ARITMII CARDIACE

Aritmiile cardiace pot avea drept cauza: tulburarile de ritm cardiac si tulburarile de
conducere
atrio-ventriculara.
TULBURARILE DE RITM CARDIAC
TAHICARDIA SINUSALA reprezinta accelerarea ritmului cardiac peste valorile
normale admise. La adult , frecventa se situeaza intre 100-180/min, iar la nou nascut
poate
depasi
200/min.
Cauze: la persoanele normale anxietate, efort fizic, distonii neurovegetative, dupa
cafea, ceai, alcool si tutun; in stari patologice - hipertiroidie, boli febrile, insuficienta
cardiaca, stair de soc, miocardite, endocardite, pericardite, anemii; deasemeni dupa
unele
medicamente.
Clinic: ritm cardiac frecvent si regulat.
Tratamentul pentru tahicardia fiziologica este reprezentat de beta-blocanti cu actiune
prelungita de tipul atenolol, metoprolol.
BRADICARDIA SINUSALA
Ritmul cardiac determinat de nodulul sinusal variaza intre 40-60/min.
Cauze: la persoane sanatoase sportivi, cei care desfasoara o munca fizica grea, in
somn, distonie neurovegetativa; in stari patologice hipotiroidie, hipertensiune
intracraniana, icter mecanic, infarct miocardic, tulburari electrolitice (hiperkaliemie);
dupa unele medicamente digitala, betablocante.
Clinic: ritm rar, regulat, care se accelereaza la efort.
EXTRASISTOLELE
Extrasistola reprezinta o contractie a inimii determinata de un impuls, care are punct
de plecare un focar ectopic. Aceasta inseamna ca impulsul nu pleaca din nodulul
sinusal. In acest caz sistola cardiaca apare intotdeauna mai devreme decat ar trebui sa
apara urmatoarea sistola normala a cordului.
In functie de pozitia focarului ectopic, extrasistolele vor fi : a) supraventriculare
cand focarul ectopic este situat deasupra sau in interiorul septului atrio-ventricular

b)

ventriculare

cand

focarul

ectopic

este

situat

la

nivel

ventricular.

Apar dupa consum de cafea, alcool, fumat, surmenaj, emotii, postprandial, miocardite,
cardiopatie ischemica, infarct, cardita reumatismala, cardiopatie hipertensiva,

administrare de droguri, hipertiroidism, tulburari electrolitice (hipercalcemie,

hiperpotasemie).
TAHICARDIA PAROXISTICA
TP este o tulburare de ritm caracterizata printr-o frecventa cardiaca crescuta, peste
160-180/min, cu ritm regulat, care survine in atacuri ce apar brusc, dureaza un timp
variabil si au un sfarsit brusc.
TP poate fi: a) supraventriculara si b) ventriculara.
Simptomatologie: palptatii, dureri precordiale, ameteli, cefalee, lipotimie, chiar
sincopa.
Obiectiv: TA scazuta, puls rapid, regulat si mic.
Tratament: utilizarea manevrei vagale (compresia sinusului carotidian); administrarea
intravenoasa de droguri antiaritmice: adenozina, verapamil, propranolol, metoprolol.
FIBRILATIA ATRIALA
FA este o aritmie in care activarea atriala este desincronizata, sub forma unor unde
foarte frecvente (peste 400-500/min), neregulate si superficiale. Practic dispare sistole
atriala.
Cauze: valvulopatii (mai frecvent SM), cardiopatie ischemica, hipertiroidism,
cardiopatie hipertensiva, embolii pulmonare, boli infectioase, etc.
Prin disparitia sistolei auriculare, in FA scade umplerea ventriculara si deci scade
debitul cardiac si, deasemeni, se creeaza conditii favorabile formarii de trombi
auriculari.
Simptomatologia este in functie de modul de debut al FA si de frecventa ventriculara.
In FA paroxistica, cu frecventa ventriculara crescuta, apar palpitatii, dispnee, anxietate.
FA cronica, cu frecventa ventriculara normala, este, de obicei, bine tolerata.
Clinic exista aritmie completa si deficit de puls (frecventa batailor la inima mai mare
decat pulsul radial), cu puls neregulat si amplitudine inegala.
Tratamentul - in urgenta (FA paroxistica)fibrilatia este redusa prin electroconversie.
Cand bolnavul este stabilizat hemodinamic, se poate face reducere medicamentoasa cu
procainamida sau amiodarona.
FLUTTERUL AURICULAR
FlA este asemanator cu FA, fiind caracterizat prin contractii auriculare cu ritm regulat
si cu o frecventa in jur de 300/min, din care numai o parte se transmit la ventriculi

(2/1, 3/1, 4/1), in mod regulat sau neregulat.

Cauzele si simptomele sunt aceleasi cu ale fibrilatiei atriale.
Obiectiv vom avea un ritm cardiac regulat sau, mai rar, neregulat, tahicardic sau nu.

FIBRILATIA VENTRICULARA
FV reprezinta cea mai severa tulburare de ritm si cauza cea mai frecventa a mortii
subite cardiace. Ventriculii in fibrilatie se contracta parcelar, anarhic, cu o frecventa
foarte mare, fiind incapabili sa realizeze sistola ventriculara, cu consecinte
hemodinamice catastrofale: incetarea functiei pompei cardiace, prabusirea debitului
cardiac si a TA.
Cauze: cardiopatie ischemica, traumatisme
chirurgicale pe cord, substante anestezice, etc.

toracice,

electrocutare,

interventii

Simptome: pierderea constientei, midriaza, convulsii, TA prabusita, disparitia pulsului

si a zgomotelor cardiace; daca criza depaseste 4 minute, suferinta cerebrala devine
ireversibila.
Conversia la ritmul sinusal a flutterului atrial se face prin soc electric exern de urgenta.
Deasemeni se pot administra droguri antiaritmice: chinidina, procainamida, flecainida,
propafenona.
TULBURARI DE CONDUCERE
Reprezinta consecinta blocarii partiale sau complete a excitatiei la nivelul uneia sau
mai multor ramuri sau fascicule ale sistemului de conducere.
TULBURARI DE CONDUCERE ATRIO-VENTRICULARE
Tulburarile de conducere constau in diminuarea vitezei de transmitere a stimulului sau
transmiterea intermitenta sau blocarea completa a transmiterii intr-un anumit teritoriu
cardiac.
Cauze: leziuni inflamatorii, cardiopatie ischemica, HTA, cardiomiopatii, valvulopatii
(SA), tulburari hidroelectrolitice, intoxicatii medicamentoase.
Tulburarile de conducere se pot clasifica:
1) dupa intensitatea deprimarii conducerii stimulului bloc de gradul I (bloc a-v
simplu), bloc de gradul II (partial)
si bloc de gradul III (complet)
2) dupa sediul la care se realizeaza tulburarea de conducere bloc sinoatrial (blocarea propagarii stimulului din nodulul sinusal catre auriculul drept), blocuri

atrio-ventriculare (a-v)

siblocuri

intraventriculare (de

ramura).

In blocul sino-atrial, pe ecg apar, intermitent, pauze electrice (absenta undei P si a

complexului QRS).
In blocul a-v de gradul I are loc o prelungire a timpului de conducere a-v, care se
recunoaste ecg prin prelungirea intervaluluiPQ.
In blocul a-v de gradul II, pe langa deprimarea conducerii, se inregistreaza ,
intermitent sau constant, blocarea completa a acesteia, pe traseul ecg existand mai
putine complexe QRS decat unde P.
Blocul a-v de gradul III (total, complet) se caracterizeaza prin faptul ca nici un impuls
atrial nu se transmite la ventriculi, activitatea acestora fiind preluata de un centru
propriu, astfel incat activitatea atriala si cea ventriculara se desfasoara in mod
independent una de alta: undele P se succed cu o frecventa proprie (de ex. max
70/min), iar complexele QRS au o frecventa mult mai mica decat cea a undelor P (de
ex,
30/min).
Simptomatologia blocului este dependenta, in mare masura, de severitatea bradicardiei
si variaza de la simple ameteli pana la pierderea constientei. Oprirea activitatii
centrului idioventricular determina aparitia sindromului Adam-Stokes, caracterizat
prin pierderea constientei, stop respirator si convulsii.
Obiectiv pacientul prezinta bradicardie accentuata (20-40/min), fixa ( nu se modifica
la efort) si cu ritm regulat.
Tratamentul este chirurgical si presupune implatarea de pace-maker cardiac.
TULBURARI DE CONDUCERE INTRAVENTRICULARE
Blocarea se realizeaza la nivelul unor ramuri sau fascicule ale sistemului de conducere
intraventricular.
Cauze: cardiopatii organice (ischemica, hipertensiva, reumatica, congenitala),
cardiomiopatii,
tulburari
electrolitice,
intoxicatii
medicamentoase.
Cele mai cunoscute sunt blocurile de ramura, drept si stang. Diagnosticul se pune
electrocardiografic