1.

Definiți entalpia
2. Definiti entalpia libera
3. Factori ca influenteaza viteza reactiilor chimice, Temperatura
4. Reactii catalitice
5. Reactii reversibile. Legea actiunii maselor
6. Factori care influenteaza echilibrul chimic
7. Electroliza. Tensiunea de electroliza
8. Electroliza in solutie. Electroliza in topitura
9. Reactii secundare la electroliza
10. Oxidare si reducere. Potential de electrod
11. Caracteristici ale surselor de curent
12. Pila Daniel Iacobi
13. Pila Leclanche clasica. Pila Leclanche alcalina
14. Acumulatorul de plumb. Capacitatea acumulatorului
15. Autodescarcarea acumulatorului cu plumb. Incarcarea acumulatorului
16. Acumulatorul Fe-Ni
17. Acumulatorul Cd-Ni
18. Acumulatorul Zn-Ni
19. Pile de combustie. Pila H-O
20. Combustibil. Putere calorica superioara,inferioara, combustibil echivalent
21. Caracterizati benzinele
22. Caracterizati motorinele
23. Caracterizati petrolurile
24. Feniti Fuziunea si fusiunea nucleara
25. Coroziune

1. Entalpia este o marime termodinamica egala cu suma dintre variatia energiei interne a unui mol la
presiune constanta si lucru mecanic efectuat datorita variatiei de volum

ΔH= ΔU+pdV.

La presiune constanta, variatia entalpiei unui sistem este egal cu cantitatea de caldura shimbata,
acceptata sau cedata.

Entalpia este un parametru extensiv, nu se poate masura direct, dar se poate determina o
variatie a acestuia ΔH, intre starea finala si cea initiala a sistemului.

2. Entalpia libera se defineste prin relatia

Entalpia libera a unei reactii este egala cu diferenta dintre suma entalpiilor libere de formare ale
produsilor si suma entalpiilor libere de formare ale reactantilor.
 Valoarea entalpiei libere ΔG arata daca o reactie este termodinamic posibila sau nu. Daca :
• ΔG < 0 ,reactiile sunt termodinamic posibile(decurg spontan)
• ΔG=0 , sistemul este in stare de echilibru chimic
• ΔG>0, reactiile nu sunt termodinamic posibile

ΔH>0 ; ΔS<0; ΔG>0 - Reactia nu poate avea loc nici la o temperatura

ΔH<0; ΔS>0 ; ΔG < 0 - Reactia poate avea loc la orice temperatura

ΔH>0; ΔS>0; ΔG variabil - Reactia se produce spontan numai la temperaturi ridicate

ΔH<0; ΔS<0; ΔG variabil – Reactia este posibila spontan numai la temperaturi joase

3. Factori ca influenteaza viteza reactiilor chimice, Temperatura

Viteza de reactie reprezinta variatia concentratiei molare a unei specii chimice in functie de timp.

In termeni generali:

Se foloseste semnul minus pentru concentratia reactantilor si semnul plus pentru concentratia
produsilor

Viteza de reactie este influentata de:

- Natura si starea de agregare a reactantilor

- Temperatura
- Presiune
- Solventi
- Catalizatori
- Tensiunea superficiala in cazul cand reactantii sunt in faze diferite

Influenta temperaturii

La cresterea temperaturii creste agitatia moleculara, creste frecventa ciocnirilor intre molecule, creste
viteza de reactie.Coeficientul de temperatura van”t Hoff:
4. Reactiile catalitice

Sunt acele reactii care au loc in prezenta catalizatorilor care reprezinta substante capabile sa
accelereze reactiile chimic. Catalizatorii participa la reactii combinându-se cu reactantii si formand
compusi intermediari, dar ei apar nemodificati la sfârsitul procesului.

Principiile reactiilor catalitice

1. Catalizatorii accelereaza numai reacţiile care decurg spontan.

2. Catalizatorii modifica cinetica reactiilor grăbind stabilirea echilibrului chimic prin modificarea
mecanismului de reactie, dar nu pot deplasa echilibrului chimic cu schimbarea valorii constantei de
echilibru K, deoarece ei actioneaza atât asupra vitezei reactiei directe cât si asupra vitezei reactiei
inverse.

3. Reactiile catalizate necesita energie de activare mai mica decât aceleasi reactii fara catalizator.

4. In prezenta unor catalizatori diferiti, aceeasi reactanti, pot conduce la formarea unor produsi de
reactie diferiti(proprietate numita selectivitate a catalizatorului).

5. Reactii reversibile. Legea actiunii maselor

Reacţii reversibile - Reactia care se desfasoara simultan in ambele sensuri, in senul producerii
produsilor de reactiie si in sensul refacerii reactantilor pana la stabilirea unui echilibru chimic.

Legea actiunii maselor:

Pentru reactia reversibila de forma

Intr-o reactie chimica reversibila, la momentul echilibrului, pentru o temperatura constanta, produsul
concentratiilor produsilor de reactie raportat la produsul concentratiilor reactantilor, fiecare la o putere
egala cu coeficientul stoechiometric respectiv, este constant.

Echilibrul chimic se poate păstra oricat de mult, dacă ramân neschimbate conditiile de reactie. Prin
modificarea conditiilor în care are loc o reactie, se poate dirija echilibrul chimic, deplasându-l către o
reactie sau alta.

6. Factori care influenteaza echilibrul chimic

Starea echilibrului chimic depinde de trei factori:

1. concentratia substantelor care reactioneaza –

a) la scaderea concentratiei unui component intr o reactie reversibila, echilibrul se deplaseaza

in sensul formarii componentului respectiv.
b) La cresterea concentratiei unui component intr o reactie reversibila, echilibrus se
deplaseaza in sensul consumarii componentului respectiv

2. Temperatura

In sisteme omogene gazoase cat si lichide conform principiului lui Le Chatelier, ridicarea
temperaturei favorizeaza reactia endoterma, iar la scaderea temperaturii se favorizeaza reactia
exoterma

3. presiunea, in cazul gazelor si vaporilor

Modificarea presiunii are efect numai asupra echilibrelor care implica substante gazoase si cand
reactia are loc cu modificarea numarului de moli

La cresterea presiunii echilibrul chimic se va deplasa spre formara compusilor cu volum mai mic
 La scadearea presiunii echilibrul chimic se va deplasa spre formarae compusilor cu un volum mai
mare

7. Electroliza. Tensiunea de electroliza

Electroliza este un ansamblu de procese fizico-chimice care au loc la trecerea curentului electric prin
solutia sau topitura unui electrolit.La trecerea curentului electric ionii pozitivi, cationii, se indreaptă spre
catod(electrodul negativ), iar ionii negativi, anionii, se vor indrepta spre anod (electrodul pozitiv).

8. Electroliza in solutie. Electroliza in topitura

Electroliza in solutie se utilizează pentru obţinerea metalelor care nu se pot obţine prin electroliza în
soluţie(metale alcaline(Na, K), alcalino-pământoase(Al), Pd, U, Ti,Tl), sau metalele care nu se pot obţine
prin reducerea oxizilor lor cu carbon. Electroliţii sunt oxizii, hidroxizii,clorurile metalelor respective care
se aduc în stare topită. Este cea mai scumpa metoda de electroliza.
Factorii care influenţează micşorează randamentulelectrolizei:

- Dizolvarea parţială a metalului depus în electrolit;

- Pierderi mecanice în procesul de electroliză(antrenarea de metal în zgură, Al, Mg, etc.);

- Pierderi prin volatilizare( MgO).

Electroliza in solutie se utlizează pentru obţinerea unor metale ca: Ni, Cu, Zn, Cd, Pb, Sn, Ag, Mn, etc. In
soluţiile apoase ale electroliţilor, inafara cationilor metalici, există întotdeauna şi ionii de hidrogen , a
căror concentraţie determină pH-ul soluţiei.

9. Reactii secundare la electroliza

Reactii secundare:

a) Reactiile de dimerizare
H + H = H2
b) Descompunerea particulelor primare

c) Actiunea asupra electrozilor

C + O2 = CO2
d) Actiunea asupra electrolitulu
 4H2 + HNO3 = NH3 + H2O
e) Actiunea asupra solventului, la anod se degaja oxigen la catod hidrogen

f) Interactiunea particulelor primare. La electroliza NaCl in solutie, la anod se formeaza clor, iar la
catod NaOH care pot interactiona.

10. Oxidare si reducere, potential de electrod

Oxidarea este un proces de cedare a electronilor. Efectele acestui proces sunt:

a) Trecerea unui ion negativ intrun atom neutru

b) Trecerea unui atom neutru in ion pozitiv
c) Cresterea sarcinii pozitive a unui ion

Reducerea este un proces de acceptare a electronilor. Efectele acestuia sunt:

a) Micsorarea valentei unui ion pozitiv

b) Trecerea unui ion pozitiv in atom neutru si apoi in ion negativ

Oxidantii sunt orice particula care accepta electroni, de ex: halogenii, oxigenul ozonul, compusi oxigenati
ai halogenilor si sarurile lor, HNO3 conc si H2SO4 conc

Reducatorii sunt orice particula care cedeaza electroni. Ex: metale Fe, Al, Mg, Ca, Na, K, nemetale ca P,
C, Si, cationii metalici la numere inferioare de oxidare: Sn 2+, Fe2+, Cr2+

Compusi ai nemetalelor cu numere de oxidare mici: P3-. N3-, S2-, halogeni, CO, SO2.

Potential de electrod

Electrodul este un sistem de oridnul I in care are loc proces redox. Un electrod este un conductor de
ordinul I, electronic aflat in contact cu un conductor de ordniul II, ionic(sol sau topitura de lectroliti). La
interfata conductor electronic/conductor ionic au loc reactii cu transfer de electroni (reactii redox)

Reactiile care pot avea loc

M0 -> Mz+ + ze- - proces de oxidare

Mz+ + ze- -> M0 – proces de reducere

Intre metal si solutie apare un strat dublu electric ceea ce determina aparitia unei diferente de potential.
Relatia lui nernst

Unde E0 – potentialul standard al electrodului la 25 grade celsius si 1 atm

F – constanta lui faraday

R 0 constanta gazelor

Potentialul unui electrod nu se poate determina in valoare absoluta ci doar relativ la un alt electrod c
care alcatuieste o pila. Conventional, se determina potentialul electrozilor relativ la electrodul standard
de hidrogen, pentru care se considera E=0V

11. Caracteristici ale surselor de curent

a) Tensiunea electromotoare- E.

T.E.M a sursei este egala cu diferenta dintre potentialele electrozilor cand sursa nu debiteaza curent

t.e.m=Ec-Ea

Ec – potentialul reversibil al catodului

Ea – potentialul reversibil al anodului

b) Rezistenta interna – este rezistenta pe care o opune sursa la trecerea curentului electric

R=Re + Vp/I=Re+Rp

Re – suma rezistentelor electrolitului si a electrozilor

Vp – tensiunea electrica datorita polarizarii electrozilor

I – intensitatea curentului electric

Rp – rezistenta de polarizare a electrozilor

In timpul descaracrii rezistena interioara nu ramane constanta ci se mareste treptat, deoarece Re si

Rp cres din cauza modificarii compozitieielectrolitului si a electrozilor

Rezistenta interioara mai depinde si de dimensiunile si modul de constructie a acumulatoarelor si

pilelor

Rezistenta interioara este mai mica pentru sursele de dimensiuni mari

Cu cat rezistena interioara a unei surse este mai mica, cu atat este mai utila exploatarea acestuia

c) Capacitate de descarcare Qd – cantitatea de electricitate furnizata de o sursa de curent in

conditii date de functionare
 d) Capacitatea specifica Qm – raportul dintre capacitatea de descarcare si greutatea sau volumul
sursei

e) Capacitatea de incarcare Qî – valabila doar pentru acumulatoare, cantitate de electricitate

absorbita de la o sursa de curent in timpul incarcarii.

12) Pila Daniel Iacobi

Compusa dintr-un vas de sticla, I diafragma poroasa din material ceramic care separa spatiul anodic de
cel catodic. Anodul de Zinc se afla in sol 10% ZnSO4 si electrod de Cupru aflat in sol 16.2% CuSO4

In timpul functionari pilei, creste activitatea ionilor de zinc, iar a ionilor de cupru scade. In acest fel,
potentialul Zn se deplaseaza spre valori mai pozitive iar a cuprului spre valori mai negative.

Avantaje:

Pila simpla, usor de realizat, recomandata in circuite telegrafice.

Dezavantaje:

- T.e.m mica
- Prezenta diafragmei
- Autodescarcare mare

(-)Zn/ZnSO4//CuSO4/Cu(+)

(-)Zn->Zn2+ + 2e (+)Cu2+ + 2e->Cu

Reactia totala care genereaza curent

Zn0 + Cu2+ -> Zn2+ + Cu0

t.e.m este 1.1

13) Pila Leclanche clasica. Pila Leclanche alcalina

- Anodul din Zn

-Catodul este din carbune invelit intr un sac de panza, ori introdus intr un vas de portelan poros in care
se gaseste amestec de MnO2 si negru de fum

- Electrolitul este o solutie apoasa de NH4Cl, trecuta sub forma de pasta, cu amidon si faina de grau.
Pentru a evita consumarea electrodului de zinc in urma actiunii corozive a atmosferei, el se izoleaza cu
un ambalaj de masa plastica.
 Procesele electrochimice de baza constau in oxidarea zincului la anod si reducerea Mn4+ la Mn2+ la
catod.

(-)Zn/Nh4Cl//MnO2/C(+)

(-)Zn->Zn2+ + 2e

(+) 2MnO + 2H2O + 2e -> 2MnO*OH + 2HO-

Reactia globala: 2MnO2 + 2H2O + Zn -> Zn(OH)2 + 2MnO*OH

t.e.m este 1.5-1.7

Pila Leclanche alcalina

Este formata din:

- Anod din Zn

- Catod din carbune

- Electrolit alcalin – KOH

La anod(-) Oxidarea Zn - Zn + 2HO- -> ZnO + H2O + 2e

La catod (+) Reducerea dioxidului de Mn - 2MnO2 + H2O + 2e -> Mn2O3 + 2HO-

T.E.M este 1.5 poate finctiona pana la -30

Se poate reincarca daca t.e.m nu scade sub 0.9V

14. Acumulatorul cu plumb. Capacitatea acumulatorului

Electrozi – placi de plumb sub forma de retea sau cu ochiuri, umplute la polul negativ cu plumb
spongios, iar la polul pozitiv, cu dioxid de plumb.

(Reactia de la stanga la dreapta – descarcare ; De la drapta la stanga – incarcare)

Electrolit – solutie de H2SO4.

Lantul electrochimic:

(-)Pb/H2SO4/PbO2(+)

La catod(+)

- PbO2 + 4H+ ->Reversibil<- Pb4 + H2O

- Pb4+ + 2e -> Pb2+
- Pb2+ + SO4 2- ->reversibil<- PbSO4

La anod(-)

- Pb – 2e ->reversibil<- Pb2+
- Pb2+ + SO4 2- --> <- PbSO4
Reactia totala:

PbO2 + Pb + 2H2SO4  2PbSO4 + 2H2O

Capacitatea acumulatorului reprezinta cantitatea de energie furnizata de acumulator in conditii date de

functionare. Depinde de:

- Porozitatea masei active

- Concentratia acidului sulfuric
- Densitatea de curent
- Temperatura

15. Autodescarcarea acumulatorului cu plumb. Incarcarea acumulatorului

Acumulatoarele acide pierd in perioada pastrarii 0.5-2% din capacitatea lor, in timp de 24ore.
Autodescarcarea are loc la ambele placi.

La placile pozitive are loc reducerea dioxidului de plumb:

Autodescarcarea placilor negative este determinata de reactia:

(-)

Incarcarea acumulatoarelor trebuie realizata imediat dupa constatarea unei descarcari importante. Se
leaga polii acumulatorului cu bornele de aceeasi polaritate. Are loc reactia

Sfarsitul incarcarii este sesizat prin:

- Densitatea electrolitului nu mai creste

- T.e.m nu mai creste
Acest accumulator rezista 250-300 cicluri de incarcare-descarcare

16. Acumulatoare alcaline Fe-Ni

Electrolit – KOH 21% si LiOH 5%

E=1.65V

Lantul electrochimic

17. Acumulator Cd-Ni

 18. Acumulator Ni-Zn

Avantaje:

- Tensiune la borne ridicate

- Energie specifica mare
- Functioanre deosebit de buna la -30
- Comportare satisfacatoare la descarcari cand pierderea de capacitate este foarte mica cand
pierderea de capacitate este foarte mica

Dezavantaje

- Rezista la un numar redus de cicluri incarcare descarcare 100-300

19. Pile de combustie. Pila H-O

Pile de combustie – dispozitive electrochimice in care energia chimica a unui combustibil

obisnuit este transformata in energie electrica sub forma de curent continuu de joasa tensiune.
Combustibilii utilizati sunt: hidrogenul, alcoolul metilic, oxidul de carbon, etc.

Pila cu hidrogen is oxigen – sunt folosite pentru vehicule spatiale, submarine datorita:

- Randamentului ridicat
- Sunt siletioase
- Dejaga cantitate mica de caldura
- Produsul de reactie este apa ptoabila care poate fi folosita pentru consum

Pila de combustie are anod, catod si electrolit. Ea este alimentata cu combustibil – hidrogen si cu aer –
oxigenul din aer

Procesele constau intr o serie de reactii redox. Reactia controlata, elibereaza energie si caldura in
cantitate cu echivalent cu entalpia libera de formare a apei.

Hidrogenul combustibil prezinta dezavantajul legat de imposibilitatea lichifierii lui si inflamabilitate.

Pila este formata din doi electozi tubulari concentrici din carbune impregnati cu catalizatori metalici,
electrodul exterior avand rol de catod. Se foloseste aer ca sursa de oxigen. Electrolitul e o sol conc de
KOH, care patrunde in porii electrozilor pana la o anumita adancime, unde vine in contact cu hidrogenul
si oxigenul.

La anod are loc oxidarea catalitica a hidrogenului atomic, iar la catod reducerea catalitica a oxigenului
atomic. Produsul reactiei este apa.

H2 + 1/2O2 -> H2O

20. Combustibil. Putere calorica superioara,inferioara, combustibil echivalent

Combustibil – orice subst sau amestecaturi care, in urma reactiilor chimice de ardere sau a unor
reactii nucleare, genereaza o mare cantitate de caldura.

Se clasifica:

Dupa natura reactiei:

- Chimici: Carbuni de paman, titeiul, gazele de sona, gazele naturale, lemnul

- Nucleari: uraniu, thoriu, plutoniu

Dupa stare de agregare:

- Solizi
- Lichizi
- Gazosi

Naturali sau artificiali si sintetici.

Puterea calorica – cantitatea de caldura care rezulta prin arderea complata a unei unitati de
combustibil, se exprima in kJ/Kg, kcal/kg.

Puterea calorica superioara (Qs) – cantitatea de caldura obtinuta prin arderea unei cantitati de
combustibil, in cazul cand produsele de ardere au temperatura de 20C

Putere calorica inferioara Qi - cantitatea de caldura determinata la arderea unei unitati de combustibil
cand produsele de ardere sunt evacuate la o temperatura mai mare decat cea de condensare a vaporilor
de apa. Puterea calorica e mai mica deoarece o parte din caldura de ardere se consuma pentru
vaporizarea apei din produsele de ardere.

Combustibil conventional – combustibil fictiv, cu o putere calorica inferioara Qi = 7000 kcal/kg

Raportul dintre puterea calorica inferioara a unui combustibil oarecare si cea a combustibilului
conventional se numeste echivalent caloric al combustibilului
 21. Caracterizati benzinele

Benzinele – combustibil pentru motoarele cu aprindere prin scanteie

Sunt amestec de hidrocarburi C5-C10 din clasa alcacnilor,cicloalcanilor, aromatice si nesaturate

liniare

Procentul de carbon 80-82 iar ce de hidrogen 14-15

Benzinele de calitate inferioara au proportii mari de alcani, cu lanturi lungi, se descompun si se

oxideaza usor.

Celea de calitate superioara au continut mare de izoalcani cu lanturi ramificate puternic.

Caracteristicile:

Detonatia apare atunci cand in amestecul carburant au loc reactii rapide, se oxideaza
hidrocarburile cu formare de peroxizi sau aldehide, care vor reactiona foarte repede, iar gazele
formate vor determina cresterea volumului si a presiunii locale. La arderea detonata datorita
cresterii presiunilor locale se formaza unde de soc si apare zgomotul caracteristic de bataie
metalica a pieselor in miscare ale motorului.

Efectele detonatiei

- Prezenta unor socuri in cilindru

- Micsorarea randamentului si a puterii motorului
- Cresterea caldurii degajate prin peretii cilindrului, o incalzire puternica a pistoanelor si a
supapelor de evacuare
- Cresterea presiunii gazelor din cilindri si aparitia unui caracter vibratoriu
- Pentru evitarea detonatiei, in combustibil preparat trebuie sa predomine izoalcanii si
aromaticele, hidrocarburi mai rezistente la detonatie

Aprecierea calitatii benzinelor

Cifra octanica a une benzine – procentul in volume de izooctan, dintr un amestec de izooctan si n-
heptan, care are aceeasi sensibilitate la detonatie, in conditii identice ca si combustibilul dat

Combust etalon e format dintr un amestec de doua hidrocarburi pure, cu prorprietati de detonante
opuse

- Izooctanul (C8H18) cu o structura ramificate – este puternic antidetonant. I se atribuie CO=100

- N – heptanul (C7H16) – hidrocarbura liniara care admite compresie minima si este foarte
sensibil la aprindere, detoneaza usor. Conventional CO = 0

Volatilitatea benzinelor – tendinta acestora de a trece, in anumite conditii de presiune si temperatura,

din faza lichida in faza de vapori

Stabilitatea benzinelor este determinata de:

1. continutul in gume

2. tendinta acestora de a forma aceste gume.

Perioada de inductie caracterizeaza o benzina din punct de vedere al tendintei de a forma gume.

22. Caracterizati motorinele

Motorinele sunt fractiuni petroliere, cu densitatea cuprinsa intre 850-890 kg/m3 si cu temperat de
fierbere intre 20 si 370C. Sunt amestecuri de hidrocarburi ce au in molecula 12-18 atomi de carbon. Au
proprietati opuse benzinelor. Se folosesc pentru motoarele cu aprindere prin compresie.

Caracteristici

Sunt combustibili pentru motoarele diesel. La aceste motoare, amestecul carburan motorina-aer se
autoaprinde detorita presiunii si temperaturii cilindrului motorului. La admisie are loc intrarea in
colindrul motorlui doar a aerului. Combustibilul se injecteaza in aer aproase la sfarsitul cursei de
compresie.

Motorinele trebuie sa indeplineasca:

1. Rezistenta mica la aprindere

2. Vaporizarea usoara
3. Punct de congelare scazut

Motorinele sunt bogate in hidrocarburi aromatice si hidrocarburi cu catene laterale scurte se autoarpind
la temp ridicate, im timp ce motorinele cu continut ridicat de hidrocarburi parafinice liniare, se aprind la
temperaturi mai scazute.

Temperatura de autoaprindere este temperatura minima de incalzire la care combustibilul se aprinde,

fara interventia unei surse exterioare. Hidrocarburile aromatice au temperatura de autoaprindere cea
mai inalta, urmeaza cicloalcanii si alcanii.

Cifra cetanica (CC) – exprima capacitatea de autoaprindere a combustibilului Diesel. Se compara

calitatea de autoaprindere a motorinei studiate cu cea a doua substante de referinta: cetanul cu
satbilitatea mica la autoaprindere, si alfa-metilnaftalina su stabilitate mare la autoaprindere.

Cifra cetanica reprezinta procentul in volume de cetan dintr-un amestec etalon de cetan si α-
metilnaftalina, care se comporta identic din punct de vedere al autoaprinderii cu combustibilul testat, in
conditii identice de incercare pe monocilindru.

Indice Diesel – I.D.

Punctul de anilina se determina experimental si reprezinta temperatura la care un amestec format din
volume egale de motorina si anilina devin o singura faza prin incalzire sau temperatura la care acest
amestec , incalzit, se separa prin racire. Depinde de continutul de hidrocarburi parafinice din produs,
creste odata cu cresterea proportiei acestor hidrocarburi in combustibil.
Cifra de cocs – cantitatea reziduului de cocsifiere ce se obtine la distilarea fara aer si piroliza unei
cantitati anumite de produs petrolier.

Punctul de congelare – temperatura la care combustibilul inceteaza sa mai curga. Un punct de congelare
scazut este condition de prezent hidrocarburilor olefinice si a izoalcanilor

Combustibil pentru turbomotoare – arderea are loc continuu intr un gaz precomprimat si preincalzit.
Turbomotarele se bazeaza pe un flux continuu. Caracteristicile de ardere

23. Dfiniti Fuziunea si fisiunea nucleara

Energia nucleară poate fi exploatată prin intermediul a două tipuri de reacții: fisiunea și fuziunea.

Fisiunea constă în “spargerea” nucleului unui atom greu (uzual uraniu, plutoniu și thoriu) în elemente cu
masă mai mică, prin bombardarea acestuia cu neutroni.

Fuziunea reprezintă procesul opus, de unire a nucleelor a doi atomi ușori(de obicei, izotopi ai
hidrogenului sau heliului).

Ambele tipuri de reactie sunt exoterme, aceasta folosita pentru incalzirea unui lichid(uzual apa) care
antreneaza o turbina si genereaza astfel curent electric

Fisiunea nucleara, avantaje:

Combustibili nucleari utilizati este U235 si Pu239

Este procedeu mult mai curat decat folosirea combustibililor fosili

Dezavantaje: Deseurile rezultate in urma reactiilor sunt puternic radioactive pentru mii de ani

Stocarea deseurilor e o problema complicata

Fisiunea este un procces care se autosustine, ce prezinta un risc in cazul reactiilor scapate de sub
control.

Reactia de fisiune nucleara nucleara in lant are 3 etape:

1. Un atop de U235 absoarbe un neutron si se sparge in doi atomi noi eliberand 3 neutroni
2. Unul din acesti netroni este absorbit de un atom de uraniu 238 si nu mai participa la reactie, al
2-a este pur si simplu pierdut in mediu. Al 3-a neutren se ciocneste cu un atom de U235 care se
sparge din nou si eliberaza energie de legatura
3. Ultimii doi neutroni se ciocnesc fiecare cu cate un atom de u235 care se sparg si elibereaza de la
unul la trei neutroni ca pot continua reactia
Pentru a incetini neutronii intr un reactor cu fisiune se folosesc moderatori – materiale care umplu
spatiile dintre combustibil nuclear. Apa si grafitul sunt in mod obisnuit astfel de moderatori

Fuziunea nucleara pentru a se produce reacția de fuziune, este nevoie de niște temperaturi comparabile
cu cele din interiorul Soarelui, care să încălzească hidrogenul până ajunge în stadiul de plasmă. Plasma
reprezintă o stare a materiei , fiind constituită din ioni, electroni și particule neutre.

Plasma poate fi considerată ca fiind un gaz total sau parțial ionizat, pe ansamblu neutru din punct de
vedere electric. Datorită sarcinilor electrice libere, plasma conduce curentul electric și este puternic
influențată de prezența campurilor magnetice externe.

Elementele utilizate pentru fuziune sunt deuteriul si tritiul, izotopi ai atomului de hidrogen.

Dezavantaje:

-deuteriul se găsește din abundență în oceane, tritiul este mult mai rar și extrem de costisitor de produs
la scară industrială;

- cea mai mare parte a energiei eliberate prin fuziunea acestor elemente este eliberată sub formă de
neutroni, iar neutronii sunt “imuni” la câmpuri magnetice și nu pot fi controlați;

-la fel ca într-un reactor de fisiune, neutronii bombardează incinta reactorului și produc activarea
radiologică și deteriorarea accelerată acesteia;

-sunt necesare măsuri suplimentare de protecție a personalului împotriva radiațiilor;

-poate cea mai periculoasă problemă o reprezintă faptul că fluxul puternic de neutroni poate fi utilizat,
prin plasarea unei cantități de uraniu 238 in incinta reactorului, la imbogatirea acestuia in Pu239

Problema fundamentala a fuziunii este ca pana in acest moment, datorita ineficientei si neajunsurilor
tehnologiei actuale, energia generata de reactii este mai mica decat energia necesara pentru
intretinerea conditiilor de reactie.

In cazul fuziunii inertiale, laserele consuma foarte mult curent, iar in cazul fuziunii in camp magnetic atat
la incalzirea cat si la formarea campului sunt extrem de costisitoare energetic.

Plasma aflata la temperatura de 80 millioane de grade nu intra niciodata in contact cu peretii incintei in
care se afla,

Reactoarele de fuziune nucleara vor asigura pentru intreaga planeta energie infinita, sigura si curata

Sursa de combustibil este reprezentata de apa marina, suficienta pentru a ne ajunge. Produsul rezidual –
heliu, un gaz inert

Nu rezulta deseuri radioactive cu durata lunga de viata

24. Coroziunea – procesul de distrugere spontana a materialelor sub actiunea agentilor chimici
si biochimic din mediu.

In conditii atmosferice, deci in prezenta simultana a oxigenului si a umiditatii, la pH=7, numai Au,
Pt, Ir si Pb, sunt termodinamic stabile, de aceea ele se pot gasi si in stare nativa in scoarta

terestra.
 Tipul de coroziune si intensitatea distrugerii sunt determinate de:
- Natura si structura materialului
- Compozitia mediului agresiv
- Conditiile de desfasurare a unui proces tehnologic

Dupa natura mediului agresiv, corosiunea poate avea loc in gaze, in neelectroliti, in electroliti, in sol, etc.

Coroziunea chimică se produce la contactul metalelor cu aerul sau gazele, îndeosebi la temperaturi
ridicate, când se formează oxizi, cloruri, sulfuri, săruri sau alţi produşi care rămân la locul interacţiunii.

Proprietatile fizice, chimice si mecanice ale stratului pot avea unrol foarte important in succesiunea
fenomenelor de coroziune. Astfel, o pelicula de o anumita grosime,stabilasi aderenta la suprafata
metalului din care provine, compacta,continua si lipsita de pori sau fisuri, poate frana, intr-o masura mai
mare sau mai mica, dezvoltarea procesului de coroziune.

Suprafetele pot fi protejate cu ajutorul acoperii cu un strat de oxid.

Coroziune electrochimică

Coroziunea electrochimică este procesul de distrugere a metalelor în prezenţa electroliţilor.

Protectia anticoroziva

- Adaos de metale mai nobile decat metalul de baza. Ex: Aurul

- Adaos de metale cu tendinta mare pasivare, mai mare decat a metaului de baza

Protectie electrochimica se realizeaza prin acoperirea suprafetelor de protejat

1. Acoperiri metalice
2. Acoperiri nemetalice

Acoperirile metalice – un metal este acoperit cu un alt metal sunt:

a) Cufundarea intr o baie de metal topit – cufundarea intr o baie de apa de metal topit
b) Galvanizarea – prin procese electrochimice
c) Pulverizarea metalului pe suprafata - a unui jet de metal topit
d) Termodifuziunea – prin punerea in contact la o temperatura potrivita, a metalului de baza cu
pulberea metalului acoperitor sau cu un compus potrivit.
e) Cementarea – se cufunda metalul intr o solutie ce contine ionii metalului mai nobil

Acoperiri nemetalice

a) Cu oxizi sau alti compusi ai metalului de baza – in scopul de ale proteja de coroziunea pe cale
chimica fie electrochimica.
b) Acoperiri cu vopsele