Referat la ANATOMIE

INIMA
ANGINA PECTORALA

Profesor: Florina STAN

Elev: Alexandra MOCANU

Scoala Postliceala CHRISTIANA

Inimia
ANGINA PECTORALA
I. Inima este, din punct de vedere anatomic, un organ musculos, cavitar care
pompeaza ritmic sangele in corp. Inima, sangele si vasele de sange alcatuiesc sistemul
circulator, care este responsabil cu distribuirea oxigenului si a substantelor hranitoare si
eliminarea dioxidului de carbon si a altor produse reziduale. Inima reprezinta motorul
sistemului circulator. Ea trebuie sa functioneze neincetat deoarece tesuturile corpului, in
special creierul, depind de o aprovizionare continua cu oxigen si substante hranitoare
transportate de sange.
Inima umana are forma unei pere de marimea unui pumn inchis si este situata in partea
stanga, la circa patru sau cinci centimetri fata de linia mediana. Este alcatuita in principal din
tesut muscular care se contracta ritmic impingand sangele catre toate partile corpului.
Contractiile incep in embrion la circa trei saptamani de la concepere si continua de-a lungul
intregii vieti a individului. Muschiul nu se odihneste decat pentru o fractiune de secunda intre
batai. Intr-o viata de 76 de ani inima va bate de aproape 2,8 miliarde de ori si va pompa 169
de milioane de litri de sange.

STRUCTURA INIMII
Inima umana are patru camere. Cele doua camere superioare, atriul (auriculul) drept si
stang, sunt camerele de primire a sangelui. Acestea colecteaza sangele adus de vene.
Camerele inferioare ale inimii, ventriculul stang si drept, au rolul unor pompe puternice. Ele
imping sangele prin artere, de la inima catre corp.
Inima este o pompa cu doua camere, in care sangele circula prin doua sisteme inchise
separate. Sangele incarcat cu oxigen paraseste ventriculul stang prin aorta. Circula prin corp si
se intoarce dezoxigenat in atriul drept prin venele cave superioara si inferioara. Ventriculul
drept pompeaza sangele prin artera pulmonara catre plamani, unde acesta schimba dioxidul de
carbon cu oxigen. Sangele oxigenat se intoarce apoi, prin venele pulmonare, in atriul stang,
pregatit pentru o noua circulatie arteriala.

Partea dreapta si cea stanga a inimii sunt separate una de cealalta printr-un perete de tesut
(sept interventricular). Fiecare pompeaza sangele printr-un circuit separat de vase: dreapta
impinge sangele sarac in oxigen catre plamani (circulatia mica), in timp ce stanga il distribuie
pe cel bogat in oxigen in corp (circulatia mare). Sangele care se intoarce din organism a cedat
mare parte din oxigen si s-a incarcat cu dioxid de carbon din tesuturi. Acesta este colectat de
doua vene mari, vena cava superioara si vena cava inferioara, care se varsa in atriul drept al
inimii. De aici sangele trece in ventriculul drept care il va pompa prin artera pulmonara catre
plamani, unde se va reincarca cu oxigen si va elimina dioxidul de carbon. Sangele, bogat
acum in oxigen, se intoarce la inima prin arterele pulmonare care se varsa in atriul stang. De
aici trece in ventriculul stang, unde va fi pompat prin aorta, cea mai mare artera a corpului.
Artere mai mici care se ramifica din aorta distribuie sangele catre diferite parti ale
organismului.
Patru valve interioare impiedica alunecarea inversa a sangelui. Ele se deschid usor in
directia curgerii sangelui si se inchid cand acesta impinge in sens invers. Doua dintre valve se
afla intre atrii si ventricule, cunoscute ca valve atrioventriculare. Valva atrioventriculara
dreapta (tricuspida) este formata din trei fasii de tesut, in timp ce valva atrioventriculara
stanga (bicuspida sau mitrala) are numai doua. Celelalte doua valve sunt situate intre
ventricule si artere. Sunt numite valve semilunare, deoarece fiecare este formata din trei fasii
de tesut in forma de semiluna. Valva semilunara dreapta, dintre atriul drept si artera
pulmonara, se mai numeste si valva pulmonara. Cea stanga, dintre ventriculul stang si aorta,
se mai numeste si valva aortica.
Tesutul muscular cunoscut ca miocard sau muschi cardiac este sustinut de un esafodaj
de tesut conjunctiv si formeaza peretii camerelor inimii. Atriile au pereti relativ subtiri in
comparatie cu ventriculele. Ventriculul stang are peretii cei mai grosi - mai mult de un
centimetru la o persoana adulta - deoarece el trebuie sa pompeze sangele pana la cele mai
departate celule ale corpului.
Un sac dur, cu pereti dubli, cunoscut ca pericard, inconjoara inima. Stratul interior al
pericardului, epicardul, se afla direct pe miocard. Stratul exterior al pericardului este lipit de
osul pieptului si de alte structuri din cavitatea toracica si are rolul de a fixa inima. Intre peretii
pericardului se afla un spatiu ingust umplut cu un lichid apos care impiedica frecarea acestora
in timpul batailor inimii.
Suprafetele interioare ale camerelor inimii sunt captusite cu o fasie subtire de tesut
lucios, alb - endocardul. Acelasi tip de tesut - cunoscut si ca endoteliu - captuseste si vasele de
sange ale corpului, asigurand o curgere usoara a sangelui si prevenind formarea de cheaguri in
sistemul circulator.
Inima nu este hranita de sangele ce trece prin camerele sale (acesta avand o presiune
mult prea mare) ci de o retea specializata de vase, cunoscute ca artere coronare, care invaluie
inima ca o coroana. Circa 5% din sangele pompat in corp patrunde in arterele coronare, care
se ramifica din aorta deasupra punctului de iesire de ventriculul stang. Trei artere coronare
principale - dreapta, stanga circumflexa si stanga anterioara descendenta - hranesc diferite
regiuni ale muschiului cardiac. Din aceste trei artere se ramifica altele mai mici care patrund
prin peretii musculari si asigura o alimentare constanta cu oxigen si substante nutritive.
Obstructia unei coronare sau a ramurilor sale provoaca necroza teritoriului cardiac deservit
(infarctul miocardic). Venele care parasesc muschiul cardiac converg pentru a forma un canal
numit sinus coronarian, care aduce sangele in atriul drept.
FUNCTIILE INIMII
Sarcinile inimii sunt mult mai complexe decat simpla pompare a sangelui de-a lungul
vietii. Ea trebuie sa fie de asemenea capabila sa raspunda schimbarilor in necesarul de oxigen

al corpului. Inima lucreaza altfel in timpul somnului decat in timpul unei curse de cinci
kilometri. Mai mult, impreuna cu sistemul circulator, poate raspunde aproape instantaneu
schimbarilor rapide: cand o persoana se ridica sau se culca la pamant, sau cand se afla in fata
unui pericol.
II. Angina pectorala
Definitie: angina pectorala de efort este o forma clinica a cardiopatiei ischemice, caracterizata
prin crize dureroase paroxistice, cu sediu retrosternal, care apar la efort sau la emotii, dureaza
cateva minute si dispar la incetarea cauzelor sau la administrarea unor compusi nitrici
(nitroglicerina, nitrit de amil).
Etiopatogenie: principala cauza (90 - 95%) este ateroscleroza coronariana, care se manifesta
sub forma de stenozari sau obliterari coronariene si zone de necroza si fibroza miocardica
difuza. Valvulopatiile aortice, anemia, tahicardiile paroxistice, hipertiroidismul etc. reprezinta
cauze mult mai rare.
Fiziopatologie: angina pectorala este expresia unei insuficiciente coronariene acute, datorita
dezechilibrului brusc, aparut la efort, intre nevoile miocardului (mai ales in O,) si posibilitatile
arterelor coronare. In mod normal, circulatia coronariana se adapteaza necesitatilor
miocardului, putand creste la efort de 8 - 10 ori. Angina pectorala apare pe fondul unei
insuficiente coronariene cronice datorita coronarelor stenozate.
Conditiile declansatoare - efort, emotii etc. - impun miocardului un efort suplimentar, deci
necesitati suplimentare de O2, dar circulatia coronariana cu leziuni de ateroscleroza este
incapabila sa-si mareasca debitul. Apar astfel o ischemie miocardica acuta, o insuficienta
coronariana acuta, cu acumularea unor produse de catabolism (acid lactic, piru vie etc.) care
excita terminatiile nervoase locale si produc impulsul dureros (criza de
angina).g5y9923gs32jok
Simptome: simptomul principal este durerea, care are caracter constrictiv, "ca o gheara,
arsura sau sufocare"; si este insotita uneori de anxietate (sentiment de teama, teama de moarte
iminenta), este variabila - de la jena sau disconfort la dureri atroce. Sediul este reprezentat de
regiunea retrosternala mijlocie si inferioara si de regiunea precordiala, pe care bolnavii o arata
cu una sau ambele palme. Iradiaza in umarul si membrul toracic stang, de-a lungul marginii
interne, pana la ultimele doua degete, uneori catre mana dreapta sau bilateral, spre gat,
mandibule, arcada dentara, omoplat. Iradierile nu sunt obligatorii. Importante sunt iradierile in
regiunea cervicala anterioara si mandibula sau in ambele membre superioare, durata este de 1
- 3 , rar 10 - 15 , iar frecventa crizelor este variabila. Durerea apare in anumite conditii: abuz
de tutun, crize tahicardice, efort fizic, de obicei la mers, emotii, mese copioase, frig sau vant
etc. Cedeaza prompt la repaus si la administrarea de Nitroglicerina (1 - 2 rar 3 , test de
diferentiere).
Criza dureroasa este insotita uneori de palpitatii, transpiratii, paloare, lipotimie, lipsa de aer,
eructatii.
Examenul fizic nu evidentiaza deseori nimic. Alteori apar semnele bolii de baza: ateroscleroza

(sufluri, insuficienta cardiaca, aritmii, artere rigide). Electrocardiograma precizeaza

diagnosticul.
Coronarografia
este
o
alta
metoda
de
diagnostic.
Forme clinice: angorul spontan, adeseori de repaus sau nocturn, cu crize tipice, dar fara un
factor declansator, se datoreaza unei crize tahicardice, hipertensive, unei intricari coronarodigestive, stari psiho-nevrotice sau anunta un infarct;angorul de decubit, insoteste fenomenele
insuficientei acute a ventriculului stang si apare tot in conditii de crestere a muncii inimii
(contact cu asternutul rece, tahicardii, hipertiroidism etc); angorul intricat, cu modalitati
atipice de declansare, iradiere, durata, aspect al durerii, se datoreaza interventiei unei alte
afectiuni dureroase viscerale (litiaza biliara, ulcer, hernie hiatala, spondiloza, periartrita
scapulohumerala); se mai descrie angorul cu dureri atipice saustarea de rau anginoasa - prima
criza de angor corespunde frecvent unui infarct miocardic prin tromboza si
trebuie tratata cu 7 -10 zile repaus, analgetice, coronarodilatatoare si anticoagulante.
Accentuarea duratei si frecventei angorului anunta, de obicei, un infarct miocardic.
Evolutia este obisnuit progresiva. Durata medie a supravietuirii este de 4 - 5 ani, sfarsitul
producandu-se fie prin moarte subita, fie prin infarct miocardic, tulburari de ritm si de
conducere sau insuficienta cardiaca.
Diagnosticul este exclusiv clinic si se bazeaza pe criza dureroasa cu localizare retrosternala,
instalata la efort sau emotii si care dispare in repaus sau la administrarea de nitriti.
Criza trebuie deosebita de durerile din nevroza anxioasa sau depresiva, in care bolna-vul isi
delimiteaza precis durerile, mai ales la varful inimii. Acestea dureaza ore si zile, nu au
legatura cu efortul, nu cedeaza la nitriti, dar se atenueaza dupa sedative sau tranchi-lizante.
Pot aparea confuzii si cu durerile din infarct sau din sindromul intermediar, dar aici durerile
dureaza mai mult. Examenul clinic, de laborator si electrocardiograma permit precizarea.
Prognosticul este nefavorabil in cazurile cu ereditate incarcata, infarct in antecedente, diabet
zaharat, leziuni valvulare aortice, tulburari de ritm etc.
Tratamentul anginei pectorale incepe cu stabilirea cauzelor si a factorilor care precipita
aparitia sau favorizeaza accesul de angor. Deoarece majoritatea cazurilor este urmarea
aterosclerozei coronariene, Tratamentul va viza regimul si Tratamentul aterosclerozei. Uneori
angina pectorala este provocata de stenoza aortica, de cardiomiopatii sau de hipertensiunea
arteriala. In acest caz Tratamentul sau se suprapune Tratamentului acestor boli. Dupa caz se
trateaza anemia, hipoxemia, hipertiroidia, insuficienta cardiaca, hipertensiunea arteriala si
unele aritmii cu ritm rapid. Trebuie combatut fumatul, obezitatea, sedentarismul,
hipercolesterolemia, diabetul zaharat, hipertiroidismul, stressurile, cu alte cuvinte toti factorii
de
risc.
Efortul nu trebuie inlaturat total. Se recomanda efort dozat, in primul rand mersul. Cand este
cazul, repaus dupa mesele principale. Repausul la pat are indicatii speciale: crize frecvente, de
durata, intense si rezistente la nitroglicerina, crize de decubit. Somnul este obligatoriu 8 h
noaptea si 1 ora dupa amiaza.
Regimul va fi echilibrat la normoponderali, hipocaloric la obezi. Se vor evita mesele copioase
si dupa fiecare masa bolnavul va sta in repaus 60 - 90 minute. in general regimul va fi cel
recomandat in ateroscleroza, obezitate, hiperlipoproteine-mii (vezi cap. "Notiuni de

alimentatie si dietetica"). Deci dieta hipocolesterolemi-anta si hipolipemianta, cu evitarea in

special a grasimilor bogate in acizi grasi saturati.
Pentru prevenirea infarctului miocardic, frecvent se instituie Tratamentul anti-coagulant.
Acesta se incepe cu Heparina si se continua cu Trombostop, sub controlul timpului de
protrombina. Nu exista acord unanim in ceea ce priveste eficienta sa. Metodele chirurgicale
folosite in angina pectorala sunt realizarea unui by-pass aortocoronarian unic sau multiplu, cu
ajutorul unui transplant din vena safena interna sau anastomoza arterei mamare interne cu
ramura cororaniana poststenotica.

III. CONCLUZII
Angina pectorala apare frecvent la pacienti care asociaza factori de risc
cardiovascular: fumatori, diabetici, cu obezitate abdominala, cu varsta peste 55-65 ani,
cu hipercolesterolemie, hipertensivi.
Exista si forme de suferinta ischemica a inimii fara durere (in special la diabetici), de
aceea pacientii cu risc crescut vor fi evaluati cardiologic chiar in absenta durerii
pectorale.
Un examen fizic normal si un EKG normal nu pot exclude boala cardiaca ischemica,
mai ales la un pacient cu dureri tipice si factori de risc cardio-vascular.
Toti pacientii cu angina pectorala trebuie consultati de un medic cardiolog care va
efectua periodic o serie de teste si va stabili daca este sau nu suficient tratamentul
medicamentos.
Este obligatoriu controlul factorilor de risc, indiferent de metoda de tratament
adoptata.
Daca durerile anginoase devin mai frecvente, apar la eforturi mai mici decat de obicei,
dureaza mai mult sau nu mai raspund la administrarea de nitroglicerina sublingual, se
impune consult cardiologic de urgenta.

IV. BIBLIOGRAFIE

1. Organizatia Mondiala a Sanatatii, Fact Sheet 317: Cardiovascular Diseases Februarie

2007. http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs317/en/index.html. Accesat Martie
2008.
2.
Organizatia
Mondiala
a
Sanatatii,
Bolile
http://www.who.int/cardiovascular_diseases/en/ Accessat Martie 2008.

Cardiovasculare

3. Levenson JW et al. Reducing the global burden of cardiovascular disease: the role of
risk factors. Preventative Cardiology 2002; 5:18899.
4. Leal J et al. Economic Burden of Cardiovascular Diseases in the enlarged European
Union. Euro Heart J 2006; 27:1610-19.
5. Thom T et al. Heart disease and stroke statistics2006 update. Circulation
2006;113:e85-e151.
6. Organizatia Mondiala a Sanatatii, The Atlas of Heart Disease and Stroke 2004.
http://www.who.int/cardiovascular_diseases/resources/atlas/en/index.html Accesat Martie
2008.
7. Murray CJL, Lopez AD. eds. The Global Burden of Disease: A Comprehensive
Assessment of Mortality and Disability from Diseases, Injuries, and Risk Factors in 1990
and Projected to 2020. Cambridge; Harvard University Press 2001.