedere electric. Electronii se deplasează în
jurul nucleului pe orbitale şi num ărul lor coincide cu num ărul
protonilor. Datorită acestui fapt atomul este neutru din punct
de vedere electric.
Concluzionăm că orice m aterial care are acelaşi număr de
sarcini pozitive şi negative este neutru din punct de vedere
electric. Un corp are o sarcină pozitivă dacă prezintă o lipsă de
electroni, sarcină negativă dacă prezintă un surplus de
electroni.
Materialele pot fi de două feluri: izolatoare sau conductoare.
Un izolator are un număr foarte redus de purtători de sarcini(
ex. electroni, ioni), el neconducând curentul electric. Astfel de
materiale sunt sticla, lemn. Un conductor are un num ăr foarte
m are de purtători de sarcini, astfel conduce curent electric(ex.:
m etale, carbon).

10 4
III.2. Curentul electric
Deplasarea ordonată a purtătorilor de sarcină este num it
curent electric. Purtătorii de sarcină pot fi electroni, ioni,
protoni etc.; deplasarea lor este cauzată de forţa electrică.
Circuitul electric este un sistem închis alcătuit din sursă,
com ponente electrice şi conductoare. Dacă circuitul este
întrerupt cu un întrerupător (K) fluxul de electroni încetează.
Sursele electrice sunt aparate care transform ă un tip de energie
(chim ică, m ecanică, term ică etc.) în energie electrică.
Elem entele de consum a unui circuit electric transform ă
energia electrică într-un alt tip de energie (vezi paranteza de
m ai sus).
Observaţii:
 conform definiţiei de m ai sus sursele electrice transform ă
energie şi nu produc curent
 elementele de consum utilizează energia pe care o
transformă, nu curentul
 curentul electric are rolul de a transm ite energia.
Legarea unui conductor la polul negativ al sursei are ca efect
deplasarea electronilor liberi prin elem entul de consum în
direcţia polului pozitiv a sursei (curent de conducţie fizic,
sensul curentului coincide totdeauna cu sensul câm pului
electric din conductor).
Observaţii: din m otive istorice direcţia convenţională a
curentului de conducţie este opusă direcţiei fizice a curentului
de conducţie.
Direcţia convenţională a curentului de conducţie coincide cu
direcţia deplasării purtătorilor de sarcină pozitivă.

10 5
Intensitatea curentului electric reprezintă sarcina electrică netă
ce traversează în unitate de tim p suprafaţa unei secţiuni
transversale a conductorului.
Notaţia: I
Q Q
Form ulă: I  sau I
t t
Q – cantitatea de sarcini
t – tim p

Unitate de m ăsură: I SI  1 A (Am per)

Observaţie: Am per este unitate de m ăsură fundam entală în SI.

Definiţia unui Amper: un Amper este intensitatea curentului
continuu care traversează două conductoare paralele, infinit
lungi cu o secţiune transversală neglijabilă aflate în vid la 1m
distanţă unul de celălalt şi generează o forţă de 2·10 -7N.
Pentru caracterizarea cantitativă a proprietăţilor unor
m ateriale în stare electrică se foloseşte sarcină electrică.
Notaţie: Q sau q
Form ulă: Q=I·t I – intensitatea curentului

Unitatea de măsură: Q SI  1C  1 A  1S

Observaţii:
 Cea m ai m ică sarcină posibilă este sarcină unui electron
(sarcina elementară Q=e=– 1,6·10 -19 C
 Sarcina electrică a unui corp poate fi doar m ultiplul sarcinii
elementare. Q=n·e, n  

10 6
Co n s e rvare a s arcin ii e le ctrice
Într-un sistem izolat din punct de vedere electric sum a
algebrică a sarcinilor electrice a corpurilor din sistem este
constantă.
N
Form ulă: Q   qi  constantă
i 1

Într-un circuit închis curentul electric se produce doar dacă

sursa asigură energie suficientă pentru deplasarea purtătorilor
de sarcină. Tensiunea electrom otoarelor este lucrul m ecanic
efectuat de forţă electrică pe o unitate de sarcină.
Notaţie: U
L
Form ulă: U  L este lucrul m ecanic efectuat de forţa
Q
electric
Unitate de m ăsură: [U]SI =1V
Observaţii:
 Forţa electrică într-un circuit provine de la sursă. Sursa
utilizează energia pentru efectuarea muncii.
 În cazul sursei se foloseşte denumirea tensiunea
electrom otoare
 În prezenţa sarcinilor electrice apare forţa electrică care se
aplică sarcinilor însuşi sau corpurilor continuând aceste
sarcini.
În cazul existenţei a doua sarcini aflate in puncte diferite în
spaţiu, asupra cărora se aplică forţe electrice diferite, va exista
şi o tensiune electrică între acestea descrisa de:

L AB  E final  E initial  E B  E A unde E B , E A :energiile

potenţiale în punctele A şi B

10 7
 L AB E  EA
U AB   B  V B  V A unde V B ,V A : potenţialul
Q Q
în punctele A şi B
Po te n ţialu l e le ctric
Potenţialul electric este energia potenţială a unei sarcini în
prezenţa unei forţe electrice.
Notaţie: V
Ep
Form ulă: V  E p – energie potenţiale
Q
Unitate de m ăsură: [V]SI =1V
Observaţii: deoarece potenţialul este definit în funcţie de
sarcină, acesta este caracteristic acelui punct în spaţiu, în tim p
ce energia potenţiala caracterizează sistem ul de sarcini în
totalitatea sa.
Intensitate curentului electric într-un circuit este m ăsurat cu
un am permetru. Am perm etrul m ăsoară intensitate curentului
electric ce trece prin el. El se conectează la sistem doar în tim p
ce acesta este întrerupt.
Observaţii:
 Rezistenţa a unui am perm etru ideal este 0 astfel prin
conectarea acestuia intensitatea curentului nu se m odifică.
 Tensiunea curentului electric într-un circuit este m ăsurat
cu un voltmetru. Voltmetrul este mereu conectat la capetele
porţiunii circuitului unde se doreşte măsurarea tensiunii.
 Rezistenţa unui voltm etru ideal este infinită astfel prin
conectarea paralelă a acestuia cu un elem ent a circuitului
nu se m odifică intensitatea curentului electric ce trece prin
element.
 Majoritatea instrum entelor de m ăsură utilizează proprie-
tăţile m agnetice a curentului electric.

10 8
13 . În d ru m ăto r: p e n tru n o tare a co re ctă a e le m e n te lo r
d in circu ite e le ctrice şi s ch iţare a co re ctă a ace s tu ia
Scop: poziţionarea corectă a elementelor electrice în circuit,
notarea corecta acestora şi a m ărim ilor fizice ce le descriu.
Metodologie:
 Folosirea notaţiilor convenţionale prezentate mai jos
pentru descrierea com ponentelor circuitului electric.
 Notarea lângă componenta a m ărim ilor fizice corespunză-
toare.
 Notarea direcţiei convenţionale a curentului de conducţie.
 Conectarea am perm etrului în serie cu elem entul de
consum .
 Conectarea voltm etrului paralela cu elem entul de consum.
 Conductorul este considerat ideal iar de aceea m ărim ile
acestuia sunt irelevante; m odificarea acestuia nu cauzează
pierderi.
Exem ple:
l. Învăţaţi notarea urm ătoarelor elemente a circuitului electric.
U- tensiunea sursei de curent continuu.
E 1- baterie cu tensiune electrom otoare.
E 2 - sursă de tensiune electrom otoare în serie
K- întrerupător
R- rezistenţă
U- voltm etru
I- amperm etru
I- intensitatea curentului
Elem ent de consum (bec)

10 9
 Fig.III.1.: Elem ent de consum , întrerupător şi surse de
tensiune

Fig.III.2.: Rezistenţă, am perm etru, voltm etru sursă de

tensiune

110
II. Se dă un circuit electric cu o sursă de tensiune U, trei
elemente de consum toate R 1 R 2 R 3. Aceste sunt legate în serie
cu un întrerupător K. Cu ajutorul unui voltm etru şi unui
am perm etru determ inaţi intensitatea curentului electric în
circuit şi tensiunea pe a doua rezistenţă. Construiţi circuitul
electric.
10 . am perm etrul este legat în serie cu rezistenţele
 Voltm etrul este legat paralel cu a doua rezisten ţă deoarece
tensiunea acesteia trebuie aflată
 Întrerupătorul este legat în serie cu rezistenţele astfel prin
folosirea acestuia se întrerupe curentul.
 Deoarece sistem ul este unul legat în serie, nu contează
unde se cuplează am perm etrul şi întrerupătorul.

Fig.III.3.: Rezistenţe în serie, întrerupător, voltm etru,

am perm etru, sursă de tensiune

111